*Publicat în 1938, romanul „Enigma Otiliei” apare spre sfârşitul perioadei

interbelice, fiind al doilea dintre cele patru romane scrise de George Călinescu.
Scriitorul optează pentru romanul obiectiv şi metoda balzaciană, realizând un
roman modern, ce îmbină elemente ale romantismului clasicismului si
naturalismului.Tematica este dublă: realistă, deoarece reprezintă fresca burgheziei
bucureștene de la începutul secolului al XX-lea, și romantică prin iubirea dintre
Felix și Otilia.*
*Viziunea despre lume a scriitorului realist se reflectă în abordarea tematicii,
(structura simetrică) specificul secvențelor descriptive și realizarea personajelor.
Aceasta este in esenta critica, pornind de la ideea ca eroziunile tot mai adanci ale
spiritului burghez, decadent sunt ireversibile. Conditia umana este surprinsa in
dinamica ei interioara, dominate de instinctul parvenirii iar motivele din text sunt
centrate pe conflictul provocat de o mostenire, deoarece “zeul caruia i se inchina
toti este banul” (H. de Balzac). In paralel cu acesta, este prezentata formarea unui
tanar care traieste experienta iubirii si a relatiilor familiale.*
*Titlul initial „Parintii Otiliei” reflecta veridic ideea balzaciana a paternitatii
dar este schimbat din motive editoriale in „Enigma Otiliei”, accentul cazand astfel
pe unul dintre personajele centrale ale romanului, tanara Otilia Marculescu care
infatiseaza idealul feminin, un mister doar pentru Felix si Pascalopol.*
*Romanul se intemeieaza pe ideea pluralismului estetic. In cadrul acestuia
avem imbinate elemente clasice, precum personajele statice, construite pe o unica
dominanta de caracter: (fata batrana, avarul, arivistul, senilul)si romantice:
particularitatile de bildungsroman, idila adolescentina, conditia orfanului, a
strainului, antiteza ca procedeu de constructive a personajelor: Felix vs Titi, Otilia
vs Aurica). Toate acestea se imbina cu elemente naturaliste, cum ar fi factorul
ereditar si patologia deviata,cat si cu certe deschideri catre modernitate, prin
statutul intelectualului in societate, citadinism, relativizarea portretelor. In toata
aceasta sinteza, elementele de natura realist-balzaciana sunt preponderente
(problematica morala si observatia sociala, complexul tematic, tirania
semnificativului, mizanscena personajelor, finalul inchis)*
*Perspectiva narativa este obiectiva , evenimentele sunt relatate la persoana
a III-a iar naratorul este omniscient si omniprezent, dar un rol esential in
observarea personajelor il are Felix Sima prin pozitia sa de personaj-reflector si
observator critic.* Cele trei moduri de expunere prezente se imbina in cadrul
romanului, cumuland procedee stilistice variate. Descrierile sunt minutioase si
stabilesc cadrul actiunii, omnisicienta naratorului este limitata si dialogul are ca
obiectiv dramatizarea actiunii, devenind de asemenea un important mijloc de
individualizare a personajelor.*
*Romanul prezinta 20 de capitole iar prin tehnica planurilor narative
paralele sunt urmarite atat destinul lui Felix Sima cat si lupta dusa de familia Tulea
pentru obtinerea averii lui Costache Giurgiuveanu. Secventele narative sunt
prezentate prin alternantă, iar succesiunea evenimentelor este redată prin
înlăntuire.*
*Simetria incipitului cu finalul accentueaza viziunea realista. Naratorul
prezintă aceeaşi stradă, aceleaşi case, aceeaşi curte din perspectiva lui Felix, in
momente diferite ale existentei sale (in adolescenta si aproximativ zece ani mai
tarziu, „dupa razboi”). Simetria este sustinuta si de raspunsul dat de mos Costache
la venirea lui Felix, reluat in finalul romanului „Aici nu sta nimeni”.*
*O prima secventa narativa reprezentativa pentru ilustrarea temei si viziunii
despre lume a autorului poate fi considerata cea a jocului de table din incipitul
romanului. Aceasta secventa narativa dezvaluie tipologiile de personaje si
prefigureaza conflictele majore ale romanului. La intrarea in incapere, Felix face
cunostinta cu cele trei personaje aflate la masa. Intocmai ca la Balzac, George
Calinescu recurge la prezentarea vestimentatiei, care devine definitorie pentru
trasaturile de caracter ale personajelor. Primul cu care baiatul face cunostinta este
Leonida Pascalopol. Stilul sau vestimentar ii tradeaza eleganta, rafinamentul. Apoi,
Felix face cunostinta cu Aglae Tulea, buzele subtiri ale acesteia fiind un semn al
malitiozitatii femeii. Aurica este fata batrana. Prezentarea celor doua personaje,
Aglae si Simion Tulea avertizeaza asupra autoritatii feminine in cadrul acestei
familii: Aglae poarta la brau, la fel ca barbatii, un ceas prins cu lant, in vreme ce
Simion, cu broboada pe spate brodeaza la etamina. Scena poate fi considerata si o
secventa de perspectiva finalista. Gestul lui Pascalopol care-i ofera Otiliei inelul
prefigureaza casatoria celor doi din final.*
O alta secvente semnificativa este reprezentata de agonia rentierului
Costache Giurgiuveanu in urma celui de al doilea atac de apoplexie pe care il
sufera si circumstantele macabre in care se intampla acesta: Aglae ocupa
militareste casa impreuna cu toata familia Tulea, iar Stanica Ratiu urmareste
sustragerea pachetului, in ciuda stuporii care ii provoaca moartea batranului, acesta
murind sub ochii lui indiferenti.
 In sinteza, Enigma Otiliei ramane o profunda fresca realista a societatii
bucurestene la granita dintre secolele XIX si XX, pervertita moral prin puterea
mistificatoare si dezumanizanta a banului. In aceasta lume corupta moral, iubirea
ramane una dintre putinele modalitati de exaltare a fintei.