Test de evaluare formativă

Clasa a X-a
Nuvela fantastică

Citeşte cu atenţie fragmentul dat şi răspunde următoarelor cerinţe:

-Ăsta-i jocul nostru, aici la ţigănci, spuse grecoaica, încearcă şi ghiceşte. N-are să-ţi
pară rău.
-Dar mie nu mi-e capul la joc, continuă Gavrilescu cu fervoare. Eu mi-am adus aminte
de tragedia vieţii mele. Căci, vedeţi, acum înţeleg foarte bine: dacă în seara aceea la
Charlottenburg n-aş fi intrat cu Elsa într-o berărie ... Sau, chiar dacă aş fi intrat, dar dacă aş fi
avut bani cu mine şi aş fi putut plăti eu consumaţia, viaţa mea ar fi fost alta. Dar s-a întâmplat
că n-aveam bani şi a plătit Elsa. Şi a doua zi am umblat peste tot, să caut câteva mărci să-mi
plătesc datoria. Dar n-am găsit. Toţi prietenii, toate cunoştinţele erau plecate în vacanţă. Era
vară, era teribil de cald ...
-Iar îi e frică, şopti fata cu părul roşu, plecându-şi privirile în covor.

(La ţigănci de Mircea Eliade)

1. Precizează care sunt semnificaţiile jocului, alegând una dintre următoarele variante:
a. Joc.
b. Alegere.
c. Distingere a sacrului de profan.

2. Care este atitudinea personajului Gavrilescu?

a. Rătăcire în trecut.
b. Mod de evitare a alegerii necesare.
c. Încercare de a eluda problema propriei responsabilităţi.

3. Exprimă-ţi opinia în legătură cu replica ţigăncii: -Iar îi e frică, şopti fata cu părul
roşu, plecându-şi privirile în covor.

1
 Sugestii de răspuns

1. C.

2. C.

3. Confesiunea personajului se pierde într-o sumă de justificări, găsite de altfel cu

destulă uşurinţă. Rememorarea trecutului pare a nu avea altă consecinţă decât
accentuarea încercării de a eluda problema propriei responsabilităţi în tragedia vieţii
sale, petrecute doar pentru că s-a întâmplat sau pentru că era vară, era teribil de
cald. Semnificaţia replicii ţigăncii din finalul fragmentului poate fi pusă în legătură
chiar cu aceasta. Frica lui Gavrilescu ar fi frica de a nu-şi recunoaşte vina şi de a nu
distinge, chiar tardiv, adevărul de eroare. Pe de altă parte, replica poate fi şi un
avertisment asupra faptului că, incursiunea lui Gavrilescu în trecut, nu este decât un
mod de a repeta greşeala de altădată, evitând să înfăptuiască în prezent, alegerea care
i se cere.