UNIVERSITATEA ROMÂNO-GERMANĂ

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

Drept Procesual Civil II

APELUL ÎN PROCESUL CIVIL

COORDONATOR:
Conf. univ. dr. Ioan Aron

Student:
Dima Alexandra
ANUL: IV

SIBIU-2019-
 CUPRINS

CAPITOLUL I : Apelul. Considerații generale

CAPITOLUL II: Compunerea instanței la apel

CAPITOLUL III: Administrarea probelor în apel

2
 CAPITOLUL I
Apelul. Considerații generale

Apelul este una dintre căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, ce dǎ
justițiabililor posibilitatea de a îndrepta greșelile săvârșite de instanțele de judecată, fiind deci
mijlocul procedural prin care se cere şi se obţine anularea sau reformarea parţială sau totală a
unei hotărâri judecătoreşti.
Codul de procedura civilǎ în vigoare nu ne oferǎ o definiție legalǎ a acestei instituții de
drept astfel cǎ doctrina definește apelul în funcție de diferitele elemente esențiale din
conținutul sǎu, cum ar fi de exemplu principiile ce guverneazǎ apelul, soluțiile ce le poate
pronunța instanța de apel sau caracterele apelului.
Ȋntr-un prim exemplu, putem deduce definiția apelului din conținutul normelor
referitoare la aceastǎ cale de atac. Art. 476 din Codul de procedurǎ civilǎ (intitulat Efectul
devolutiv al apelului) prevede, spre exemplu, cǎ „apelul exercitat în termen provoacǎ o nouǎ
judecatǎ asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept [alin. (1)] și cǎ
prin apel este posibil sǎ nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotǎrârii
de primǎ instanțǎ și respingerea ori anularea cererii de chemare în judecatǎ ca urmare a
invocǎrii unei excepții sau trimiterea dosarului la instanța competentǎ [alin.(3)]”.
De asemenea, doctrina nu a gǎsit un numitor comun în ceea ce privește definirea
uniformǎ a acestei instituții de drept. Astfel, într-o primǎ definiție doctrinarǎ, „apelul este o
cale de atac prin care partea nemultumitǎ de hotǎrârea primei instanțe sau procurorul, în
condițiile prevǎzute de lege, solicitǎ instanței ierarhic superioare reformare hotǎrârii
atacate”1. Având în vedere alte considerente esențiale, putem defini apelul ca fiind „o cale de
atac ordinarǎ, de reformare, devolutivǎ și suspensivǎ de executare, prin care partea
interesatǎ poate invoca orice nemulțumiri fațǎ de hotǎrârea pronunțatǎ de cǎtre prima
instanțǎ de judecatǎ”2. Referindu-se la soluțiile ce le poate pronunța instanța de apel, o altǎ
parte a doctrinei considerǎ cǎ putem defini apelul „ca fiind calea de atac ordinarǎ prin care
pǎrțile (sau Ministerul Public) pot solicita instanței superioare reformarea sau anularea unei
hotǎrâri pronunțate de prima instanțǎ”3.
Deși dreptul de a declara apel nu este consacrat expres, ca regulǎ, nici în Constituția
României, nici in legea de procedurǎ, recunoașterea acestui drept este de netǎgǎduit, fiind
1 A se vedea G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 590.
2 A se vedea A. Tabacu, Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 325.
3 A se vedea S. Spinei, Reglementarea cǎilor de atac în dreptul procesual civil, Ed. Universul Juridic, București,
2013, p. 44.

3
susținutǎ prin soluțiile practicii judiciare și opiniile doctrinare. Astfel, într-o altǎ opinie
„dreptul de apel este garanția instituitǎ de lege în favoarea pǎrților litigiului, în scopul de a
împiedica trecerea în puterea lucrului judecat a unei hotǎrâri greșite sau susceptibile de a
conține erori, pronunțatǎ în primǎ instanțǎ”4.
Consider cǎ poate cea mai completǎ definiție data acestei instituții de drept ar fi
urmǎtoarea: „apelul este calea de atac comunǎ, ordinarǎ, de reformare, devolutivǎ și
suspensivǎ de executare, fiind mijlocul procesual prin care pǎrțile, organele sau persoanele
care au legitimare procesualǎ și care justificǎ un interes în condițiile art. 458 Codul de
procedurǎ civilǎ formuleazǎ critici de nelegalitate și netemeinicie împotriva soluției
apelate”5.

CAPITOLUL II
Compunerea instanței de apel

Prin normele de organizare judecǎtoreascǎ legiuitorul a dispus cǎ „apelurile se

formeazǎ în complet format din doi judecǎtori [...] cu excepția cazurilor în care legea
prevede altfel”6.
Aceastǎ alcǎtuire a completului de judecatǎ „reprezintǎ o garanție a unei judecǎți în
fond fǎcutǎ la un standard mai ridicat fațǎ de judecata în primǎ instanțǎ” 7, pǎrțile trebuind sǎ
convingǎ doi judecǎtori, nu unul, chiar și atunci când se procedeazǎ la judecata apelului în
complet de divergențǎ [art. 399 C. proc. civ]. Mai mult, judecǎtorul a cǎrui hotǎrâre este
contestatǎ în apel nu poate lua partea la judecata apelului, el aflându-se într-o situație de
incompatibilitate absolutǎ [art. 41 alin. (1) C. proc. civ. 8]. Ȋn ceea ce privește participarea
procurorului și posibilitatea acestuia de a pune concluzii în apel, art. 92 alin. (2) C. proc. civ. 9
prevede aceastǎ obligație, însǎ numai în cazurile prevǎzute expres de lege. Excepția
compunerii greșite a completului de judecatǎ este o excepție de procedurǎ, „dilatorie,

4 A se vedea A. Ciucǎ, Apelul, Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 112.

5 A se vedea G. Boroi, O. Spineanu-Matei, A. Constanda, C. Negrilǎ, V. Dǎnǎilǎ, D. N. Theohari, G. Rǎducan,
D.M. Gavriș, F. G. Pǎncescu, M. Eftimie, Noul Cod de procedură civilă, comentariu pe articole, Vol. I, Ed.
Hamangiu, București, 2013, p.867.
6 Ȋn acest sens art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
7 Speriusi-Vlad A., Apelul în procesul civil, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 253.
8 Ȋn acest sens art. 41 alin. (1) C. proc. civ. - Cazuri de incompatibilitate absolută: „Judecătorul care a
pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi
pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare”.
9 Ȋn acest sens art. 92 alin. (2) C. proc. civ. - Modalităţi de participare: „Procurorul poate să pună concluzii în
orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a
drepturilor şi intereselor cetăţenilor”.

4
considerând efectul amânǎrii judecǎții pe care îl poate declanșa, absolutǎ – putând fi
invocatǎ prima datǎ în fața instanței de apel -, ce se soluționeazǎ printr-o încheiere
interlocutorie, susceptibilǎ de a fi atacatǎ numai odatǎ cu hotǎrârea datǎ asupra fondului”10.
Codul nu dispune în mod separat în ceea ce privește procedura de judecatǎ în fața
instanței de apel, deoarece, conform art. 482 C. proc. civ.217, regulile de la judecata în primǎ
instanțǎ se aplicǎ și în aceastǎ materie, în mǎsura în care nu sunt în conflict cu reglementǎrile
exprese privind apelul.
Astfel, potrivit art. 237 alin. (2) C. proc. civ. referitor la etapa de cercetare a
procesului, „în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanţa: 1. va rezolva
excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu; 2. va examina cererile de
intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii; 3. va examina fiecare
pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a
răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul; 4. va constata care dintre
pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate; 5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii,
măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de
fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203; 6. va
lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor; 7. va
încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care,
din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le va administra în condiţiile
legii; 8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de
judecată la care părţile sunt legal citate; 9. Va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării
verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi
speciale; 10. va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv
verificări în registrele prevăzute de legi speciale”.
Adaug aici și prevederile art. 240 alin. (2) C. proc. civ. ce dispune cǎ cercetarea
procesului se face în sedințǎ publicǎ, în căile de atac, deci inclusiv în apel.
De asemenea, la primul termen de judecatǎ, instanța va trece la judecare doar dacǎ
procedura de citare este îndeplinitǎ cu toate pǎrțile implicate în proces. Ȋn caz contrar, instanța
de judecatǎ va dispune refacerea procedurilor privind citarea având în vedere și acele pǎrți
care nu au fost legal citate, iar judecata se va amâna.
Menționez aici cǎ dacǎ la primul termen pǎrțile au fost legal citate, niciuna dintre pǎrți
nu a rǎspuns la strigare și niciuna dintre pǎrți nu a cerut judecarea în lipsǎ, „judecata apelului

10 A se vedea A. Ciucǎ, op. cit., p. 481.

5
se suspendǎ , iar în cazul în care nu se va cere redeschiderea judecǎții timp de șase luni de la
data suspendǎrii, apelul se perimǎ”11.
Mai mult, legiuitorul stabilește însǎ și câteva reguli speciale privind judecata conform
art. 479 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispozițiilor articolului citat mai sus:
 instanţa de apel va verifica, conform celor stabilite în cererea de apel, stabilirea
 situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă;
 motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu;
 instanţa de apel va putea cere refacerea sau completarea probelor administrate la
 prima instanţă, dacǎ va considera că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei;
 administrarea de probe noi propuse în condiţiile art. 478 alin. (2).
Reamintesc aici cǎ în ceea ce privește excepțiile, Codul admite formularea direct în
apel a motivelor de ordine publicǎ ce nu sunt considerate cereri noi, în timp ce excepțiile
relative „vor putea numai reiterate în apel dacǎ au fost invocate în fața primei instanțe și
aceasta le-a respins sau nu le-a soluționat”.
Potrivit doctrinei, „instanța poate excepția cu administrarea probelor, respectiv cu
fondul cauzei, numai dacǎ pentru judecarea ei este necesar sǎ se administreze aceleași dovezi
ca și pentru finalizarea etapei cercetǎrii procesului sau, dupǎ caz, pentru soluționarea
fondului”12.
Cercetarea procesului se încheie prin încheierea judecǎtorului când acesta se socotește
lǎmurit și fixeazǎ termen pentru dezbaterea fondului în ședințǎ publicǎ conform art. 244 alin.
(1) C. proc. civ.13, când apelantul este cel care pune primul concluzii, urmat de intimat și
procuror, în cazul în care acesta participǎ la judecatǎ.
Dupǎ ce au fost analizate temeiurile de fapt și de drept, și trebuie menționat cǎ
dezbaterea în fond a procesului în primǎ instanțǎ și anume art. 389-394 C. proc. civ. sunt
aplicabile și în apel conform art. 482 C. proc. civ. citat mai sus, instanța de apel va închide
dezbaterile și se va retrage pentru deliberare.
Ȋn ceea ce privește dezbaterea cauzei, pǎrțile pot sǎ depunǎ completǎri la notele
întocmite potrivit art. 244 alin. (2) C. proc. civ. 14, privind susținerile lor, depuse în prealabil la
instanța de judecatǎ, cu 5 zile înainte de termenul fixat pentu dezbaterea fondului, „cu
11 A se vedea G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 623.
12 A se vedea G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 623.
13 Ȋn acest sens art. 244 alin. (1) C. proc. civ. - Terminarea cercetării procesului: „Când judecătorul se socoteşte
lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată şi fixează termen pentru dezbaterea fondului în
şedinţă publică”.
14 Ȋn acest sens art. 244 alin. (2) C. proc. civ. - Terminarea cercetării procesului: „Pentru dezbaterea fondului,
judecătorul pune în vedere părţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel puţin 5
zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii
orale”.

6
mențiunea cǎ dupǎ închiderea dezbaterilor, pǎrțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul
cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamǎ”15 [art. 394 alin. (2) C. proc. civ.16].
Adaug aici cǎ, „în apel sunt admise cereri de dobânzi, rate sau venituri ajunse la
termen și de orice alte despǎgubiri care s-au ivit dupǎ darea hotǎrârii primei instanțe. Astfel,
în apel se poate acorda actualizarea sumei în raport cu indicele de inflație, aceasta
neconstituind o cerere nouǎ”17.

CAPITOLUL III
Administrarea probelor în apel

Regimul probelor din apel decurge din caracterul devolutiv al apelului, astfel cǎ se pot
valorifica probe administrate în prima instanțǎ și/sau se pot propune probe noi, fie de cǎtre
pǎrți, fie pot fi ordonate de cǎtre instanța de apel din oficiu.
Referitor la probele administrate în prima instanțǎ, conform art. 478 C. proc. civ. ce
dispune cǎ „pǎrțile nu vor putea folosi [...] alte dovezi”, instanța va cerceta deci cu prioritate
probele administrate deja în fond.
De asemenea, potrivit art. 479 alin. (2) C. proc. civ., „instanţa de apel va putea
dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, în cazul în care
consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi administrarea probelor noi
propuse în condiţiile art. 478 alin. (2)”.
Doctrina considerǎ cǎ „la refacerea probelor se poate recurge atunci când
administrarea probelor în fața instanței de fond este viciatǎ de nereguli procedurale”18. Cu
titlu de exemplu, amintesc aici situația în care un martor este audiat în absența unei pǎrți
nelegal citate.
Cum am amintit și mai sus, în apel pot fi administrate și probe noi, și anume19:
 probele trebuie sǎ priveascǎ motivele de apel invocate [art. 477 alin. (1) C. proc. civ.],
fiind deci necesare soluționǎrii apelului [art. 479 alin. (2) C. proc. civ.], fiind necesar sǎ fie
concludente și utile;

15 A se vedea A. Speriusi-Vlad, op. cit., p. 268.

16 Ȋn acest sens art. 394 alin. (2) C. proc. civ. - Închiderea dezbaterilor în fond: „Dacă va considera necesar,
instanţa poate cere părţilor, la închiderea dezbaterilor, să depună completări la notele întocmite potrivit art.
244. Părţile pot depune aceste completări şi în cazul în care acestea nu au fost cerute de instanţă”.
17 Tabacu A., Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 335.
18 A se vedea S. Spinei, op. cit., p. 97.
19 SCA Abraham & Asociații, Aspecte generale privind apelul în noul Cod de procedurǎ civilǎ, Iulie 2014,
http://abraham-asociatii.ro/media/Aspecte_generale_privind_apelul_in_Noul_Cod_de_procedura_civila.

7
 probele noi se solicitǎ prin cererea de apel, respectiv o datǎ cu depunerea motivelor de
apel [art 470 alin. (5) C. proc. civ.] ori prin întâmpinare. Prin excepție, se pot aproba
ulterior probe a cǎror necesitate rezultǎ din dezbateri [art. 478 alin. (2) C. proc. civ.];
 partea care la prima instanțǎ a fost decǎzutǎ din dreptul de a propune o probǎ ori care a
renunțat la administrarea probei poate cere respectiva probǎ în apel, doar conform
dispozițiilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ.;
 probele administrate la prima instanțǎ sunt câștigate cauzei;
 în cazul probei cu expertiza trebuie discutatǎ semnificația neformulǎrii de obiecțiuni la
prima instanțǎ (motive ce privesc nulitatea expertizei sau netemeinicia expertizei).
Reamintesc faptul cǎ, „potrivit art. 254 alin. (6) C. proc.civ., pǎrțile nu pot invoca în
cǎile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și
administrat în condițiile legii, deci posibilitatea instanței de apel de a ordona probe din oficiu
nu este supusǎ controlului judiciar pe calea recursului”20.
Administrarea propriu-zisǎ a probelor se va face având în vedere regulile de la judecata
în primǎ instanțǎ, care se aplicǎ și în cazul apelului, dacǎ nu contravin normelor ce
reglementeazǎ aceastǎ cale ordinarǎ de atac.

BIBLIOGRAFIE

Legislație:
1. Codul de procedură civilă.
2. Legea nr. 304/2004, art.54 alin.(2).
Doctrină de specialitate:

20 A se vedea G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 6235.

8
 1. Boroi G., O. Spineanu-Matei, A. Constanda, C. Negrilǎ, V. Dǎnǎilǎ, D. N. Theohari, G.
Rǎducan, D.M. Gavriș, F. G. Pǎncescu, M. Eftimie, Noul Cod de procedură civilă,
comentariu pe articole, Vol. I, Ed. Hamangiu, București, 2013.
2. Ciucǎ A., Apelul, Ed. Universul Juridic, București, 2008.
3. Speriusi-Vlad A., Apelul în procesul civil, Ed. Universul Juridic, București, 2015.
4. Tabacu A., Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013.
Infografie:
1. SCA Abraham & Asociații, Aspecte generale privind apelul în noul Cod de procedurǎ
civilǎ, Iulie 2014, online:
http://abrahamasociatii.ro/media/Aspecte_generale_privind_apelul_in_Noul_Cod_de_procedu
ra_civila., accesat la 3.06.2019.