Sunteți pe pagina 1din 9

Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”

Facultatea de Științe Militare

REFERAT
la disciplina
SISTEME DE SECURITATE
„Analiza declanșării intervenției militare din
Afganistan din perspectiva respectării Cartei
ONU”

Realizat:
Sd. masterand
DIMA Mihaela-Alexandra

1
Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”
Facultatea de Științe Militare
ABSTRACT
„Politica internaţională post-război a cunoscut
puternice mutaţii, care s-au datorat, într-o anumită măsură
răspândirii democraţiei, creşterii interdependenţei naţionale şi
rolului instituţiilor internaţionale. Organizația Națiunilor Unite
a luat naștere la 24 octombrie 1945 după sfârșitul celui de-Al
Doilea Război Mondial, prin semnarea Cartei ONU. Potrivit
acestui document, ONU are misiunea de a asigura pacea
mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea
internațională și respectarea dreptului internațional. În acest
referat voi exemplifica respectarea acestor principii în
declanșarea intervenției militare din Afganistan 2001.”

1. Introducere
În secolul XXI, societatea trece printr-o transformare critică, cu națiuni ce
se confruntă cu probleme politice și socio-economice serioase. Provocările sunt
prin natura lor globale și afectează politicile multor țări. O tendință predominantă
în contextul global de astăzi este preocuparea statelor individuale asupra puterii
și influenței lor. Acest lucru se observă în mod semnificativ în cadrul tensiunilor
geopolitice în creștere, precum și a difuzării puterii printre actorii globali.
Lupta pentru putere rămâne esenţa politicii internaţionale, iar statele îşi
urmăresc atingerea propriilor interese prin utilizarea oricăror mijloace, inclusiv
militare.
Organizația Națiunilor Unite reprezintă o punte de echilibru între putere și
diplomație, între rivalități și prietenii, între interese naționale și internațional-
comune. În ceea ce privește intervențiile militare, ONU este instituția
responsabilă cu stabilirea legalității declanșării acestora. Criteriile prin care
acest lucru se realizează sunt prevăzute în Cartea ONU.
Referatul este structurat pe 2 capitole princiaple și o scurtă concluzie.
Primul capitol tratează aspecte legate de conceptul de operații multinaționale și
cadru legal în care se pot aplica principiile Carte ONU cu privire la declanșarea
intervențiilor militare, iar al doilea capitol reprezintă exemplificarea
problematicii în conflictul din Afganistan 2001.
Ca metode de cercetare principale, am utilizat colectare datelor, analiza
datelor și metoda studiului de caz în capitolul II.
2
Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”
Facultatea de Științe Militare
2. Aspecte generale cu privire la operațiile multinaționale
Atât operațiile de pace cât și mediul în care acestea se desfășoară, au
evoluat de la prima misiune de menținere a păcii desfășurată în urmă cu mai bine
50 de ani și până în prezent. Astăzi, mediul de securitate global solicită statelor
mobilizarea tuturor resursele avute la dispoziție pentru a asigura pacea și pentru
a ajuta la reconstrucția statelor „eșuate”.
Mai întâi a fost termenul de operații de menținere a păcii (peace keeping
operations), sintagmă consacrată ca urmare a implicării directe a militarilor în
acțiuni multinaționale de aplicare a unor rezoluții ONU, ce vizau menținerea
păcii în diferite regiuni fierbinți. Dinamica și evoluția conflictelor actuale a
determinat extinderea ramurii operațiilor de pace și a rolului acestora pe scara
operațiilor militare moderne, favorizând apariția operațiilor umanitare
(humanitarian operations), operațiilor de realizare a păcii (peace making), a celor
de impunere a păcii (peace enforcement), și nu în ultimul rând a operațiilor de
construție a păcii (peace building).
Operațiile în sprijinul păcii (PSO-Peace Support Operations), denumite în
doctrina românească „operații de pace”, „sunt operaţii multifuncţionale la care
participă forţe militare şi organizaţii civile, în special umanitare. Ele au de
îndeplinit obiective umanitare sau vizează o soluţie politică pe termen lung.”1
Operațiile întrunite multinaționale sunt desfășurate și conduse de organizații
guvernamentale internaționale precum ONU/OSCE sau conduse de Organizația
Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), sub mandatul celor amintite anterior.
Operațiile de pace conduse nemijlocit de către ONU/OSCE sunt misiuni de
pace tradiționale, reglementate în capitolele VI, VII și VIII din Cartea ONU,
forța militară utilizându-se doar pentru autoapărare și pentru respectarea
condițiilor mandatului (exemple: UNMIK, UNMIL, MINUSTAH, UNAMA).
Operațiile non-articolul 5 sunt conduse de NATO, sub mandat ONU sau
OSCE și reprezintă „latura militară a procesului de management al crizelor.”2
(exemple: KFOR, SFOR, ISAF).
Operațiile de menținere a păcii (peace keeping) sunt, în general, întreprinse
în conformitate cu principiile Capitolul VI al Cartei ONU pentru a monitoriza și

1
Reguli de Drept Internațional Umanitar aplicabile operațiilor militare,online:
https://www.scribd.com/doc/79553470/12-Operatii, accesat în: 01.12.2019
2 V. Neagoe, Armata României în misiuni internaționale 1991-2009, București, Editura

CTEA, 2010, p.31..


3
Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”
Facultatea de Științe Militare
facilita implementarea unui acord de pace. Misiunile specifice sunt: observare,
supraveghere, monitorizare şi ocuparea unei zone tampon sau neutre.
Personalul poate fi constituit din: observatori neînarmaţi sau cu armament uşor,
unităţi militare cu armament uşor, poliţie şi tehnicieni civili.
Operațiile de impunere a păcii (peace enforcement) reprezintă aplicarea
unei forțe militare sau amenințarea utilizării ei, în conformitate cu autorizația
internațională, cu scopul de a impune respectarea rezoluțiilor sau a sancțiunilor
general acceptate. „Scopul operațiilor de impunere a păcii este menținerea sau
restabilirea păcii și sprijinirea eforturilor diplomatice de a ajunge la o
soluționare politică pe termen lung.”3 . Baza legală pentru desfăşurarea
operaţiilor de impunere a păcii o reprezintă capitolului VII din Carta O.N.U. ce
se referă la ameninţările la adresa păcii, violării păcii şi la actele de agresiune
În baza capitolului VII din cartă, Organizaţia Naţiunilor Unite are dreptul să
întreprindă acţiunile militare necesare pentru a menţine şi restaura pacea şi
securitatea internaţională (exemplu: Afganistan).
Trebuie luat în considerare faptul că misiunile de pace se execută pe baza
unui mandat sau a unei rezoluţii emise de către Consiliul de Securitate al O.N.U.
sau pe baza prevederilor unor tratate regionale, acorduri, ori alte înţelegeri.
„Mandatul este propus în raportul Secretarului General înaintat
Consiliului de Securitate şi este, în cele mai multe cazuri, un proiect de rezoluţie.
După ce rezoluţia este aprobată de Consiliul de Securitate, aceasta devine baza
legală a mandatului acordat forţei multinaţionale şi a celorlalte documente
juridice care trebuie încheiate. Mandatul este inclus uneori în mai multe
rezoluţii ale Consiliului de Securitate funcţie de modul în care a evoluat criza.”4
În general, mandatul include: scopul operaţiei, ţările care vor asigura
contingentele militare, termenii ori condiţiile pe care statul pe teritoriul căruia,
se vor desfăşura acţiunile de pace intenţionează să le impună forţelor ori
misiunii de pace, descrierea clară a drepturilor şi imunităţilor acordate forţelor
deplasate pentru operaţii de pace desfăşurate sub jurisdicţia respectivei
organizaţii internaţionale, starea finală şi situaţia strategică la finalul operaţiei.

3 3
***, Peace Support Operations Handbook, Plovdiv, 2000, p. 69
4
Online: http://www.arduph.ro/domenii/operatiuni-de-pace/operatiile-de-mentinere-a-pacii-si-
dreptul-international-umanitar/, accesat la 01.12.2019
4
Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”
Facultatea de Științe Militare
3. Declanșarea intervenției din Afganistan
Atacurile teroriste asupra World Trade Center și asupra Pentagonului la 11
septembrie 2001 au schimbat dramatic lumea în care trăim. Peste trei mii de
americani și câteva sute de cetățeni străini din peste nouăzeci de țări au murit în
acea zi în mâinile unui nemilos și crud inamic. Organizația teroristă cunoscută
sub numele de al-Qaeda a revedica atacului.
Considerată a fi o amenințare la nivel global, gruparea teroristă al-Qaeda
trebuia neutralizată imediat. În acest sens, Consiliul de Securitate al ONU a emis
rezoluția 1368 la 12 septembrie 2001 și care reafirmă principiile și scopul Cartei
ONU anume, dreptul fiecărui stat la apărarea individuală sau colectivă.( Cap.
VII- Acțiunea în caz de amenințări împotriva păcii, de încălcări ale păcii și de
acte de agresiune.). Rezoluția 1368 condamnă actele de teroare de la 11
septembrie 2001.
Următoara decizie a Consiliului de Securitate a avut loc la a patru mii
treisute optzeci și cincia întâlnire și s-a concretizat prin rezoluția 1373. Rezoluția
1373, precum și ulterioara acesteia, 1378, au constituit baza legală pentru
desfășurarea forțelor armate americane și ulterior ale Coaliției Internaționale
constituite în acest sens pe teritoriul Afganistanului.
Afganistan, un teren de pregătire cunoscut și un paradis sigur pentru al-
Qaeda, a devenit rapid ținta principală a eforturilor militare.
. Într-o campanie rapidă, low-cost în Afganistan, din octombrie până în
decembrie 2001, un număr mic de trupe americane susținute de forțele aeriene
americane, s-au alăturat milițiilor locale pentru a răsturna regimul taliban și a
distruge rețeaua al-Qaeda.
Operațiunea Enduring Freedom a început la 7 octombrie 2001, la patru
săptămâni după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra Americii.
Primele trupe americane aflate pe teren în Afganistan au fost Forțele pentru
Operații Speciale care aveau misiunea de a se angajeze într-una dintre
specialitățile lor: tactici neconvenționale de luptă alături de forțele de opoziție; în
acest caz, grupuri anti-talibane. La 9 noiembrie 2001, Mazar-e-sharif a devenit
primul oraș afgan care a fost eliberat din aderența talibanilor.
Odată cu prăbușirea regimului taliban de la sfârșitul anului 2001 și ulterior
operațiilor efectuate de către americani, britanici, canadieni, australieni și forțele
afgane în primele trei luni ale anului 2002, Enduring Freedom începe să prindă
contur.
5
Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”
Facultatea de Științe Militare
În decembrie 2001, Organizația Națiunilor Unite a sponsorizat o întâlnire a
liderilor afgani ai grupărilor regionale în Bonn, Germania, pentru a stabili un
plan pentru constituirea unui nou guvern național. Grupul a fost de acord să
înființeze o autoritate interimară afgană pe o perioadă de șase luni, urmată de o
administrație afgană de tranziție pe o perioadă de doi ani.
„Până în martie 2002, Operația Enduring Freedom a produs o coaliție de
cincizeci și șase națiuni care au acordat sprijin variând de la angajamentul
trupelor de luptă până la ajutorul logistic.Trupele americane, britanice,
canadiene și australiene au format majoritatea forțelor de luptă ale coaliției, cu
cel mai mare contingent de la Statele Unite”5
Pe 20 decembrie 2001, Consiliul de securitate al ONU a adoptat unanim
rezoluția 1386 prin care a fost autorizat un mic element de securitate sub
commandă britanică, Forța Internațională de Asistență pentru Securitate (ISAF),
pentru a proteja Kabul și împrejurimile sale. De asemenea, ONU a extins
mandatul misiunii ISAF prin încă trei rezoluții, și anume 413din 23 Mai 2002,
1444 din 27 Noiembrie 2002 și 1510 din 13 Octombrie 2003, toate sub cupola
capitolului VII din Cartea ONU.
Astfel, ISAF s-a desfășurat din 2001 sub autoritatea Consiliului de
Securitate al ONU care a autorizat înființarea unei forțe pentru a ajuta guvernul
afgan în menținerea securității în Kabul și în zonele înconjurătoare, astfel încât
autoritatea interimară afgană, precum și personalul ONU să poată funcționa într-
un mediu sigur. ISAF este o coaliție a celor doritori - nu o forță a ONU în mod
corespunzător - care are o aplicare a păcii în temeiul capitolului VII din Carta
ONU.
Misiunea ISAF consta în: „desfășurarea operațiilor militare în zona
desemnată pentru a asista Guvernul Republicii Islamice din Afganistan în
stabilirea și menținerea unui mediu sigur din punct de vedere al securității, cu
implicarea deplină a a forțelor naționale de securitate afgane, cu scopul de a
extinde autoritatea guvernului, facilitând astfel reconstrucția Afganistanului.”6

5
The U.S. Army in Afghanistan Operation Enduring Freedom March 2002–April 2005, online:
https://history.army.mil/html/books/070/70-122-1/CMH_Pub_70-122-1.pdf, accesat în:
01.12.2019.
6 International Security Assistance Force, online:

https://www.nato.int/isaf/placemats_archive/2008-04-01-ISAF-Placemat.pdf, accesat în
01.12.2019.
6
Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”
Facultatea de Științe Militare
NATO a preluat conducerea ISAF în august 2003, la cererea ONU și a
Guvernului Republicii Islamice Afganistan.
De când NATO a preluat conducerea ISAF în 2003, Alianța a extins treptat
domeniul de aplicare al misiunii sale, limitat inițial la Kabul, pentru a acoperi
întregul teritoriu al Afganistanului. Numărul trupelor ISAF a crescut în mod
corespunzător, de la 5.000 la aproximativ 70.000 de trupe provenind din 43 de
țări, inclusiv cele 28 de membri NATO. În conformitate cu toate rezoluțiile
relevante ale Consiliului de Securitate, rolul principal al ISAF este de a asista
guvernul afgan la înființarea unui mediu sigur și stabil. În acest scop, forțele
ISAF conduc securitatea și stabilitatea operațiilor în întreaga țară împreună cu
forțele naționale de securitate afgane și sunt direct implicate în dezvoltarea
armatei naționale afgane prin instruire, pregătire și echipare.
Prin intermediul echipelor sale provinciale de reconstrucție (PRT), ISAF
sprijină reconstrucția infrastructurii în Afganistan, asigurând zonele în care se
lucrările de reconstrucție se desfășoară sub conducerea celorlalți actori naționali
și internaționali. Strategia campaniei ISAF se concentrează pe trei direcții
principale de efort:7
• Obținerea initiative, protejând populația din zonele dens populate unde
insurgența are o influență dominantă.
• Separarea influenței insurgente de populație și susținerea structurilor
subnaționale ale guvernului afgan pentru a stabili statul de drept și a furniza
servicii de bază.
• Implementarea măsurilor de securitate a populației care conectează
coridoarele economice învecinate. favorizarea dezvoltării comunității și
generarea oportunități de angajare.
Coeziunea operațională este principala componentă a designului campaniei.
După mai bine de zece ani de prezență militară internațională în Afganistan,
cel mai lung război din istoriei SUA, NATO a transferat toate responsabilitățile
din domeniul securității către Forțele Naționale de Securitate Afgane (ANSF) la
sfârșitul anului 2014, un termen stabilit atât de NATO, cât și de guvernul afgan.
Noua misiune NATO, "Resolute Support", a început imediat după 1 ianuarie
2015. La 31 decembrie 2014, autoritățile afgane și-au asumat întreaga
responsabilitate privind securitatea națională și stabilitatea, prin Forțele

7 ISAF OPLAN 38302 Rev 4.


7
Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”
Facultatea de Științe Militare
Naționale de Securitate Afgane (ANSF). Rolul NATO în Afganistan se rezumă
doar de a instrui,consilia și asista ANSF.
4. Concluzii generale
Cu toate că misiunea primordială a forțelor SUA în Afganistan a fost aceea
de a neutraliza forțele teroriste adăpostite de relieful predominant muntos al
Afganistanului într-o operație ce se poate caracteriza simplu ca fiind self-
defence, misiunea forțelor internaționale (ISAF) autorizate de ONU a fost aceea
de eliberare a populației afgane de sub ocupația talibanilor.
Articolul 2 alin. 3 din Cartea ONU prevede umătoarele: „Toți Membrii
Organizației vor rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice, în
așa fel încât pacea și securitatea internațională, precum și justiția să nu fie puse
în primejdie.”
Având drept referință articolul mai sus menționat, dar și declarația fostului
președinte George. W. Bush8 (Mr. Bush said. "They will hand over the terrorists
or they will share in their fate.")9, putem afirma că Statele Unite ale Americii au
acordat o importanță precară aspectelor de natură diplomatică cu privire la
rezolvarea pe cale pașnică a situației de la 11 septembrie 2001.
Totuși, în ceea ce privește intervenția ISAF în Afganistan, lucrurile au
decurs în alt mod, diplomația și intervențiile pe cale polică au stat la baza
desfășurării legale și total asumate a trupelor militare pe teritoriul afgan în
parteneriat cu forțele de reconstrucție naționale ale Afganistanului.

BIBLIOGRAFIE
1. The U.S. Army in Afghanistan Operation Enduring Freedom March
2002–April 2005, online: https://history.army.mil/html/books/070/70-122-
1/CMH_Pub_70-122-1.pdf, accesat în: 01.12.2019.

8
„ More than two weeks ago, I gave Taliban leaders a series of clear and specific demands:
Close terrorist training camps; hand over leaders of the al Qaeda network; and return all
foreign nationals, including American citizens, unjustly detained in your country. None of
these demands were met. And now the Taliban will pay a price. By destroying camps and
disrupting communications, we will make it more difficult for the terror network to train new
recruits and coordinate their evil plans.”
9
Online: https://www.cbsnews.com/news/taliban-wont-turn-over-bin-laden/, accesat la
02.12.2019
8
Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”
Facultatea de Științe Militare
2.https://www.cbsnews.com/news/taliban-wont-turn-over-bin-laden/,
online, accesat la 02.12.2019.
4. V. Neagoe, Armata României în misiuni internaționale 1991-2009,
București, Editura CTEA, 2010.
5. ***, Peace Support Operations Handbook, Plovdiv, 2000.
6.http://www.arduph.ro/domenii/operatiuni-de-pace/operatiile-de-
mentinere-a-pacii-si-dreptul-international-umanitar/,l
online: accesat la 01.12.2019.
7. Reguli de Drept Internațional Umanitar aplicabile operațiilor
militare,online: https://www.scribd.com/doc/79553470/12-Operatii, accesat în:
01.12.2019.