BIOGRAFIE

Costache Conachi (n. 14 octombrie 1777, Ţigăneşti, Galaţi - d. 1849, Ţigăneşti) a fost un scriitor român.
Descendent dintr-o familie boierească fanariotă, a ocupat înalte funcţii dregătoreşti în Moldova. Dacă paharnicul
Sion scrie că neamul Konaki este de origine grecească, "dar preste 160 ani venit şi încuscrit cu mai multe din
familiile cele mari", Paul Păltănea a adus documente "care impun concluzia că familia Conachi coboară dintr-un
neam de răzeşi din satul Ştiboreni, judeţul Vaslui, cu urice din vremea lui Ştefăniţă Vodă (20 aprilie 1517-14
ianuarie 1527) sau chiar a lui Ştefan cel Mare. Linia feminină a neamului este tot răzeşească". A fost educat de către
un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca şi franceza.
Mare boier şi mare proprietar, figură contradictorie în epocă pentru că pleda pentru luminarea poporului, a făcut un
proiect de reformă a învăţămîntului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”. A luat parte la
redactarea Regulamentului Organic, formulînd unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor.

OPERĂ

1. Amoriul din prieteşug

2. Asară, de-un vac trecut

3. Ce este nurul

4. Cu prietena-mpreună

5. De-ai privi marea vr'odată

6. Dorul

7. Jaloba mea

8. Mă sfârșesc, amar mă doare

9. Nume

10. Omule, slabă fiinţă...

11. Răspunsul unei scrisori

12. Săracelor tinerețe

13. Scrisoare către Zulnia

14. Visul amoriului

15. Ziori de ziuă se revarsă