Poezi i

An a Bl a n di an a
 Proiect TIC

Ana Grindei, clasa 9C

Cuprins

Condiție............................................ 1
Molecule de calciu ............................ 2
Calatorie........................................... 3
Ar trebui ........................................... 4
Nehotărâre ....................................... 5
Dans in ploaie ................................... 6
Eclipsa ............................................ 7
Ochiul inchis ..................................... 8
Fiecare miscare................................ 9
Hotarul ........................................... 10
Condiție

Sunt asemenea

nisipului clepsidrei

care

poate fi timp

numai în cădere.

- 1-
Molecule de calciu

Să nu mă grăbesc,
Să las timpul să treacă,
Fiecare secundă-n cădere
Erodează puţin
Suferinţa.
Să aştept.
Fiecare val ce se sparge
Sapă în stânca
De care-s înlănţuit,
Fiecare fir de rugină
Subţiază lanţul.
Într-un mileniu, în două,
Stânca va fi nisip,
Fierul verigilor pulbere,
Oasele mele, molecule de calciu
Risipite în apă,
Suferinţa nimic.

-2-
 Calatorie

Umblu prin mine

Ca printr-un oraş străin
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teamă pe străzi
Şi-n după-amieze ploioase
Mi-e frig şi urât.
Nici o dorinţă de-a călători,
Când şi numai trecerea drumului
E aventură,
Nici o amintire din alte vieţi
Întrebării "De ce-am fost adusă aici? "..

-3-
 Ar trebui

Ar trebui să ne naştem bătrâni,

Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în
lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri
pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri,
mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta
creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând
adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să
dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot
mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre,
cât bobul de grâu…

-4-
 Nehotărâre

Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieţi

deodată,
Ne naştem,
Doamne, atât de tineri, încât
Din miile de vieţi posibile
Nu ni se poate pretinde
Să ştim alege doar una.
Animalele unei vieţi vânează animalele
celorlalte,
Peştii vieţii mai mari înghit peştii vieţii mai
mici,
Crengile arborilor îşi sunt duşmane şi se
usucă-n hotare,
Soarele vieţii a patra întunecă
Soarele-al treilea, soarele-al doilea,
Soarele prim.
Contrare, vieţile se anulează una pe alta –
Şi, nehotărâţi încă, şi nematuri, murim.

-5-
Dans in ploaie

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de

la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta
nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o
patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg,
mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor
mele.
Priviţi până o să vi se atingă
privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată
cătuşe!.
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi
destrame-mă
vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!

-6-
Eclipsa
Renunţ la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plâng
Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.

Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving,

Surâzători sub steaua mea sterilă.
De gingăşie tot mai mult mă-ntunec
Şi pier de umanism şi milă.

Înduioşate mâini întind să mângâi

Fiare gonind spre mine hămesite,
Şi-mi pare rău că n-o să mai sărut
Şi botul care mă ucide.

Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,

Mi-au prins în ţărnă rădăcini genunchii,
Şi-mi trece viaţa încercând să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.

-7-
Ochiul inchis
Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii
de teamă
să nu zdrobesc între pleoape lumea,
să n-o aud sfărmându-se cu zgomot
ca o alună între dinţi.
Cât timp voi mai putea fura din somn?
Cât timp o voi mai ţine-n viaţă?
Privesc cu disperare
şi mi-e câineşte milă
de universul fără apărare
ce va pieri în ochiul meu închis.

-8-
 Fiecare miscare
Fiecare mişcare a mea
Se vede
În mai multe oglinzi deodată,
Fiecare privire a mea
Se întâlneşte cu sine
De mai multe ori,
Până
Uit care
Este cea adevărată
Şi cine
Mă-ngână.
Stăpână,
Mi-e frică de somn
Şi ruşine
A fi.
Pentru mine
Orice răsărit are
Un număr necunoscut de sori
Şi-o singură
Adormitoare Zi.

-9 -
Hotarul
Caut începutul răului
Cum căutam în copilărie marginile ploii.
Alergam din toate puterile să găsesc
Locul în care
Să mă aşez pe pământ să contemplu
De-o parte ploaia, de-o parte neploaia.
Dar întotdeauna ploaia-nceta înainte
De a-i descoperi hotarele
Şi reîncepea înainte
De-a şti până unde-i seninul.
Degeaba am crescut.
Din toate puterile
Alerg şi acum să găsesc locul unde
Să mă aşez pe pământ să contemplu
Linia care desparte răul de bine.
Dar întotdeauna răul încetează-nainte
De a-i descoperi hotarul
Şi reîncepe-nainte
De-a şti până unde e binele.
Eu caut începutul răului
Pe acest pământ
Înnorat şi-nsorit
Rând pe rând..

- 10 -
Scriitoarea Ana Blandiana (nume literar al Otiliei-
Valeria Coman) s-a nascut pe 25 martie 1942 la
Timisoara. A absolvit in anul 1967 cursurile Facultatii
de Filologie a Universitatii din Cluj.
In anul 1959 scriitoarea debuteaza in revista Tribuna
din Cluj, cu poezia "Originalitate", semnand pentru
prima data cu pseudonimul Ana Blandiana. In
perioada 1959 - 1964 a avut interdictie de publicare,
revenind in anul 1964 la revista "Contemporanul",
unde a detinut ani de zile rubrici permanente. In
acelasi an publica si primul volum de versuri intitulat
"Persoana intaia plural".
Ana Blandiana este fondatorul si presedintele
Academiei Civice, membra a Academiei europene de
poezie si Academiei mondiale de poezie. Scriitoarea
este distinsa cu numeroase premii, printre care
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din
Romania, 1969; Premiul International "Gottfried von
Herder", Viena, 1982; Premiul "Opera Omnia", 2001;
Premiul International "Vilenica", 2002.

- 11 -