PĂSTOREL (Al. O.

Teodoreanu)

POLITICE ŞI APULITICE

Biografie, poezii, culegere de epigrame,

comentarii şi amintiri

Pe numele său ne-pseudonimat Alexandru O. Teodoreanu,

Păstorel s-a născut în Dorohoi, la 30 iulie 1894, fiind primul din
cei trei baieţi ai avocatului Oswald Teodoreanu şi ai Sofiei
Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator.
(Ceilalţi fraţi ai lui au fost romancierul Ionel Teodoreanu (născut
la 6 ianuarie 1897) şi Laurenţiu Teodreanu (Puiu), fratele mai
mic, mort pe frontul francez în 1918).
Absolvent al Liceului Internat din Iaşi şi al Şcolii de Artilerie
din Bucureşti, pleacă pe front în primul razboi mondial cu
primele eşaloane de voluntari, de unde se întoarce de două ori
rănit şi recompensat cu înalte însemne şi distincţii militare.
Ajuns în Bucureşti, se va mira peste poate de viteza cu
care se mişcă toţi. “Oamenii parcă alergau în jurul meu”, îi va
mărturisi unui prieten. Şi totuşi se va obişnui cu acest prea-
grăbit Bucureşti, unde îşi va petrece cea mai mare parte a
vieţii.
 Licenţiat al Facultaţii de Drept a Universităţii ieşene, a
trecut efemer prin magistratură, consacrându-se definitiv
scrisului cu mai mult de un deceniu înaintea debutului editorial
din 1928.
A făcut publicistică literară şi politică, a ţinut o insolită
cronică gastronomică – care l-a nemurit în conştiinţa publicului
–, a scris piese şi monologuri teatrale, schiţe, nuvele şi povestiri
în cheie anticvarie, poezie lirică, versuri potatorice.
A fost premiat al Academiei Române în 1928 şi al Societăţii
Scriitorilor Români în 1937. În 1944, în urma măsurilor staliniste
aplicate imediat după Convenţia de armistiţiu, de epurare din
uniunile profesionale a scriitorilor şi ziariştilor consideraţi a fi
sprijinit prin activitatea şi condeiele lor Guvernul Antonescu, i se
impută un ciclu de articole publicat în 1941 „pentru susţinerea
războiului antisovietic“. Până în 1956, când revine în
publicistică, petrece o lungă perioadă în tihna cărţilor şi a
traducerilor.
A fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist,
gurmand şi iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei
ieşene şi bucureştene. A rămas în literatura română prin
epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este "Cronica
măscăriciului Vălătuc", pe care criticul literar George Călinescu
îl compară cu "Gargantua şi Pantagruel".
Pasiunea sa de gurmand şi iubitor de vinuri se baza pe
calităţile sale gustative absolut remarcabile. Este îndeobşte
cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna
să arbitreze orice dispută în domeniul identificării şi categorisirii
degustării produselor obţinute din struguri, adică vinuri şi
coniacuri (denumite şi vinars în Transilvania, respectiv divin în
Moldova).
Calităţile sale gustative şi experienţa sa deosebit de
variată şi complexă pe care o avea în degustarea vinurilor
româneşti, în special, îl făcea capabil să identifice cu o precizie
uluitoare nu numai soiul de vin, podgoria şi anul fabricaţiei, ba
chiar şi alte amănunte incredibile, aşa cum ar fi orientarea
geografică a locului pe care se găsea via din care se fabricase
vinul, cât de pur era acesta (în sensul folosirii unei singure
varietăţi de, să zicem, Muscat Otonel), regimul pluvionar al
anului respectiv în locul unde se găsea via, etc.
A scris şi un "Tratat despre vinuri, coniacuri şi tehnica
degustării acestora", care din păcate, rămânând doar în
manuscris, este astăzi considerat pierdut.
Ca licenţiat al Facultăţii de Drept, practică din când în când
avocatura. Există chiar o anecdotă cu privire la pledoariile sale:
chemat într-un proces să apere un client, acuzat că a sedus o

2
fată, a uimit instanţa cu o demonstraţie… practică. Tatăl fetei,
ofiţer al Armatei române, a venit în sala de judecată îmbrăcat în
uniforma sa militară şi cu cele mai impresionante decoraţii
posibil. Venind rândul pledoariei sale, Păstorel îi cere acestuia
să-şi scoată sabia din teacă. Cum-necum, îl convinge, îi cere
teaca sabiei şi, ţinând-o în mână, îl roagă să încerce să bage
sabia înapoi. Dar cum Păstorel mişca teaca în stânga şi în
dreapta, după câteva încercări bravul ostaş al armatei române
renunţă. Concluzia? “Vedeţi, onorată instanţă? Dacă teaca nu
stă, nici sabia nu intră!”.
În 1960, scriitorului i-au fost confiscate manuscrisele şi o
mare parte din bibliotecă, apoi a fost condamnat la 6 ani
închisoare corecţională, învinuit, printre altele, că, în volumul II
din „Tămâie şi otravă" (1935) a publicat fabula „Măgarii şi
libertatea", în care se găsesc versurile:
„Să nu ne mai pese de păstor şi nici
De stăpân şi bice: suntem bolşevici!".
Drept este că nici comuniştii nu i-au putut ierta umorul pe
care, de bună seamă, nici nu l-au înţeles. A făcut închisoare cu
celebrul lot Noica-Pillat, începând cu 1961. Graţiat şi eliberat
după aproape 3 ani, o boală nedreaptă, ironizată amar până în
pragul sfârşitului, pune capăt vietii sale de prelungit chef şi
glume, la 14 martie 1964, fiind înmormântat în cavoul familiei
Delavrancea din cimitirul Bellu.
Nici în ultimele clipe ale vieţii verva spumoasă nu l-a
părăsit. Când era internat cu probleme de sănătate, în Dealul
Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (în
Bucureşti), cu câteva zile înainte de a muri, a scris ultima lui
epigramă:
Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Soseaua Viilor!
Celebritatea lui Păstorel a fost însă adusă şi de
gastronomie sau de versurile sale satirice.
Deşi a compus şi alte poezii, a rămas celebru pentru
epigrame, multe dintre ele intrate în folclor. Calul său favorit de
bătaie era Nicolae Iorga, în calitatea sa de istoric, om politic,
dar şi de dramaturg .
În anul 1973 apare postum la Editura Pentru Turism din
Bucureşti cartea "Gastronomice", ediţie îngrijită de Grigore
Damirescu şi Valentin Borda, cu o postfaţă de George Muntean,
în prezentarea grafică şi artistică a lui Done Stan, sub redacţia
lui Mihai Stratulat. Aceasta s-a reeditat în 2000 la editura
Vremea.

3
 Poezii

Octombrie
Ca pe-o icoană binefăcătoare
În mine chipul tău îl ţin închis,
Şi visurile – floare de cais –
Îşi cern în juru-i molcoma ninsoare.

În prag când mi te-arăţi, din lumi de vis

Mă smulg, să-ţi cad cucernic la picioare;
Şi-s fulg atunci ce se topeşte-n soare,
Sub ochii tăi, de calzi şi dragi ce mi-s.

Dar când de mine te desprinzi şi pleci

Cu paşi mărunţi pe-ngustele poteci,
Şi când pe frunze moarte calci cu frică,

În crepusculul toamnei fumuriu

Rămân de gânduri gol: un cuib pustiu,
Lăsat de cea din urmă rândunică.

Toamnă
Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare,
De viaţă, de iubire, de vis. Sunt ostenit.
Prin parcul meu de vise imens şi
veştejit,
Tu ai trecut ca toamna atotveştejitoare.

De viaţă, de iubire, de vis, sunt ostenit.

În heleşteul verde, cu apele murdare,
Vezi pâlcurile repezi de păsări
călătoare,
Trecând, ca umbra spaimei, c-un strigăt
prelungit.

Prin parcul meu de vise imens şi

veştejit,
Nu mai zăreşti bazine ce înfloresc,
bizare,
Ca stânjenei de sticlă, sub scânteieri
lunare,

4
 Trezite ca-n poveste de mersul tău vrăjit.

Tu ai trecut ca toamna atotveştejitoare.

Şi-n nopţile cu brumă văd chipul tău
iubit,
Alunecând – ca luna – de veghe-
ngălbenit,
Prin noaptea fără viaţă şi fără de
hotare.

Întomnare
Înstelarea-n lac răsfrântă, printre foi de nenufăr,
A făcut din lac poiană, din luceferi licurici,
O poiană colbăită de ninsori de chihlimbar,
Printre care stropi de aur joacă lucitori şi mici.

Pe când noaptea străvezie în tăcere se-nvestmântă,

Broaştele opresc o clipă tânguirea lor deşartă;
Iar pe apele vrăjite trece luna ca o sfântă,
Ofilind întreg frunzişul cu surâsul ei de moartă.

Indiscreţii
Vântule,
Ce-aduci cu tine
O mireasmă de sulfină,
De departe vii, ştiu bine.
Te-ai oprit la ea-n grădină?

Printre straturi de pansele,

De gherghină
Şi lalele,
O glicină
De lumină.
Ai văzut-o, - nu-i aşa?
Nu e, vântule, glicină,
Era ea!

Ea nu ştie că-o iubesc,

Că e mică
Şi mi-e frică
Să-i vorbesc.

5
 Vântule, bătrân hoinar,
Dacă ai aflat odată
Că nu-i floare, că e fată,
Nu-i aşa că te-ntorci iar?

I-aş vorbi, dar – vezi – nu pot!

Fii tu, vântule, de treabă,
Pleacă, vânt, la ea în grabă,
Rogu-te
Şi spune-i tot,
Vântule!

Lied - Din volumul „Caiet“, 1938

Toamna a căzut
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
În zadar te-alint!
Trandafirii mor,
Visurile mint.

Toamna trece-acum,
Învelită-n fum.
Unde-i, de argint,
Glasul ei sonor?
Trandafirii mint,
Visurile mor.

Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrimă de dor,
Strop de mărgărint,
Trandafirii mor,
Visurile mint.

Predoslovie la "Secretele bucătariei în

versuri"
Cerca-mă voi în cronica pe care
M-am învoit s-o scriu săpămânal
Pe lângă sfatul profesional
Să pun ceva piper şi-un pic de
sare.

Nu este cronicar, ci papagal

Cel ce repetă cu neruşinare
Prozaicele reţete culinare
6
 Asa cum le-a găsit în manual.

Şi de înfăţişez ca predoslov
Spre-a obârşi sonetul de istov
În endecasilab natura moartă.

Nu-i loc pentru estet să fie trist,

Căci şi bucătăria e o artă,
Atunci când bucătarul e artist.

Tot din "Gastronomice":

"O propunere firească:

Cred că la aşa dejun
Nu se poate să lipsească
Şi o sticlă de vin bun.
(Cel ce vrea sa mă asculte
ia mai multe)."

Oda sarmalei

Cum s-ar defini sarmaua?

Vis inaripat al verzei ce-l avu cât a durat

somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...

Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,

imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii.

O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în

smântână
şi se-nfăşoară în varză ca în valuri de cadână.

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă

c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de
mămăligă.

Oponentă din principiu şi un strasnic

adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată

ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

Locatara principală ţine-n spatiu tolerate,

perle de piper picante, boabe de orez umflate.
7
 O prozaică'nnăscută, cum s-o prinzi în
prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.

Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!

Bahice şi alte epigrame

Pe când era elev în clasa a V-a de liceu, li sa dat la teză de

către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre
epigramă. Şi cum Fântânaru savurase, de multe ori în viaţa sa,
vinul de Cotnari, Păstorel a scris numai atât în teză:
Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face fântânar.
Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui
Păstorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus: "Măgarule,
unu la purtare şi zece pentru epigramă".
Tot în perioada liceului a scris "Geometrie bahică":
Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal

Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,

Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei "Maderă ",

Această socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct

Până ce vreun `nalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.
8
 ***
Spovedanie
Cântat-am vinul şi-l băui pre el,
Şi-aşa, precum din flori slăvitul soare,
Cules-am toată roua din pahare,
Voios ca cel din urmă menestrel.

Am păstorit în viaţă vinuri rare

(De-aceea îmi şi zice Păstorel)
Şi de la Grasă pîn’ la Ottonel,
Le-am preţuit, pe rînd, pe fiecare.

Constatare
Sfrijită ca o Sfântă Vineri,
Mi-a spus o babă: “La români,
Băbeasca place mult la tineri,
Pe când feteasca, la... bătrâni!“

Primejdii
Un om grăbit, la Iaşi, prinzându-l ploaia,
A zăbovit în crâşmă şapte ani,
Când cu “fetească” neagră de Cârjoaia,
Când cu “băbească” de la Uricani!
***
De te vezi cu vreo vădană
Cu cearcăne vinete,
Dă-i să bea întâi crăcană ...
Şi pe urmă, ţine-te!
***
Tu uiţi când torni aşa-n neştire
Cotnar burtosului şpriţar,
Că numai omului subţire
Îi place Grasa... de Cotnar!
***

Nu contrazice voia sorţii

Şi nu sfida stihiile!
Aşa fu scris: cei morţi cu morţii.
Iară cei vii cu … viile!
***

Fă-mă, Doamne, morcov, ceapă,

Fă-mă, Doamne, tot ce vrei:
Praz, dovleac, spanac, ardei ...
Dar păzeşte-mă de apă!
9
 Domnului Cezar P(etrescu)
Beau la apă ne-ncetat
Şi mă plimb cu ea aşa …
Bine că nu-s om de stat
Că mă fotografia!
P.S. Apa trece, setea ba!

Întrucât multe din atributele epigramei sunt recunoscute şi

pentru naţiunea română (inteligenţă, înclinaţie spre ironie, umor
şi poezie, combativitate), devine explicabil succesul epigramei
la români. Păstorel (Al. O. Teodoreanu) atrage însă atenţia
asupra caracterului facil (superficial) al multor epigrame
avertizând “confraţii epigramişti”:
Le amintesc un mic refren
De care-i rog să ţină seamă:
De-i epigrama un catren,
Nu tot catrenu-i epigramă!

Domnului Raoul A.
Ce-ar fi, o, Doamne, dacă bunăoară
Ai vrea de noi să te milostiveşti?
Făcând să curgă apă caldă-n ţară
Şi-aicea numai vin de Nicoreşti?

Crâmpoşia
Cercând sticluţe vechi şi azi şi ieri.
Am dat de crâmpoşie-ntr-o sticluţă!
Ce-i crâmpoşia? E o ţărăncuţă
Dar care place foarte la boieri!
Nadă
E o mare desfătare
Să bei vin în crâşma sa!
Când şi crâşmăriţa are
Cum s-ar zice … “vinu-ncoa!”

Pacoste
Tu, care te pricepi la sucul viţii,
Te-ncrunţi când intri-n crâşma lui Ţugui,
Te-mbată ochii dulci ai crâşmăriţei,
Dar te trezeşte acru vinul lui!

Reverii
Voi moralişti iluştri, gândindu-v-aţi vreunul
Că opere eterne, antume şi postume,
N-ar fi luat fiinţă de n-ar fi fost pe lume:
10
Femeia, treponema1, alcoolul şi tutunul?!

Tranzacţii
Crâşmăriţei indignate
Le-a spus Victor1: “De nu vrai
Nicidecum să mi te dai …
Dă-mi măcar …o jumătate!”

Lui Victor Iamandi

Iamandi băuse bine
Şi se răstea la damigeană:
“Degeaba mă sfidezi, cucoană,
Că tot mai mult încape-n mine!”

La Iaşi
Văd c-aicea, la Simplon
Se bea vinul cu sifon!
Numai Vraca2 cu Silon!

Domnului Oswald T(eodoreanu)

Apa asta e sărată
Şi de-o bei pe îndelete,
E periculoasă, tată:
Face sete!

La Bolta Rece, George Topârceanu vede o cucoană că-şi aprinde o

ţigară cu o brichetă mică şi improvizează:
Ce brichetă minusculă!
Spune, doamnă, nu se strică
De-oi aprinde-o rimă-n “ulă”
Cu bricheta ceea mică?

Replica lui Păstorel

Epigrama nu e scula
Care-ţi poate şterge crima,
După ce că scrii cu sula
Vrei să regulezi cu rima?

De Anul nou
Maestre dragă, te salut!
Şi îţi doresc ca vechi expert,
Ani buni să ai măcar un sfert

11 TREPONEMĂ, specie de spirochet care reprezintă agentul patogen al sifilisului (Treponema

pallidum)
2
Victor Iamandi, om politic liberal dintre cele două războaie mondiale.
2 Actorul George Vraca.
11
Din câte sticle am băut!

Domnilor cârciumari din ţara mea

M-a ajuns amarul,
Apa şi veninul!
Să vă fie anul
Cum v-o fi şi vinul !

Autograf pe o carte
Ies, studentul care-i “praf”.
Mi-a cerut autograf!
Eu îi dau un păhărel ...
Salutare! Păstorel.

***
Oare nu-ti mai amintesti,
Vorba din bătrâni lăsată?
Din beţie te trezesti,
Din prostie, niciodata.
***
Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !

***
Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

***
Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !
***
Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.
***
Chiar când apă beau cât zece,
Şi mă piş ca un păgân,
Totuşi văd că apa trece.
… Şi că pietrele rămân!
12
 ***

Domnului Tilică I.
Dac-oi mai sta pe-aici puţin
Şi de-o fi soarta să mă sape.
Să crezi că uit ce-i aia vin,
Da-n schimb, mă fac expert în ape!
***

Eşti nedrept şi necuviincios,

Când nu socoţi că-i sinceră deplin
Femeia care minte mai puţin
Decât bărbatul cel mai mincinos!
***

Pământul s-ar fi dus, hainul

De-a berbeleacul, vorba ceea,
De n-ar fi fost pe lume vinul,
Tutunul, dracul şi femeia!

Mitologie
Şi Afrodita, cea in şolduri lată,
Şi Joe, cu alaiul lui ceresc,
Nu s-au ivit din bolta înstelată.
Ci dintr-o amforă cu vin grecesc!

Ce e femeia?
Vă fac şi eu o mărturie.
(De-aude mama, mă despică):
Femeia-i ca o jucărie.
De umbli mult la ea... se strică!
Unei brunete
Eşti neagră ca cafeaua,
Dulce ca cacaua
Şi curvă ca căţeaua!

Reclamă
Îmi spunea un beţivan.
Rezemat contra perete:
“Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!”

Unui curtezan gelos

Ca un seigneur din Evul Mediu
Ce încuia, plecând, centura.
Soţiei i-aplica cenzura,
13
Vecinei - starea de asediu!

Cincinatină
Ţi-aduci aminte, primăvară?
Era târziu şi-mi era vară!
Acuma-i timpurie toamnă ...
Nu e târziu, dar mi-este doamnă!

Unei femei bolnave de varici:

Clientei doctorul i-a spus
Să steie c-un picior în sus.
Iar dânsa - adevăr zic vouă!
Aşa le ţine pe-amândouă!

Lui Victor Eftimiu

Eftimiu trubadur
Sperie Parnasul!
Cum zăreşte câte-un cur
I se scoală, … nasul!

La restaurantul „La Dobrică”

I se dă (cum se zvoneşte)
Pământ celui ce-l munceşte!
De ce oare nu s-ar da
Via celui … care-o bea?!

Catren omagial către Caragiale:

Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern...
***
Adieu champagne, liqueur, cafe.
Les medicins m'ont mis a l'eau!
La foi ne m'as jamais manque,
Helas! Le foie me fait defaut!

(Apă-n loc de vin, cafele.

Medicii mi-au ordonat!
Eu de ordin n-am dus lipsă.
N-am avut destul ficat!
Trad. G. Zarafu)

***

A monsieur Georges S.
14
Buvant cette boisson infame,
Je me rapelle mon seul refrain:
Mon foie, je l'ai donne aux vins,
Mon coeur je l'ai donne aux dames!

(Bând din vinul acru-al cramei.

Nu pot da de cap dilemei:
Inima am dat-o damei.
Iar ficatul - damigenei!
Trad. G. Zarafu)

Câteva săgeţi lansate împotriva marelui şi bărbosului nostru

istoric:

Fugărise vânătorul,
La Văleni, un pui de urs,
Dar i-a fost ucis, la curs,
De domn` Iorga, oratorul.
P.S.: Nu cu glonte, c-un discurs.

Adevăr istoric
Când Prinţul a plecat din ţară
Luând a pribegiei cale,
Fugea - mi-a spus un şef de gară -
De tragediile matale.

Pia desideria (Dorinţe evlavioase) la afirmatia lui Iorga că îşi

scrie piesele în tren)
Mi-a spus un spectator de seamă
Că publicul întreg regretă,
Aflând că-n tren ai scris o dramă,
Că n-ai pornit pe bicicletă.
Gen nou
Eschil, Sofocle sunt copii
Ce-avură faime limitrofe
Ca autori de tragedii.
Dar Iorga scrie catastrofe.

Rectificare (un ziarist idiot l-a comparat pe d. Iorga cu un stejar)

În pădure la răcoare
Mă gândeam pe când s-adorm:
“Iorga-i brad, căci pe picioare
Are păr cuneiform”.

Strofe cu pelin de mai (...contra Iorga Neculai)

De la Tisa pân-la Nistru
15
Ce român n-a fost ministru?
Iorga!
Şi-ncă din copilărie
Cine-a vrut mereu să fie?
Iorga!

Guvernul Iorga
Cazul nu-i aşa sinistru.
Căci părosul demiurg,
Doar pe scenă-i prim-ministru.
Că-n Consiliu-i dramaturg!

Dilemă
L-a pus destinul lui stupid
Într-o dilemă de infern:
Ori partid fără guvern.
Ori guvern fără partid!

Răzbunare
Cand partidele infame
În politică-l doboară,
Imediat se simte-n ţară
O inflaţie de drame!

Mizerii (Înainte de a fi ministru la Berlin, dl.Taşcă a fost unul

din cei mai fideli partizani ai lui Nicolae Iorga)
Fiindcă nu are orgoliu.
Şi politica-i o gaşcă.
Domnul Iorga are Taşcă.
Însă n-are portofoliu!

Corectiv
Fiindcă i-a venit orgoliu
Şi-a intrat şi el în gaşcă,
Iorga are portofoliu.
Însă nu mai are Taşcă!

Ghinion
Iorga nu-şi mai află locul
Vreţi să ştiţi de ce-i aşa ?
S-a jucat prea mult cu focul
Şi s-a fript cu … Tzigara3!

3 Tzigara-Samurcaş.
16
 Festivităţi (Cu prilejul împlinirii a 60 de ani, marele nostru istoric a fost
sărbătorit prin sute de banchete)
Voturile pot să-l lase
Fără ca un pic să-i pese.
Când nu este om de mase.
Iorga este om de mese!

Cu toate acestea, epigramistul nu e un răutăcios şi un acru, chiar atunci

când "râde" de erudiţia uluitoare a lui Nicolae Iorga, precumîurmătorul
nevinovat catren (citat şi de Constantin Iuraşcu-Tataia, catren care trebuie să-l
fi măgulit pe istoric):
Fie neamţ, chinez, hindus
Omul din maimuţă vine,
Numai Iorga, ştim prea bine
Că se trage din Larousse.

Lui Emanuel Bucuţa4

Trebuie să fiu tâmpit sau bleg,
Să cred că eşti un cur întreg;
De stau să judec olecuţă,
Nu eşti nici bucă: eşti bucuţă!

Epitaf (Mitropolitului Miron Cristea, prim ministru n timpul dictaturii

regelui Carol al II-lea)
Aici zace-n groapa asta
Fostu-amant al doamnei Nasta,
A bisericii ocară
Şi-a bugetului povară!
POLITICE (1944-1964)

Căpitane, nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!5
(Atribuită lui Păstorel)

***
Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării.
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării!
***
Câte stele sunt pe cer

4 Comunicată de prof. dr. M.P.

5 După 1945, odată cu venirea comuniştilor la putere, mulţi dintre foştii legionari, conduşi
de "căpitanul" Corneliu Zelea Codreanu, s-au înscris în Partidul Comunist. Mulţi din ei au
ajuns în puşcării odată cu epurările efectuate în anii 50 în cadrul partidului.
17
Toate pân' la ziuă pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră...

Prin 1946, agrarianul Petru Groza făcuse pactul cu

comuniştii şi fusese uns ca prim-ministru în “primul guvern
democrat”, eveniment care se sărbătorea pe 6 Martie pe
vremea comuniştilor. În guvern se găsea şi un ţăran pe nume
Zăroni, fiindcă în concepţia leninistă şi muncitorii şi ţăranii
trebuia să conducă ţara. Pe seama lui Zăroni circulau tot felul
de lucruri, referitoare la igiena ţăranului.
La un moment dat, despre Zăroni a apărut următoarea
epigramă:
Caligula Imperator
Şi-a făcut calul senator
Petru Groza, mai sinistru
Şi-a făcut boul ministru.
Se spune că Groza, care nu era străin de lumea bună, ar fi
dat buzna în acea zi în restaurant la Capşa şi ar fi mers aţă la
Păstorel, aşezat la o masă, cu prietenii:
- Domnule Teodoreanu, cum îţi permiţi? Nu uita, totuşi, că
sunt premierul acestei ţări!
La care Păstorel, nonşalant, i-ar fi răspuns:
- Domnule prim-ministru, gluma aceasta n-am făcut-o eu.

Dupa alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri “Votaţi soarele!”6
Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Că pişându-mă pe garduri,
Să o fac direct în ... soare!

“Votaţi soarele”
Când te văd aşa pe garduri
Şi cu raze împrejur
Mai că-mi vine să te-asemui
Cu o gaură de cur !

Diviziei “Tudor Vladimirescu” decimată la Debreţin7

Din falnic vânător de munte
Mi te-a făcut Ana pandur!
Întâi ţi-a-nfipt o stea în frunte

6 Soarele era sigla comuniştilor în alegeri. Datorită faptului că o mare parte din populaţie
era analfabetă, siglele de partid erau foarte importante, ele putând fi uşor identificate de
alegători.
7 Divizia Tudor Vladimirescu a fost creată în URSS din prizonierii români care au acceptat să
treacă la ideologia comunistă. Ana Pauker a avut un rol important în acest proces.
18
Şi-apoi un debreţin în cur!

La Pelişor palat transformat de regimul comunist în ”casă” de

”creaţie”
Voi, creatori ai artei pure.
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când vă plimbaţi
Să nu călcaţi în ... ce creaţi!

În vremea asta
În vremea asta revolută
Rataţii scriu, în loc să pută!
Iar scriitorii-adevăraţi
Sunt daţi afară de ... rahaţi!

Lui Petru Groza care a călătorit în Extremul Orient

De la Iaşi la Port-Arthur,
Petru Groza în carlingă,
N-a găsit atâta cur
Cât ar fi dorit să lingă!

În apărarea lui Zăroni8

No, mă rog, de ce-i sinistru?
Că eu nu sunt prim-ministru!
Eu nu sunt decat ecoul …
Domnul Groza este boul!

Lui Zăroni, cam chel, când şi-a cumpărat pălărie melon

Îl costă o avere pălăria
Căci după rigidul protocol
Nu se cădea să vadă România
Ministru circulând cu curul gol!

Portret
Are cap pătrat şi dur.
Pe muscali îi pupă-n cur!
Şi în ... pesta mamii lui
A atins apoteoza.
Cine credeţi că-i acesta?
Să vi-l spun eu: Petru Groza!
***

În guvernul Groza, cel de concentrare9

8 Romulus Zăroni, ministru cvasi-analfabet în guvernul Groza de la 6 martie 1945 (guvern
impus de Stalin prin Al. Vâşinski), personajul preferat al bancurilor vremii (N.ed.).
9 După expresia larg uzitată de propaganda comunistă, guvernul Groza era de “largă
19
S-au primit trei membri, pentru completare;
Însă ca să fie cabinet etern,
Îmi bag şi eu membrul … în acest guvern!

***

Şi “dramaturgul” Groza scrie,

Întocmai ca O'Neill eternul,
O piesă care va să ţie:
“Din soare s-a-ntrupat guvernul!”
***

Armistiţiul ne-a impus

Să dăm boii pentru rus!
Ca să completăm noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!

Lui Mihail Sadoveanu

Mihail pentru popor
A făcut Mitrea Cocor,
Dar poporului, vă jur,
Îi place mitra cu cur!

Se spune că Sadoveanu era dator lui Păstorel şi, cum

trecuse ceva timp fără ca Sadoveanu să rezolve problema,
Păstorel i-a scris:
De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)
Să nu-mi laşi bani,
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac din el bocanci.

sau, în altă variantă Chitanţa - Lui Sadoveanu

De ţi-ai face testamentul,
Tu să nu-mi laşi mii de franci!
Naşule, să-mi laşi obrazul,
Ca să-mi fac din el bocanci!

Americanilor
Dacă şi de astă dată
Se retrag din Orient,
Mă fac porumbelul păcii
Şi mă piş pe Occident!

Lui Teohari Georgescu11

Democrat întârziat,
concentrare democratică” (N. ed.).
20
Ne-ai băgat pe toţi la gratii.
Dar poporul democrat,
Te-a băgat în pizda mă-tii!
***

Când mă duc la şef

Îl găsesc cu chef!
Când mă duc la chef …
Îl găsesc pe şef!

Verva nu i-a lipsit nici în ceea ce priveşte versurile mai …

“fără perdea”. Veronica Porumbacu (pe numele adevărat
Veronica Schwefelberg) a publicat, în 1955, “genialele” versuri în
“Gazeta Literară”:
“O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!”
Iată ce epigramă îi dedică poetei:
Mult stimată Veronică.
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
11
Teohari Georgescu a fost un politician comunist român, ministru de interne al României în anii 1945-
1952. La 18 februarie 1952 a fost arestat pentru „deviere de dreapta” (acuzaţii aduse în
principal Anei Pauker şi lui Vasile Luca), însã nu a fost condamnat. În schimb nu a mai ocupat
de atunci nici o funcţie de conducere în partid şi a devenit directorul unei întreprinderi
poligrafice (1953-1972).

În 1934, Lucrezzia Karnabatt (1887 - 1960) a tipărit romanul “Sexul de

peste drum”. Acest titlu imprudent nu are un corespondent riguros în roman.
Lucrezzia Carnabatt nu descrie acolo un amor de contorsionari, cum ne-am
aştepta, poate. Romanul ei e, în fond, foarte cuminte. Păstorel Teodoreanu i-a
sancţionat, totuşi, îndrăzneala, în felul următor:
“Sexul” doamnei Karnabatt
A crescut mult în valoare:
El se vinde separat,
Izolat si ambalat.
... Fără doamna Karnabatt.
Tot din aceeaşi categorie fac parte şi “dezamăgirile” sale:
Când eram la mama fată (vorbă proastă)
Îmi ziceam şi eu, odată,
Iar acuma zi şi tu:
Ăi fi fost la mă-ta fată
21
 Dar la mine, jur că nu!

Unui ministru trimis în Spania

Am trimis la mauri
Un ministru nou,
Printre-atâţia tauri
Să fie şi-un bou!

***

Văzându-l cum dospeşte-n îngâmfare

Şi cum se umflă-n pene un nimic.
Ca şi Vasile Conta pot să zic:
“O, tu, nimic, cât ai ajuns de mare'“

Lui M. Sadoveanu
“Venea o moară pe Siret”
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Macină făină proastă!

Trecură anii, se duse şi Bucureştiul beţiilor lui Păstorel. Şi

în viaţa României îşi băgară coada fraţii mai mari de la răsărit.
Credeţi că epigramistul nostru i-a cruţat?
Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun:
Tunul - rus
Şi rusul - tun!

Statuii ostaşului sovietic

Soldat rus, soldat rus.
Te-au ridicat atât de sus.
C-ai salvat popoarele ?.
Sau fiindcă-ţi put picioarele!

Lui I. V. Stalin
Iuda Tito şi cu Iuda Kostov
Au vrut să-1 omoare pe Dimitrov
Dar tu, genialule şi bunule părinte,
Ai fost vigilent şi le-ai luat-o-nainte!

La fisc
N-am venit că am venit.
Am venit că n-am venit!

Lui Marcel Breslaşu

22
Un critic aspru şi abraş
Mi-a spus zâmbind cu ironie
“De ce să te numeşti Breslaş.
Dacă nu eşti de meserie?”

Radioului, unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică

“prin spate”
De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai “prin spate”.
Pe când eu, întreaga viaţă,
V-am băgat numai ... prin faţă!

Gazetei literare
Gazeta-i urmărită-n ţară
Cu interes de mici şi mari.
Fiindcă gazeta-i literară,
Şi literaţii, gazetari!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor

Beau băieţii harnici,
De cu seară-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii … turnători!

Pe bulevardul “Ilie Pintilie” fost “Napoleon Bonaparte” 10

Mai credeai tu, mă Ilie,
C-ai s-ajungi aşa departe?
Tu, Ilie Pintilie,
Să-l lucrezi pe Bonaparte?
Mare-ai fost tu, mă Ilie,
Mare-a fost şi Bonaparte!
(Nu aici, în altă parte!)
Da-n a noastră Românie,
Mare-ai fost tu, Pintilie!
Dar de-o fi cumva să fie
Strada alt nume să poarte,
Ea să fie, ea să fie
Ori Napoleon-Pintilie
Ori Ilie Bonaparte!

Variantă (Comunicată de Ion Caraion)

Măi Ilie Pintilie,
Spune cum să-ţi zic eu ţie
Bonaparte Pintilie

1012 Azi “Iancu de Hunedoara”

23
Sau Napoleon Ilie?

Lui Mihail Sadoveanu, care a spus “Lumina vine de la răsărit”

Sadoveanu filo-rus
Stă cu curul la apus,
Ca s-arate-apusului
Care-i faţa rusului!

Replică
Cu faţa la răsărit
Şi cu curul dezvelit,
Nu e greu de presupus
Ce-o să-ţi intre din apus!

Dupa ce Mihai Beniuc a scris

“De pe-un deal răsare luna
Mare cât o mămăligă”
Păstorel a replicat:
Iar acum, eroii noştri
La culcare toţi se duc;
De pe deal încet răsare
Mămăliga lui Beniuc!

A doua zi (după moartea lui Stalin)

Îl plâng pe Stalin şi vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum tot comitetul.

După Congresul XX11

La Kremlin s-a dat semnalul
Şi-am văzut c-aşa stă treaba:
Ani şi ani pe “genialul”
L-am pupat în fund degeaba!

După plecarea ruşilor din România12

- Măi Gheorghiţă, cum făcuşi
De-i futuşi în cur pe ruşi?
- Aşa suntem noi românii:
Ne-am futut în cur stăpânii!

Zece membri de partid

11 La congresul al XX-lea al P.C sovietic, prin dezvăluirea pentru prima dată a crimelor lui
Stalin, a fost iniţiată demolarea cultului fostului dictator.
12 Armatele ruseşti de ocupaţie au fost retrase în 1958, datorită unei iscusite lucrări
diplomatice, atribuite lui Ghe. Gheorghiu-Dej.
24
Zece membri de partid
Visau viaţă nouă,
Unul a vorbit în vis.
... Şi-au rămas doar nouă!

Nouă membri de partid

De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei.
... Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid

Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
... Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid

Fac afaceri grase.
Unul a intrat la zdup
… Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid

Au strigat lozinci.
Unul a strigat greşit
… Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid

Cand au fost la teatru.
Unul n-a aplaudat
... Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid

Şi cam toţi ovrei,
Unul a plecat în Eretz
… Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid

Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
… Şi-au rămas doar doi!
Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
… Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit,
25
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

Zero membri de partid,

Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!

Testamentul lui Păstorel - 1941

“Iubiţi prieteni, după moartea mea,
Să-mi construiţi o lespede frumoasă,
Rotundă sau pătrată ca o masă.
Să zac o veşnicie “mort” sub ea!”

PĂSTOREL în amintirile epigramiştilor

George Topârceanu - 1924

N-are rost să o mai scald,
Nici să mint nu-i manieră:
Eu prefer muza la cald,
Păstorel, la … frapieră!

Gastronomică - 1924
În literatură,
Când vorbim de burtă,
Eu sunt prăjitură;
Păstorel e … turtă!

Fenomen - Valentin Bude - 1927

Toţi - bărbaţi, femei şi fete
Toată lumea e la fel!
Toţi încep să se îmbete
Când miroase-a … Păstorel!

Lui Păstorel pentru “Cronica gastronomului”, Mircea Pavelescu - 1934

O cronică de-a ta mirare!
Se valorifică-ndoit
Deschide pofta de mancare
Şi strică pofta de citit!

Epitaful lui Păstorel, Lucian Pavelescu - 1940

Aici zace Păstorel,
Pentru veci nemângâiat,
Fiindcă-i prima dată mort
Mort, fără să fie beat!

26
Lui Păstorel, Sergiu Dan - 1935
Naiv, umblam prin librării.
Pe Bercu Leibovici să-l iau.
Dar un librar mi-a spus pe şleau:
“Se vinde doar la berării!”

Domnului Păstorel Teodoreanu, Vasile Dorneanu - 1938

Fiind creştin şi bun latin,
Eu cred în tot ce scrie el!
Căci adevărul e în vin.
Şi vinul şade-n ... Păstorel!

Condiţie, Dem. Ben. Cârâc15 - 1939

Când dori-vei vinul rece,
Iar când treci să ţi se plece
Cârciumarii de-orice fel,
Plimbă-te cu Păstorel!

Florin Iordăchescu - 1939

“Românul e născut poet ?”
Mă-ntreabă Păstorel discret.
“Ce nerozie, măi băiete!
Românul e născut …burete!“

15
Demetriad Benedict Cârâc - pilot de război, provenit din trupele de uscat, care avea să cadă eroic,
în 1943, în timpul unei operaţiuni de bombardament, la sovietici. A fost un poet înnăscut (vol. "La
poarta sufletului meu"), a scris piese de teatru ( Varvara-Mister Religios între acte), epigramist ( vol.
Epigrame) şi compozitor. Pe lânga toate acestea Dem Ben Cârâc a fost campion naţional la călărie
obstacole-1936, cu cei doi cai ai săi Saghia a-7-a şi Ali 11.
Ion I. Mioc - 1939
Pe Dunăre de-ar curge vin,
Pe Păstorel întreaga ţară
L-ar răsplăti cu lungi ovaţii,
C-atunci Danubiul, primăvara,
N-ar mai produce inundaţii!

Epitaf, Pompiliu Barbu - 1939

Păstorel aicea zace!
Nu-i nici beat şi nici nu-i treaz,
Că nu-i treaz nu-i un necaz,
Dimpotrivă, tare-i place!

Ion Calboreanu (Dunărea se varsă în mare prin trei guri)

Pe Dunăre de-ar curge vin!
O, ar fi fenomenal!
Mai mult ca-n literatură,
27
Păstorel, pe Litoral,
Ar umbla din gură-n gură!

Lui Păstorel, Ion Calboreanu - 1950

A băut cum i-e legenda
Şi-a plătit precum se ştie!
Cârciumarii au să-i facă
Monument din .... datorie!

Epitaful lui Păstorel, N. Georgescu Cocoş - 1941

Mormântul trist de sub terasă,
Turnat în marmoră şi ghips,
Ascunde un boem de rasă
Şi-o sete de … apocalips!

La citirea versurilor lui Cocoş, Păstorel a replicat

Atâta l-a cuprins amarul
C-a zis, uitându-se urât:
“Acuma s-a umplut paharul!”.
(Şi-l dete repede pe gât!)

Epitaf lui Păstorel, Alexandru Predescu

“M-a nenorocit groparul
Cu nemernica lui sapă!
A săpat adânc, măgarul
Până când a dat de apă!“

Lui Păstorel Teodoreanu, Sandu Rusu

Aş vrea să fiu eu cunoscut
De marii critici literari,
Precum matale eşti ştiut
Şi-apreciat de cârciumari !

Epitaf, Aurel Sterescu Orei - 1939

Aci-şi dete Păstorel
Un obştesc şi demn sfârşit.
Nu aprindeţi vreun chibrit,
Că ia foc spirtul din el!

Gabriel Teodorescu
Pe Dunăre de-ar curge vin,
Atunci şiretul Păstorel
Ar face-un şanţ, fără să ştim
Şi-ar trage Dunărea la el!

Lui Păstorel Teodoreanu ofiţer de artilerie, Octav Dessila -

28
1940
Când făceai parte din rezervă,
Aveai şi duh, aveai şi vervă,
Dar de când te-au mobilizat,
Paradoxal, pari dezarmat!

Epitaf, Aurelian Păunescu - 1940

Aici zace Păstorel,
Suflet bun şi spirit fin,
Când mai treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin!

Păstorel la doctor, Joseph de Saxa - 1940

“Contra beţiei, dacă vrei,
Am prafuri, dar în ce le iei?”
Şi-atuncea, Păstorel, senin:
“Profesore, le iau în vin!”

Lui Păstorel, Mihail Codreanu - 1941

Cand a pornit lugubrul zvon
Că murit-ai la Carlton,
Mi-am zis atunci: “Cu-adevărat
O fi el mort, da'-i mort de beat!”

Păstorel Teodoreanu e ofiţer de artilerie, George Lesnea -

1941
Ieri, majurul Ieremia
L-a-ntrebat de dimineaţă
- Ce să fac cu bateria?
- Pune-o repede la gheaţă!

Păstorel artilerist, ajuns la Roman, Virgiliu Slăvescu - 1941

Concentrarea cum să-nceapă?
Nu mă dumiresc deloc !
M-aţi chemat la guri de foc,
Şi-am ajuns la guri de apă!

Dorinţă, I. St. Bogza - 1942

Câte oi pe Bărăgan
De-ar fi buţi cu Ottonel,
Face-m-aş şi eu cioban,
Ori mai bine ... Păstorel!

Epitaf lui Păstorel, Alexandru Corvin - 1942

Sub lespede îşi doarme somnul
Fără sfârşit şi fără vise,
29
Poetul adormit în Domnul,
Tocmai atunci când se trezise!

Mihu Dragomir - 1942

Teodoreanu (zis Al. O.)
Semnează-n cronici Păstorel!
Defect: preferă vin Bordeaux.
Virtuţi: e frate cu Ionel!

Păstorel, 1942
A renăscut voroava noastră veche
Şi hronicul l-aduse la izvod,
Reeditând în cronici pe Ureche
Şi-n faptă pe Dabija Voievod!

La moartea lui Păstorel, Ion Pena - 1942

A plecat şi Păstorel
Azi pe căile pierzării.
Plâng teribil după el
Toate cepurile ţării!

Pă şi pă, Ion Manu - 1943

Dacă zăreşti paharul plin,
Zici: “Uite colo pă Storin!”
Dar când e gol un păhărel,
Zici: “Uite colo Păstorel!”

Păstorel, Petre Bellu - 1956

După nume, Păstorel,
Zici că e nimic de el!
Dar după căutătură,
Drept să spun, e o figură!

Lui Păstorel, N. Crevedia - 1956

Când nu e în bune stări,
Calcă pe două cărări!
Iar când zdravăn se socoate,
Merge strâmb pe două roate!

Lui Al. O. Teodoreanu - 1956

Când e treaz şi vreau să-l irit,
Păstorel are mult spirit!
Păstorel însă la birt,
N-are spirit, are spirt!

G. Bicşanu - 1957
30
Cotnar, Fetească, Panciu, Ottonel
E cronica muiată-n vin de un poet,
Destul să o semneze Păstorel
Şi proza din “Tribuna”-i un buchet!

Mircea Ionescu Quintus - 1971

Să-nchinăm paharul
Pentru Păstorel!
N-a fost nici Cotnarul
Mai spumos ca el!

Echinocţiu de toamnă, 1973

Pe sub deal, pe lângă crame,
Cu duhniri de tulburel,
Turme trec de epigrame
Şi un singur Păstorel!

Păstorel oenolog, Pavel Bellu - 1981

Pentru noi e foarte clar:
Vinu-i limpede-n pahar.
Numai - spune Păstorel;
Spiritul mi-e .... tulburel!

Infatuare, Gheorghe Suciu - 1994

Susţin că sunt ca Păstorel
Epigramist cu mult mai breaz.
În comparaţie cu el
Mi-s şi câte-o dată treaz!

Spiritul lui PĂSTOREL mereu printre noi

Anonim - 1980
N-are cur şi n-are coaie
Ceauşescu Nicolae
Cât să lingă într-un an
Păunescu Adrian!

Anonim - 1985
Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Variantă - Anonim 2008

31
Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cui nu i-a placut la şcoală şi-are 4 la morală?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Cine, BÃ, SE SCUipă des cu premierul ales?
Toate patru de ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Anonim - 1998
Câteodată în Covasna
Unguroaicele-o iau rasna
Când susţin: “Kedves-ul meu
Noi suntem UDeMeReu!”

Autorităţilor din Basarabia, care au anulat imnul

„Deşteaptă-te române”,
Gh. Grama (Ungheni)
Supăraţi pe imnul care
Tot chema la deşteptare,
Cei poftiţi să ne deştepte
Au decis să mai aştepte.

PSM la al două-lea congres, Ioan Feneşan -

Înarmaţi îs până-n dinţi
Cu cinci vicepreşedinţi,
Însă dintele de minte
E Verdeţ … ca preşedinte!

Lui Mircea Ionescu Quintus, Vasile Matei

Zvârle-ţi quinta spartă-n stradă.
Nu juca cu Radu, bre!
C-are full de KaGheBe.
Cu doi securişti în coadă!

Fostului premier Petre Roman, George Petrone

Ca premier, acest bărbat,
Distins, pedant şi “om de bine”
A fost un mare diplomat:
Minţea în şase limbi străine!

Revolta, Ioan Pop

Iar sunt supărat pe soartă
Şi istoria-mi detest:
Munţii noştri aur poartă,
Când spre est şi când spre vest!.

Metamorfoza guvernului moldav, Efim Tarlapan

Cu numele franco-latin
32
S-a dus guvernul la Kremlin
La Moscova s-a dus guvern
La Chişinău sosi gubern!

Încă o dată despre Unire

- Doamne, -ntreabă democraţii
Când ne vom uni cu fraţii?
Şi-a răspuns Domnu' - Cerescu'
“Pe la Sfântu' … Iliescu!“
George Zarafu
Pe soldatu-acela rus
Ridicat atât de sus,
L-am mutat şi-a doua oară
Însă … nu l-am scos din ţară!

33