SCURTĂ BIOGRAFIE

Alexandru Alexianu, 21 martie 1914 – 29 octombrie 1974, a fost un scriitor român.

A fost un fin exeget al artei poetice vechi româneşti, un erudit al istoriei feudale naţionale, bun prieten cu Arşavir
Acterian şi Barbu Brezianu.

Opere (secţiune incompletă):

- Acest ev mediu românesc : Însemnări de iconografie şi artă veche pămînteană, Colecţia Biblioteca de artă, Editura
Minerva, Bucureşti, 1973
- Mode şi veşminte din trecut : Cinci secole de istorie costumară românească, Editura Meridiane, Bucureşti, 1987
- Întîmplările şi faptele de pomină ale năzdrăvanului Til Buhoglindă, Arta Grafică, Bucureşti, 1991 (Repovestire
pentru copii de Al. Alexianu ; Prezentare grafică şi ilustraţii de Val Munteanu)
- Istoria poeziei române de la 1570 la 1830: Antologie, Muzeul Literaturii Române, Tipografia Porto-Franco, 1993
(Ediţie îngrijită de Mircea Coloşenco şi Laurenţiu Avram ; Prefaţă de I.C. Chiţimia ; Studii introductive : Mircea
Coloşenco, Laurenţiu Avram)

OPERĂ
1. 1942

2. Biografie

3. Cântec

4. Călătorie

5. De una, Zălina

6. Draga

7. Epitaf ~ din volumul: Din antologia „Acești mari poeți mici”

8. Fata lui mai

9. Invocaţie

10. Sfârşit

11. Umbrele somnului

SFÂRŞIT
de Alexandru Alexianu

M-a prins toamna la margine de drum

Dormindu-mi somnul, torcându-mi visul.

Frunzele m-au troienit pe furis,

Harnice ca niste furnici.

 Morilor, nu mai macinati

Fara odihna lamura alba.

Am sa plec undeva foarte departe

Când o scapata soarele sa ajung...

Nu sunt trist! Vedeti? Uiteti-va bine

Nici lacrimi nu vars, norocul nu-mi tângui

Doar bratele-mi atârna ca niste crengi

Si nu mai mi-e dor de nimic, de nimic.

Daca ai fi undeva ai auzi

Cum vremuieste peste oameni si case,

Cum tremura frunzele din gradina,

Cum ploua, ca sa se sfârseasca toate.

Mortii din mine strâng pleoapele tare.

Trebuie sa cânt ca sa nu-i mai aud.