Conflictul dintre Israel si Palestina

Istoria antica a Israelului si Palestinei

Dupa cucerirea Palestinei de catre Arabia (secolul VII), locuitorii ramasi au fost asimilati in cultura araba si religia musulmana, desi Palestina a impiedicat manifestarea minoritatilor crestine si evreiesti, cei din urma locuind in special in Ierusalim. In afara de doua scurte perioade in care cruciatii au cucerit si au condus Palestina (expulzand evreii si musulmanii din Ierusalim), aceasta a fost condusa de catre cateva imperii arabe si a fost integrata in Imperiul Otoman in 1516. Regatele antice evreiesti ale Israelului si Iudeii au fost cucerite si subjugate succesiv de catre cateva imperii, cand in anul 135, Imperiul Roman a invins a treia revolta impotriva acestuia si, in consecinta, a expulzat supravietuitorii evrei din Ierusalim si din imprejurimile sale, vanzand o mare parte dintre ei catre sclavie. Provincia romana a fost apoi redenumita Palestina.

Inceputurile sionismului

Catre sfarsitul secolului al XIX-lea, sionismul a aparut ca o miscare politica nationalista cu scopul restabilirii Israelului ca un camin national pentru poporul evreu. Zeci de mii de evrei, majoritatea din Europa de Est, dar si din Yemen, au inceput migrarea catre Palestina (numita Aliyah, mergand in sus). Sionismul a vazut independenta nationala ca singurul raspuns la antiSemitism si la secolele de persecutie si oprimare a evreilor din Diaspora. Primul congres sionist a avut loc in 1897 la Basel, sub indrumarea jurnalistului austriac Theodor Herzl, care in cartea sa, Statul Evreu, a expus viziunea unui stat pentru poporul evreu, in care acestia ar putea fi o lumina catre celelalte natiuni. Sionismul a fost, practic, o miscare laica, dar se referea la legaturile religioase si culturale cu Ierusalimul si vechiul Israel, pe care o mare parte din evrei le mentinusera de-a lungul veacurilor. Majoritatea evreilor ortodocsi au crezut, initial, ca doar Messia ar putea sa le redea tara promisa, dar pogromurile in curs de desfasurare, precum si Holocaustul, i-au determinat pe multi dintre ei sa se razgandeasca. Astazi exista inca evrei ortodocsi anti-sionisti, precum grupurile Satmar si Naturei Karteh.

Mandatul britanic al Palestinei

In timpul Primului Razboi Mondial, Marea Britanie a ocupat o parte din Orientul Mijlociu, inclusiv Palestina, de la Imperiul Otoman. In 1917, britanicii le-au promis sionistilor un camin national evreu, in declaratia de la Balfour si, pe baza acesteia, mai tarziu, le-a fost atribuit un mandat asupra Palestinei de la Liga Natiunilor. Acest mandat cuprindea, initial, zona Transiordaniei, care a fost impartita in anul 1922. Imigratia evreiasca si achizitiile terenurilor s-au lovit de rezistenta sporita a locuitorilor arabi din Palestina, care au inceput mai multe insurectii violente impotriva evreilor si a dominatiei britanice in anii 1920-1930. In timpul Marii Revolte din 1936-1939, adeptii Mufti-ului Ierusalimului Haj Amin al-Husseini (un colaborator nazist care, ulterior, a scapat de judecata Tribunalului din Nurnberg) nu numai ca au ucis sute de evrei, dar un numar si mai mare de arabi palestinieni din grupurile concurente.

Sionistii din Palestina (numisti Yishuv) au intemeiat organizatii de aparare, precum Haganah si Irgun. Cea din urma a efectuat atacuri represive asupra arabilor, incepand din anul 1936. Aflati sub presiunea araba, britanicii au limitat drastic imigratia evreilor catre Palestina, dupa ce propunerea de a imparti zona a fost respinsa de catre arabii palestinieni in 1937. Evreii refugiati in tarile aflate sub controlul Germaniei naziste nu aveau acum nici un loc in care sa fuga, din moment ce aproape toate celelalte au refuzat sa-i primeasca. Replica organizatiilor evreiesti a fost aceea de a organiza imigratia ilegala (Aliya Beth); conducerea sionista a cerut, in 1942, un stat independent in Palestina, pentru a obtine controlul asupra imigratiei (conferinta Biltmore), iar Irgun a efectuat atacuri asupra institutiilor britanice din Palestina. In ciuda presiunilor din SUA, Marea Britanie a refuzat primirea imigrantilor evrei majoritatea fiind supravietuitori ai Holocaustului- chiar si dupa Al Doilea Razboi Mondial, si a trimis inapoi imigrantii ilegali, care au fost prinsi sau retinuti pe Cipru. Sporirea protestelor impotriva acestei politici, cererile incompatibile si violenta arabilor si a sionistilor au facut situatia inacceptabila pentru britanici. Acestia au inapoiat mandatul catre Natiunile Unite (succesoare ale Ligii Natiunilor) care sperau sa rezolve conflictul cu un plan de divizare pentru Palestina. Planul propunea o impartire a zonei in sapte parti, cu frontiere si culoare complicate si o internationalizare a Ierusalimului si Bethleemului. Numarul relativ mare de evrei din Ierusalim ar fi fost separat de restul statului evreu printr-un larg culoar arab. Statul evreu ar fi avut 56% din teritoriu, cuprinzand peste jumatate din desertul Negev, iar arabii, 43%. Ar fi avut loc o uniune

economica intre cele doua state. Curand, a devenit evident faptul ca planul nu ar fi putut functiona, din cauza antagonismului dintre cele doua popoare.

Razboiul de sase zile si Respingerea araba

Tarile arabe au refuzat sa recunoasca Israelul ca si stat si au provocat un boicot asupra lui. De asemenea, ei au creat si rezistenta palestiniana care a realizat atacuri teroriste in Israel ( gruparea Fatah in Siria1959-Yasser Arafat ; PLO Egipt-1964). In mai 1967, Egiptul a inchis stramtoarea Tiranului pentru vasele israeliene si a pornit atacurile asupra lor. Au format apoi o uniune de aparare impreuna cu Siria, Iordania si Irak si a trimis un numar mare de trupe de-a lungul granitei cu Israelul. Dupa negocieri diplomatice esuate, Israelul ataca in iunie 1967 si cucereste Fasia Gaza si Desertul Sinai de la egipteni, Varfurile Golan de la sirieni si Malul de Vest si Estul Ierusalimului de la Iordania. Initial, evreii ar fi vrut sa returneze mare parte din teritoriile acestea in schimbul pacii, dar Tarile Arabe au refuzat negocierile si si-au sustinut dorinta de a distruge Israelul, la Conferinta de la Khartoum. Razboiul de sase zile a adus un milion de palestinieni sub ocupatia Israelului. Dupa 1967, tinta rezistentei palestiniene a fost eliberarea Malului de Vest si a Fasiei Gaza, ca un prim pas catre eliberarea intregii Palestine. Arabii palestinieni au inceput sa ceara un stat independent. Ierusalimul de Est s-a unit cu cel de Vest, iar in 1986 s-a proclamat capitala indivizibila a Israelului.Avand in vedere faptul ca palestinienii sustineau ca aceasta era capitala lor, conflictul s-a agravat.

Istoria organizarii Statului Israel

Dupa ce propunerea a fost adoptata de Intrunirea Generala a Natiunilor Unite in noiembrie 1947, conflictul s-a agravat iar arabii palestinieni au inceput sa atace comunitatile de evrei si au blocat Ierusalimul. Imediat dupa aceasta, sionistii au distrus cateva sate de palestinieni. Liga Araba a declarat deschis ca a avut ca scop prevenirea stabilirii unui stat evreiesc fortat, iar Al Husseini le-a comunicat britanicilor ca vrea sa introduca aceeasi solutie la problema evreiasca, la fel cum a introdus si Hitler in Europa. La o zi dupa declaratia Statului Israel ( 14 mai 1948), trupele arabe din tarile vecine au invadat zona. La inceput, datorita faptului ca aveau arme mai bune si trupe mai mari, au castigat teren, dar Fortele de Aparare Israeliene, prin inteligenta, motivatie si o mai buna organizare, au castigat Razboiul de Independenta.

Dupa acordul de armistitiu din 1949, Israelul controla 78% din zona dintre raul Iordan si Marea Mediterana, iar Malul de Vest a revenit Iordaniei. Ierusalimul de Est si Egiptul controlau Fasia Gaza. Ierusalimul a fost impartit, cu Orasul Vechi sub controlul Iordaniei. In urma intelegerilor, evreii nu aveau voie sa intre acolo. In 1950, Iordania a anexat Malul de Vest si Ierusalimul de Est ( miscare recunoscuta doar de Marea Britanie si Pakistan). Majoritatea arabilor palestinieni din zona au fugit sau au fost expulzati ( in jur de 711,000) si peste 400 dintre satele lor au fost distruse. Pe de alta parte, comunitatile de evrei din zona ocupata de arabi au fost si ele mutate. Evreii de acolo au fost refugiati in Israel, Franta si Statele Unite. Arabii, insa, nu au fost de acord cu mutarea permanenta in alta parte si au sustinut ca au dreptul sa se intoarca. In jur de un milion de refugiati palestinieni traiesc inca in tabere de refugiati, in conditii foarte grele. Israelul a refuzat dreptul palestinienilor de a se intoarce, invinuind statele arabe. Multe grupuri palestiniene, inclusiv Fatah, au admis ca acceptand intoarcerea lor, ar insemna sfarsitul Statului Israel evreiesc. Aceasta problema a refugiatilor este una dintre cele mai importante obstacole in rezolvarea conflictului Arabo-Evreiesc.

Obstacolele pacii

Principala cauza a conflictului este faptul ca arabii refuza sa accepte evreii intr-o parte a tarii lor. De asemenea, religia joaca un rol foarte important in tensiunile aparute. Ideile preconcepute au fost trasmise din generatie in generatie, astfel incat israelienii vad in jurul lor state cu economii slab dezvoltate, cultura inapoiata si o religie agresiva care ii instiga pe oameni la terorism. Arabii ii considera pe evrei invadatori care vor sa controleze tot Orientul Mijlociu. In scolile arabe sunt promovate stereotipuri anti-evreiesti. De la procesul de pace de la Oslo s-a format o idee generala ca ar trebui stabilit un stat palestinian, in teritoriile ocupate in 1967. Majoritatea populatiei palestiniene si israeliene este de acord cu solutia formarii a doua state, dar palestinienii cer unanim dreptul refugiatilor de a se intoarce in Israel, iar majoritatea israelienilor se opun formarii unei capitale a Palestinei in Ierusalimul de Est.

Solutii :

in 1999 , marele pianist si dirijor evreu Daniel Barenboim a infiintat , impreuna cu prietenul sau de origine palestiniana Edward Said , o orchestra formata din tineri muzicieni din tari ca : Israel , Iordania,Liban, Palestina, Syria, etc.

Elevi : Zdralea Maria Constantinescu Diana Lascu Suzana Radu Ionatan * Clasa a X-a A *Prof. Anca Petre *Liceul de Muzica George Enescu Bucuresti

Bibliografie :

http://www.israel-palestina.info/english_section.html http://en.wikipedia.org/wiki/Israeli%E2%80%93Palestinian_conflict