Frontierele si statutul minoritatilor in secolul al XX-lea

In cursul secolului al XX-lea s-au produs modificari importante ale granitelor europene. Dupa Primul
Razboi Mondial, modificarea granitelor europene a fost determinata de impunerea principiului
nationalitatilor, ce a avut ca principal rezultat disparitia imperiilor multinationale.
Tratatele incheiate in cadrul Conferintei de Pace de la Paris au consfintit:
- aparitia unor noi state nationale precum Austria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Lituania,
Letonia, Estonia, Finlanda;
- desavarsirea unitatii nationale a Romaniei, prin unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei
si Banatului cu Vechiul Regat in cursul anului 1918;
- crearea regatului sarbo-croato-sloven, tot in 1918, prin unirea Sloveniei, Croatiei, Bosniei si
Herzegovinei cu Serbia.
Victoria principiului nationalitatilor nu a pus capat disputelor etnice si teritoriale, deoarece niciun
stat nu era locuit exclusiv de un popor. A aparut, astfel, problema minoritatilor nationale.
In Cehoslovacia, pe langa cehi si slovaci mai locuiau:
- 3 milioane de germani;
- 700 000 de maghiari;
- polonezi din regiunea Teshin.
In Iugoslavia, exista un adevarat mozaic etnic, alcatuit din sarbi, croati, sloveni, albanezi, romani,
care erau deosebiti si prin religie:
- unii erau ortodocsi, altii catolici, iar albanezii erau musulmani.
In Romania, 71,9% erau romani, iar 28,1% erau minoritari.
Europa occidentala nu a cunoscut, dupa Primul Razboi Mondial, schimbari importante de frontiere,
exceptand Franta, care recuperase Alsacia si Lorena.
In concluzie, in toata Europa existau majoritari si minoritari, situatie ce a determinat dispute
etnice si teritoriale.
Contradictiile europene legate de noile frontiere
Frontierele europene, stabilite prin sistemul de la Versailles, au nemultumit din start unele state,
precum:
- Germania, care pierdea a 7-a parte din vechiul teritoriu:
a) Alsacia si Lorena;
b) Coridorul polonez;
- Italia, care participase la razboi cu speranta ca va obtine compensatii teritoriale.
Neobtinand asa ceva, Italia a considerat ca a castigat razboiul, dar a pierdut pacea..
- Ungaria, redusa la teritoriul etnic, considera tratatul de la Trianon un dictat;
- Rusia bolsevica (devenita URSS la 30 dec. 1992) nu era de acord cu sistemul de la Versailles,
care consfintea pierdea Finlandei, tarilor baltice, teritoriului polonez si Basariabiei.
Noua configuratie politico-teritoriala a Europei, neputand elimina disputele etnice, a impus
adoptarea unor masuri pentru asigurarea egalitatii dintre majoritari si minoritari. In acest scop, in cadrul
Conferintei de Pace de la Paris, a fost semnat tratatul minoritatilor:
- Acesta avea in vedere in special minoritatile din statele succesoare ale monarhiei
habsburgice.
- Continea prevederi care incalcau suveranitatea noilor state.
Din acest motiv, Romania a refuzat initial sa-l semneze, retragandu-se de la lucrarile Conferintei de
Pace de la Paris. Romania l-a semnat abia in decembrie 1919 dupa ce delegatia sa a revenit la lucrarile
Conferintei de Pace.
Si Societatea Natiunilor impreuna cu guvernele statelor europene s-au straduit sa asigure
integrararea sociala si politica a minoritatilor:
- Prin urmare, in constitutiile statelor care se cnstituisera sau isi desavarsisera unitatea dupa
razboi au fost incheiate prevederi ce garantau drepturile minoritatilor.
- Astfel, constitutia Romaniei Mari adoptata in 1923, prevedea ca toti cetatenii statului
roman, fara deosebire de origine etnica, de limba sau religie, se bucurau de libertatea constiintei, libertatea
cuvantului, libertatea presei, libertatea de intrunire si asociere.
Prin urmare, monoritatile din Romania au avut partide proprii, reprezentanti in parlament, ziare si
reviste in limbile materne.
In ciuda acestui fapt, uneori minoritarii s-au considerat discriminati, aducant petitii si memorii
Societatii Natiunilor:
- Erau trimise de partide politice, de institutii laice sau bisericesti si de persoane apartinand
minoritatilor.
- Se refereau la probleme precum invatamantul, expropierea unor proprietati, a unor biserici
minoritare, aplicarea Reformei Agrare, libertatile individuale.
In contrast cu preocuparile pentru asigurarea egalitatii intre majoritari si minioritari, in Germania,
prin legea 1935, evreii au fost deposedati de cetatenie:
- Astfel, evreii au fost exclusi din viata publica;
- Din acest motiv, peste 200 000 de evrei au emigrat din Germania.