Letopisetul Tarii Moldovei

Letopisetul, carte a responsabilitatii autorului fata de neam.

Pentru Ion Neculce, scopul istoriei era de a consemna cu deosebire faptele si intamplarile de la curtea
domneasca, de a ilustra raporturile adesea tensionate dintre voievod si boieri. Sursele cronicii sale sunt
locale: memoria colectiva a neamului sau inima autorului, cum marturiseste de mai multe ori in lucrare.
El s-a inspirat dintru a sa stiinta, din cele intamplate in viata sa, de aceea nu i-a mai trebuit istoric strain
sa le citeasca.

In Predoslovie, Ion Neculce stabileste o relatie de comunicare cu cititorii sai, lasandu-le libertatea de a
alege singuri tipul de lectura preferat: „cine cum ii va fi voia, asa va face”. Incredintat ca lucrarea sa
aduce cititorilor beneficii personale sau colective, el preciza: „Deci fratilor cititorilor, cu cat va veti
indemna a ceti pre acest letopisetu mai mult, cu atata veti sti a va feri de primejdii si veti fi mai invatati a
dare raspunsuri la sfaturi ori de taina, ori de ostire, ori de voroave, la domni si la noroade de cinste”.

Intelegerea istoriei ca suma de experiente memorabile cu rol formativ il determina sa aseze la inceputul
lucrarii prima antologie de legende populare de inspiratie istorica din literatura romana, intitulata O
sama de cuvinte. In O sama de cuvinte cronicarul aduna cateva figuri ilustre ale istoriei medievale din
Moldova: Stefan cel Mare si urmasii sai, Petru Rares, Ilias, Alexandru Lapusneanu, domnitori aventurieri
precum Despot-Voda, Gaspar Gratiani, ori domnitori autohtoni marcati adesea de nenoroc ca Aron-
Voda, Ieremia-Voda, Radu-Voda, Barnovski-Voda, Vasile Lupu, Gheorghe Stefan, Ghica-Voda. Dintre
boieri el readuce in atentie figurile unor Iordache si Toma Cantacuzino, Nicolae Spatarul Milescu, Ion
Tautul.

Povestea unei epoci. Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pana la a doua domnie a lui Constantin
Mavrocordat, 1662-1740, consemneaza istoria a 24 de domnii si a 15 domnitori. Din punct de vedere
compozitional, Ion Neculce isi structura lucrarea in capitole, corespunzatoare fiecarei domnii. Epoca
surprinde procesul trecerii Tarilor Romane la regimul fanariot, ceea ce nastea in sufletul autorului
puternice sentimente antigrecesti si antiotomane: „asa socotesc eu cu firea aceasta proasta: cand o vrea
Dumnezeu sa faca sa nu fie rugina pe fier si turci in Tarigrad sa nu fie, si lupii sa nu manance oile in lume,
atuncea poate nu vor fi nici greci in Moldova si in Tara Munteneasca, nici or fi boiari, nici or putea manca
aceste doua tari cum le mananca. Iar alt leac n-au ramas cu condeiul meu sa mai pomenesc, ca sa pot
ghici. Focul il stingi, apa o iezesti si o abati pe alta parte, vantul cand bate te dai in laturi iar la grec mila
sau omenie sau viclesug, nici unele din aceste nu sunt, sau frica lui Dumnezeu”