Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiu Cooperatist
PROIECT LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Subiectul:Poezia simbolistă-Ion Minulescu.

,,Acuarelă’’
,,Multașteptatei’’
Proiect realizat de eleva grupei 1CON-33:
Bidiuc Carollina
A verificat: Corjița Natalia
 Introducere
Mișcarea literară a simbolismului a reprezentat un
moment crucial în evoluția poeziei, în care poeții s-au
îndepărtat de expresia directă și au abordat universul
emoțional și conceptual printr-o utilizare bogată a
simbolurilor și metaforelor. În contextul acestui curent,
poetul român Ion Minulescu a creat opere
semnificative, precum "Acuarelă" și "Multașteptatei",
care ilustrează perfect estetica și temele simboliste.
 Ion Minulescu (născut Ion Oprea) a fost un
important poet, prozator, gazetar, și om de teatru
român. Născut pe 6 ianuarie 1881 la București, a fost
una dintre personalitățile marcante ale perioadei
interbelice din literatura română. A scris într-un stil
modernist, expresionist și simbolist.
 Iată o listă cu câteva dintre operele sale semnificative și cărțile sale
importante:

"Strofe pentru toată lumea" (1906) - Acesta este primul său volum de poezii,
care a marcat debutul său literar.

"Versuri și proză" (1912) - O colecție care conține atât poezie, cât și proză.

"O viață dată uitării. Amintirile unui bătrân fluture" (1925) - Această carte
este o autobiografie care a fost publicată postumă, oferind o perspectivă
asupra vieții și carierei lui Ion Minulescu.

"Ultima oră" (1927) - O colecție de poezii publicată postum care a apărut la

scurt timp după moartea sa.

"Joc secund" (1929) - Postum, această colecție de poezii a fost publicată de

către prietenii săi.
 Poezia "Acuarelă" a lui Ion Mitulescu
poate fi privită ca o reprezentare
poetică a procesului artistic, unde
versurile devin culori și nuanțe
subtile, creând o adevărată acuarelă a
sensurilor și emoțiilor. Prin
intermediul acestui poem, autorul își
împărtășește viziunea asupra lumii și
a vieții, sub forma unui tablou
complex și enigmatic.
 Versuri Acuarela - Ion Minulescu
În oraşu-n care plouă de trei ori pe
săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe
săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din
galantare.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă..
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână..
 În poemul "Multașteptatei", tema centrală
pare să fie așteptarea prelungită și
anticiptarea, sugerând o anumită tensiune
emoțională și așteptarea cu nerăbdare a unui
moment sau a unei întâlniri. Această
așteptare poate fi înțeleasă într-un sens mai
abstract, simbolizând așteptarea tuturor
lucrurilor în viață și profunzimea emoțiilor
ce însoțesc această anticipare.
 De când te-aştept!...
Sunt ani...
Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine
S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n
surdine...
violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune
Te-am aşteptat pe ţărmul mării -
Ce-nfiorări plutesc în zare
Pe ţărmul nalt ca şi terasa
Şi-n plânsul celor patru strune!...
Castelului regesc, pe care un prinţ şi-ar aştepta
Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-
mireasa...
alt'dată Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră
Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute Spre ţărmul unde stam de strajă,
Amanţii, Când le-ntrebai ce ştiu de tine,
Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute... Îmi spuseră c-aştept zadarnic...
Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi Şi azi viorile-n surdine...
vestiră Ce-mi plâng ciudatele romanţe
Că nimeni n-a trecut pe-acolo Mai trist de cum le plânse ieri,
Şi-n zare nimeni nu s-arată!... Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri...
Poezia "Rondelul Cascadelor de Roze" este scrisă de
Alexandru Macedonski, un important poet român
din perioada simbolistă și post-simbolistă. În poezia
sa, Macedonski folosește simbolismul pentru a crea
imagini și a transmite mesaje subtile. "Cascadele de
roze" pot fi interpretate în mai multe moduri, iar
această poezie conține elemente simbolice care pot
sugera diverse sensuri.
Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,
Se surpă rozele grămadă,
Sau întocmesc câte-o cascadă
Pe vreo alee mai retrasă.
Parfumul lor purtat în stradă,
Întinde-a lui subţire plasă…
Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,
Se surpă rozele grămadă.
De-oricâte stavili nu le pasă
Sunt un torent, sunt o cascadă,
Ce-n voia soarelui se lasă,
Dar ce, de cum sfârşesc să cadă,
Reurcă-n pomi, zâmbesc pe casă.
 Simbolismul culorii roze: Roza este adesea asociată cu iubirea,
senzualitatea și frumusețea. Prin folosirea culorii roze, poetul poate
sugera o iubire pasională și o experiență estetică plină de farmec.

Cascadelor ca simbol al schimbării și trecerii timpului: Imaginile de

cascade sugerează mișcarea apei, care curge mereu în jos. Acest lucru
poate fi interpretat ca o metaforă a trecerii timpului și a schimbării
constante a vieții. Poetul reflectă asupra efemerității și impermanenței
lucrurilor
 Simbolul naturii și frumuseții: Poetul poate folosi "cascadelor de
roze" pentru a exprima aprecierea sa pentru frumusețea naturii și
pentru a ilustra delicat frumusețea și efemera florilor de trandafiri.

Simbolismul înclinației estetice: Prin utilizarea termenilor

"rondelul" și "cascadelor de roze," poetul poate sugera o prețuire a
formelor artistice și a esteticii în general. Poate sugera că
frumusețea, atât în artă cât și în natură, este o parte importantă a
vieții și trebuie să fie apreciată.
Este important să ținem cont că poezia este deschisă la interpretări
multiple și că fiecare cititor poate interpreta această poezie într-
un mod personal. Simbolismul este adesea subiectiv, iar
interpretarea poate varia în funcție de perspectivă și experiența
fiecărui cititor. Poetul folosește simbolurile pentru a oferi
adâncime și complexitate poeziei, permițând cititorilor să se
conecteze la ea în moduri diferite.
Concluzie
În concluzie, poeziile "Acoarela" și "Multeșteptate" de Ion
Minulescu ilustrează talentul său poetic și abilitatea de a
transmite teme profunde într-un mod sensibil și estetic.
Aceste poezii invită cititorii să mediteze asupra efemerității
vieții și frumuseții, precum și asupra semnificației așteptării
în existența umană. Prin intermediul acestor poezii,
Minulescu ne amintește să apreciem frumusețea efemeră și
să găsim înțeles în așteptare, ceea ce le face opere literare
remarcabile în canonul literaturii române.
Bibliografie