DOIN Ă

URECHE ARINA 10U

 Doina este o creație lirică, vocală sau instrumentală, specifică poporului roman, în care autorul
necunoscut își exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire,
ură împotriva asupritorilor, regret etc. Tot doină este numită și o specie a leteraturii populare,
aparținând genului liric, în care autorul își exprimă sentimentele și convingerile față de unele probleme ale
vieții, față de timp și natură și față de sine însuși.

Tipuri de doine
În funcție de sentimentele exprimate,
doinele pot fi:
- de dor
- de jale
- de dragoste
- de instrainare
- haiducești
- pastoresti
- de cătănie

2
Caracteristici
- are caracter anonim (nu are un autor cunoscut);
- are caracter oral (s-a transmis din generație în
generație prin viu grai);
- are caracter colectiv (este opera mai multor autori
anonimi);
- are caracter sincretic (se imbină muzica, poezia și
dansul).

Trăsături
- exprimă direct, profund și intens o varietate de
sentimente, idei, aspirații;
- au o tematica variata;
- se inspiră din viața poporului român, reflectă
comuniunea omului cu natura, atitudinea omului
față de viață, moarte, față de scurgerea timpului.
3

POEZII POPULARE, DOINE
Codrule, frate mi-ai fost
Și loc bun de adăpost
Când eram eu fugărit
Și de jandari hăituit;
Când eram lotru-n pădure
Cu pușcă și cu săcure
(secure).
Cu frunza m-acopereai,
Cu umbra mă răcoreai.
Acum de rele-am scăpat,
Da (dar) de tine n-am uitat.
Mi-a venit și mie rândul
Să îți întorc crezământul.
Doină, doiniţă!
De-aş avea o puiculiţă
Cu fori galbine-n cosiţă,
Cu fori roşii pe guriţă!
De-aş avea o mândruliţă
Cu-ochişori de porumbiţăŞi
cu sufet de voinică!
De-aş avea o bălăioară
Naltă, veselă, uşoară,
Ca un pui de căprioară!
ace m-aş privighetoare
De-aş cânta noaptea-n
răcoare
Doina cea de
mierdătoare!“Doină, doiniţă!
De-aş avea o puşculiţă
Şi trei gloanţe-n punguliţă
Ş-o surioară de bărdiţă
Codrule cu frunza lată,
Că mi-ai fost tare bun tată,
Când m-a urât lumea toată.
Codrule cu frunza lungă,
Că mi-ai ținut cândva umbră,
Mi-ai fost ca o mamă dragă
Când m-a urât lumea-ntreagă.
Codru cu frunza domnească,
Gerul nu te veștejească,
Că ești casă românească.
Sub un fag, lângă tulpină,
Badea cântă și suspină (plânge).
Doamne, cum sună izvorul
Unde-și cântă badea dorul.
Săraca inima lui E ca frunza plopului,
Că nu bate pic de vânt
Și-i vezi frunza tremurând.
Și când bate și când stă,
Frunza lui se clatină.
4
LA FEL EXISTA SI
MUZIC DOINA

5
MULTUMESC PENTRU ATENTIE!