X

ȘCOALA GIMNAZIALĂ DORNA ARINI

PROF., LUNGOCI ANDREEA-AMALIA

FIȘĂ DE LUCRU
FIGURI DE STIL

Hiperbola (gr. hyper + ballein = „a arunca peste”, hyperboli = „exces”) este o figură de

stil de nivel logic și de compoziție care constă în exagerarea expresiei, prin mărirea sau
micșorarea imaginii obiectului peste limitele firești. Hiperbola este rezultată dintr-un impuls
puternic de admirație, indignare, ură, dispreț, revoltă. Poate și din acest motiv, figura nu
aparține doar limbajului poetic, ea este folosită și în vorbirea curentă (fuge mâncând
pământul, urâtă foc, până la Dumnezeu și înapoi, arde de nerăbdare, a înghețat de spaimă).

Exemple de hiperbolă
a) Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier
Și zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Și vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barda din stânga-i ajunge la cer,
Și vodă-i un munte. 
(G. Coșbuc – Pașa Hassan)
b) Salutăm smerit și cu inima gămălie.  Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-
(L. Blaga)
c) Frumoasă cât eu nici nu pot
O mai frumoasă să-mi socot
Cu mintea mea. (G. Coșbuc – Nunta
Zamfirei)
d) Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi
gândești că pot
un ciot? 
(M. Eminescu – Scrisoarea III)

Metafora (fr. métaphore, gr. metaphora = „transport, transfer, strămutare”) este o figură de

stil care constă în folosirea unui termen impropriu, dar plastic, evocator sau sugestiv, în
locul termenului propriu. Se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens impropriu,
prin intermediul unei comparații subînțelese (prescurtată). Prescurtarea comparației înseamnă
renunțarea la termenul care trebuie comparat și la elementele care leagă termenii comparației
(ca, ca și, precum, asemenea cu). Altfel spus, termenul care trebuie comparat este înlocuit cu
însușirile lui, astfel încât se realizează o concentrare care oferă expresivitate mesajului poetic.
Contextul este cel care ajută la identificarea primului termen al presupusei comparații, chiar
dacă lipsește. Fără context metafora nu poate fi înțeleasă.
Pe scurt, metafora este o comparație subînțeleasă.

X
 X

ȘCOALA GIMNAZIALĂ DORNA ARINI

PROF., LUNGOCI ANDREEA-AMALIA

Explicarea unei metafore

Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M. Eminescu – Scrisoarea III)
În exemplul de mai sus, metafora uragan înseamnă război distrugător. Dacă ar fi să
imaginăm o comparație pentru acest exemplu, ea ar suna astfel: războiul distrugător ca și
uraganul. Din dorința de maximizare a expresivității, termenul care trebuie comparat – război
distrugător și elementul de legătură – ca și sunt eliminate, rămânând doar însușirea
termenului, uraganul – metafora. Înțelegem această metaforă datorită contextului, din
informațiile exprimate anterior de autor: toată Europa creștină se pregătea să facă față armatelor
(a ridica = a strânge, a aduna oaste) Imperiului Otoman (semilună = simbolul Imperiului
Otoman).

Alte exemple:
a) Părea că printre nouri s-a fost deschis o și-ațâța
poartă jăraticul ascuns
Prin care trece albă regina sub vântul lor subțire de cenușă… (L.
nopții moartă.  Blaga)
(M. Eminescu – Melancolie)
d) Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă
b) Credința-i val, iubirea vânt de smarald
Și viața fum. (G. Coșbuc) Cată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul
c) Din vârf de munți amurgul suflă cald. 
cu buze roșii             (V. Alecsandri – Malul Siretului)
în spuza unor nori

CERINȚĂ: Identifică și explică, pe scurt, hiperbolele și metaforele ce apar în următoarele versuri:

VOLTAJ: AMPRENTE
1.Cuvintele tale m-au dezasamblat mental R: Nu mă uit în urma mea îți zic
Răspund cu tăcerea și ține. Las amprente pe nisip
Nu, nu mi se pare că-n doi putem fi și impar Uită-mă și pierde-mi urma... (bis)
Cum nu mi se pare că-i bine.
2.Săgețile tale nu-și mai ating ținta demult
Era senin când ne-am găsit, dar acum plouă neîncetat,
Degeaba mai zboară spre mine.
Eroarea
Am inima-n zale, am transformat-o într-un scut
A fost c-a dispărut încet din tot ce noi doi am pictat,
Nu vrea să mai știe de tine.
Culoarea
Am devenit imun la tot ce altădată-mi aprindea,
Scânteia.

X
 X

ȘCOALA GIMNAZIALĂ DORNA ARINI

PROF., LUNGOCI ANDREEA-AMALIA
La lacătul ce-mi ține astăzi prizonieră inima,
N-ai cheia. R:

ALTA
1.Cerul senin e acum plin de nori Când toate par să-ți meargă pe dos
Iți plouă în suflet până în zori Cântă cu mine și spune așa
Singur te scoli, singuri te culci, Va mai fi alta în viața mea
Singur ajungi oriunde te duci.
      Odată credeai că-i soare
Unde-i jumătatea ta?
Și că primăvara nu va mai pleca
Îți spui mereu că n-ai nevoie de ea
Frunzele au căzut și lângă tine
Că-i doar încă o zi proastă din viață ta
Te-ai trezit doar cu umbra ta
Cauți pierdut în câmp plin de flori
Nu-i așa?
Și nu o găsești printre atâtea culori.
Unde-i jumătatea ta? 2.Pictează-ți un zâmbet și uită de ea
În zori vei ajunge din noaptea grea
R:Când lumea îi întoarsă cu susul în jos
Și dacă încerci să-ți asculți inima
Când toate par să-ți meargă pe dos
Ea te va duce într-o zi undeva
Cântă cu mine și spune așa
Unde-i jumătatea ta? (bis) R:
Va mai fi alta în viața mea
Când lumea îi întoarsă cu susul în jos

EȘECUL VA DA GREȘ

1.Când simt că vântul nu-mi suflă în pânze, Oare n-ai un strop de iubire, să îl prăbușești peste mine?
Când simt că din copacul meu iar cad frunze, Oare mă aude acolo cineva?
Când simt că de ghinion sunt legat fedeleș,
Și mi-e atât de dor de cel
Îmi zic așa: ”într-o zi eșecul va da greș.”
Care din curtea școlii
Mă uit în oglindă și-mi spun ”hai că pot!”
Țipa că el va rupe-n două norii,
În oceanu-n care mă căznesc să înot
Că va pleca spre nicăieri, să lase o urmă nouă.
Și văd cum anii trec ca florile de cireș
Dor de tot ce visam să fim când creștem mari.
Îmi zic așa: ”într-o zi, eșecul va da greș!”
2.Când simt că viața-i un drum ce mereu urcă un munte,
R:Și la fel în dragoste, îmi caut cuvintele Când simt că doar atât îmi e scris în frunte,
Care ar face-o și pe ea, ea, ea, ea Când simt că nu mai pot să ascund nimic sub preș,
Să-și întoarcă privirea, să mă vadă cum aș vrea Îmi zic așa:  ”într-o zi eșecul va da greș!” R
Să-și deschidă inima.
:

X
 X

ȘCOALA GIMNAZIALĂ DORNA ARINI

PROF., LUNGOCI ANDREEA-AMALIA

CUTIA CU VISE
1.Picături cad din cer R:Doar tu ești mereu roua sufletului meu
Spală tot ce a fost până ieri. Ești cutia mea cu vise
Curcubeu de vise mi-ai adus Din ea zi de zi îmi mai iau un vis, dar știi
Și lacrimi ce odată au fost, s-au dus. Să o umpli iar cu vise
Ești viata mea.

ANOTIMPURI

1.Încă mă simt cu tine ca-n prima zi 2.Dacă un puzzle ar fi viața mea

Ești al meu curcubeu atunci când ceru-i gri. Ai fi singura piesă care îi lipsea
Ești liniștea mea, ca o plajă pustie, Nu mă mai satur de tine, de noi
Îmi ești cer senin în loc de colivie O singură inima bate în amândoi.
Încă mă simt cu tine ca-n prima zi
Ești motivul să pot iar zâmbi.
................................................................................................................................................................................................