Invataturile lui Neagoe Basarab

Neagoe Basarab a fost domnul Țării Românești între 1512 și 1521.

Soția sa a fost doamna Despina, din familia sârbă Brancovici.

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale
literaturii vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie,
scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română (există o copie atestată în
limba română din 1654)[8].

Prin condeiul său, Neagoe Basarab, în „învățăturile” sale către fiul său
Teodosie, așternuse pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a
statului, principii morale de educare a tineretului, ci și principii de guvernare
a sufletului, care oferă celor ce le vor urma moștenirea adevăratelor valori,
cele spirituale. Aceasta monumentală lucrare a fost creată între anii 1513-
1521. În volumul „Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996,
Dumitriu-Snagov a prezentat dovezile referitoare la faptul că „învățăturile”
lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic.
Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel
Groaznic la Constantinopol, cu scopul ca acest document sa constituie o
„întărire” doveditoare a înaltei moralități a lui Ivan cel Groaznic în
procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul
Constantinopolului. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a uitat sa
șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui
Negoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și
Anghelina. Documentul semnat de Teodor Mamalachos a fost descoperit în
anul 1988 de către cercetătorul italian Santo Luca, fără însă ca acesta să
cunoască importanța acestei descoperiri. Studiul atent al plagiatului a fost
făcut însă de Ion Dumitriu-Snagov.[9]