CURTEA DE APEL GALAŢI

DECIZII RELEVANTE
TRIMESTRUL I 2022
SECȚIA I CIVILĂ

1. Titlu: Aplicarea legii în timp. Situaţii juridice în curs de constituire. Criterii de evaluare a
despăgubirilor Legea nr. 165/2013.
Cuprins pe materii: Drept civil. Aplicarea legii în timp. Situaţii juridice în curs de constituire
Aplicarea art. 21 alin. 6 şi alin. 61 din Legea nr. 165/2013.
Legislaţie relevantă: Decizia nr. 46/2021 a ÎCCJ (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni
de drept); Decizia nr. 80/2018 a ÎCCJ (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept);
art. 21 alin. 6 şi alin. 61 din Legea nr. 165/2013; art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Rezumat: În ceea ce priveşte aplicarea legii civile în timp, s-a dezbătut în apel problema Grilei
Notariale aplicabile pentru evaluarea imobilului ce a făcut obiectul cererii de despăgubire, în
împrejurarea în care aprobarea soluţionării dosarului administrativ de către CNCI s-a realizat
în cadrul CNCI din anul 2019, decizia fiind emisă cu data de 06.02.2020 şi, astfel, apelanta a
susţinut că situaţia juridică a fost realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii
noi, respectiv a Legii nr. 22/2020, în vigoare de la data de 21.03.2020. În acest context,
apelanta a apreciat că sunt aplicabile în cauză, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 în
forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 22/2020, evaluarea imobilului fiind corect
realizată prin raportare la Grila Notarilor Publici din 2013.
Curtea a reţinut că, potrivit Deciziei nr. 80/12.11.2018, pronunţată de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Legea nr. 165/2013
cuprinde nu numai prevederi cu caracter procedural (cum ar fi, de pildă, cele care instituie
anumite termene), ci şi prevederi cu caracter substanţial, referitoare la cuantumul şi
modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite, astfel că, în privinţa acestora din
urmă, raporturile juridice derulate între persoana îndreptăţită la restituire, pe de o parte, şi
autorităţile administrative cu atribuţii în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de
altă parte, nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea
definitivă a deciziei administrative (paragraful 63).
De asemenea, au fost reţinute considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul
că decizia autorităţii administrative implicate în procesul de acordare a măsurii reparatorii
reglementate de Legea nr. 165/2013, a fost supusă controlului jurisdicţional, iar dreptul de
creanţă de care beneficiază persoana îndreptăţită la măsura reparatorie, nu este un drept cert
şi exigibil şi de aceea, situaţia juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se
stabili, în faza jurisdicţională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de
puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanţa de
judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret şi definitiv, întinderea despăgubirii
cuvenite (paragraful 64).
S-a apreciat că, în drept, considerentele expuse anterior au un caracter general şi pot
fi avute în vedere în cauze ce implică aplicarea legii în timp, în speţă, aplicarea în timp a Legii
nr. 165/2013, nefiind înlăturate de specificul cauzei în care au fost expuse.
Mai mult, a fost avută în vedere şi Decizia nr. 46/07.06.2021, pronunţată de Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie în Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept care confirmă
interpretarea dată anterior menţionându-se, în cuprinsul acesteia, că, în dezlegarea chestiunii
de drept, prezintă relevanţă Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 privind exclusiv statuarea
asupra existenţei unei situaţii juridice în curs de constituire, această calificare fiind regăsită şi
în deciziile ulterioare ale Curţii Constituţionale din perspectiva compatibilităţii ei cu
principiile legii fundamentale. (paragraful 95)
Potrivit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o consecvenţă de interpretare impune, sub
acest aspect, aceeaşi soluţie pentru problema de drept ce face obiectul sesizării, în sensul că,
de principiu, se poate considera că, până la soluţionarea definitivă de către instanţa de
judecată a contestaţiei formulate împotriva deciziei de compensare/validare parţială,
raportului juridic ce face obiectul litigiului i se va aplica legea nouă, fără a putea fi considerată
retroactivă. (paragraful 98 decizia nr. 46/2021)
În consecinţă, faţă de considerentele expuse mai sus, dată fiind contestaţia îndreptată
împotriva Deciziei de compensare, emise de intimata CNCI în anul 2020, Curtea a constatat
că situaţia juridică nu a fost realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi,
respectiv a Legii nr. 22/2020 (în vigoare de la data de 21.03.2020), contestaţia fiind
înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 21.02.2020 şi fiind încă în curs de soluţionare.
Astfel, au fost reţinute ca fiind incidente în cauză, dispoziţiile art. 21 alin. 6 din Legea nr.
165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 publicată în Monitorul Oficial
al României la data de 09.07.2021.
Cu referire la celelalte criterii de evaluare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr.
165/2013, Curtea a reţinut că, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor
probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea
recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive
sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. S-a apreciat că, în speţă, trebuie avută în
vedere suprafaţa indicată în actul de proprietate, întrucât actul menţionat atestă în mod cert
întinderea dreptului de proprietate constituind o probă contrară celor menţionate în actul prin
care s-a dispus măsura preluării abuzive.
În ceea ce priveşte materialele din care a fost realizată construcţia, Curtea a reţinut că,
potrivit 21 alin. 61 din Legea nr. 165/2013, în cazul în care, prin documentele existente în
dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale
imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime
pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă,
potrivit prevederilor alin. (6).
Faţă aceste dispoziţii, s-a apreciat că singurele probe care pot fi avute în vedere, cu
referire la acest aspect sunt documentele existente în dosarul de despăgubire. Or, aşa cum a
reţinut şi expertul desemnat, aceste documente nu oferă detalii legate de sistemul constructiv
al imobilului şi astfel, construcţia ce a făcut obiectul notificării trebuie evaluată prin raportare
la valoarea minimă pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru
municipiul ...
În ceea ce priveşte actualizarea despăgubirilor, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 alin.
1 din Titlul II al OUG nr. 184/2002, pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada
cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare
aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul
leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea.
 Astfel, în mod corect prima instanţă a avut în vedere cursului leu/dolar S.U.A. din anul
preluării şi cursul leu/dolar S.U.A. din data emiterii Deciziei de compensare. Contrar
susţinerilor apelantei, nu poate fi avut în vedere cursul leu/dolar S.U.A. din data şedinţei de
analiză a dosarului.
Decizia civilă nr. 15 din 20 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de ..., sub nr. ...., reclamantele
... şi ..., au formulat în contradictoriu cu CNCI, contestaţie împotriva Deciziei de compensare
nr. ... emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi
decizii de compensare pentru suma corectă care trebuie acordată faţă de caracteristicile
dreptului de proprietate pentru care se acordă despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat în esenţă, că prin Dispoziția nr. ... emisă de Primăria municipiului
..., în soluționarea cererii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a constatat calitatea
reclamantelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform acestei legi și
imposibilitatea restituirii în natură a imobilului situat în municipiul ..., preluat în mod abuziv în
perioada regimului comunist. Dosarul cu propunerea de acordare de despăgubiri a fost înaintat
intimatei în anul 2006 unde s-a format dosarul nr. ... spre soluționare.
Ca urmare a pronunțării Hotărârii Tribunalului ... nr. ... prin care intimata a fost obligată
la emiterea deciziei de compensare, rămasă definitivă după apelul formulat de intimată, dar
respins de Curtea de Apel ..., aceasta a emis decizia de compensare ... prin validarea Dispoziției
nr. ... emise de Primăria municipiului ..., însă a acordat un număr de doar 65.473 puncte.
Au subliniat reclamantele că după 14 ani și doar după ce a fost obligată de către instanța
de judecată, pârâta a emis decizia în acest dosar, însă a acordat o sumă incorectă față de
întinderea dreptului de proprietate, respectiv față de caracteristicile tehnice și amplasamentul
imobilului ce nu a putut fi restituit în natură.
Au mai arătat că, potrivit actelor dosarului de despăgubire, imobilul este reprezentat de
construcție în suprafață desfășurată de 98,51 mp și suprafață utila de 81,57 mp, respectiv teren
în suprafață de 194 mp. S-a menţionat că în decretul de expropriere nr. ..., la poziția V, sunt
menționați autorii ... și ... cu teren în suprafață de 194 mp, construcție desfășurată de 98,51 mp,
respectiv 81,57 mp suprafață utilă, iar în adeverinta emisă de Regia Autonomă ... sub nr. ...,
sunt menționate atât suprafața terenului, cât si suprafața utilă a construcției.
Conform calculului efectuat de reclamante pe baza grilei notariale din 2013 (publicată
pe site-ul A.N.R.P.) și a caracteristicilor acestui imobil, rezultă că acesta se încadrează în zona
0, valoarea minimă pentru clădire veche fiind de 400 lei/mp suprafată desfăsurată, iar valoarea
terenului este de 600 lei/mp.
Grila notarială a municipiului ... la pag. 18 precizează la capătul de tabel „Indice de preț
- lei/mp suprafață desfășurată”, iar la nota aferentă tabelului: ”Calculele se vor face pentru
suprafața desfășurată”.
În opinia reclamantelor, nu există nici o explicație pentru care pârâta — emițând decizia
de compensare, ca efect al hotărârii judecătorești prin care a fost obligată astfel, să reducă în
mod considerabil dreptul la despăgubiri.
Reclamantele au arătat că prin sentinţa civilă nr. ..., pârâta CNCI a fost obligată să
valideze propunerea cuprinsă în Dispoziția nr. ... emisă de Primăria municipiului ..., propunere
vizând acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în ..., imobil imposibil de
restituit persoanelor îndreptățite”.
Atât în Dispoziția nr. ... emisă de Primăria municipiului ..., cât și în sentinta civilă nr. ...
s-a reținut ca termen general imobilul, acelasi termen fiind mentionat şi în Decretul nr. prin care
s-a realizat preluarea abuzivă atât a terenului de 194 mp, dar şi a construcțiilor edificate pe
acesta în suprafață desfăsurată de 98,51 mp respectiv suprafata utilă de 81,57 mp.
S-a mai menţionat că s-au primit despăgubiri doar pentru construcție în suma de 37.106
lei la momentul când au fost expropriate de statul român, documentul cu suma plătită de statul
român regăsindu-se la dosarul administrativ transmis pârâtei de Primăria municipiului ...
Au fost invocate dispoziţiile art. 21 alin. (7) din Legea nr. 165/2013 şi s-a arătat că
valoarea despăgubirilor în cuantum de 37.106 lei - încasate în anul 1987, se va stabili prin
aplicarea coeficientului de actualizare la data de 23.12.2019, data aprobării despăgubirilor
acordate. Valoarea totală a despăgubirilor ce urmau să le fie acordate, trebuiau calculate atât
pentru suprafața terenului, cât si pentru construcțiile edificate pe acesta din care să se scadă
valoarea actualizată a despăgubirilor încasate în anul 1987, astfel:
116.400 lei (valoare teren) + 39.404 lei (valoare construcție) = 155.804 lei
155.804 lei - 39.236 lei (valoarea actualizată a despăgubirilor încasate în anul 1987) =
116.568 lei
De asemenea, a fost invocată aceeaşi decizie şi s-a arătat că „numărul de puncte acordate
reprezintă valoarea imobilului situat în ..., stabilită în conformitate cu art. 21 alin. (6) din Legea
nr. 165/2013, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor în cuantum de 37.106 lei - încasate
în anul 1987, actualizate cu coeficientul de actualizare”.
Au apreciat reclamantele că valoarea punctelor acordate prin decizia de compensare
este mult inferioară celei corecte care se impunea a fi acordată.
In subsidiar, reclamantele au solicitat emiterea unei noi decizii de compensare pentru
diferența punctelor rezultate ca urmare a stabilirii valorii corecte.
În drept au invocat dispozitiile Legii nr. 165/2013 şi Legii nr. 10/2001.
Au depus în sustinere înscrisuri.
Pârâta CNCI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
În motivare a arătat în esenţă că a avut în vedere Decizia nr. 686/26.1 1.2014 a Curții
Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. a
și art. 21 alin. 5 și 8 din Legea nr. 165/2013, prin care se constată că aceste dispoziții sunt
constituționale în măsura în care nu se aplică dispozițiilor entităților investite cu soluționarea
notificărilor emise în executarea unor hotărâri judecătorești, prin care instanțele s-au pronunțat
irevocabil asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.
Prin urmare, având în vedere aspectele reținute de instanță, Secretariatul CNCI nu mai poate
verifica aceste aspecte potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 165/2013 cu privire la
întinderea dreptului de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită.
Referitor la modalitatea de calcul și de încadrare în grila notarială, pe care reclamantele
o contestă, a învederat faptul că imobilul ce a fost situat în municipiul ..., încadrat în zona 1,
compus din locuință C1, în suprafață de 98.51 mp și teren în suprafață de 193,50 mp a fost
evaluat întocmai cu respectarea acestor norme, cu aplicarea prevederilor art. 21 alin. (6) din
Legea nr. 165/2013.
 În ceea ce privește terenul în suprafaţă de 193.50 mp, ținând cont de faptul că la
momentul preluării, pe acest teren erau edificate construcții, categoria de folosință a terenului
era de curti-constructii. Astfel, terenul în suprafață de 193,50 m a fost evaluat cu prețul de 500
lei/mp.
S-a mai menţionat că în vederea efectuării evaluării imobilului-constructie sunt
necesare următoarele informatii: suprafața, destinația (locuință, anexă, spațiu comercial etc.),
anul construcției, materialele (cărămidă, lemn etc.), instalații (sanitare, electrice, gaze), stare
construcție (bună, satisfăcătoare, etc.), finisaje, spații la demisol sau mansardă (dacă este cazul),
informații suplimentare pentru apartamente, bloc (nr. camere, etaj). Potrivit înscrisurilor
existente la dosar construcția este compusă din locuința C1 în suprafață de 98.51 mp construită
în anul 1986.
Având în vedere faptul că nu se cunosc materialele din care era compusă locuința,
aceasta a fost evaluată cu prețul de 80 lei/mp, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6)1 din Legea
nr. 165/2013. În consecinţă, valoarea orientativă a proprietăţii este 104630,80 lei (96750 +
7880,8).
Pârâta a mai arătat că pentru imobilul notificat au fost încasate despăgubiri în anul 1987
în cuantum de 37.106 lei, care au fost actualizate conform prevederilor art. 1 (1) titlul II din
OUG nr. 184/2002 prin raportare la coeficientul de actualizare (cursul oficial leu/$ comunicat
de BNR în 20.12.2019).
Astfel, valoarea de 37.106 lei fost împărtiță la 4.07 (cursul oficial leu/$ din anul 1087).
Rezultatul obtinut a fost înmulţit cu 4.2951 (valoarea cursului leu/$ comunicat de BNR în
20.12.2019). Despăgubiri actualizate – 65473 puncte.
Așadar, CNCI a evaluat imobilul situat în municipiul ..., încadrat în zona 1, în mod
corect și în concordanță cu prevederile legale în vigoare.
În ceea ce privește solicitarea privind plata cheltuielilor de judecată, s-a arătat că
prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. instituie o limitare în ceea ce priveste onorariul de
avocat, tocmai pentru a se asigura o echivalenţă între munca prestată şi onorariu.
De asemenea, a arătat că, prin Decizia nr. 492/2006, publicată în Monitorul Oficial nr.
583/05.07.2006, Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu
prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma
proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai
necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat
de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi
fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția
de prestare a serviciilor avocatiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea
judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor expuse este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care,
învestită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt
cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura
în care constituie cheltuieli necesare, care au fost făcute, în mod real, în limita unui cuantum
rezonabil.
În drept a invocat Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013, art. 205-208 C.pr.civ.
A anexat înscrisuri, respectiv copia dosarului administrativ nr. 26909.
 Instanta a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi cea cu expertiza imobiliară,
fiind depus raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar ...
Prin sentinţa civilă nr. ..., pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ..., instanţa a admis
cererea formulată de contestatoarele ... și ..., împotriva deciziei de compensare nr. ... emise de
intimata CNCI, a anulat în parte Decizia de Compensare nr. ... emisă de CNCI şi a constatat că
reclamantele au dreptul să primească măsuri reparatorii, respectiv 199985,6 puncte pentru
imobilul notificat, situat în mun. ... (1punct = 1 leu). Totodată, instanţa a obligat-o pe pârâta
CNCI să plătească reclamantei ... suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. ... pronuntată de
Tribunalul ... în dosarul nr. ..., definitivă prin neapelare, a fost recunoscută reclamantelor
calitatea de persoane îndreptătite la despăgubiri pentru imobilul situat în ..., fiind obligată pârâta
să valideze propunerea cuprinsă în Dispoziţia nr. ... emisă de Primarul municipiului ...
Prin Decizia de compensare nr. ... emisă de CNCI s-a validat Dispoziţia primarului
municipiului ... şi s-a emis decizia de compensare prin 65473 puncte în favoarea reclamantelor
din prezenta cauză.
In ceea ce priveşte criteriile de evaluare, s-a reţinut că, potrivit art. 21 alin. 6-8 din Legea
nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 193/08.07.2021 – „(6) Evaluarea
imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei
notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în
considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării
acestuia. Un punct are valoarea de un leu. (61) În cazul în care, prin documentele existente în
dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale
imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime
pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă,
potrivit prevederilor alin. (6). (62) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de
despăgubire, nu se pot/poate stabili suprafaţa şi/sau descrierea, din punct de vedere arhitectural,
a construcţiilor pentru care se stabilesc despăgubiri, se acordă măsuri compensatorii pentru o
suprafaţă utilă de 21 mp. Evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau
categoria de imobil prevăzută de grila notarială aplicabilă pentru localitatea respectivă. (7)
Numărul de puncte se stabileşte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate
pentru imobilul evaluat conform alin. (6)”.
Din considerentele deciziei (HP) ICCJ nr. 46/2021, Tribunalul a reţinut că raporturile
juridice derulate între persoana îndreptățită la restituire și autoritățile administrative cu atribuții
în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice
finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative. Astfel, dreptul de creanță de
care beneficiază persoana îndreptățită la măsura reparatorie nu este un drept cert și exigibil,
instanța de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret și definitiv, întinderea
despăgubirii cuvenite, atunci când este contestată decizia autorității administrative. Instanța de
contencios constituțional, prin Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, s-a raportat la aceeași hotărâre
(Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, paragrafele 64-66), în contextul examinării principiului
neretroactivității legii civile, analizând modificările legislative intervenite asupra Legii nr.
165/2013, statuând în sensul că „nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din
moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret
cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanță cu principiul
tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi”.
De principiu, s-a apreciat că, în cauză, până la soluționarea definitivă de către instanța
de judecată a contestației formulate împotriva deciziei de compensare/validare parțială,
raportului juridic ce face obiectul litigiului i se va aplica legea nouă, fără a putea fi considerată
retroactivă.
În consecinţă, grila notarială ce va fi avută în vedere va fi cea din anul anterior emiterii
deciziei contestate, deci din 2019.
Instanţa a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert judiciar
II, imobilul expropriat, situat în mun. ..., este amplasat în zona 1 a municipiului ... şi, nu zona 0
cum au invocat reclamantele. Acesta era format din teren în suprafaţă de 194 mp (astfel cum
este mentionat în hotărârea judecătorească mai sus citată, dar şi în actul de preluare a imobilului)
şi locuinţa în suprafaţă de 98,51 mp. Referitor la sistemul constructiv al imobilului, Tribunalul
a avut în vedere opinia expertului referitoare la faptul că locuinta era din cărămidă, motivat de
faptul că „în zona centrală nu ar fi existat case de paiantă”, fiind aspecte ce ţin de istoria
oraşului, cunoscute de expert tocmai prin prisma specialităţii sale.
S-a mai reţinut că, potrivit grilei notariale din 2019, terenul are o valoare de 121.250 lei
(625 lei/mp), iar constructia o valoare de 118.212 lei (1200 lei/mp), valoarea totală a imobilului
teren şi constructii fiind de 239.462 lei.
Potrivit art. 1 alin. 1 teza I din titlul II din OUG nr. 184/2002 „Pentru actualizarea
despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va
utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A.
din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se
soluţionează notificarea”.
Faţă de valoarea actualizată a despăgubirilor primite la momentul preluării abuzive a
imobilului (37106:4.07)x4,33=39476,4 lei (1 dolar SUA=4,3311 lei la cursul BNR din data de
06.02.2020) s-a reţinut că reclamantele au dreptul să primească despăgubiri în cuantum
199985,6 lei (1 leu = 1 punct).
In consecinţă, faţă de dispozitiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, având în vedere
considerentele de mai sus, Tribunalul a reţinut că, în speţă, contestaţia este fondată.
Văzând şi dispozitiile art. 453 şi urm C.pr.civ., Tribunalul a obligat-o pe pârâta CNCI
să plătească reclamantei ... suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert
achitat în cauză potrivit extrasului de cont depus la dosar.
Împotriva sentinţei civile nr. ..., pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ..., a declarat
apel pârâta CNCI. A solicitat apelanta, în principal, casarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei
spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată,
ca neîntemeiată.
În motivare, apelanta a arătat că în mod greşit prima instanţa a avut în vedere Grila
Notarială aferentă anului 2019 pentru evaluarea imobilului ce a făcut obiectul cererii de
despăgubire în împrejurarea în care aprobarea soluţionării dosarului administrativ nr. ... s-a
realizat în cadrul şedinţei CNCI din data de 23.12.2019, decizia fiind emisă cu data de
06.02.2020 şi, astfel, situaţia juridică a fost realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare
a legii noi, respectiv a Legii nr. 22/2020, în vigoare de la data de 21.03.2020. În acest context,
apelanta a apreciat că sunt aplicabile în cauză, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 în
forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 22/2020, evaluarea imobilului fiind corect
realizată prin raportare la Grila Notarilor Publici din 2013.
Au fost invocate Decizia nr. 189/18.03.2021 a Curţii Constituţionale, din Decizia nr.
46/07.06.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv art. 15 alin. 2 din Constituţie şi
s-a arătat că asigurarea previzibilităţii şi stabilităţii raporturilor juridice face ca legea să nu mai
poată fi aplicată retroactiv unor situaţii născute anterior intrării în vigoare a unei legi al cărei
conţinut nu este cunoscut subiecţilor de drept care astfel, nu se puteau conforma unor cerinţe
legale care nu existau şi pe care nu le puteau anticipa.
În consecinţă, apelanta a apreciat că a stabili numărul de puncte reprezentând
despăgubirea pentru imobilul în discuţie cu aplicarea unei alte grile a notarilor publici
echivalează cu o aplicare retroactivă a legii în condiţiile în care o lege ulterioară nu poate să
aducă atingere constituirii, modificării sau stingerii situaţiilor juridice anterioare.
Invocând practica judiciară, a mai menţionat apelanta că instanţa nu poate determina
validitatea unui act decât prin raportare la legea în vigoare la momentul soluţionării dosarului
administrativ. Astfel, instanţa ar trebui să se raporteze la prevederile legale în vigoare la
momentul aprobării propunerii de validare de către CNCI, respectiv la data de 23.12.2019 (data
şedinţei), orice intervenţie a legii noi asupra situaţiei desfăşurate integral sub imperiul legii
vechi reprezentând o încălcare a principiului neretroactivităţii.
Potrivit apelantei, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 80/2018 a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 în sensul
că modificările şi completările aduse prin OUG nr. 98/2016 se aplică şi cauzelor aflate pe rolul
instanţelor judecătoreşti, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în
vigoare a legii modificate. A apreciat apelanta că, în speţă, nu poate fi identificată aceeaşi
ipoteză şi nu se poate aprecia că orice modificare adusă dispoziţiilor menţionate, indiferent de
conţinut şi moment al intrării în vigoare, se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor
judecătoreşti. A subliniat că, prin decizia menţionată Înalta Curte a reţinut că legiuitorul nu a
adus nimic inovator textului de lege, ci s-a prevăzut în mod expres un aspect pe care norma îl
reglementa iniţial, de la data intrării sale în vigoare, fără a se ridica problema retroactivităţii
legii civile.
În ceea ce priveşte terenul de 193,5 mp, apelanta a precizat că, la momentul preluării,
pe acesta erau edificate construcţii, iar categoria de folosinţă era de curţi – construcţii, terenul
fiind evaluat la 500 lei/mp.
Referitor la construcţia evaluată a arătat că, potrivit înscrisurile prezentate, aceasta era
în suprafaţă de 98,51 mp şi a fost construită în anul 1986. Având în vedere că nu se cunosc
materialele din care era compusă locuinţa, apelanta a arătat că aceasta a fost evaluată cu preţul
de 80 lei/mp, potrivit prevederilor art. 21 alin. 61 din Legea nr. 165/2013. A indicat apelanta o
valoare orientativă a proprietăţii de 104 630,80 lei. Faţă de despăgubirile în cuantum de 37 106
lei, primite de autorii reclamantelor şi actualizate conform art. 1 alin. 1 titlul II din OUG nr.
184/2002, apelanta a apreciat că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantelor este de 65.473
lei (65 473 puncte).
Apelanta a mai arătat, în referire la cheltuielile de judecată, că dispoziţiile art. 451 alin.
3 Cod procedură civilă instituie o limitare în ceea ce priveşte onorariul expertului, tocmai pentru
a se asigura echivalenţa între munca prestată şi onorariu. A subliniat apelanta că, făcând
aplicarea art. 451 alin. 2 şi alin. 3 Cod procedură civilă, instanţa nu intervine în contractul de
asistenţă juridică dintre avocat şi clientul său, acesta din urmă îi va plăti avocatului onorariul
cuvenit, însă cealaltă parte nu va fi obligată să îi plătească adversarului întregul onorariu
convenit de aceasta cu avocatul său, ci numai un onorariu în cuantumul fixat de instanţă. Potrivit
apelantei, instanţa nu încalcă nici dreptul expertului la o retribuire echitabilă a muncii prestate
la solicitarea instanţei, dreptul său fiind protejat de legea naţională şi de cea internaţională.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 165/2013, respectiv
art. 466 şi urm. Cod procedură civilă.
Conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Potrivit art. 28 din OUG nr. 80/2013, raportat la art. 35 alin. 5 din Legea nr. 165/2013,
prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Legal citate, intimatele-reclamante nu au formulat întâmpinare.
Prin note scrise depuse la dosar, intimatele-reclamante au arătat că prima instanţă a
apreciat în mod corect că, în ceea ce priveşte criteriile de evaluare, trebuie avute în vedere
dispoziţiile art. 21 alin. 6-8 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.
1893/08.07.2021, în condiţiile în care raporturile juridice din cauză nu pot fi considerate ca
fiind finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative, ţinând cont de
considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 46/2921, respectiv ale Deciziei nr. 568/09.07.2020 a Curţii
Constituţionale.
Au apreciat intimatele că trebuie aplicată, în speţă, grila notarială anterioară deciziei
conestate, deci grila aferentă anului 2021 şi se impune rectificarea evaluării direct în baza legii,
valoarea totală a despăgubirilor fiind de 199 893,31 lei.
Analizând legalitatea şi temeinicia seninţei civile nr. ..., pronunţată de Tribunalul ... în
dosarul nr. ..., prin prisma motivelor de apel, reţine următoarele:
Potrivit Deciziei nr. 80/12.11.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Legea nr. 165/2013 cuprinde nu numai
prevederi cu caracter procedural (cum ar fi, de pildă, cele care instituie anumite termene), ci şi
prevederi cu caracter substanţial, referitoare la cuantumul şi modalitatea de acordare a măsurilor
compensatorii instituite, astfel că, în privinţa acestora din urmă, raporturile juridice derulate
între persoana îndreptăţită la restituire, pe de o parte, şi autorităţile administrative cu atribuţii
în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu pot fi considerate ca fiind
raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative (paragraful
63).
De asemenea, Înalta Curte a statuat că decizia autorităţii administrative implicate în
procesul de acordare a măsurii reparatorii reglementate de Legea nr. 165/2013 a fost supusă
controlului jurisdicţional, iar dreptul de creanţă, de care beneficiază persoana îndreptăţită la
măsura reparatorie, nu este un drept cert şi exigibil şi, de aceea, situaţia juridică se află în curs
de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicţională, valoarea concretă a
despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face
obiectul deciziei de compensare, instanţa de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret
şi definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite (paragraful 64).
Contrar susţinerilor apelantei, considerentele expuse anterior au un caracter general şi
pot fi avute în vedere în cauze ce implică aplicarea legii în timp, în speţă, aplicarea în timp a
Legii nr. 165/2013, nefiind înlăturate de specificul cauzei în care au fost expuse.
 Mai mult, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, Decizia nr. 46/07.06.2021, pronunţată de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,
confirmă interpretarea dată anterior menţionându-se, în cuprinsul acesteia, că, în dezlegarea
chestiunii de drept, prezintă relevanţă Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 privind exclusiv
statuarea asupra existenţei unei situaţii juridice în curs de constituire, această calificare fiind
regăsită şi în deciziile ulterioare ale Curţii Constituţionale din perspectiva compatibilităţii ei cu
principiile legii fundamentale. (paragraful 95)
Prin Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, instanţa de contencios constituţional, s-a raportat
la aceeaşi hotărâre (Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, paragrafele 64-66), în contextul
examinării principiului neretroactivităţii legii civile, analizând modificările legislative
intervenite asupra Legii nr. 165/2013 şi statuând în sensul că „nu poate fi vorba de
retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situaţia juridică se află în curs de constituire,
în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor
reparatorii, în concordanţă cu principiul tempus regit actum şi al aplicării imediate a legii noi”
(paragraful 97 decizia nr. 46/2021).
Potrivit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o consecvenţă de interpretare impune sub
acest aspect, aceeaşi soluţie pentru problema de drept ce face obiectul sesizării, în sensul că de
principiu, se poate considera că, până la soluţionarea definitivă de către instanţa de judecată a
contestaţiei formulate împotriva deciziei de compensare/validare parţială, raportului juridic ce
face obiectul litigiului i se va aplica legea nouă, fără a putea fi considerată retroactivă
(paragraful 98 decizia nr. 46/2021).
În consecinţă, faţă de considerentele expuse mai sus, dată fiind contestaţia îndreptată
împotriva Deciziei de compensare nr. ..., emise de intimata CNCI, Curtea constată că situaţia
juridică nu a fost realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, respectiv a
Legii nr. 22/2020 (în vigoare de la data de 21.03.2020), contestaţia fiind înregistrată pe rolul
Tribunalului ... la data de 21.02.2020 şi fiind încă în curs de soluţionare.
Decizia nr. 189/18.03.2021 a Curţii Constituţionale vizează neconstituţionalitatea
dispoziţiilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 în forma rezultată în urma adoptării Legii nr.
219/2020, potrivit căruia evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea
grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru
finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod
abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare,
în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data
preluării acestuia. Prin excepţie, în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii titularului
dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, iar
dreptul de proprietate nu a fost tranzacţionat după preluarea abuzivă de stat a imobilului,
evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile
pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională. Neconstituţionalitatea
constatată a fost legată de încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării, respectiv a
dispoziţiilor art. 16 din Constituţie prin aceea că, în ceea ce priveşte persoanele în patrimoniul
cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine
măsurile reparatorii, legiuitorul a realizat deja o diferenţiere faţă de titularii originari ai dreptului
de proprietate şi de moştenitorii acestora.
 Astfel, deşi prevederile menţionate şi-au încetat efectele la data publicării deciziei de
neconstituţionalitate, la data de 09.07.2021, anterior pronunţării sentinţei contestate a
Tribunalului ..., a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 193/08.07.2021
prin care s-a dispus modificarea art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 în sensul că „evaluarea
imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei
notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în
considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării
acestuia. Un punct are valoarea de un leu.”
Faţă de considerentele de mai sus, legate de împrejurarea că situaţia juridică se află în
curs de constituire până la soluţionarea definitivă de către instanţa de judecată a contestaţiei
formulate, Curtea reţine ca fiind incidente în cauză, dispoziţiile art. 21 alin. 6 din Legea nr.
165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021.
În consecinţă, pentru evaluarea imobilului ce face obiectul cererii reclamantelor, prima
instanţă a avut în vedere, în mod corect, Grila Notarilor Publici din anul 2019 (anul anterior
emiterii deciziei de către Comisia Naţională).
În ceea ce priveşte Notele scrise formulate de intimate, reţine, pe de o parte, că
susţinerile acestora legate de criteriile de evaluare, respectiv aplicabilitatea Grilei Notarilor
Publici din anul 2021, nu au fost cuprinse într-o cale de atac. Or, potrivit dispoziţiilor art. 477
alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele
stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt
dependente de partea din hotărâre ce a fost atacată. Astfel, date fiind limitele efectului devolutiv
al apelului determinate de ceea ce s-a apelat, Curtea nu este ţinută a analiza argumentele
intimatelor expuse în cuprinsul notelor scrise.
Pe de altă parte, este de remarcat că, deşi sunt aplicabile dispoziţiile legii noi, respectiv
ale Legii nr. 193/2021, pentru o situaţie juridică în curs de constituire, legea nouă indică drept
criteriu de evaluare grila notarială pentru anul anterior emiterii deciziei contestate, în speţă grila
notarială din anul 2019, iar nu cea din anul anterior soluţionării definitive a contestaţiei.
În ceea ce priveşte celelalte criterii de evaluare, cu referire la suprafaţa terenului,
constată că, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare,
existenţa şi după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în
actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în
executare măsura preluării abuzive.
Or, deşi în cuprinsul Decretului nr. ..., suprafaţa terenului situat în ..., a fost menţionată
ca fiind de 194 mp, în cuprinsul Actului de vânzare întocmit la data de ..., suprafaţa terenului a
fost menţionată ca fiind de 193,5 mp.
În acest context, Curtea reţine că suprafaţa de 193,5 mp este cea care trebuie avută în
vedere, actul de proprietate fiind singurul care atestă în mod cert întinderea dreptului de
proprietate constituind o probă contrară celor menţionate în actul prin care s-a dispus măsura
preluării abuzive.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în concordanţă cu concluziile expertului desemnat,
terenul se află situat în zona 1 a oraşului.
Valoarea terenului, prin raportare la Grila Notarilor din anul 2019, va fi reţinută astfel,
ca fiind de 120 937,5 lei (193,5 mp X 625 lei/mp).
 Faţă de susţinerile părţilor, va reţine ca fiind necontestată, suprafaţa construcţiei (98,51
mp).
În ceea ce priveşte materialele din care a fost realizată construcţia, reţine că, potrivit 21
alin. 61 din Legea nr. 165/2013, în cazul în care, prin documentele existente în dosarul de
despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru
care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau
categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit
prevederilor alin. (6).
Prima instanţă a reţinut că imobilul - construcţie ce a făcut obiectul notificării ar fi fost
construit din cărămidă având în vedere, în acest sens, concluziile bazate pe considerente istorice
ale expertului desemnat în cauză II.
Faţă de dispoziţiile art. 21 alin. 61 din Legea nr. 165/2013, Curtea apreciază că singurele
probe care pot fi avute în vedere în acest context sunt documentele existente în dosarul de
despăgubire. Or, aşa cum a reţinut şi expertul desemnat, aceste documente nu oferă detalii
legate de sistemul constructiv al imobilului.
În consecinţă, date fiind criteriile reţinute mai sus, constată că, în speţă, construcţia ce a
făcut obiectul notificării trebuie evaluată la 39 404 lei (98,51 mp X 400 lei/mp), faţă de valoarea
minimă pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru municipiul B.
În ceea ce priveşte actualizarea despăgubirilor, reţine că, potrivit art. 1 alin. 1 din Titlul
II al OUG nr. 184/2002, pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între
6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an
prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul
emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea.
Astfel, în mod corect prima instanţă a avut în vedere cursului leu/dolar S.U.A. din anul
preluării şi cursul leu/dolar S.U.A. din data de 06.02.2020, data emiterii Deciziei de compensare
nr. 32067.
Contrar susţinerilor apelantei, nu poate fi avut în vedere cursul leu/dolar S.U.A. din data
de 20.12.2019, aceasta fiind data şedinţei de analiză a dosarului în cauză, însă nu data
soluţionării acestuia.
În consecinţă, valoarea actualizată a despăgubirilor primite va fi reţinută ca fiind
39476,4 lei (37106:4.07)x4,33) (1 dolar SUA =4,3311 lei la cursul BNR din data de
06.02.2020).
Faţă de toate argumentele de mai sus, reţine că reclamantelor li se cuvine, conform
dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013, o despăgubire de 120 865,1 puncte (120 937,5 +
39 404 – 39 476,4) pentru imobilul notificat, situat in mun. B (1punct = 1 leu).
În ceea ce priveşte obligaţia de a achita cheltuielile de judecată, Curtea reţine că, în
sensul art. 453 Cod procedură civilă, apelanta-pârâtă este în culpă procesuală întrucât a pierdut
procesul, despăgubirile stabilite prin Dispoziţia de compensare nr. ... nefiind în concordanţă cu
criteriile de evaluare incidente în cauză, aşa cum s-a stabilit anterior .
În consecinţă, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, aceasta este ţinută să suporte
cheltuielile de judecată ale părţii adverse, solicitate de aceasta.
Contrar susţinerilor apelantei, în speţă, nu se impune o reducere a onorariului expertului
ce poate fi pus în sarcina sa, în sensul art. 451 alin. 2 şi alin. 3 Cod procedură civilă. Suma de
1000 lei stabilită ca onorariu al expertului desemnat este rezonabilă, respectiv proporţională cu
valoarea şi complexitatea cauzei, respectiv cu activitatea desfăşurată de expert şi cheltuielile
acestuia.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va
admite apelul, va schimba în parte sentinţa civilă nr. pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr.
... şi, în consecinţă, va constata că reclamantele au dreptul să primească măsuri reparatorii,
respectiv 120 865,1 puncte, pentru imobilul notificat, situat în mun. B (1punct = 1 leu).
Va înlătura orice dispoziţii contrare prezentei decizii.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

2. Titlu: Contract de împrumut. Sarcina probei

Cuprins pe materii: Drept civil. Contract de împrumut.
Drept procesual civil. Sarcina probei.
Legislaţie relevantă: art. 2158 Cod civil, art. 1178 Cod civil, art. 309 alin. 2 teza I Cod
procedură civilă, art. 329 Cod procedură civilă
Rezumat: Potrivit art. 2158 Cod civil, împrumutul de consumaţie este contractul prin care
împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi
consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă
de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.
Este adevărat că principiul libertăţii formei contractului este recunoscut de prevederile
art. 1178 Cod civil potrivit cărora contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor
dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.
Cu toate acestea, dispoziţiile art. 309 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, impun, ca
regulă generală, că niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului
său este mai mare de 250 lei. Totodată, potrivit art. 329 Cod procedură civilă, în cazul
prezumţiilor lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului (prezumţii simple), acesta se poate
întemeia pe ele numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele,
însă, pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.
Este de remarcat că, în cuprinsul art. 309 alin. 2 teza I, Cod procedură civilă, nu a mai
fost preluată sintagma „nu se poate face dovada decât sau prin act autentic sau prin act sub
semnătură privată” din art. 1191 alin. 1 Cod civil (1864). Astfel, cu excepţia probei cu martori
şi a prezumţiilor simple, care sunt prohibite de lege, dovada unui act juridic cu o valoare mai
mare de 250 lei se va putea face nu numai prin înscrisuri, ci şi prin alte mijloace de probă admise
de lege, cum ar fi mărturisirea.
Pe de altă parte, potrivit art. 309 alin. 4 Cod procedură civilă, este inadmisibilă proba
cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile
în care:
1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un înscris
pentru dovedirea actului juridic; (...).
În doctrină şi jurisprudenţă s-a acceptat că toate excepţiile reglementate de art. 309
alin. 4 Cod procedură civilă sunt, în egală măsură, excepţii şi de la regula potrivit cu care nu
este permisă dovada cu martori pentru dovedirea unui act juridic cu o valoare mai mare de
250 lei pe considerente legate de logica juridică şi de interpretarea istorico-teleologică a
textului, nefiind de acceptat ca aceste excepţii să funcţioneze în cazurile în care legea impune
forma scrisă ad probationem şi să nu funcţioneze atunci când legea impune restricţii la proba
cu martori în considerarea valorii actului juridic, dată fiind şi împrejurarea că excepţia era
aplicabilă situaţiei menţionate şi în sistemul Codului Civil 1864, nefiind identificată raţiunea
pentru care aplicabilitatea ar fi exclusă în prezent.
În ceea ce priveşte cauza de faţă, ambele părţi recunosc faptul că în perioada remiterii
sumelor de bani menţionate anterior, au avut o relaţie de prietenie apropiată, împrejurare care
reprezintă un motiv suficient pentru a considera că acestea s-au aflat într-o imposibilitate
morală de preconstituire a unui înscris care să consemneze voinţa lor privind încheierea unei
eventuale convenţii referitoare la restituirea banilor.
Apelantul-reclamant este ţinut a face dovada contractului invocat prin orice mijloace
de probă admise de lege, inclusiv martori, prezumţii simple sau mărturisiri.
Singurele probe administrate în cauză, în acest sens însă, au fost înscrisurile ce atestă
remiterea unor sume de bani către intimata-pârâtă, în cuantum total de 29 900 Euro.
Transmiterea unor sume de bani prin intermediul unor servicii specializate, respectiv
ordinele date de apelantul-reclamant băncii de a vira din propriul cont o sumă de bani nu pot
reprezenta oferte de a contracta adresate unei persoane care nu este prezentă, în sensul art.
1193 alin. 1 Cod civil, din moment ce un astfel de înscris nu este niciodată receptat de
beneficiarul plăţii, în condiţiile art. 1200 alin. 1 Cod civil.
Contractul de împrumut se consideră încheiat atunci când acordul de voinţă al părţilor
este însoţit sau urmat de remiterea materială a bunului, conform art. 1174 alin. 4 Cod civil,
însă remiterea materială a unei sume de bani nu este suficientă pentru a proba perfectarea
unui contract de împrumut câtă vreme nu s-a dovedit acordul de voinţe al părţilor cu intenţia
de a constitui raportul juridic pretins.
În lipsa altor probe vizând voinţa părţilor, existenţa unui contract de împrumut de
consumaţie nu poate fi prezumată, în sensul art. 329 Cod procedură civilă, aşa cum pretinde
apelantul-reclamant, prezumţia neavând greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului
pretins. În acest context, contrar celor reţinute de prima instanţă, Curtea a constatat că probele
administrate în cauză nu oferă indicii suficiente pentru a întemeia o prezumţie de existenţă a
contractului de împrumut de consumaţie, respectiv a acordului de voinţă a părţilor în acest
sens, cu atât mai mult cu cât, din cuprinsul conversaţiilor dintre părţi, necontestate de acestea
(f....), nu rezultă nici intenţia anterioară a reclamantului de a acorda un împrumut pârâtei şi
nici asumarea de către aceasta din urmă a obligaţiei de a restitui sumele remise, sume ce fac
obiectul unor discuţii între părţi.
Nu au fost administrate probe din care să rezulte solicitarea unor sume de bani, cu orice
titlu din partea apelantei-pârâte, iar remiterea voluntară a sumelor solicitate a fi restituite nu
indică şi nu probează, în împrejurările descrise anterior, existenţa unui contract de împrumut,
respectiv a unei obligaţii de restituire în sarcina apelantei-pârâte în temeiul acestuia.
De altfel, nici apelantul-reclamant nu oferă detalii concrete despre convenţia invocată.
Deşi susţine că a fost încheiat un contract de împrumut, nu precizează data la care acesta ar fi
fost încheiat, respectiv conţinutul înţelegerii dintre părţi, în împrejurarea în care sumele ce se
solicită a fi restituite au fost virate în mai multe ocazii. Acest din urmă fapt poate conduce la
conturarea a cel puţin două ipoteze pornind de la susţinerile apelantului: o ipoteză în care ar
fi fost încheiat un singur contract de împrumut de consumație potrivit căruia sumele
împrumutate ar fi fost virate în mai multe tranșe și o altă ipoteză în care fiecare remitere a unei
sume ar reprezenta în sine un contract de împrumut. Fiecare dintre ipotezele prezentate ar
produce, prin specificul său, consecinţe juridice diferite, aşa cum arată şi apelanta-pârâtă,
motiv pentru care şi prezumţia existenţei împrumutului de consumaţie ar trebui întemeiată pe
indicii şi detalii concrete care să poată detalia conţinutul înţelegerii dintre părţi. Or, aşa cum
am arătat, aceste indicii/detalii lipsesc cu desăvârşire din cuprinsul probelor administrate în
cauză.
Regula de interpretare înscrisă în cuprinsul art. 1269 Cod civil presupune, ca ipoteză
de lucru, un contract existent şi o persoană care s-a obligat, astfel încât nu poate fi reţinută ca
fiind incidentă în cauză, în lipsa cadrului menţionat. De altfel, dat fiind titlul Secţiunii a V-a
din cap. I, Titlul II Cartea a V – a din Codul Civil, respectiv „Interpretarea contractelor”, toate
regulile de interpretare menţionate în cuprinsul art. 1266-1269 Cod civil se referă la contracte
a căror existenţă a fost stabilită prin probe şi, contrar celor reţinute de prima instanţă, nu pot
fi avute în vedere pentru a prezuma existenţa contractului.
Pentru toate considerentele de mai sus, Curtea reţine că este nefondată acţiunea
reclamantului prin care acesta solicită restituirea sumelor remise pârâtei invocând, fără să
probeze, existenţa unui contract de împrumut şi obligaţia de restituire corelativă acestuia.
Nu poate fi reţinută inadmisibilitatea acţiunii, invocată de apelanta-pârâtă, pe motiv
că reclamantul a invocat un contract de împrumut pentru o sumă mai mare de 250 lei, fără a
depune un înscris doveditor şi fără a-l proba prin declaraţii de martori. În acest sens, constată
că argumentele invocate sunt de ordin probator şi nu reprezintă un fine de neprimire pentru
acţiunea în sine care, aşa cum am arătat anterior, a fost analizată pe fond prin prisma probelor
efectiv administrate în cauză.

Decizia civilă nr. 42/A din 28 februarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G sub nr. ... la data de ... reclamantul ... a
solicitat obligarea pârâtei ... la plata sumei de 70000 euro, actualizată cu indicele de inflaţie,
reprezentând împrumut nerestituit. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale
calculată de la data introducerii acţiunii, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că între părţi s-a încheiat un contract
de împrumut în formă verbală, în considerarea relaţiei de prietenie, reclamantul fiind în
imposibilitatea morală de a întocmi un înscris. Astfel, a împrumutat-o pe pârâtă cu diverse sume
de bani, aceasta solicitându-le pentru plata unor studii universitare sau pentru efectuarea unor
investigaţii medicale.
A mai precizat reclamantul că sumele au fost virate prin serviciul Western Union, prin
virament bancar sau înmânate personal pârâtei. Astfel, în perioada septembrie-octombrie 2017
pârâta l-a vizitat pe reclamant în Austria, iar acesta i-a dat suma de 10.000 euro.
În continuare, a arătat că la un moment dat pârâta a început să manifeste un comportament
ciudat, iar când i-a solicitat restituirea banilor aceasta a întrerupt orice comunicare cu
reclamantul.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1166, 1167, 1178, 2144, 2158, 2164, 1530 NCC.
 În susţinerea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu
interogatoriul pârâtei.
Reclamantul a achitat o taxă judiciară de timbru în valoare de 6923 lei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată,
precum şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că relaţia cu reclamantul a început în anul 2016 şi a devenit asemenea
unei relaţii de concubinaj, iar acesta s-a oferit dezinteresat să o ajute cu diverse suma de bani pe
care pârâta să le folosească la întreţinere sa de zi cu zi.
A mai precizat pârâta că relaţia s-a deteriorat la sfârşitul anului 2017, întrucât reclamantul
a devenit agresiv în gesturi şi limbaj, iar ulterior a aflat că acesta are o familie.
În opinia pârâtei, sumele de bani primite nu au reprezentat un împrumut, ci un dar manual
şi nu este reală susţinerea reclamantului cu privire la remiterea sumei de 10.000 de euro.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2158, 1011 NCC şi 309 NCPC.
În combaterea acţiunii, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum şi
mijloace materiale de probă.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi mijloace materiale de probă.
Prin sentinţa civilă nr. ..., pronunţată de Tribunalul G în dosarul nr. ... instanţa a admis
în parte cererea privind pe reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâta ..., având ca obiect
„pretenții”, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 26857 euro, actualizată cu
indicele de inflaţie la data plăţii şi a obligat-o pe pârâtă la plata dobânzii legale calculate la
suma de 26857 euro, de la data de 03.09.2019 şi până la data plăţii efective.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 7261 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit chitanţelor emise de serviciul Western
Union şi ordinelor de plată aflate la dosar, în perioada 09.01.2017-19.07.2018 reclamantul a
trimis pârâtei diverse sume de bani în cuantum total de 30057 de euro, incluzând comisioanele
bancare.
A mai reţinut instanţa că, potrivit susţinerilor reclamantului, confirmate de către pârâtă
şi care se coroborează cu mijloacele materiale de probă constând în convorbirile dintre părţi,
acestea au avut în perioada menţionată o relaţie sentimentală.
În drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 2.158 NCC potrivit cărora împrumutul
de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani,
iar împrumutatul se obligă să restituie aceeași sumă, după o anumită perioadă de timp.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 2.164 alin. 2 NCC, în cazul în care împrumutul poartă
asupra unei sume de bani, împrumutatul este ținut să înapoieze suma nominală primită.
De asemenea, conform art. 1270 NCC, contractul valabil încheiat are putere de lege
între părțile contractante.
Instanţa a reţinut că, potrivit reglementării legale a contractului de împrumut de
consumaţie, acesta este un contract real, consensual – luând naştere prin simplul acord de
voinţă, unilateral – dând naştere la obligaţii numai pentru partea obligată la restituire.
Cu privire la dovada contractului de împrumut, instanţa a reţinut că aceasta este supusă
regulilor generale în materie de probaţiune.
Astfel, deşi art. 309 alin. 2 NCPC prevede că nici un act juridic nu poate fi dovedit cu
martori dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei, alin. 4 pct. 1 al aceluiaşi text de
lege prevede că dispoziţiile anterioare nu se aplică dacă partea s-a aflat în imposibilitatea
materială sau morală de a-şi întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic.
Instanţa a apreciat că, în cauză, având în vedere susţinerile necontestate ale părţilor,
relaţiile dintre acestea au fost unele foarte apropiate, astfel că se poate aprecia că s-au aflat în
imposibilitate morală de a preconstitui un înscris doveditor al remiterii banilor cu scopul
declarat.
S-a mai reţinut că acest tip de relaţii sunt mai puţin compatibile cu comportări din care
ar reieşi o lipsă de încredere a unora faţă de alţii, cum ar fi aceea de a pretinde întocmirea unor
înscrisuri pentru constatarea operaţiilor juridice ce intervin între ele.
A mai constatat instanţa că pârâta nu a negat primirea unor sume de bani de la reclamant,
însă a afirmat că acestea au reprezentat un dar manual, astfel încât se impune a se stabili scopul
determinat al reclamantului la momentul efectuării transferurilor bancare.
Potrivit art. 1011 NCC, donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii
absolute.
(2) Nu sunt supuse dispoziţiei de la alin. (1) donaţiile indirecte, cele deghizate şi
darurile manuale.
(3) Bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie enumerate şi evaluate
într-un înscris, chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei.
(4) Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui
dar manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin
acordul de voinţă al părţilor însoţit de tradiţiunea bunului de la donator la donatar.
Din interpretarea dispoziţiilor enunţate, s-a reţinut că de esenţa liberalităţii este intenţia
de a face o donaţie, iar din punct de vedere al sarcinii probei unei astfel de intenţii, prin raportare
la dispoziţiile art. 249 NCPC, aceasta aparţine pârâtei.
În acest context, s-a reţinut că pârâta nu a dovedit în mod cert că sumele de bani
transferate au reprezentat un cadou, simpla împrejurare a existenţei unei relaţii sentimentale
neconstituind o dovadă suficientă în acest sens. De altfel, nici din cuprinsul convorbirilor dintre
părţi nu rezultă intenţia reclamantului de a o gratifica pe pârâtă, acesta folosind deseori noţiunea
de „ajutor” (financiar) ce este mai apropiată de ideea de împrumut.
Mai mult decât atât, Tribunalul a reţinut că, prin raportare la dispoziţiile art. 1266-1269
NCC, care reglementează interpretarea convenţiilor, în situaţia în care nu există o certitudine
că părţile au încheiat un contract de donaţie, atunci interpretarea urmează să se facă în sensul
aplicării regulilor care guvernează actele cu titlu oneros, întrucât concluzia privind încheierea
între părţi a unui contract de donaţie trebuie să fie temeinic ancorată în elementele convenţiei
dintre părţi.
În consecinţă, instanţa a reţinut că reclamantul a dovedit existenţa unui contract de
împrumut încheiat cu pârâta. Cu privire la suma împrumutată, având în vedere proba cu
înscrisuri administrată în cauză, s-a apreciat ca fiind dovedită remiterea sumei de 26857 euro,
în condiţiile în care ordinele de plată aflate la dosar nu cuprind menţiuni clare cu privire la sumă
şi persoana emitentă.
În referire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, instanţa
a reţinut că potrivit art. 2159 alin. 2 NCC, până la proba contrară, împrumutul care are ca
obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros, iar potrivit art. 2169 NCC Suma de bani
împrumutată este purtătoare de dobândă din ziua în care a fost remisă împrumutatului.
 Instanţa a reţinut că textul art. 2169 NCC este o consecinţă a prezumţiei caracterului
oneros al împrumutului şi are în vedere, dobânda remuneratorie, care va începe să curgă din
ziua remiterii sumei împrumutatului, însă având în vedere principiul disponibilităţii, a dispus
obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a admis în parte cererea şi a
dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 26857 euro, actualizată cu indicele de inflaţie la data
plăţii. Totodată a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată de la data de
03.09.2019 şi până la data plăţii efective.
În temeiul art. 453 NCPC, şi în considerarea culpei procesuale a pârâtei, instanţa a
dispus obligarea acesteia la plata sumei de 7261 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,
proporţional cu pretenţiile admise, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 3651
lei şi onorariu avocat conform chitanţei nr. ...
Împotriva sentinţei civile nr. ..., pronunţate de Tribunalul G în dosarul nr. ... au declarat
apel reclamantul ... şi pârâta ...
Prin cererea de apel formulată, apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului,
desfiinţarea în parte a sentinţei contestate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost
formulată. Totodată, apelantul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică sub
aspectul sumei la plata căreia a fost obligată pârâta. A subliniat, cu referire la înscrisurile ataşate
la filele ... şi ... din dosar, că acestea cuprind numele pârâtei şi sumele transmise, chiar dacă,
într-adevăr, copiile prezentate nu sunt foarte lizibile.
Referitor la diferenţa dintre suma la plata căreia a fost obligată intimata-pârâtă şi suma
solicitată prin cererea de chemare în judecată, apelantul-reclamant a invocat şi afirmaţia
apărătorului intimatei-pârâte, consemnată în încheierea de şedinţă, respectiv afirmaţia conform
căreia sumele primite de pârâtă sunt de aproximativ 50 000 euro.
A subliniat apelantul că pârâta nu a negat primirea sumelor de bani indicate, ci doar a
afirmat că acestea au fost remise de reclamant cu titlu de dar manual.
Apelantul a apreciat că a fost dovedită primirea banilor de către pârâtă şi că au fost
depuse, la dosar, suficiente înscrisuri din care rezultă că aceasta a fost de rea-credinţă şi a
urmărit în permanenţă obţinerea unor sume de bani prin inducerea în eroare a reclamantului, în
considerarea relaţiei de prietenie existente între părţi.
Au fost reiterate argumentele invocate în cuprinsul cererii introductive şi s-a subliniat
că, în lipsa unui înscris care să probeze contractul de împrumut, trebuie reţinute ca fiind reale
susţinerile sale referitoare la imposibilitatea morală de preconstituire a unei dovezi scrise, date
fiind relaţiile dintre părţi.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 şui urm. Cod procedură civilă.
În susţinerea cererii de apel, apelantul-reclamant a solicitat administrarea probei cu
înscrisuri care au fost depuse la dosar în copie ...
Cererea de apel a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2676 lei.
Legal citată, intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Prin cererea de apel formulată, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului şi
schimbarea în tot a sentinţei contestate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Totodată, apelanta-pârâtă a solicitat obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de
judecată.
 În motivare, apelanta a arătat că prima instanţă a apreciat în mod greşit faptul că
reclamantul ar fi probat existenţa convenţiei de împrumut în condiţiile în care, potrivit art. 249
Cod procedură civilă, acesta avea sarcina probei.
Au fost invocate dispoziţiile art. 309 alin. 2 Cod procedură civilă şi s-a subliniat
imposibilitatea dovedirii prin martori a unui contract de împrumut pentru care suma
împrumutată depăşeşte valoarea de 250 lei. Totodată, au fost invocate şi dispoziţiile art. 275
alin. 1 Cod procedură civilă şi s-a arătat că, pentru situaţia invocată, respectiv situaţia în care o
persoană s-ar fi obligat către altă să îi plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri
fungibile, era necesară formalitatea „bun şi aprobat pentru ...” cu arătarea în litere a sumei sau
a cantităţii datorate şi, de asemenea, scrierea în întregime de mână a înscrisului doveditor.
A arătat apelantul că reclamantul nu a făcut dovada scriptică a existenţei vreunui
contract de împrumut şi, chiar dacă s-ar aprecia ca fiind dovedită imposibilitatea morală de
preconstituire a unui înscris, trebuie reţinut că reclamantul nu a probat existenţa convenţiei de
împrumut cu nicio altă probă. S-a învederat că înscrisurile prezentate dovedesc exclusiv
remiterea unor sume de bani, iar reclamantul nu a propus audierea de martori pentru a dovedi
existenţa convenţiei, renunţând chiar la interogatoriul propus a fi administrat pârâtei.
Apelanta a apreciat că prima instanţă a interpretat împrejurările cauzei strict în favoarea
reclamantului, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 1279 alin. 1 Cod civil, procedând la inversarea
sarcinii probei prin aceea că a presupus că actul juridic a fost încheiat în mod valabil ca urmare
a faptului că pârâta nu a dovedit în mod cert că sumele de bani transferate au reprezentat un
cadou.
Au fost invocate dispoziţiile art. 2158 Cod civil raportate la dispoziţiile art. 1166, art.
1171 alin. 1 teza a II-a şi art. 1173 Cod civil şi s-a arătat că reclamantul şi instanţa nu au
probat/identificat condiţiile esenţiale pentru a se considera valabile obligaţiile pretinse a fi
izvorâte din contractul de împrumut, respectiv nu a fost verificată existenţa consimţământului
părţilor în vederea încheierii contractului, nu a fost făcută dovada obiectului contractului
(operaţiunea juridică de împrumut de folosinţă) sau a obiectului obligaţiei la care s-a angajat
debitorul. Cu referire la acest ultim aspect, apelanta a arătat că, la momentul pretinsei încheieri
a contractului (începutul anului 2017) obiectul obligaţiei nu era nici măcar determinabil,
neputându-se aprecia că debitorul s-a obligat să restituie orice sume de bani care vor fi sau nu
remise de creditor. S-a subliniat că, în drept, contractul de împrumut nu poate avea caracter
aleatoriu şi, din această perspectivă, convenţia ar fi nulă absolut conform art. 1226 alin. 2 Cod
civil.
Apelanta a mai arătat că nu a fost stabilit dacă suntem în prezenţa unui singur contract
de împrumut de consumaţie sau în prezenţa a mai multor contracte corespondente fiecărui
transfer de bani şi nu a fost identificată cauza contractului pentru fiecare dintre părţi. S-a
subliniat că atâta timp cât sumele au fost remise numai în timpul în care relaţiile de prietenie au
fost de bun augur şi nu şi după ruperea lor, se poate considera că sumele au fost remise în
vederea continuării relaţiei de prietenie, împrejurare care nu poate fi considerată în acord cu
bunele moravuri.
Faţă de argumentele prezentate, apelanta a arătat că acţiunea trebuia să fie respinsă ca
fiind inadmisibilă, deoarece reclamantul a invocat un contract de împrumut pentru o sumă mai
mare de 250 lei, fără a depune un înscris doveditor şi fără a-l proba prin declaraţii de martori.
 Totodată, s-a apreciat că prima instanţă a interpretat în mod greşit pretinsele clauze
contractuale, faţă de dispoziţiile art. 1266 – 1269 Cod civil. A arătat că, în opinia sa, dispoziţiile
art. 1267 şi art. 1268 Cod civil servesc la interpretarea clauzelor contractuale, nu şi la
interpretarea obiectului contractului, respectiv a obiectului obligaţiei. De asemenea a menţionat
că regula interpretării contractului „în sensul aplicării regulilor care guvernează actele cu titlu
oneros” nu este prevăzută de dispoziţiile art. 1266 – 1269 Cod civil. Potrivit apelantei, chiar
dacă s-ar putea proceda la o interpretare a obiectului contractului, instanţa trebuia să cerceteze
voinţa concordantă a părţilor la momentul încheierii pretinsului contract, iar nu susţinerile, pro
causa, ale reclamantului, date fiind dispoziţiile art. 1266 alin. 1 şi alin. 2 Cod civil.
S-a arătat că, la cercetarea scopului real al părţilor, trebuie să se ţină seama de momentul
încheierii pretinsei convenţii, respectiv începutul anului 2017, când părţile erau într-o relaţie de
afecţiune asemănătoare soţilor. Or, în opinia apelantei, o astfel de împrejurare s-ar opune
concluziei că sumele remise în considerarea relaţiei de afecţiune dintre părţi ar trebui restituite.
A subliniat că, dacă ar fi fost vorba de alte bunuri, cum ar fi bijuteriile, ceasurile, hainele sau
parfumurile, nu s-ar mai fi pus problema existenţei împrumutului, iar împrejurarea că
reclamantul a ales să gratifice pârâta prin dăruirea unor sume de bani şi nu direct prin bunuri
reprezintă o alegere a acestuia, neputându-se asimila situaţia cu aceea a încheierii unui contract
de împrumut.
S-a mai menţionat că reclamantul nu a făcut nici dovada unei solicitări din partea pârâtei
de remitere a unor sume de bani pe care să le înapoieze după trecerea unui termen, scopul real
al părţilor fiind acela de gratificare prin remiterea de daruri manuale repetate în favoarea pârâtei
care, la acel moment, era asimilată soţiei reclamantului.
Potrivit apelantei, nu au existat negocieri între părţi, aceasta acceptând pur şi simplu
darurile oferite de reclamant, iar în privinţa practicilor statornicite de părţi, apelanta a arătat că
reclamantul i-a remis sume de bani timp de 1 an şi 7 luni, fără a pune niciodată problema
restituirii acestora. Chiar şi după încheierea relaţiei, în apropierea datei înregistrării cererii de
chemare în judecată, reclamantul nu ar fi pus această problemă, ci din contră, îi trimitea
apelantei fotografii în care surprindea importante sume de bani, spunându-i că sunt ai ei dacă
îşi doreşte şi că are intenţia de a o ajuta.
A arătat apelanta că reclamantul o cunoştea foarte bine şi ştia că, fiind tânără, studentă,
fără posibilităţi materiale însemnate, nu ar putea să restituie un pretins împrumut cuantificat la
70 000 Euro. În opinia sa, date fiind împrejurările menţionate, rezultă clar intenţia reclamantului
de a o gratifica. A menţionat că şi comportamentul ulterior al părţilor a fost unul specific
gratificării, iar nu împrumutului de consumaţie.
S-a apreciat că, prin acţiunea formulată, se urmăreşte reluarea relaţiilor de concubinaj
şi, din această perspectivă, acţiunea ar trebui respinsă ca fiind lipsită de interes, deoarece scopul
acesteia este unul nelegitim şi contrar bunelor moravuri. A invocat apelanta mesajele trimise de
reclamant prin care acesta o roagă să se împace şi împrejurarea că solicitarea de restituire a
sumelor de bani oferite cu titlu de dar manual vine după ce apelanta a refuzat reluarea relaţiei
cu reclamantul.
Apelanta a mai arătat că, în situaţia în care toate argumentele invocate ar fi apreciate ca
fiind insuficiente, ar trebui să se dea eficienţă regulii de interpretare prevăzute de art. 1169 alin.
1 Cod civil, respectiv interpretarea în favoarea celui care se obligă.
 În susţinerea cererii formulate, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a
probei cu mijloace materiale de probă şi a oricăror alte probe utile aflării adevărului în cauză.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1874 lei.
Legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
În şedinţa publică din data de 06.10.2021, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile nr. ..., pronunţată de Tribunalul Galaţi
în dosarul nr. ..., prin prisma motivelor de apel formulate, reţine următoarele:
În fapt, conform înscrisurilor ataşate la dosar, în copii traduse în limba română, respectiv
conform chitanţelor emise de serviciul Western Union şi ordinelor de plată, coroborate cu
declaraţia autentificată, tradusă în limba română a numitului ..., în perioada 09.01.2017-
19.07.2018, reclamantul ... a trimis pârâtei ..., cu mai multe ocazii, sume de bani în cuantum total
de 29 900 de euro (la care au fost calculate şi plătite comisioane bancare). În acest context, reţine
că suma totală de 23 900 Euro a fost trimisă pârâtei ... personal de către reclamantul ..., iar suma
totală de 6000 Euro a fost transmisă pârâtei de către acelaşi reclamant prin intermediul numitului
..., aceste împrejurări nefiind contestate în cauză. Apelantul-reclamant a prezentat originalul
înscrisurilor invocate în faţa instanţei de apel, prezentând, de asemenea şi traduceri în limba
română ale înscrisurilor, astfel încât Curtea reţine că fiind dovedit şi transferul sumelor de bani
indicate în cuprinsul documentelor apreciate ca fiind ilizibile de către prima instanţă.
În ceea ce priveşte celelalte sume ce fac obiectul cauzei, pretins a fi predate prin tradiţiune
manuală direct intimatei pârâte, Curtea reţine că, deşi avea sarcina probei, în sensul art. 249 Cod
procedură civilă, apelantul-reclamant nu a propus probe din care să rezulte împrejurările invocate
şi, astfel, acestea nu pot fi reţinute ca fiind dovedite. De altfel, prin întâmpinarea formulată în
faţa primei instanţe, pârâta a negat primirea sumei de 10 000 Euro pe care reclamantul a pretins
că i-a remis-o manual. Mai mult, în împrejurarea în care reclamantul a renunţat, în şedinţa publică
din data de 06.04.2021, la interogatoriul propus a fi administrat pârâtei, nu se pune problema unei
mărturisiri judiciare cu referire la aceste sume, iar eventuale afirmaţii ale apărătorului ales în
sensul recunoaşterii remiterii unor sume mai mari nu o angajează pe apelanta-pârâtă în lipsa unui
mandat expres cu acest scop.
Prin prisma dispoziţiilor art. 33 Cod procedură civilă, Curtea reţine că, în speţă, scopul
declarat al acţiunii formulate este acela al recuperării unor sume de bani, interesul reclamantului
fiind determinat, personal, legitim şi actual, astfel încât acţiunea nu poate fi calificată ca fiind
lipsită de interes, mai ales în împrejurarea în care susţinerile apelantei-pârâte privind imoralitatea
scopului urmărit nu au fost probate.
În contextul în care apelantul-reclamant invocă existenţa unui contract de împrumut de
consumaţie încheiat între părţi şi solicită restituirea sumelor de bani remise în temeiul acestuia,
problema de drept ce se cere a fi dezlegată este aceea a dovedirii existenţei acestuia contract, iar
sarcina probei în acest sens îi aparţine reclamantului, conform dispoziţiilor art. 249 Cod
procedură civilă.
În drept, potrivit art. 2158 Cod civil, împrumutul de consumaţie este contractul prin care
împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi
consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă
de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.
 Este adevărat că principiul libertăţii formei contractului este recunoscut de prevederile
art. 1178 Cod civil potrivit cărora contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor
dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.
Cu toate acestea, dispoziţiile art. 309 alin. 2 teza I Cod procedură civilă impun, ca regulă
generală, că niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este
mai mare de 250 lei. Totodată, potrivit art. 329 Cod procedură civilă, în cazul prezumţiilor lăsate
la luminile şi înţelepciunea judecătorului (prezumţii simple), acesta se poate întemeia pe ele
numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, însă pot fi primite
numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.
Este de remarcat că, în cuprinsul art. 309 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, nu a mai fost
preluată sintagma „nu se poate face dovada decât sau prin act autentic sau prin act sub semnătură
privată” din art. 1191 alin. 1 Cod civil (1864). Astfel, cu excepţia probei cu martori şi a
prezumţiilor simple, care sunt prohibite de lege, dovada unui act juridic cu o valoare mai mare
de 250 lei se va putea face nu numai prin înscrisuri, ci şi prin alte mijloace de probă admise de
lege, cum ar fi mărturisirea.
Pe de altă parte, potrivit art. 309 alin. 4 Cod procedură civilă, este inadmisibilă proba cu
martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în
care:
2. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un înscris
pentru dovedirea actului juridic; ...
În doctrină şi jurisprudenţă s-a acceptat că toate excepţiile reglementate de art. 309 alin.
4 Cod procedură civilă sunt, în egală măsură, excepţii şi de la regula potrivit cu care nu este
permisă dovada cu martori pentru dovedirea unui act juridic cu o valoare mai mare de 250 lei
pe considerente legate de logica juridică şi de interpretarea istorico-teleologică a textului,
nefiind de acceptat ca aceste excepţii să funcţioneze în cazurile în care legea impune forma
scrisă ad probationem şi să nu funcţioneze atunci când legea impune restricţii la proba cu
martori în considerarea valorii actului juridic, dată fiind şi împrejurarea că excepţia era
aplicabilă situaţiei menţionate şi în sistemul Codului Civil 1864, nefiind identificată raţiunea
pentru care aplicabilitatea ar fi exclusă în prezent.
În ceea ce priveşte cauza de faţă, ambele părţi recunosc faptul că, în perioada remiterii
sumelor de bani menţionate anterior, au avut o relaţie de prietenie apropiată, împrejurare care
reprezintă un motiv suficient pentru a considera că acestea s-au aflat într-o imposibilitate morală
de preconstituire a unui înscris care să consemneze voinţa lor privind încheierea unei eventuale
convenţii referitoare la restituirea banilor.
Revenind la sarcina probei, faţă de considerentele de mai sus, Curtea constată că
apelantul-reclamant este ţinut a face dovada contractului invocat prin orice mijloace de probă
admise de lege, inclusiv martori, prezumţii simple sau mărturisiri.
Singurele probe administrate în cauză în acest sens însă, au fost înscrisurile ce atestă
remiterea unor sume de bani către intimata-pârâtă, în cuantum total de 29 900 Euro.
Transmiterea unor sume de bani prin intermediul unor servicii specializate, respectiv
ordinele date de apelantul-reclamant băncii, de a vira din propriul cont o sumă de bani nu pot
reprezenta oferte de a contracta adresate unei persoane care nu este prezentă, în sensul art. 1193
alin. 1 Cod civil din moment ce un astfel de înscris nu este niciodată receptat de beneficiarul
plăţii, în condiţiile art. 1200 alin. 1 Cod civil.
 Contractul de împrumut se consideră încheiat atunci când acordul de voinţă al părţilor
este însoţit sau urmat de remiterea materială a bunului, conform art. 1174 alin. 4 Cod civil, însă
remiterea materială a unei sume de bani nu este suficientă pentru a proba perfectarea unui
contract de împrumut câtă vreme nu s-a dovedit acordul de voinţe al părţilor cu intenţia de a
constitui raportul juridic pretins.
În lipsa altor probe vizând voinţa părţilor, existenţa unui contract de împrumut de
consumaţie nu poate fi prezumată, în sensul art. 329 Cod procedură civilă, aşa cum pretinde
apelantul-reclamant, prezumţia neavând greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului
pretins. În acest context, contrar celor reţinute de prima instanţă, Curtea constată că probele
administrate în cauză nu oferă indicii suficiente pentru a întemeia o prezumţie de existenţă a
contractului de împrumut de consumaţie, respectiv a acordului de voinţă a părţilor în acest sens,
cu atât mai mult cu cât, din cuprinsul conversaţiilor dintre părţi, necontestate de acestea, nu
rezultă nici intenţia anterioară a reclamantului de a acorda un împrumut pârâtei şi nici asumarea
de către aceasta din urmă a obligaţiei de a restitui sumele remise, sume ce fac obiectul unor
discuţii între părţi.
Nu au fost administrate probe din care să rezulte solicitarea unor sume de bani, cu orice
titlu din partea apelantei-pârâte, iar remiterea voluntară a sumelor solicitate a fi restituite nu
indică şi nu probează, în împrejurările descrise anterior, existenţa unui contract de împrumut,
respectiv a unei obligaţii de restituire în sarcina apelantei-pârâte în temeiul acestuia.
De altfel, nici apelantul-reclamant nu oferă detalii concrete despre convenţia invocată.
Deşi susţine că a fost încheiat un contract de împrumut, nu precizează data la care acesta ar fi
fost încheiat, respectiv conţinutul înţelegerii dintre părţi, în împrejurarea în care sumele ce se
solicită a fi restituite au fost virate în mai multe ocazii. Acest din urmă fapt poate conduce la
conturarea a cel puţin două ipoteze pornind de la susţinerile apelantului: o ipoteză în care ar fi
fost încheiat un singur contract de împrumut de consumație potrivit căruia sumele împrumutate
ar fi fost virate în mai multe tranșe și o altă ipoteză în care fiecare remitere a unei sume ar
reprezenta în sine un contract de împrumut. Fiecare dintre ipotezele prezentate ar produce, prin
specificul său, consecinţe juridice diferite, aşa cum arată şi apelanta-pârâtă, motiv pentru care
şi prezumţia existenţei împrumutului de consumaţie ar trebui întemeiată pe indicii şi detalii
concrete care să poată detalia conţinutul înţelegerii dintre părţi. Or, aşa cum am arătat, aceste
indicii/detalii lipsesc cu desăvârşire din cuprinsul probelor administrate în cauză.
Regula de interpretare înscrisă în cuprinsul art. 1269 Cod civil presupune, ca ipoteză de
lucru, un contract existent şi o persoană care s-a obligat, astfel încât nu poate fi reţinută ca fiind
incidentă în cauză, în lipsa cadrului menţionat. De altfel, dat fiind titlul Secţiunii a V-a din cap.I,
Titlul II Cartea a V-a din Codul Civil, respectiv „Interpretarea contractelor”, toate regulile de
interpretare menţionate în cuprinsul art. 1266 – 1269 Cod civil se referă la contracte a căror
existenţă a fost stabilită prin probe şi, contrar celor reţinute de prima instanţă, nu pot fi avute în
vedere pentru a prezuma existenţa contractului.
Pentru toate considerentele de mai sus, Curtea reţine că este nefondată acţiunea
reclamantului prin care acesta solicită restituirea sumelor remise pârâtei invocând, fără să
probeze, existenţa unui contract de împrumut şi obligaţia de restituire corelativă acestuia.
Nu poate fi reţinută inadmisibilitatea acţiunii, invocată de apelanta-pârâtă, pe motiv că
reclamantul a invocat un contract de împrumut pentru o sumă mai mare de 250 lei, fără a depune
un înscris doveditor şi fără a-l proba prin declaraţii de martori. În acest sens, constată că
argumentele invocate sunt de ordin probator şi nu reprezintă un fine de neprimire pentru
acţiunea în sine care, aşa cum am arătat anterior, a fost analizată pe fond prin prisma probelor
efectiv administrate în cauză.
În consecinţă, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul
declarat de apelantul-reclamant ..., va admite apelul declarat de apelanta-pârâtă ..., va schimba
în tot sentinţa contestată şi va respinge acţiunea, ca nefondată. Totodată va înlătura orice
dispoziţii potrivnice prezentei decizii.
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

I. DREPT PENAL

1. Titlu: Furt calificat. Comiterea faptei având fața acoperită cu o mască chirurgicală și o glugă
pe cap.
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială.
Indice alfabetic: Drept penal. Furt calificat
Legislaţie relevantă: art. 228 alin. 1 – art. 229 alin 1 lit. b, c și d și alin. 2 lit.b Cod penal cu
aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 43 alin. 5 Cod penal și art. 77
lit. g din Cod penal
Rezumat: Inculpatul a comis faptele prin efracție (forțarea ușilor sau a ferestrelor) pentru a
pătrunde, fără drept, în incinta spațiilor comerciale ale persoanelor vătămate, pe timp de zi sau
pe timp de noapte, având fața acoperită cu o mască chirurgicală și o glugă pe cap, pentru a fi
mai greu de identificat, profitând de starea de urgenţă instituită prin Decretul nr. 240/2020 al
Președintelui României.
Cererea inculpatului de a fi înlăturată agravanta prev. de lit. c) a art. 229 alin. 2 Cod
penal, motivat de faptul că la momentul respectiv era obligatorie purtarea măștii chirurgicale
prin instituirea stării de urgență, nu poate fi primită deoarece inculpatul a profitat de
posibilitatea de a purta masca respectivă pentru a nu atrage atenția asupra sa și a fi mai greu
de identificat. Dacă nu ar fi purtat-o, ar fi atras mai repede atenția altor persoane, față de
situația de obligativitate a purtării acesteia pe durata stării de urgență, și evident, putea fi mai
lesne recunoscut. Totodată, purtarea măștii, chiar dacă era obligatorie, nu a fost făcută în scopul
pentru care a fost instituită, respectiv pentru protejarea vieții, integrității corporale sau sănătății
persoanelor, în contextul îmbolnăvirilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, având în vedere
că actele materiale au fost comise pe timp de noapte și/sau în afara programului de lucru al
persoanelor vătămate, când nu se aflau alte persoane în preajma sa, ci doar pentru a nu atrage
atenția asupra sa și a fi mai greu de identificat, în special de camerele video din spațiile
comerciale în care pătrundea.
De asemenea, prin Decizia nr. 4 din 27 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
(Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală) a stabilit că
îndeplinirea obligației de a purta o mască de protecție având aptitudinea de a ascunde
fizionomia, în spațiile publice în care actele normative în vigoare prevăd obligativitatea acesteia,
atrage incidenţa elementului circumstanțial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din
Codul penal, privind infracțiunea de furt săvârșită de către o persoană mascată.

Decizia penală nr. 193/A/04.02.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 1089/30.06.2021, Judecătoria Galaţi a condamnat pe inculpatul ...
la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt
calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b), c) și d) şi alin.
2 lit. b) din Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, 41 alin. 1 Cod penal în referire la
art. 43 alin. 5 Cod penal, art. 77 lit. g Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură
penală (3 acte materiale- persoane vătămate ... și ...).
În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal a aplicat inculpatului ... pedeapsa complementară
constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, respectiv
dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o
funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de doi ani.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal a aplicat inculpatului ... pedeapsa accesorie constând
în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de
a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care
implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 399 Cod de procedură penală a menţinut măsura controlului judiciar
dispusă față de inculpatului ...
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală, în referire la art. 72 alin. 1 Cod
penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului ... reţinerea și arestarea preventivă de la data de
01.05.2020 la data de 12.09.2020.
În temeiul art. 396 alin. 1 şi 6 Cod de procedură penală, în referire la art. 17 alin. 2 Cod
procedură penală și art. 16 alin. 1 lit. g , teza a II-a Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 231
alin. 2 Cod penal, art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 159 alin. 2 Cod penal, a încetat procesul penal
față de inculpatul ... cu privire la 4 acte materiale ale infracțiunii de furt calificat în formă
continuată prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b), c) și d) şi alin. 2 lit. b) din Cod
penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, 41 alin. 1 Cod penal și art. 77 lit. g Cod penal,
întrucât a intervenit împăcarea cu persoanele vătămate ..., ..., ... și ...
A constatat stinsă acțiunea civilă exercitată de către părțile civile ..., ..., ... și ...
A constatat că persoana vătămată ... nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului
penal.
În temeiul art. 19, art. 25 şi art.397 din Codul de procedură penală, art. 1357 din Codul
Civil, a respins ca nefondată acțiunea civila formulata de către partea civilă ...
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b) Cod penal a confiscat de la inculpatul ... șurubelnița
ridicată și aflată la camera de corpuri delicte a IPJ ... conform dovezii seria ... nr. 0307256 din
data de 18.05.2020.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal a confiscat de la inculpat suma de 100 lei
dobândită ca urmare a săvârșirii infracțiunii comise în dauna persoanei vătămate ...
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Pe rolul Judecătoriei Galaţi a fost înregistrată la data de 28.04.2021 sub nr. .../233/2020*
cauza privind pe inculpatul ... trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în
formă continuată (7 acte materiale), prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b), c) și d)
și alin 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 77
lit. g) Cod penal, cauza fiind trimisă spre rejudecare prin decizia penală nr. 479/A/12.04.2021 a
Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. .../233/2020, decizie prin care au fost admise
apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi de inculpatul ..., s-a desfiinţat
încheierea de ședință din 29.12.2020 și sentinţa penală nr. 105/27.01.2021 ale Judecătoriei Galaţi
şi s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Analizând în actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele :
 Prin rechizitoriul nr. 2455/P/2019 din data de 22.05.2020, întocmit de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Galați, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului ... pentru săvârșirea
infracțiunii de furt calificat în formă continuată (7 acte materiale), prevăzută de art. 228 alin. 1 -
art. 229 alin. 1 lit. b), c) și d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art.
41 alin. 1 Cod penal și art. 77 lit. g) Cod penal.
În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 21.04.2020, ora 03:15, inculpatul a pătruns în
interiorul punctului farmaceutic ..., situat în mun. ..., str. ..., distrugând un geam exterior şi a
sustras o sumă de bani.
De asemenea, la data de 25.04.2020, în jurul orei 22.30 acesta a pătruns în punctul
farmaceutic ... aparţinând ... situat în mun. ..., str ..., ..., jud. ... şi a sustras dintr-un birou al unui
angajat suma de aproximativ 800 lei.
Totodată, în dimineaţa de 26.04.2020, în jurul orei 06.39, a încercat să pătrundă prin
forţarea unei ferestre în interiorul punctului farmaceutic ... situat în mun. ..., str. ..., jud. ...
renunţând la acţiunea sa la momentul declanşării alarmei. Ulterior, la aceeași dată, a pătruns în
interiorul punctului farmaceutic ..., situat în mun. ..., str. ..., jud. ... prin forţarea unui geam
termopan de la uşa de acces şi a sustras suma de 100 lei, plecând imediat de la faţa locului întrucât
se declanşase alarma.
La data de 01.05.2020, ora 00:20, inculpatul a forţat o fereastră termopan şi a pătruns în
interiorul punctului farmaceutic ... situat în mun. ..., str. ..., jud. ... pentru a sustrage sume de bani,
părăsind imediat incinta farmaciei în momentul în care s-a declanşat alarma, fără a sustrage vreo
sumă de bani.
De asemenea, în noaptea de 30.04/01.05.2020, în jurul orei 00,30 a încercat să pătrundă
prin forţarea uşii de acces, cu o şurubelniţă, în interiorul punctului farmaceutic ... situat în mun.
..., str. ... jud. ... pentru a sustrage sume de bani, însă nu a reuşit să deschidă uşa de acces.
În final, la data de 01.05.2020, ora 01:20, a pătruns în interiorul punctului farmaceutic ...,
situat în mun. ..., str. ..., jud. ..., cu intenţia de a sustrage sume de bani, însă a părăsit incinta
societăţii comerciale, după o scurtă căutare a unor sume de bani pe care le-ar fi putut sustrage,
întrucât a sesizat că în zonă se afla o persoană de sex feminin care îl observase.
S-a învederat că situația de fapt reiese din administrarea următoarelor mijloace de probă:
declarațiile persoanelor vătămate, imaginile video și procesele-verbale de vizionare, procesele-
verbale de reconstituire şi planşele fotografice aferente, declarațiile martorilor și declarațiile
inculpatului.
Prin încheierea nr. 722 din data de 01.07.2020 judecătorul de cameră preliminară a
constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire
penală și a dispus începerea judecății.
În primul ciclu procesual, la data de 09.07.2020 inculpatul a depus la dosarul cauzei
declarația autentică a persoanei vătămate ... prin care învedera faptul că s-a împăcat cu inculpatul
...
La data de 21.07.2020, inculpatul a depus la dosarul cauzei declarația autentică a
persoanei vătămate ... prin care învedera faptul că s-a împăcat cu inculpatul ...
La termenul de judecată din data de 27.08.2020, inculpatul a depus la dosarul cauzei
declarația autentică a persoanei vătămate ... prin care învedera faptul că s-a împăcat cu inculpatul
...
 La data de 10.09.2020, inculpatul a depus la dosarul cauzei declarația autentică a
persoanei vătămate ... prin care învedera faptul că s-a împăcat cu inculpatul ...
La termenul de judecată din data de 03.12.2020 anterior citirii actului de sesizare al
instanței, inculpatul a declarat faptul că s-a împăcat cu persoanele vătămate ..., ..., ... și ...
Ulterior, instanța a dat citire, în extras, actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată
și i-a adus la cunoștință în ce constă învinuirea ce i se aduce și încadrarea juridică a acesteia,
precum și dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală privind procedura abreviată a
recunoașterii vinovăției.
La același termen de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a
declarat că înțelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, arătând
că recunoaște în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște şi le însușește, și a
înscrisurilor prezentate de părți. Instanţa a procedat la ascultarea inculpatului în acest sens,
potrivit art. 375 Cod de procedură penală şi, luând concluziile procurorului și ale apărătorului
inculpatului, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea procedurii în cazul
recunoașterii vinovăției.
La același termen de judecată, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării
juridice. Instanța a rămas în pronunțare cu privire la cererea formulată și a amânat cauza.
Prin încheierea din data de 29.12.2020 instanța, în temeiul art. 396 Cod procedură penală,
a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului ... din infracțiunea de furt
calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, c și d, şi alin. 2
lit. b din Cod penal, cu aplic art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 77 lit. g
Cod penal în tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal
raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, c și d şi alin. 2 lit. b din Cod penal, cu aplic art.
35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 77 lit. g Cod penal, pentru considerentele
expuse în cuprinsul încheierii.
Încheierea mai sus menționată a fost desființată de instanța de control judiciar.
În al doilea ciclu procesual, după trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de
control judiciar, față de indicațiile din decizia de desființare a hotărârii primei instanțe, la
termenul din 08.06.2021 a fost repusă în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice
formulată de inculpat în primul ciclu procesual din infracțiunea de furt calificat în formă
continuată, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, c și d, şi alin. 2 lit. b din Cod
penal, cu aplic art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 77 lit. g Cod penal în
tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228
alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, c și d şi alin. 2 lit. b din Cod penal, cu aplic art. 35 alin. 1 Cod
penal, art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 77 lit. g Cod penal, cererea fiind respinsă cu motivarea din
încheiere.
Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa a reţinut
următoarele:
1. La data de 21.04.2020, în jurul orei 03.15, inculpatul ... s-a deplasat de la domiciliu, cu
autoturismul acestuia marca Ford Fiesta, cu numărul de înmatriculare ..., pe bld. ... din municipiul
..., la punctul farmaceutic al ..., situat la nr. ... pe bulevardul menţionat.
Folosind o şurubelniţă pe care o avea asupra sa, inculpatul a forţat un geam exterior,
pătrunzând astfel în interiorul societăţii comerciale. Cercetând interiorul farmaciei, inculpatul a
găsit într-un obiect de mobilier situat într-o cameră separată de incinta principală, deschizând un
sertar, o sumă de bani (inculpatul a declarat că suma ar fi fost de 4000 lei, iar reprezentantul
persoanei vătămate, numitul ... 8239,49 lei, prezentând documente justificative în acest sens –
registru de casă), sumă pe care şi-a însuşit-o, părăsind locaţia în grabă, având în vedere faptul că
se declanşase sistemul de alarmă.
La data de 10.09.2020, inculpatul a depus la dosarul cauzei declarația autentică a
persoanei vătămate ... prin care învedera faptul că s-a împăcat cu inculpatul ...
De asemenea, inculpatul a declarat faptul că s-a împăcat cu persoana vătămată.
2. La data de 25.04.2020, în jurul orei 22.30, inculpatul ... s-a deplasat cu acelaşi
autoturism pe str. ..., din municipiul ..., unde îşi are sediul punctul farmaceutic ..., aparţinând ...
Folosindu-se de acelaşi tip de obiect, o şurubelniţă, inculpatul a forţat mai întâi un geam
lateral de la intrarea în farmacie, pătrunzând prin acesta într-un hol, iar de acolo un alt geam,
asigurându-şi astfel pătrunderea în incinta punctului farmaceutic.
După cercetarea încăperii şi a obiectelor de mobilier, inculpatul a găsit într-un birou, aflat
în vecinătatea încăperii principale, într-o cutie, o sumă de bani, pe care şi-a însuşit-o, părăsind
apoi locaţia.
Inculpatul a declarat cu ocazia audierii că a sustras suma de 800 de lei, în timp ce
reprezentantul persoanei vătămate, numitul ... a declarat că a fost sustrasă suma de 2300 de lei.
La data de 21.07.2020 inculpatul a depus la dosarul cauzei declarația autentică a persoanei
vătămate ... prin care învedera faptul că s-a împăcat cu inculpatul ...
De asemenea, inculpatul a declarat faptul că s-a împăcat cu persoana vătămată.
3. În dimineaţa de 26.04.2020, în jurul orei 06.39, inculpatul ... s-a deplasat cu
autoturismul său marca Ford Fiesta, cu numărul de înmatriculare ... la sediul punctului
farmaceutic ... situat în mun. ..., str. ..., jud. ..., intenţionând să pătrundă în interiorul acestuia
pentru a-şi însuşi eventuale sume de bani pe care le-ar fi identificat.
În realizarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul, folosind o şurubelniţă, a forţat o fereastră
situată lângă uşa prin care se pătrunde în farmacie, reuşind să o deschidă, iar apoi şi-a introdus
piciorul stâng prin geamul deschis, încercând să intre în incinta punctului farmaceutic, acţiune
care a declanşat însă sistemul de alarmă, ceea ce l-a determinat pe inculpat să renunţe la intenţia
sa de a pătrunde în farmacie, acesta plecând imediat de la faţa locului.
La data de 10.09.2020 inculpatul a depus la dosarul cauzei declarația autentică a persoanei
vătămate ... prin care învedera faptul că s-a împăcat cu inculpatul ...
De asemenea, inculpatul a declarat faptul că s-a împăcat cu persoana vătămată.
4. În aceeaşi dimineaţă, a zilei de 26.04.2020, în jurul orei ora 070.4, inculpatul ... a mers
la punctul farmaceutic ..., situat în mun. Galaţi, str. ..., jud. ..., cu intenţia de a pătrunde prin
efracţie în acesta şi a sustrage sume de bani.
Folosind o şurubelniţă, inculpatul a reuşit să deschidă un geam termopan de la uşa de
acces, a pătruns în incinta punctului farmaceutic prin respectivul geam, şi a căutat sume de bani
atât în incinta principală, cât şi în cea a camerelor alăturate, răscolind bunurile. Inculpatul şi-a
însuşit suma de aproximativ 100 lei, pe care a identificat-o în interiorul casei de marcat, plecând
imediat de la faţa locului întrucât se declanşase alarma, prin acelaşi geam pe care şi intrase.
Situația de fapt reiese din administrarea următoarelor mijloace de probă: declaraţia
reprezentantului legal al persoanei vătămată, ..., procesul-verbal de cercetare a locului faptei,
însoţit de planşă foto, imaginile video şi procesul-verbal privind vizionarea acestora, declaraţia
martorului ..., asistent de farmacist în cadrul ..., declarațiile date de inculpatul ..., care recunoaşte
săvârşirea faptei și procesul-verbal de reconstituire şi planşa fotografică aferentă.
Astfel, din probele din dosarul de urmărire penală, respectiv înregistrare video din incinta
farmaciei coroborat cu declarația martorei ... din 28.05.2020 care declară că a constatat că lipsește
aproximativ suma de 100 lei, precizând totodată că suma se afla în casa de bani și în bancnote de
1 leu și 5 lei reiese fără dubiu că inculpatul a luat un teanc de bancnote din casa de marcat a
persoanei vătămate.
De asemenea, înregistrarea video și declarația martorei se coroborează cu declarația
inculpatului din data de 01.05.2020 care recunoaște că a luat suma de bani și a folosit-o în interes
propriu.
Faptul că reprezentantul persoanei vătămate precizează ulterior că după inventarierea
farmaciei au constatat că nu au suferit niciun prejudiciu material, această precizare se poate
datora faptului că partea civilă nu aveau în evidenţa contabilă suma luată de inculpat, sau acei
bani fiind în bancnote de 1 și 5 lei serveau la schimbarea unor bancnote mai mari de la clienți.
Cu toate acestea, precizarea ulterioară că nu a suferit un prejudiciu material nu poate fi luată ca
definitorie privind fapta comisă întrucât nu se coroborează cu proba video, declarația inițială a
martorei cât și declarația inculpatului.
5. La data de 01.05.2020, ora 00:20, inculpatul ..., folosind o şurubelniţă, a distrus o
fereastră termopan, spărgându-i geamul, şi a pătruns parţial (cu umerii în faţă) prin aceasta în
interiorul punctului farmaceutic ... situat în mun. ..., str. ..., jud. ... pentru a sustrage sume de bani.
Inculpatul a renunţat la acţiunea sa părăsind imediat incinta farmaciei în momentul în care
s-a declanşat alarma, fără a sustrage vreo sumă de bani.
La termenul de judecată din data de 27.08.2020 inculpatul a depus la dosarul cauzei
declarația autentică a persoanei vătămate ... prin care învedera faptul că s-a împăcat cu inculpatul
...
De asemenea, inculpatul a declarat faptul că s-a împăcat cu persoana vătămată.
6. Ulterior, la aceeaşi dată, 01.05.2020, în jurul orei 00.30, inculpatul ... a încercat să
pătrundă prin forţarea uşii de acces, cu o şurubelniţă, în interiorul punctului farmaceutic ... situat
în mun. ..., str. ... jud. ... pentru a sustrage sume de bani, însă, deşi a produs deteriorarea uşii de
acces, îndoind materialul din care aceasta era confecţionată, nu a reuşit să o deschidă, astfel că a
renunţat la acţiunea sa.
Situația de fapt reiese din administrarea următoarelor mijloace de probă: declaraţia
reprezentantului legal al persoanei vătămată, ... procesul-verbal de cercetare a locului faptei,
însoţit de planşă foto, imaginile video şi proces-verbal privind vizionarea acestora, declaraţiile
date de inculpatul ..., care recunoaşte săvârşirea faptei și procesul-verbal de reconstituire şi planşa
fotografică aferentă.
7. La data de 01.05.2020, în jurul orei 01:20, inculpatul ... s-a deplasat cu autoturismul
său marca Ford Fiesta, cu numărul de înmatriculare ... la punctul farmaceutic ..., situat în mun.
..., str. ..., jud. ..., pătrunzând în acesta prin dislocarea cu o şurubelniţă a geamului frontal destinat
vânzării bunurilor către clienţi, cu intenţia de a sustrage sume de bani.
După o scurtă căutare a unor sume de bani pe care le-ar fi putut sustrage, întrucât a sesizat
că în zonă se afla o persoană de sex feminin care observase prezenţa lui în interiorul punctului
farmaceutic, inculpatul a părăsit imediat incinta societăţii comerciale, fără a sustrage ceva.
 Inculpatul a aruncat şurubelniţa folosită pentru realizarea efracţiei, în curtea unui imobil
situat în vecinătatea locului ultimei fapte săvârșite, fiind identificat şi interceptat de organele de
poliţie în momentul în care încerca să revină la autoturismul său, pe care îl parcase în spatele
blocului la parterul căruia se afla punctul farmaceutic al ... de pe str. ..., după ce iniţial s-a ascuns,
conform propriei declaraţii, „între nişte garaje şi o grădină”.
Situația de fapt reiese din administrarea următoarelor mijloace de probă: procese-verbale
privind depistarea inculpatului în apropierea locului faptei, control corporal şi conducere la sediul
poliţiei, procesul-verbal de cercetare a locului faptei, însoţit de planşă foto, imaginile video şi
procesul-verbal privind vizionarea acestora, declarațiile date de inculpatul ..., care recunoaşte
săvârşirea faptei, declaraţia reprezentantului persoanei vătămate, ... și procesul-verbal de
reconstituire şi planşa fotografică aferentă.
Inculpatul și-a menținut poziția procesuală, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în
sarcina acestuia.
Încadrarea juridică a faptelor reţinută de către instanţă
Faptele inculpatului ..., care în baza unei rezoluţii infracţionale unice, având faţa acoperită
cu o mască chirurgicală, iar pe cap purtând o glugă, obiecte care îi acopereau mare parte din faţă,
profitând de starea de urgenţă instituită prin Decretul nr. 240/2020 al Preşedintelui României:
- la data de 21.04.2020, ora 03:15, a pătruns în interiorul punctului farmaceutic ...,
situat în mun. ..., str. ..., distrugând un geam exterior şi a sustras o sumă de bani;
- la data de 25.04.2020, în jurul orei 22.30 a pătruns în punctul farmaceutic ...
aparţinând ... situat în mun. ..., str. ... jud. ... şi a sustras dintr-un birou al unui angajat suma de
aproximativ 800 lei.
- în dimineaţa de 26.04.2020, în jurul orei 06.39, a încercat să pătrundă prin forţarea
unei ferestre în interiorul punctului farmaceutic ... situat în mun. ..., str. ..., jud. ... renunţând la
acţiunea sa la momentul declanşării alarmei.
- la data de 26.04.2020, ora 07:04, a pătruns în interiorul punctului farmaceutic ...,
situat în mun. ..., str. ..., jud.... prin forţarea unui geam termopan de la uşa de acces şi a sustras
suma de 100 lei, plecând imediat de la faţa locului întrucât se declanşase alarma;
- la data de 01.05.2020, ora 00:20, a forţat o fereastră termopan şi a pătruns în
interiorul punctului farmaceutic ... situat în mun. ..., str. ..., jud. ... pentru a sustrage sume de bani,
părăsind imediat incinta farmaciei în momentul în care s-a declanşat alarma, fără a sustrage vreo
sumă de bani.
- în noaptea de 30.04/01.05.2020, în jurul orie 00.30 a încercat să pătrundă prin
forţarea uşii de acces, cu o şurubelniţă, în interiorul punctului farmaceutic ... situat în mun. ...,
str. ..., jud. ... pentru a sustrage sume de bani, însă nu a reuşit să deschidă uşa de acces;
- la data de 01.05.2020, ora 01:20, a pătruns în interiorul punctului farmaceutic ...,
situat în mun. ..., str. ..., nr. ..., jud. ..., cu intenţia de a sustrage sume de bani, însă a părăsit incinta
societăţii comerciale, după o scurtă căutare a unor sume de bani pe care le-ar fi putut sustrage,
întrucât a sesizat că în zonă se afla o persoană de sex feminin care îl observase,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată (7
acte materiale) prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, c și d, şi alin. 2 lit. b din
Cod penal, cu aplic art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 77 lit. g Cod penal.
 Instanța reține că în primul ciclu procesual anterior citirii actului de sesizare s-a luat act
că a intervenit împăcarea părților cu privire la patru acte materiale ale infracțiunii de furt calificat
în formă continuată comise în dauna persoanelor vătămate: ..., ..., ... și ...
Față de data comiterii faptelor (21.04.2020, 25.04.2020, 26.04.2020 și 01.05.2020),
anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 274/2020 (26.11.2020), care a modificat art. 231 Cod
penal, instanţa a reținut că sunt aplicabile dispozițiile vechii reglementări, care sunt mai
favorabile inculpatului.
Astfel, potrivit art. 231 alin. 2 Cod penal, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 228, art.
229 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, art. 230 Cod penal, împăcarea înlătură răspunderea penală.
În consecinţă, se impune pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, potrivit
art. 16 alin. 1 lit. g) teza a II-a Cod de procedură penală, sub aspectul acestor acte materiale.
În ceea ce priveşte efectele pe care le produce împăcarea părților, potrivit art. 159 alin. 2
Cod penal, aceasta înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, determinând încetarea
procesului penal, potrivit art. 396 alin. 6 Cod de procedură penală.
Individualizarea judiciară a pedepsei
Soluția privind individualizarea judiciară a pedepsei s-a raportat numai la actele materiale
pentru care nu a intervenit împăcarea părților, respectiv 3 acte materiale ale infracțiunii de furt
calificat în formă continuată comise în dauna persoanelor vătămate ... (act material din
26.04.2020) și ... (2 acte materiale din noaptea de 30.04/01.05.2020, în jurul orei 00.30 și data de
01.05.2020, ora 01:20 la două puncte de lucru ale acestei societăți).
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere
criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi
modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru
valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii,
motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie
antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului
penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În concret instanța a constatat că fapta săvârșită de inculpat prezintă o periculozitate
ridicată, fiind săvârșită în formă continuată, ori această conduită adoptată de către inculpat
denotă o perseverență infracțională.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul a săvârșit fapta pe durata stării de urgență, când
potrivit decretului de instituire deplasarea persoanelor se efectua în cazuri urgente, expres
reglementate. Astfel, inculpatul a profitat de această împrejurare, nefiind persoane care să
observe activitatea infracțională a acestuia.
Totodată, din analiza fișei de cazier judiciar, reiese faptul că inculpatul nu se află la primul
impact cu legea penală. Astfel, acesta a fost condamnat anterior pentru săvârșirea de infracțiuni
contra patrimoniului, instanța deducând din această împrejurare că inculpatul este dispus să
săvârșească fapte de natură penală pentru a-și asigura veniturile necesare traiului zilnic în
detrimentul muncii remunerate. De altfel, acesta a beneficiat de clemența organelor judiciare,
fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub
supraveghere. Astfel, instanța constată că supravegherea conduitei inculpatului pe o durată de 3
ani cu impunerea de obligații nu a fost suficientă pentru ca acesta să își conformeze conduita și
să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului.
 În privința circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța a reţinut că acesta are 8
clase, are ocupație, este căsătorit și are un copil în vârstă de 10 ani.
La stabilirea pedepsei, instanța a reţinut că fapta dedusă judecății este săvârșită în stare
de recidivă postexecutorie față de fapta ce a atras condamnarea acestuia prin sentința penală nr.
873 din data de 04.05.2016 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la data de 31.05.2016,
astfel limitele de pedeapsă urmând a fi majorate cu jumătate.
În continuare, instanța a reţinut faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei astfel
cum a fost reținută în cuprinsul actului de sesizare al instanței. Astfel, limitele de pedeapsă
urmează a fi micșorate cu o treime.
Faţă de gravitatea faptei şi modalitatea de săvârşire a acesteia, instanţa a apreciat că
inculpatul este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.
Având în vedere starea de recidivă în care au fost comise faptele care au atras
condamnarea inculpatului, singura modalitate de executare a pedepsei închisorii este cea
privativă de libertate.
Instanța a constatat stinsă acțiunea civilă exercitată de către părțile civile ..., ..., ... și ...
întrucât între acestea și inculpat a intervenit împăcarea.
Pe parcursul urmăririi penale și în cursul judecății, persoana vătămată ... a arătat, prin
reprezentantul legal, ..., că nu se constituie parte civilă în cauză, apreciind că nu i-a fost sustrasă
vreo sumă de bani.
Față de această împrejurare, instanța a constatat că persoana vătămată ... nu s-a constituit
parte civilă în cadrul procesului penal.
Având în vedere că din probele administrate a rezultat că urmare săvârșirii faptei comise
în dauna acestei persoane vătămate inculpatul a dobândit suma de 100 lei, în temeiul art. 112
alin. 1 lit. e Cod penal, urmează a se dispune confiscarea acestei sume de la inculpat.
Persoana vătămată ... s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2000 lei,
pentru fapta săvârşită de inculpat la adresa din mun. ..., str. ... jud. ... reprezentând daune
materiale, respectiv contravaloarea uşii degradate prin fapta inculpatului şi cu suma de 1000 de
lei pentru fapta săvârşită de inculpat la punctul din mun. ..., str. ...., fără a preciza natura
pretenţiilor.
În cauză, instanța a reţinut că persoana vătămată a relatat ulterior că nu au fost sustrase
sume de bani. Astfel, se prezumă că aceasta s-a constituit cu suma de 1000 lei reprezentând
contravaloare ușii distruse de către inculpat.
Instanța a constatat că în speță cuantumul prejudiciului cauzat părții civile ... nu este
dovedit, la dosarul cauzei nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte contravaloarea ușii
degradate prin fapta inculpatului.
Din probele administrate în prezenta cauză a reieșit faptul că inculpatul, la săvârșirea
faptei s-a folosit de o șurubelniță. Aceasta a fost identificată de către organele de urmărire penală
și ridicată și depusă la camera de corpuri delicte din cadrul IPG ...
Față de această împrejurare, în temeiul art. 112 alin. 1 lit. b) Cod penal va confisca de la
inculpatul ... șurubelnița ridicată și aflată la camera de corpuri delicte a IPJ ... conform dovezii
seria ... nr. 0307256 din data de 18.05.2020.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul ..., arătând că este greşită încadrarea
juridică dată faptei. A precizat că faptele reţinute în rechizitoriu la punctul 4 (persoană vătămată
...) şi punctele 6 şi 7 (persoană vătămată ...), au fost comise în forma tentativei, solicitând
reținerea art.32 Cod penal. În acest sens a precizat, cu privire la punctul 4 din rechizitoriu, raportat
la declaraţia martorei ... în care precizează că „deşi inițial s-a reclamat sustragerea sumei de 100
lei, procedând la o inventariere ulterioară, s-a constatat că nu lipsea nimic”, motiv pentru care
societatea nu are niciun fel de pretenţii. A mai precizat că trebuie înlăturată litera c) de la art.229
alin.2 Cod penal, deoarece la data respectivă era obligatorie purtarea măștii.
Procurorul a solicitat respingerea apelului inculpatului deoarece că nu se impune
schimbarea încadrării juridice întrucât, la punctul 4, ulterior, reprezentantul persoanei vătămate
a spus că nu i s-a cauzat prejudiciu, dar din înregistrările video rezultă că inculpatul şi-a însușit
o sumă de bani, iar folosirea măștii chiar i-a profitat acestuia.
Apelul este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de
fapt şi de drept, conform art. 417 al.2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia
inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima
instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor
penale comise de acesta.
În acest sens se constată că, după împăcarea inculpatului cu persoanele vătămate ..., ..., ...
și ..., au mai rămas 3 acte materiale care atrag răspunderea penală a acestuia, respectiv:
- în dimineaţa zilei de 26.04.2020, în jurul orei ora 07.04, inculpatul ... a mers la punctul
farmaceutic ..., situat în mun. ..., str. ..., jud. ..., cu intenţia de a pătrunde prin efracţie în acesta şi
a sustrage sume de bani. Folosind o şurubelniţă, inculpatul a reuşit să deschidă un geam termopan
de la uşa de acces, a pătruns în incinta punctului farmaceutic prin respectivul geam, şi a căutat
sume de bani atât în incinta principală, cât şi în cea a camerelor alăturate, răscolind bunurile.
Inculpatul şi-a însuşit suma de aproximativ 100 lei, pe care a identificat-o în interiorul casei de
marcat, plecând imediat de la faţa locului întrucât se declanşase alarma, prin acelaşi geam pe care
şi intrase;
- la data de 01.05.2020, în jurul orei 00:30, inculpatul ... a încercat să pătrundă prin
forţarea uşii de acces, cu o şurubelniţă, în interiorul punctului farmaceutic ... situat în mun. ...,
str. ... jud. ... pentru a sustrage sume de bani, însă, deşi a produs deteriorarea uşii de acces, îndoind
materialul din care aceasta era confecţionată, nu a reuşit să o deschidă, astfel că a renunţat la
acţiunea sa;
- la data de 01.05.2020, în jurul orei 01:20, inculpatul ... s-a deplasat cu autoturismul său
marca Ford Fiesta, cu numărul de înmatriculare ... la punctul farmaceutic ..., situat în mun. ...,
str. ..., jud. ..., pătrunzând în acesta prin dislocarea cu o şurubelniţă a geamului frontal destinat
vânzării bunurilor către clienţi, cu intenţia de a sustrage sume de bani. După o scurtă căutare a
unor sume de bani pe care le-ar fi putut sustrage, întrucât a sesizat că în zonă se afla o persoană
de sex feminin care observase prezenţa lui în interiorul punctului farmaceutic, inculpatul a părăsit
imediat incinta societăţii comerciale, fără a sustrage ceva.
În ceea ce privește actele materiale din data de 01.05.2020, este adevărat că nu s-a reținut
sustragerea unor sume de bani sau bunuri, astfel că acestea nu s-au consumat, rămânând în forma
tentativei.
Însă, cu privire la actul material din data de 26.04.2020, se constată că inculpatul a sustras
suma de circa 100 lei din casa de marcat, fapta de furt fiind în formă consumată. Este adevărat
că, ulterior demarării cercetărilor și administrării probelor, reprezentantul persoanei vătămate a
comunicat instanței că după inventarierea farmaciei a constatat că nu au suferit niciun prejudiciu
material, dar această afirmație nu coroborează cu probele administrate în cauză. În acest sens,
din înregistrarea video din incinta farmaciei, se observă că inculpatul a luat o sumă de bani din
casa de marcat, martora ... a declarat că a constatat că lipsește aproximativ suma de 100 lei,
precizând totodată că suma se afla în casa de bani și în bancnote de 1 leu și 5 lei, chiar inculpatul
a declarat că a luat suma de 100 de lei și a folosit-o în interes propriu. Prin urmare, reiese fără
dubiu că inculpatul a luat un teanc de bancnote din casa de marcat a persoanei vătămate, fără
consimțământul acesteia, bani pe care i-a însușit fără drept, astfel că infracțiunea de furt s-a
consumat.
Având în vedere că inculpatul a comis, în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai multe
acte materiale de furt calificat, una în formă consumată, iar celelalte două în forma tentativei,
corect a reținut prima instanță forma consumată a infracțiunii de furt calificat în formă continuată,
fiind nefondată cererea inculpatului de a se reține forma tentativei la această infracțiune.
Se mai constată că inculpatul a comis faptele prin efracție (forțarea ușilor sau a ferestrelor)
pentru a pătrunde, fără drept, în incinta spațiilor comerciale ale persoanelor vătămate, pe timp de
zi sau pe timp de noapte, având fața acoperită cu o mască chirurgicală și o glugă pe cap, pentru
a fi mai greu de identificat, profitând de starea de urgenţă instituită prin Decretul nr. 240/2020 al
Președintelui României.
Cererea inculpatului de a fi înlăturată agravanta prev. de lit. c) a art. 229 alin.2 Cod penal,
motivat de faptul că la momentul respectiv era obligatorie purtarea măștii chirurgicale prin
instituirea stării de urgență, nu poate fi primită deoarece inculpatul a profitat de posibilitatea de
a purta masca respectivă pentru a nu atrage atenția asupra sa și a fi mai greu de identificat. Dacă
nu ar fi purtat-o ar fi atras mai repede atenția altor persoane, față de situația de obligativitate a
purtării acesteia pe durata stării de urgență, și, evident, putea fi mai lesne recunoscut. Totodată,
purtarea măști, chiar dacă era obligatorie, nu a fost făcută în scopul pentru care a fost instituită,
respectiv pentru protejarea vieții, integrității corporale sau sănătății persoanelor, în contextul
îmbolnăvirilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, având în vedere că actele materiale au
fost comise pe timp de noapte și/sau în afara programului de lucru al persoanelor vătămate, când
nu se aflau alte persoane în preajma sa, ci doar pentru a nu atrage atenția asupra sa și a fi mai
greu de identificat, în special de camerele video din spațiile comerciale în care pătrundea.
De asemenea, prin Decizia nr.4 din 27 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
(Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală) a stabilit că îndeplinirea
obligației de a purta o mască de protecție având aptitudinea de a ascunde fizionomia, în spațiile
publice în care actele normative în vigoare prevăd obligativitatea acesteia, atrage incidenţa
elementului circumstanțial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal, privind
infracțiunea de furt săvârșită de către o persoană mascată.
Se mai observă că faptele deduse judecății au fost comise în stare de recidivă
postexecutorie față de condamnarea de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința
penală nr. 873 din data de 04.05.2016 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la data de
31.05.2016. Această pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de supraveghere
de 3 ani, care s-a împlinit la 31.05.2019, infracțiunea dedusă judecății fiind comisă după
considerarea ca executată a pedepsei respective, dar mai înainte de împlinirea termenului de
reabilitare.
 Inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta dându-și seama că prin sustragerea
bunurilor aparținând persoanelor vătămate se produce un prejudiciu acestora, rezultat pe care
l-a urmărit.
În consecință, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura
obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea) cât și
cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției), ale infracțiunii furt calificat în
formă continuată, prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin 1 lit. b, c și d și alin.2 lit.b Cod penal cu
aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 43 alin. 5 Cod penal și art. 77
lit. g din Cod penal, infracțiune nejustificată și imputabilă inculpatului ...
Pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă
judecății, a fost just individualizată avându-se în vedere atât împrejurările comiterii faptei (pe
timp de noapte, prin efracție, mascat, profitând de starea de urgență), gravitatea acesteia, cât şi
persoana şi atitudinea sa (cu antecedente penale, a recunoscut faptele și s-a prevalat de procedura
de judecată simplificată), aceasta fiind aptă să asigure atingerea scopului pedepsei, respectiv:
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și educarea inculpatului în spiritul respectării legilor și
formării unei atitudini corecte față de regulile de conviețuire socială şi față de muncă, în vederea
reintegrării sale în societate, ținând cont și de faptul că sancțiunile anterioare (din fișa de cazier
rezultând și alte condamnări în țară și străinătate, în afară de cea care atrage starea de recidivă)
nu și-au atins scopul, acesta continuând să comită infracțiuni.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise și persoana inculpatului, acesta
este nedemn de a exercita drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, astfel că în mod corect i
s-a interzis exercitarea acestor drepturi, prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, pe o durată
de 2 ani, ca pedeapsă complementară, conform art. 67 alin. 2 Cod penal, precum și ca pedeapsă
accesorie, în temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal.
Faţă de cele arătate mai sus, apelul declarat de inculpatul ... este nefondat, urmând să fie
respins, conform disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen.

2. Titlu: Anulare suspendare sub supraveghere. Nelegalitate revocare suspendare sub

supraveghere.
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală.
Indice alfabetic: Drept penal
Anulare suspendare sub supraveghere
Revocare suspendare sub supraveghere
Legislaţie relevantă: art. 96 Cod penal, art. 97 Cod penal
Rezumat: Critica Parchetului referitoare la nelegalitatea soluției de revocare a suspendării sub
supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an şi 2 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr.
581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, este întemeiată.
În acest sens, se observă că prin sentinţa penală nr. 802 din 23.10.2019 a Judecătoriei
Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.11.2019 s-a anulat suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a
Judecătoriei Tecuci, astfel că nu se mai putea dispune și revocarea suspendării executării pentru
aceeași pedeapsă, prin sentința apelată. Cele două instituții, anularea și revocarea suspendării,
nu pot coexista față de aceeaşi pedeapsă deoarece măsura anulării duce la înlăturarea
suspendării executării pedepsei, ca şi cum această măsură nici nu ar fi fost pronunţată, făcând
astfel să nu se poată revoca ceea ce nu mai exista la data săvârşirii infracţiunii ulterioare.
O asemenea soluție, în sensul incidenței doar a instituției anulării suspendării executării
pedepsei, a fost stabilită, de principiu, prin Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casaţie și
Justiţie, Secțiile Unite, chiar dacă pentru o situație ușor diferită și raportat la instituțiile anulării
și revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei din Codul penal din 1969, principiile
rămân aceleași. Prin această decizie s-a dat și o soluție pentru rezolvarea antecedentelor penale
în sensul că, după anularea suspendării, se va contopi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ce
a dus la condamnarea cu suspendare condiţionată cu cea care a atras anularea acesteia, potrivit
regulilor privind concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va
contopi după regulile privitoare la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară cu
cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare.

Decizia penală nr. 414 /A/17.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 288 din data de 04.08.2021, pronunţată de Judecătoria Tecuci, în
baza art. 396 alin. 2, 10 rap. la art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.b, d Cod penal, cu aplic. art.77 lit.a
Cod penal, art. 44 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul ..., pentru săvârşirea infracţiunii
de furt calificat la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 96 alin. 4, 5 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a
pedepsei 10 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 502 din 08.06.2017 a Judecătoriei
Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.06.2017.
În baza art. 44 alin. (2) Cod penal rap. la art. 39 alin.(1) lit.b Cod penal a fost contopită
pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa închisorii de 10 luni închisoare, stabilită prin
sentinţa penală nr. 502 din 08.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la
data de 27.06.2017, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare, la
care s-a adăugat 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, rezultând în final o pedeapsa rezultantă
de 1 an şi o lună închisoare, care se va executa în regim de detenţie, potrivit art. 60 Cod penal.
În baza art.396 alin. 2 Cod de proc. pen. cu reţinerea art.41 al.1 Cp, a fost condamnat
inculpatul ..., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1
lit. b, d Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal şi art.77 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 1 an
şi 2 luni închisoare.
S-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentei judecăți este concurentă cu
infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 160 din 14.07.2020
a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 976 din 05.11.2020 a Curţii de
Apel Galaţi şi cu cele prin care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 802 din
23.10.2019 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.11.2019.
În baza art. 97 alin. 1 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a
pedepsei rezultante de 1 an şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 802 din
23.10.2019 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.11.2019 şi
repune în individualitatea lor pedepsele componente:
 - 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 193 alin. 2 Cod
penal;
- 3 luni închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 371 Cod penal;
-8 luni închisoare, 5 luni închisoare, 8 luni închisoare, 5 luni închisoare stabilite prin
sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin decizia
penală nr. 944 din 28.09.2017
- sporul de 9 luni închisoare (1/3 din cuantumul celorlalte pedepse aplicate), care va fi
înlăturat.
În baza art. 40 alin. 1 Cod penal rap. la art. art. 39 alin.(1) lit.b şi c Cod penal, a fost
contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu cele două pedepse de câte 6 şi 3 luni închisoare
aplicate prin sentinţa penală nr. 802 din 23.10.2019 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin
neapelare la data de 19.11.2019 şi cu pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4000 lei, aplicată
inculpatului prin sentinţa penală nr. 160 din 14.07.2020 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă
prin decizia penală nr. 976 din 05.11.2020 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul urmând a executa
pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 2 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cumulul aritmetic
al celorlalte pedepse (9 luni), rezultând în final o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 5 luni închisoare
şi la care s-a adăugat în integralitate pedeapsa de 4000 lei.
În baza art. 96 alin. 4,5 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a
pedepsei rezultante de 1 an şi 2 luni închisoare dispusă prin dispusă prin sentinţa penală nr. 581
din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 944 din
28.09.2017 a Curţii de Apel Galaţi.
În baza art. 43 alin. 1 şi 2 Cod penal, s-a dispus cumulul aritmetic între cele două pedepse
rezultante, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 2 ani şi 7 luni închisoare care se va
executa în regim de detenţie, potrivit art. 60 Cod penal, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii în
cuantum de 4000 lei.
În baza art. 396 alin. 2 rap. la art. 270 alin.1 Cod penal şi la art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal,
cu reţinerea art. 41 alin. 1 Cod penal şi cu aplicarea art. 43 alin. 5 Cod penal, a fost condamnat
inculpatul ..., pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, la pedeapsa amenzii penale în cuantum
de 3000 lei (10 lei *300 zile amendă), care se va executa efectiv.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.63 C.p. privitoare la înlocuirea
acestei pedepse cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executare.
În baza art.396 alin.6 Cod de proc. pen. rap.la art.16 alin.1 lit. g Cod de proc. pen. şi
art.159 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii de către inculpatul
..., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b,
d Cod penal, cu aplic. art.77 lit.a Cod penal, în dauna persoanei vătămate ...
S-a luat act că persoana vătămată ..., cu domiciliul în ..., str. ... nr. ..., judeţul ... nu s-a
constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 398 Cod de proc. pen rap. la art.274 alin.1, 2 Cod de proc. pen., a fost obligat
inculpatul ... la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 398 Cod de proc. pen rap. la art.274 alin.1, 2 Cod de proc. pen., a fost obligat
inculpatul ... la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 398 Cod de proc. pen rap. la art.274 alin.1, 2 Cod de proc. pen., a fost obligat
inculpatul ..., la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
 În baza art.275 alin.1 pct.2 lit.d Cod de proc. pen., a fost obligată persoana vătămată ... la
plata sumei de 125 lei, reprezentând ½ din cheltuieli judiciare avansate de stat şi inculpatul ..., la
plata sumei de 125 lei, reprezentând ½ din cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1023/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, au fost
trimişi în judecată inculpaţii ... pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.228
alin.1-229 alin.1 lit.b, d Cod penal, cu aplic. art.77 lit.a Cod penal, ..., pentru săvârşirea
infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b, d Cod penal, cu aplic.
art.41 alin.1 Cod penal şi art.77 lit.a Cod penal, ... pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat
prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b, d Cod penal, cu aplic. art.77 lit.a Cod penal şi ...
pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prevăzută de art.270 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41
alin1. Cod penal.
În esenţă, s-a reţinut că inculpaţii ..., ... şi ..., în noaptea de 22/23.03.2019 au pătruns prin
efracţie în imobilul aparţinând persoanei vătămate ..., de unde au sustras bunuri în valoare de
3.000 lei, iar inculpatul ... a înlesnit valorificarea bunurilor sustrase de cei trei inculpaţi în
împrejurările descrise, cunoscând provenienţa acestora.
Prin încheierea din 20.05.2020, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa
materială şi teritorială a Judecătoriei Tecuci de a soluţiona prezenta cauză penală, legalitatea
sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1023/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci
privind pe inculpaţii ..., ..., ... şi ..., precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de
urmărire penală.
La termenul de judecată din 09.09.2020, anterior citirii actului de sesizare, persoana
vătămată şi inculpatul ... au dat declaraţii prin care au arătat că înţeleg să se împace, cu privire la
infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
La termenul de judecată din 03.02.2021, instanţa a dat citire actului de sesizare şi a admis
cererea inculpatului ... de a fi judecat potrivit procedurii simplificate prev. de art. 375 Cod de
proc. pen. şi a procedat la administrarea probatoriului cu privire la ceilalţi doi inculpaţi, respectiv
... şi ...
La data de 30.03.2021, inculpatul ... a depus la dosar, prin apărător, declaraţie
autentificată sub nr. 1349 din 29.03.2021 prin care persoana vătămată a arătat că s-a împăcat cu
inculpatul.
La termenul de judecată din 12.05.2021, inculpatul ... a dat declaraţie prin care a arătat că
înţelege să se împace cu persoana vătămată.
Prin încheierea de şedinţă din 12.05.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice faţă
de inculpatul ..., în sensul reţinerii şi a dispoziţiilor art. 44 Cod penal, referitoare la pluralitatea
intermediară, faţă de sentinţa penală nr. 502 din 08.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, rămasă
definitivă prin neapelare la data de 27.06.2017, precum şi faţă de inculpatul ..., în sensul reţinerii
stării de concurs faţă de sentințele penale nr. 802/2019 şi 160/2020.
Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Instanţa a încuviinţat administrarea probei cu martorii din lucrări.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie
de fapt:
 Inculpatul ... deţine un autoturism marca VW Golf, cu numere de înmatriculare ... şi,
întrucât nu deţine permis de conducere, apelează la prietenul său, inculpatul ... pentru a conduce
autoturismul.
În ziua de 22.03.2019 inculpatul ... l-a rugat pe inculpatul ... să meargă cu el în municipiul
... Aici, cei doi s-au întâlnit cu inculpatul ... şi s-au întors împreună în comuna ..., judeţul ...
Inculpaţii ..., ... şi ... au mers la barul cunoscut sub numele de „...”, unde au consumat bere
şi băuturi răcoritoare şi au stat până la închiderea barului, după ora 24.00.
La plecare, inculpaţii s-au hotărât să sustragă bunuri dintr-un imobil aflat în construcţie
şi care aparţine persoanei vătămate ... Astfel, cei trei inculpaţi s-au deplasat cu autoturismul până
în apropierea imobilului, care este situat în comuna ..., strada ...., au parcat autoturismul la o
distanţă de aproximativ 100 m, după care s-au deplasat pe jos. Inculpaţii au pătruns în curtea
imobilului prin escaladarea gardului, după care, prin forţarea uşii cu o bară metalică, au intrat în
garaj, care este situat la demisol. Aici, inculpaţii au găsit mai multe bunuri, respectiv un zdrobitor
de struguri electric, o cameră de supraveghere, scule şi unelte şi anume: seturi șurubelnițe, 2
burghie, 2 dălți rotopercutante, ferăstrău pendular, un ciocan rotopercutor, trusă chei tubulare,
un flex marca Hitaki, un ferăstrău circular marca Black Decker, lămpi solare, un felinar.
Inculpatul ... a mers să aducă autoturismul până în faţa porţii, după care cei trei inculpaţi
au sustras bunurile şi le-au încărcat în autoturism.
Inculpaţii au transportat bunurile sustrase în municipiul ..., la domiciliul inculpatului ...,
prieten cu inculpatul ... Aceştia au ajuns la domiciliul inculpatului ... în jurul orei 3.00 dimineaţa,
inculpatul ... i-a spus că bunurile sunt sustrase, le-au descărcat în curte şi l-au rugat pe acesta să
găsească un cumpărător.
În dimineaţa zilei de 23.03.3019 inculpaţii ... şi ... au mers la vecinul acestuia din urmă,
martorul ..., despre care inculpatul ... ştia că intenţionează să cumpere un zdrobitor, şi i-au spus
că un prieten care a venit din Italia le-a adus un zdrobitor şi mai multe scule şi unelte. Martorul
... s-a deplasat la domiciliul inculpatului ... şi a fost de acord să cumpere bunurile, la preţul de
1100 lei.
La scurt timp după încheierea tranzacției, organele de poliţie au identificat autorii care au
recunoscut fapta şi au reuşit recuperarea bunurilor sustrase, acestea fiind restituite persoanei
vătămate ...
Situaţia de fapt arătată mai sus rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal
de cercetare la faţa locului, planşe foto, planşa fotografică privind conducerea în teren,
declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile martorului ... şi declaraţiile inculpaţilor.
Astfel, instanţa a reţinut că din declaraţia persoanei vătămate rezultă că la data de
23.03.2019 a mers la locuinţa sa şi a observat că uşa de la garaj prezenta urme de forţare şi că
din garaj lipsesc mai multe bunuri, respectiv un zdrobitor de struguri electric, o cameră de
supraveghere, scule şi unelte şi anume: seturi șurubelnițe, 2 burghie, 2 dălți rotopercutante,
ferăstrău pendular, un ciocan rotopercutor, trusă chei tubulare, un flex marca Hitaki, un ferăstrău
circular marca Black Decker, lămpi solare, un felinar.
Din declaraţia de suspect a inculpatului ... a rezultat că la data de 22.03.2019, pe timp de
noapte, s-a deplasat împreună cu inculpaţii ... şi ..., folosind autoturismul cu nr. ..., condus de
inculpatul ... pe o stradă din loc. ..., unde au oprit. Au mai mers 100 de metri pe jos, apoi au sărit
gardul în dreptul unei locuinţe, au coborât la subsolul casei, unde au găsit o uşă de termopan
închisă pe care au reuşit să o deschidă folosind o bară metalică, intrând astfel în garaj împreună
cu ceilalţi doi inculpaţi, unde au găsit bunurile arătate mai sus, pe care le-au luat şi le-au dus la
locuinţa inculpatului ..., pentru a găsi un cumpărător. A doua zi, inculpatul ... l-a sunat pe inculpat
şi i-a spus că a găsit un cumpărător cu care a negociat preţul de 1100 lei.
Din declaraţia de suspect a inculpatului ... rezultă că s-a deplasat cu autoturismul ce
aparţine inculpatului ..., pe care l-a condus, pe o stradă din com. ..., unde a oprit. Din autoturismul
au coborât inculpaţii ... şi ..., care i-au zis să aştepte 30 de minute, dar văzând că nu se mai întorc,
a mers după ei şi ajuns în faţa locuinţei persoanei vătămate, ocazie cu care inculpaţii i-au zis să
aducă maşina. A procedat astfel, iar cei doi inculpaţi au adus bunurile sustrase la autoturism, iar
apoi s-au deplasat la locuinţa inculpatului ..., unde au lăsat bunurile.
Din declaraţia de suspect a inculpatului ... rezultă că s-a deplasat împreună cu ceilalți doi
inculpaţi la o locuinţă din loc. ..., din maşină coborând inculpatul ..., care a precizat că are ceva
de luat, a intrat în curte şi după aproximativ 30 de minute inculpatul ... a strigat la ei, motiv pentru
care inculpatul a intrat în curte şi a încărcat în autoturism bunurile arătate, mergând apoi la
locuinţa inculpatului ..., unde au lăsat bunurile.
Din declaraţia de suspect a inculpatului ... rezultă că la data de 23.03.2019, în jurul orei
03.00 a fost sunat pe telefonul mobil şi ieşind în curte i-a văzut pe inculpaţii ..., ..., ... că descarcă
dintr-un autoturism nişte bunuri, iar în momentul în care l-a întrebat pe inculpatul ... de unde sunt
bunurile, i-a spus că sunt furate din ... I-a spus inculpatului că are un vecin care ar avea nevoie
de un zdrobitor, iar a doua zi a intermediat vânzarea bunului pentru suma de 1100 lei. La discuţia
cu cumpărătorul a asistat şi inculpatul ... care a luat suma de bani şi a plecat.
Prin declaraţiile de inculpat, inculpaţii ... şi ... şi-au menţinut declaraţia date în calitate de
suspect.
În timpul judecăţii, inculpatul ... a recunoscut săvârşirea faptei astfel cum a fost descrisă
în rechizitoriu.
În timpul judecăţii, inculpatul ... nu a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că inculpatul
... a arătat că are nişte bunuri de luat de la un văr, a mers împreună cu acesta şi cu inculpatul ...,
a ajutat să care bunurile de la poartă la maşină, dar nu a ştiut că bunurile sunt sustrase. Apoi a
dus bunurile la cumnatul său pentru a le vinde, el primind suma de 200 lei.
În timpul judecăţii, inculpatul ... nu a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că nu a ştiut că
bunurile sunt sustrase, dar s-a gândit că ar putea proveni din furt.
Din declaraţiile martorului ... rezultă că inculpaţii ... şi ... s-au prezentat la acesta pentru
a-i oferi bunurile spre vânzare, spunând că le au din Italia.
Instanţa a apreciat că declaraţia inculpatului ... este complet sinceră, declaraţia fiind
consecventă, faţă de declaraţiile celorlalţi inculpaţi şi se coroborează cu restul probatoriului
administrat în cauză.
Astfel, instanţa nu a putut reţine susţinerea inculpatului ... potrivit căreia nu ar fi intrat în
curte şi în locuinţă, fiind contrazisă de declaraţiile inculpaţilor ... şi ...
De asemenea, instanţa nu a putut reţine că inculpatul nu a cunoscut că bunurile sunt
sustrase având în vedere că inculpaţii au pătruns prin escaladare în locuinţa persoanei vătămate
şi au forțat uşa garajului pentru a o deschide.
Totodată, instanţa reţine că faţă de multitudinea de bunuri şi greutatea acestora, un singur
inculpat nu ar fi avut posibilitatea să transporte singur bunurile din garajul situat la demisol până
la maşină.
 Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că inculpatul ... a avut inițiativa de a duce bunurile
la cumnatul său, pentru a-i ajuta la valorificare şi că acesta a luat suma de bani obţinută, astfel
cum rezultă din declaraţiile inculpatului ...
Instanţa nu a reţinut nici susţinerile inculpatului ... potrivit cărora nu avea cunoştinţă de
faptul că bunurile aduse de inculpaţi sunt sustrase, fiind contrazisă de declaraţia inculpatului din
timpul urmăririi penale prin care inculpatul a arătat că l-a întrebat pe inculpatul ... de unde provin
bunurile, iar acesta i-ar fi spus că din furt.
Astfel, instanţa a reţinut că inculpatul nu a oferit nicio justificare cu privire la schimbarea
declaraţiei şi mai mult decât atât, inculpatul a arătat că s-a gândit că bunurile provin din furt,
aspect ce reprezintă o recunoaştere a săvârşirii faptei, iar aspectul invocat ţine de forma intenţiei
cu care a fost săvârșită fapta.
Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că săvârşirea faptei de către inculpaţii ...,
... şi ... rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă din probele arătate mai sus.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpaţilor ..., ..., care în noaptea de 22/23.03.2019,
împreună cu inculpatul ... au pătruns prin efracţie în imobilul aparţinând persoanei vătămate ...,
de unde au sustras bunuri în valoare de 3.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b, d Cod penal cu aplic.
art.77 lit.a Cod penal, iar fapta inculpatului ... de a înlesni valorificarea bunurilor sustrase de cei
trei inculpaţi în împrejurările descrise, cunoscând provenienţa acestora, întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art.270 alin.1 Cod penal, aplicarea art. 41
alin. 1 Cod penal.
Prin încheierea de şedinţă din 12.05.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice faţă
de inculpatul ..., în sensul reţinerii şi a dispoziţiilor art. 44 Cod penal, referitoare la pluralitatea
intermediară, faţă de sentinţa penală nr. 502 din 08.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, rămasă
definitivă prin neapelare la data de 27.06.2017, precum şi faţă de inculpatul ..., în sensul reţinerii
stării de concurs faţă sentințele penale nr. 802/2019 şi 160/2020.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului ..., instanţa a avut în vedere
criteriile prevăzute de art.74 alin.1 şi 2 din NCP şi anume: (1) stabilirea duratei ori a cuantumului
pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârșite şi cu periculozitatea infractorului,
care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii,
precum şi mijloacele folosite (a pătruns în locuinţa unei persoanei, pe timp de noapte, prin
escaladarea gardului şi forţarea uşii, împreună cu alţi 2 inculpaţi, ştiind că acea casă nu este
locuită); b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului
produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii (au sustras bunuri de o valoare considerabilă); d)
motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care
constituie antecedente penale ale infractorului (este cunoscut cu antecedente penale, fiind
condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni de natură diferită); f) conduita după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal (a recunoscut săvârşirea faptei încă din timpul urmăririi
penale); g) nivelul de educaţie (4 clase), vârsta (23 de ani), starea de sănătate, situaţia familială
şi socială. (2) Când pentru infracţiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama
de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.”
În raport cu aceste criterii, în baza art. 396 alin. 2 rap. la art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b,
d Cod penal, cu aplic. art.77 lit. a Cod penal şi a art.396 alin.10 Cod de proc. pen., l-a condamnat
pe inculpatul ..., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
 Având în vedere că prin sentinţa penală nr. 502 din 08.06.2017 a Judecătoriei Tecuci,
rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.06.2017 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa
închisorii de 10 luni, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, care a
început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii, se constată că fapta dedusă judecăţii,
săvârșită la data de 22/23.03.2019, a fost comisă de inculpat în interiorul termenului de încercare
al suspendării sub supraveghere.
Faţă de această situaţie, instanţa, în temeiul art. 96 alin. 4 şi 5 Cod penal, a revocat
suspendarea sub supraveghere dispusă prin sentinţa penală nr. 502 din 08.06.2017 a Judecătoriei
Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.06.2017 şi va stabili pedeapsa rezultantă
prin raportare la disp. art. 44 alin. 1 Cod penal, nefiind îndeplinite condiţiile pentru termenii
recidivei, dar fapta a fost săvârșită ulterior dispunerii unei condamnări definitive şi anterior
executării pedepsei.
Prin urmare, în temeiul art. 44 alin. 2 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul va
executa pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare, la care s-a mai adăugat 1/3 din pedeapsa
stabilită mai sus, rezultând o pedeapsă finală de 1 an şi o lună închisoare, care se va executa în
regim de detenţie, potrivit art. 60 Cod penal.
Instanţa nu a putut da eficienţă juridică împăcării care a intervenit între persoana vătămată
şi inculpatul ... având în vedere că aceasta a avut loc la un moment ulterior citirii actului de
sesizare, nefiind îndeplinite disp. art. 159 alin. 3 ultima teză Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului ..., instanţa a avut în vedere
criteriile prevăzute de art.74 alin.1 şi 2 din NCP şi anume: (1) stabilirea duratei ori a cuantumului
pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârșite şi cu periculozitatea infractorului,
care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii,
precum şi mijloacele folosite (a pătruns în locuinţa unei persoanei, pe timp de noapte, prin
escaladarea gardului şi forţarea uşii, împreună cu alţi 2 inculpaţi, ştiind că acea casă nu este
locuită); b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului
produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii (au sustras bunuri de o valoare considerabilă, a
preluat suma rezultată din vânzarea bunurilor); d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (este
cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni de aceeaşi
natură, dar şi de natură diferită); f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului
penal (nu a recunoscut săvârşirea faptei); g) nivelul de educaţie (6 clase), vârsta (32 de ani), starea
de sănătate, situaţia familială şi socială. (2) Când pentru infracţiunea săvârșită legea prevede
pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre
acestea.”
În raport cu aceste criterii, în baza art.396 alin. 2 rap. la art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b, d
Cod penal, cu aplic. art.77 lit.a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul ..., la pedeapsa de 1 an şi
2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Având în vedere că prin sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci,
rămasă definitivă prin decizia penală nr. 944 din 28.09.2017 inculpatul a fost condamnat la o
pedeapsă rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea unor infracţiuni intenționate,
cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, care a
început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii, se constată că fapta dedusă judecăţii,
săvârșită la data de 22/23.03.2019, a fost comisă de inculpat în interiorul termenului de încercare
al suspendării sub supraveghere, fiind îndeplinite condiţiile cu privire la primul şi al doilea
termen al recidivei.
Totodată, instanţa a constatat că fapta dedusă judecăţii se află în stare de concurs cu
infracţiunea care a făcut obiectul sentinţei penale nr. 160 din 14.07.2020 a Judecătoriei Tecuci,
rămasă definitivă prin decizia penală nr. 976/A din 05.11.2020 a Curţii de Apel Galaţi, prin care
inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4000 lei, pentru o faptă
săvârșită în noiembrie 2019 şi cu cele care au făcut obiectul sentinţei penale nr. 802 din
23.10.2019 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.11.2019, prin
care inculpatul a fost condamnat la două pedepse de 6 luni închisoare, respectiv 3 luni închisoare,
pentru fapte săvârșite la data de 09.12.2015, la o pedeapsă rezultată a cărei executare a fost
suspendată sub supraveghere.
Astfel, în temeiul art. 97 alin. 1 Cod penal, a dispus anularea suspendării sub supraveghere
dispusă prin sentinţa penală nr. 802 din 23.10.2019 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin
neapelare la data de 19.11.2019, a descontopit pedeapsa rezultantă şi a repus în individualitatea
lor pedepsele componente.
În temeiul art. 43 alin. 2 Cod penal, a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă cu
cele două pedepse de câte 6 şi 3 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 802 din
23.10.2019 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.11.2019, potrivit
disp. art. 40 alin. 1 Cod penal rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, stabilindu-se pedeapsa cea
mai grea ca fiind cea de 1 an şi 2 luni, aplicată prin prezenta, la care s-a adăugat 1/3 din suma
celorlalte două pedepse, rezultând o pedeapsă finală de 1 an şi 5 luni închisoare, la care s-a
adăugat pedeapsa amenzii în cuantum de 4000 lei, aplicată prin sentinţa penală nr. 160 din
14.07.2020 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 976 din 05.11.2020 a
Curţii de Apel Galaţi, ca urmare a aplicării disp. art. 40 alin. 1 rap. la art. 39 alin. 1 lit. c Cod
penal.
Având în vedere că infracţiunea care a făcut obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în
termenul de încercare al suspendării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentinţa penală nr.
581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 944 din
28.09.2017, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare,
pentru săvârşirea unor infracţiuni intenționate, în temeiul art. 96 alin. 4 şi 5 Cod penal, a revocat
suspendarea sub supraveghere şi a stabilit pedeapsa rezultantă prin raportare la disp. art. 41 alin.
1 şi art. 43 alin. 1 Cod penal, fiind îndeplinite condiţiile pentru termenii recidivei.
Prin urmare, inculpatul va executa pedeapsa 2 ani şi 7 luni închisoare la care s-a adăugat
pedeapsa amenzii în cuantum de 4000 lei, rezultată ca urmare a cumulului aritmetic între cele
două pedepse rezultante, care se va executa în regim de detenţie, potrivit art. 60 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului ..., instanţa a avut în vedere
criteriile prevăzute de art.74 alin.1 şi 2 din NCP, şi anume: (1) stabilirea duratei ori a cuantumului
pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârșite şi cu periculozitatea infractorului,
care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii,
precum şi mijloacele folosite (a înlesnit valorificarea bunurilor, ştiind că sunt furate); b) starea
de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor
consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi
frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (este cunoscut cu
antecedente penale, fiind condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni de natură diferită); f)
conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (a recunoscut săvârşirea faptei
în timpul urmăririi penale, a negat săvârşirea faptei în timpul judecăţii); g) nivelul de educaţie (8
clase), vârsta (23 de ani), starea de sănătate, situaţia familială şi socială. (2) Când pentru
infracţiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în
alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.”
Instanţa a constatat că inculpatul ... a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 39 din
13.01.2017 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 230/A din 23.02.2017
a Curţii de Apel Galaţi, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni
intenționate. Inculpatul a executat pedeapsa în perioada 01.09.2016-31.08.2018.
Raportat la data săvârşirii faptei deduse judecăţii, respectiv la 23.03.2019, instanţa a
reţinut că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, fiind îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege pentru cei doi termeni ai recidivei.
În raport cu aceste criterii, în baza art. 396 alin. 2 rap. la art. 270 alin.1 Cod penal şi la
art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal, cu reţinerea art. 41 alin. 1 Cod penal şi cu aplicarea art. 43 alin. 5
Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul ..., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3000 lei
(10 lei *300 zile amendă), cuantum suficient în opinia instanţei pentru a atinge scopul educativ
şi punitiv al sancţiunii, asigurând şi reinserţia socială a inculpatului.
În privinţa inculpatului ..., instanţa a reţinut că acesta s-a împăcat cu persoana vătămată,
potrivit declaraţiilor date în faţa instanţei anterior citirii actului de sesizare.
Potrivit art. 231 alin. 2 Cod penal, forma în vigoare la data săvârşirii faptei, în cazul
faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230, împăcarea înlătură
răspunderea penală.
Deşi prevederile legale în vigoare nu mai prevăd posibilitatea împăcării părţilor în cazul
infracţiunii de furt calificat, în temeiul art. 5 Cod penal, a dat eficienţă juridică voinţei părţilor şi
va lua act de împăcarea acestora.
În baza art. 396 alin. 6 Cod de proc. pen. rap.la art.16 alin.1 lit. g Cod de proc. pen. şi
art.159 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii de către inculpatul
... a infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b, d Cod penal, cu aplic.
art.77 lit.a Cod penal în dauna persoanei vătămate ...
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă
Judecătoria Tecuci şi inculpaţii ..., ..., ...
Parchetul a considerat că sentinţa penală apelată este nelegală în ce priveşte pe inculpatul
..., întrucât instanţa de fond a dispus în mod nelegal aplicarea în cauza dedusă judecății atât a
instituției juridice a anulării suspendării sub supraveghere, cât și a instituției juridice a revocării
suspendării sub supraveghere. A precizat că se impunea doar anularea suspendării sub
supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an și 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.
802/2019 definitivă prin neapelare la 19.11.2019, sentință prin care s-a dispus anularea
suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 2 luni aplicate prin sentinţa penală nr.
581/2017, punerea în individualitatea lor a pedepselor componente (stabilite prin sentinţa penală
nr.802/2019, şi nr. 581/2017 a Judecătoriei Tecuci, înlăturarea sporului de 9 luni ce a fost
adăugat) și aplicarea dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate
intermediară.
 Inculpatul ... a solicitat să dispună încetarea procesului penal motivat de faptul că a existat
o împăcare între persoana vătămată şi el, chiar dacă manifestarea de voinţă a fost consemnată
printr-un act notarial la o dată ulterioară citirii actului de sesizare, însă împăcarea a avut loc
înaintea citirii actului de sesizare. În subsidiar, a solicitat să se dispună contopirea pedepsei
aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa stabilită prin decizia penală nr.327/A/2021 a Curţii de
Apel Galaţi, ataşată la dosarul cauzei.
Inculpatul ... a solicitat o reindividualizare a pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia,
prin prisma disp.art.74 Cod penal referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei
(situația de fapt, natura infracţiunii, persoana sa). A solicitat admiterea apelului Parchetului.
Inculpatul ... nu și-a motivat apelul și, deși s-a prezentat în fața instanţei de apel la
termenul din 23.11.2021, nu a arătat care sunt nemulțumirile sale cu privire la hotărârea apelată.
Procurorul a precizat că nu se impune încetarea procesului penal față de inculpatul ...
având în vedere faptul că s-a dat citire actului de sesizare pe data de 03.02.20221 şi s-a admis
cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii simplificate, iar împăcarea a avut loc pe data
de 29.03.2021. A apreciat că pedepsele sunt individualizate în mod corespunzător şi nu se impune
modificarea acestora, faţă de situația antecedentelor penale şi faţă de gravitatea concretă a
infracțiunii săvârșite, solicitând respingerea apelurilor declarate de inculpați.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci şi de inculpatul ... sunt
fondate în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, iar apelurile declarate de
inculpaţii ... și ... sunt nefondate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de
fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi
vinovăţia inculpaților, pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, au fost corect stabilite de
prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare
faptelor penale comise de aceștia.
Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză, expuse pe larg de instanța de fond,
rezultă că, în noaptea de 22/23.03.2019, inculpaţii ..., ... şi ... au pătruns în imobilul aparţinând
persoanei vătămate ..., situat în comuna ..., strada ..., prin escaladarea gardului, după care, prin
forţarea uşii cu o bară metalică, au intrat în garaj, care este situat la demisol, de unde au sustras
multe bunuri, respectiv: un zdrobitor de struguri electric, o cameră de supraveghere, scule şi
unelte şi anume: seturi șurubelnițe, 2 burghie, 2 dălți rotopercutante, ferăstrău pendular, un
ciocan rotopercutor, trusă chei tubulare, un flex marca Hitaki, un ferăstrău circular marca Black
Decker, lămpi solare, un felinar, în valoare totală de 3.000 de lei, pe care le-au încărcat într-un
autoturism (ce aparținea inculpatului ..., dar neavând permis de conducere, era condus de
inculpatul ...) și le-au transportat în municipiul ..., la domiciliul inculpatului ... (prieten cu
inculpatul ...), unde au ajuns în jurul orei 3.00 dimineaţa, spunându-i că bunurile sunt sustrase,
le-au descărcat în curte şi l-au rugat pe acesta să găsească un cumpărător. În dimineaţa zilei de
23.03.3019 inculpaţii ... şi ... au mers la vecinul acestuia din urmă, martorul ..., despre care
inculpatul ... ştia că intenţionează să cumpere un zdrobitor, şi i-au spus că un prieten care a venit
din Italia le-a adus un zdrobitor şi mai multe scule şi unelte. Martorul ... s-a deplasat la domiciliul
inculpatului ... şi a fost de acord să cumpere bunurile, la preţul de 1100 lei, dar, la scurt timp după
încheierea tranzacției, organele de poliţie au identificat autorii care au recunoscut fapta şi au
reuşit recuperarea bunurilor sustrase, acestea fiind restituite persoanei vătămate ...
 Cererea inculpatului ... de a se dispune încetarea procesului penal întrucât s-a împăcat cu
persoana vătămată, nu poate fi primită deoarece nu este îndeplinită cerința prev. de art. 159 alin.3
Cod penal, în sensul ca această manifestare de voinţă să fi intervenit înainte de citirea actului de
sesizare.
În acest sens, din actele dosarului rezultă că la date de 03.02.2021 s-a dat citire actului de
sesizare, termen la care i s-a admis cererea inculpatului ... de judecare potrivit procedurii
simplificate.
Ulterior acestui moment, la data de 29.03.2021, persoana vătămată a dat o declarație
autentică în care a precizat că s-a împăcat cu inculpatul ..., iar acesta a declarat că s-a împăcat
cu persoana vătămată la termenul din 12.05.2021.
Susținerea inculpatului ... în sensul că împăcarea a avut loc înaintea citirii actului de
sesizare, dar că manifestarea de voinţă a fost consemnată printr-un act notarial la o dată ulterioară
citirii actului de sesizare nu poate fi primită, nefiind dovedită vreo dată certă la care să fi
intervenit împăcarea anterior citirii rechizitoriului.
De altfel, dacă s-ar fi realizat o împăcare anterior citirii actului de sesizare, persoana
vătămată s-a fi prezentat în instanță cum a făcut și în cazul inculpatului ..., cu care s-a împăcat
încă de la data de 09.09.2020.
Afirmațiile inculpaţilor ... și ... din faza de judecată în sensul că nu sunt vinovați de
comiterea faptelor, inculpatul ... precizând că inculpatul ... i-a arătat că are nişte bunuri de luat
de la un văr, a mers împreună cu acesta şi cu inculpatul R..., a ajutat să care bunurile de la poartă
la maşină, dar nu a ştiut că bunurile sunt sustrase, iar inculpatul ... că nu ar fi ştiut că bunurile
sunt sustrase, dar s-a gândit că ar putea proveni din furt, sunt contrazise de ansamblul probator
administrat în cauză, fiind înlăturate motivat de către prima instanță, astfel cum rezultă din
considerentele de mai sus.
Inculpații ... și ... au acționat cu intenție directă, aceștia prevăzând rezultatul faptelor
săvârșite, respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, rezultat pe
care l-au urmărit, prin însușirea pe nedrept a bunurilor sustrase, fără consimțământul acesteia.
De asemenea, și inculpatul ... a acționat cu intenție, acesta cunoscând că prin primirea și
înlesnirea valorificării bunurilor despre care cunoștea că provin din furt se aduce atingerii
relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției, precum și celor referitoare la patrimoniul
persoanei, rezultate pe care, dacă nu le-a urmărit, le-a acceptat.
Prin urmare, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura
obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea) cât și
cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției), ale infracțiunii de furt calificat,
prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal, infracțiune care este
nejustificată și imputabilă inculpaților ... și ..., precum și a infracţiunii de tăinuire, prevăzută de
art. 270 alin. 1 Cod penal, care este nejustificată și imputabilă inculpatului ...
Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, avându-se în vedere
împrejurările comiterii faptelor, persoana și atitudinea acestora.
Astfel, pentru inculpații ... și ... s-a avut în vedere gravitatea faptei comise, împrejurarea
că au antecedente penale, inculpatul ... fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, faptul că
inculpatul ... a avut o conduită sinceră pe tot parcursul procesului penal, recunoscând și regretând
fapta comisă și prevalându-se de procedura de judecată simplificată, iar inculpatul ... a avut o
atitudine oscilată, recunoscând fapta săvârșită în cursul urmării penale, dar negând-o în faza
cercetării judecătorești.
Prin urmare, pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului ... (orientată către
minimul special de 8 luni închisoare, redus conform art.396 alin.10 Cod procedură penală), și de
1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului ... (orientată tot către minimul special, dar de 1 an
închisoare), sunt apte să asigure atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei.
În consecință este nefondată cererea inculpatului ... de reducere a pedepsei.
Și pedeapsa amenzii penale, de 3.000 lei (300 zile-amendă x 10 lei ziua-amendă), aplicată
inculpatului ..., a fost just individualizată, avându-se în vedere gravitatea ceva mai redusă a faptei
și persoana sa, care se află în stare de recidivă postexecutorie și a avut o conduită oscilantă,
recunoscând fapta săvârșită în cursul urmării penale, dar negând-o în faza judecății în fond.
În ceea ce privește cererea inculpatului ... de contopire a pedepsei aplicate în prezenta
cauză cu pedeapsa stabilită prin decizia penală nr.327/A/2021 a Curţii de Apel Galaţi, deși prin
Decizia 70/2007 a Înaltei Curți de Casaţie și Justiţie, Secțiile Unite, s-a statuat că nu se poate
dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut
obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare
definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă (întrucât potrivit
Codului penal din 1969 stabilirea pedepsei rezultante presupunea o marjă de apreciere care ar fi
scăpat verificării pe calea controlului judiciar), având în vedere cererea expresă acestuia, dar și
faptul că, potrivit noului Cod penal, operațiunea de contopire nu presupune vreo apreciere din
partea instanței, fiind strict o operațiune matematică, Curtea apreciază că se poate da curs
favorabil acestei cereri.
Astfel, din actele dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 188/2020 a Judecătoriei Tg.
Bujor (dosar nr..../316/2019), definitivă prin decizia penală nr.327/A/11.03.2021 a Curţii de Apel
Galaţi (anterior pronunțării hotărârii apelate), inculpatul ... a fost condamnat la o pedeapsă de 9
(nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de
conducere, prev. de art.335 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 44 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.
396 alin. 10 Cod procedură penală (fapta din data de 24.06.2018).
În temeiul disp. art. 67 alin. 1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe o perioadă
de 2 (doi) ani.
În temeiul disp. art. 65 alin. 1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe durata executării pedepsei
închisorii.
În baza art. 96 alin. 5 Cod procedură penală s-a revocat beneficiul suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului ..., prin sentinţa
penală nr. 502 din 08.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la 27.06.2017
(termenul de supraveghere fiind de 2 ani).
În temeiul art. 96 alin. 5 Cod penal în referire la art. 44 alin. 2 Cod penal, a fost contopită
pedeapsa din cauză (de 9 luni închisoare) cu pedeapsa de 10 luni închisoare (aplicată prin sentinţa
penală nr. 502 din 08.06.2017 a Judecătoriei Tecuci) şi s-a dispus ca inculpatul ... să execute
efectiv pedeapsa rezultantă de 1 an şi 1 lună închisoare.
 Această pedeapsă a fost executată începând cu data de 12.03.2021 urmând să expire la
data de 11.04.2022. A fost liberat condiționat la data de 22.02.2022, cu un rest rămas neexecutat
de 48 de zile închisoare.
Se constată că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul ... prin sentința penală
nr. 188/2020 a Judecătoriei Tg. Bujor este concurentă cu infracțiunea dedusă judecății în prezenta
cauză și ambele sunt comise în termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei de
10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 502 din 08.06.2017 a Judecătoriei Tecuci,
atrăgând revocarea suspendării și starea de pluralitate intermediară.
Prin urmare, se impunea repunerea în individualitate a pedepselor de mai sus și
contopirea lor cu pedeapsa aplicată inculpatul ... în prezenta cauză, stabilindu-se o pedeapsă
rezultantă, potrivit art.44 alin.1, 2 Cod penal, cu deducerea perioadei executate de la 12.03.2021
la 22.02.2022.
Cu privire la critica Parchetului referitoare la nelegalitatea soluției de revocare a
suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an şi 2 luni închisoare dispusă prin
sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, Curtea constată că aceasta este
întemeiată, pentru considerentele de mai jos.
În acest sens, se observă că prin sentinţa penală nr. 802 din 23.10.2019 a Judecătoriei
Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.11.2019 s-a anulat suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a
Judecătoriei Tecuci, astfel că nu se mai putea dispune și revocarea suspendării executării pentru
aceeași pedeapsă, prin sentința apelată. Cele două instituții, anularea și revocarea suspendării, nu
pot coexista față de aceeaşi pedeapsă deoarece măsura anulării duce la înlăturarea suspendării
executării pedepsei, ca şi cum această măsură nici nu ar fi fost pronunţată, făcând astfel să nu se
poată revoca ceea ce nu mai exista la data săvârşirii infracţiunii ulterioare.
O asemenea soluție, în sensul incidenței doar a instituției anulării suspendării executării
pedepsei, a fost stabilită, de principiu, prin Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casaţie și
Justiţie, Secțiile Unite, chiar dacă pentru o situație ușor diferită și raportat la instituțiile anulării
și revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei din Codul penal din 1969, principiile
rămân aceleași. Prin această decizie s-a dat și o soluție pentru rezolvarea antecedentelor penale
în sensul că, după anularea suspendării, se va contopi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ce a
dus la condamnarea cu suspendare condiţionată cu cea care a atras anularea acesteia, potrivit
regulilor privind concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va
contopi după regulile privitoare la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară cu
cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare.
În ceea ce privește soluţionarea antecedentelor penale ale inculpatului ..., se constată că
pedeapsa rezultantă a fost, în general, corect stabilită, dar mecanismul prin care s-a ajuns la
aceasta este eronat, raportat și la considerentele de mai sus referitoare la nelegalitatea revocării
suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an şi 2 luni închisoare dispusă prin
dispusă prin sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci.
În acest sens, se constată că antecedentele penale ale inculpatului ..., până la data
pronunțării sentinței apelate, sunt următoarele:
- prin sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin
decizia penală nr. 944 din 28.09.2017 a Curții de Apel Galaţi, a fost condamnat la pedepsele de
8 luni închisoare, 5 luni închisoare, 8 luni închisoare, 5 luni închisoare, pentru comiterea a două
infracţiuni prev. de art. 334 alin.1 Cod penal și două infracţiuni prev. de art. 335 alin.1 Cod penal,
fapte săvârșite la datele de 10.01.20216 și 20.01.2016, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 1
an și 2 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de
supraveghere de 2 ani;
- prin sentinţa penală nr. 802 din 23.10.2019 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin
neapelare la data de 19.11.2019, a fost condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare și 3 luni
închisoare pentru săvârşirea infracțiunilor prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal și de art. 371 Cod
penal, fapte din 09.12.2015; s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
aplicate prin sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, s-a descontopit
pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și s-au recontopit și cu celelalte pedepse în
pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a
executării pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, de la data rămânerii definitive a primei
sentințe, respectiv 28.09.2017;
- prin sentinţa penală nr. 160 din 14.07.2020 a Judecătoriei, rămasă definitivă prin decizia
penală nr. 976 din 05.11.2020 a Curții de Apel Galaţi, a fost condamnat la pedeapsa amenzii
penale în cuantum de 4000 lei (200 zile-amendă x 20 lei ziua-amendă), pentru săvârşirea
infracțiunii prev. de art.371 Cod penal, faptă comisă la data de 02.12.2019.
Prin rămânerea definitivă la data de 28.09.2017, a sentinței penale nr. 581 din 30.06.2017
a Judecătoriei Tecuci, s-a întrerupt concursul între infracţiunile comise înainte de data de
28.09.2017 și cele comise după această dată.
Astfel, infracţiunile săvârșite la datele de 10.01.20216 și 20.01.2016, pentru care
inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci,
rămasă definitivă prin decizia penală nr. 944 din 28.09.2017 a Curții de Apel Galaţi, sunt
concurente doar cu infracţiunile comise la data de 09.12.2015, pentru care a fost condamnat prin
sentinţa penală nr. 802 din 23.10.2019 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la
data de 19.11.2019, pedepsele respective fiind contopite în pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni
închisoare, prin ultima hotărâre.
Inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa rezultantă de 1
an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci,
rămasă definitivă prin decizia penală nr. 944 din 28.09.2017 a Curții de Apel Galaţi. Prin
rezolvarea antecedentelor penale (până la data de 28.09.2017), pedeapsa de 1 an și 2 luni
închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 581 din 30.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, a fost
inclusă în pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 802
din 23.10.2019 a Judecătoriei Tecuci, această ultimă condamnare constituind, practic, primul
termen al recidivei postcondamnatorii.
De asemenea, infracțiunea dedusă judecății fiind comisă la data de 22/23.03.2019, este
concurentă doar cu infracţiunea săvârșită la data de 02.12.2019, pentru inculpatul care a fost
condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4000 lei (200 zile-amendă x 20 lei ziua-
amendă), prin sentinţa penală nr. 160 din 14.07.2020 a Judecătoriei, rămasă definitivă prin
decizia penală nr. 976 din 05.11.2020 a Curții de Apel Galaţi, impunându-se contopirea pedepsei
aplicate pentru infracțiunea din prezenta cauză, de 1 an și 2 luni închisoare, doar cu această
pedeapsă, de 4000 lei (200 zile-amendă x 20 lei ziua-amendă), conform art. 40 alin. 1, 2 Cod
penal raportat la art. art. 39 alin. 1 lit. d Cod penal, pedeapsa astfel rezultantă, de 1 an și 2 luni
închisoare și 4000 lei (200 zile-amendă x 20 lei ziua-amendă), constituind al doilea termen al
recidivei postcondamnatorii.
Prin urmare, se impunea ca, în baza art. 43 alin.2 Cod penal, la pedeapsa rezultantă de 1
an și 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 802 din 23.10.2019 a Judecătoriei Tecuci,
să se adauge pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare și 4000 lei (200 zile-amendă x 20
lei ziua-amendă), în total inculpatul ... având de executat o pedeapsă rezultantă finală de 2 ani și
7 luni închisoare și 4000 lei (200 zile-amendă x 20 lei ziua-amendă), cum de altfel a stabilit și
instanța de fond, dar printr-un mecanism greșit.
În consecinţă, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., se va admite apelul declarat
de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și de inculpatul ... şi se va desființa, în parte, sentinţa
penală apelată.
În rejudecare se va dispune refacerea antecedentelor penale ale inculpaților ... și ..., astfel
cum am arătat mai sus.
În baza disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., se va respinge ca fiind nefondate, apelurile
declarate de inculpații ... și ...

3. Titlu: Furt calificat în formă continuată. Nelegalitate furt de folosință. Autoturisme sustrase
pentru dezmembrare.
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială.
Indice alfabetic: - Drept penal
- Furt calificat
- Furt de folosință
- Infracțiune continuată
Legislaţie relevantă: art.228 alin.1– art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal, art. 35 alin. 1 Cod penal
Cod penal, art. 230 alin. 1 Cod penal.
Rezumat: Încadrarea juridică a faptei dată de instanța de fond, respectiv cea de furt de
folosință, în formă continuată, prev. de 230 alin. 1 Cod penal, art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1
lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, este nelegală.
Având în vedere că faptele de sustragere a autoturismelor au fost comise la intervale
relativ scurte de timp, s-au folosit aceleași metode și procedee la comiterea faptelor, respectiv:
pe timp de noapte, prin folosirea unei șurubelnițe pentru a deschide şi porni autoturismele, iar
scopul a fost același de fiecare dată, respectiv: sustragerea de autoturisme marca Dacia în
vederea dezmembrării și valorificării pieselor rezultate, se constată că inculpaţii au acționat în
realizarea aceleiași rezoluții infracționale, fiind îndeplinite cerințele infracțiunii continuate,
conform art.35 alin.1 Cod penal, raportat la Decizia nr. 368/30.05.2017 a Curții Constituționale.
În ceea ce privește scopul în care au fost sustrase autoturismele, acesta a fost al însușirii
pe nedrept și nu cel al folosirii pe nedrept, având în vedere că inculpații nu urmăreau să se
plimbe cu acestea, ci să fie dezmembrate de inculpatul ... în vederea valorificării. În acest sens,
abandonarea primului autoturismului s-a datorat defectării acestuia, scopul însușirii pe nedrept
rezultând din faptul că inculpații și-au continuat activitatea infracțională și au sustras un al
doilea autoturism, pe care inculpatul ... l-a înstrăinat martorului ... (prin schimb cu un alt
autoturism Dacia pe care l-a dezmembrat și valorificat), după care, la scurt timp un al treilea
autoturism, pe care inculpatul ... l-a înstrăinat, având în vedere că inculpatul ... l-a văzut plecând
cu acesta după comiterea faptei. Scopul însușirii pe nedrept a autoturismelor sustrase rezultă și
din faptul că inculpatul ... se ocupa cu dezmembrarea de autoturisme și valorificarea pieselor
astfel obținute (astfel cum rezultă din declarația martorului ...).
Inculpații au acționat cu intenție directă, aceștia prevăzând rezultatul faptelor săvârșite,
respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanelor vătămate, rezultat pe care l-au
urmărit, prin însușirea pe nedrept a bunurilor sustrase, fără consimțământul persoanelor
vătămate.
Prin urmare, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura
obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea), cât și
cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției), ale infracțiunii de furt calificat
în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal, cu
aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, infracțiune care este nejustificată și imputabilă inculpaților
... și ...

Decizia penală nr. 49/A/10.01.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 1073 din data de 29.06.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi în
dosarul nr. 14193/233/2020 s-au dispus următoarele:
În temeiul art.396 alin. 2 Cod procedură penală, în referire la art. 230 alin. 1 Cod penal,
art. 228 alin. 1 - art.229 alin. 1 lit. b, d Cod penal, art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396
alin.10 Cod procedură penală, s-a stabilit în sarcina inculpatului ... o pedeapsă de 9 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de furt în scop de folosință în formă continuată (2 acte materiale).
În temeiul art. 83 alin.1 și 3 Cod penal, s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un
termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, cu măsurile de supraveghere prev.
de art. 85 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în referire la art. 230 alin. 1 Cod penal,
art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal, art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396
alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul ... (la o pedeapsă de 9 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de furt în scop de folosință în formă continuată ( 2 acte materiale).
S-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care inculpatul
... a fost condamnat prin sentința penală nr. 93/11.03.2016 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin
neapelare la data de 05.04.2016, la pedeapsa de 2 ani închisoare și cu fapta pentru care a fost
condamnat prin sentința penală nr. 382/08.09.2016 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin
neapelare la data de 07.10.2016, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin.1 - 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost contopită pedeapsa stabilită în
prezenta cauză de 9 luni închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală
nr. 93/11.03.2016 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2016, cu
pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 382/08.09.2016 a
Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 07.10.2016 şi aplică pedeapsa cea mai
grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 9 luni închisoare (respectiv o treime din
celelalte pedepse), inculpatul ... urmând a executa pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare.
În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului ...
perioada executată de la data de 05.04.2016 la 14.06.2018.
 S-a constatat că inculpatul se află în stare de deţinere în altă cauză.
Au fost menţinute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 93/11.03.2016 a Judecătoriei
Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2016 și ale sentinței penale nr. 382/08.09.2016
a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 07.10.2016.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 143/2016 emis în
baza sentinţei penale nr. 93/11.03.2016 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de
05.04.2016 și a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 602/2016 emis în baza sentinţei
penale nr. 382/08.09.2016 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 07.10.2016,
şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei
sentinţe, după rămânerea sa definitivă.
S-a constatat că persoana vătămată ... nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 159 alin. 2 Cod penal, s-a constatat stinsă acțiunea civilă exercitată de
persoana vătămată ...
În temeiul art. 397 alin.1, rap. la art.19, art. 25 alin.1 Cod procedură penală, în referire la
art. 1357 şi următoarele Cod Civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă ... şi
au fost obligaţi inculpații ..., ..., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 5.000 lei, reprezentând
despăgubiri materiale.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 150
lei de la inculpatul ...
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr.
4479/P/2015 din data de 14.07.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpatului ..., pentru comiterea unei infracţiuni de furt în scop de
folosinţă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 230 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228
alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 (2 acte materiale, persoane
vătămate ... şi ...) și a unei infracţiuni de furt în scop de folosinţă, faptă prevăzută de art. 230 alin.
1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal, toate cu aplicarea
art. 38 alin. 1 Cod penal. Prin același rechizitoriu s-a dispus și trimiterea în judecată a inculpatului
... pentru comiterea unei infracţiuni de furt în scop de folosinţă în formă continuată, faptă
prevăzută de art. 230 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod
penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 (2 acte materiale, persoane vătămate ... şi ...) și a unei infracţiuni
de furt în scop de folosinţă, faptă prevăzută de art. 230 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin.
1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 41 alin.
1 Cod penal.
S-a reţinut în sarcina inculpatului ... faptul că în noaptea de 24/25.05.2015, împreună cu
inculpatul ..., a sustras autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ..., pe care
l-au abandonat ulterior pe str. ..., în zona magazinului ..., a sustras apoi autoturismul Dacia 1310,
cu numărul de înmatriculare ..., cu care s-a deplasat la locuinţa sa din com. ..., jud. ..., iar în
noaptea de 04/05.06.2015, împreună cu inculpatul ... s-a deplasat în mun. ... şi a sustras
autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ..., ducându-l la domiciliu şi ulterior
dezmembrându-l în vederea valorificării.
S-a reţinut în sarcina inculpatului ... faptul că în noaptea de 24/25.05.2015, împreună cu
inculpatul ... au sustras autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare ..., pe care
l-au abandonat ulterior pe str. ..., în zona magazinului ..., a sustras apoi autoturismul Dacia 1310,
cu numărul de înmatriculare ..., cu care s-a deplasat la locuinţa sa din com. ..., jud. ..., iar în
noaptea de 04/05.06.2015, împreună cu inculpatul ..., s-a deplasat în mun. ... şi a sustras
autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ..., ducându-l la domiciliul
inculpatului ..., care ulterior l-a dezmembrat în vederea valorificării.
Prin încheierea nr. 1596 din data de 17.09.2020 a Judecătoriei Galaţi, judecătorul de
cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 4479/P/2015 din
data de 14.07.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, legalitatea administrării
probelor, legalitatea actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauză privind pe
inculpații ..., ...
În faza de judecată, la termenul din data de 05.05.2021, instanța a dat citire, în extras,
actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată și le-a adus la cunoștință inculpaților în ce
constă învinuirea ce li se aduce și încadrarea juridică a acesteia, precum și dispozițiile art. 374
alin. 4 Cod procedură penală privind procedura abreviată a recunoașterii vinovăției.
La același termen de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații ...,
... au declarat că înțeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală,
arătând că recunosc în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc, și a
înscrisurilor prezentate de părți. Instanţa a procedat la ascultarea inculpaților în acest sens,
potrivit art. 375 Cod de procedură penală şi, luând concluziile procurorului și ale apărătorilor
inculpatului, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea procedurii în cazul
recunoașterii vinovăției.
La termenul de judecată din data 13.01.2021, a intervenit împăcarea inculpaților cu
persoana vătămată ...
La termenul de judecată din data de 12.05.2021, instanța, în temeiul art. 386 Cod proc.
pen., a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează:
- pentru inculpatul ... din două infracțiuni de furt în scop de folosinţă în formă continuată
faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal raportat la art. 230 alin. 1
Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) și o infracțiune de furt în scop
de folosinţă, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal raportat la
art. 230 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de furt în scop de folosinţă în formă continuată, faptă
prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal raportat la art. 230 alin. 1 Cod
penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale).
- pentru inculpatul ... din două infracțiuni de furt în scop de folosinţă în formă continuată,
faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal raportat la art. 230 alin. 1
Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) și o infracțiune de furt în scop
de folosinţă, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal raportat la
art. 230 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de furt în scop de folosinţă în formă continuată, faptă
prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal raportat la art. 230 alin. 1 Cod
penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale).
Analizând actele și lucrările dosarului și probatoriul administrat în cursul urmăririi
penale, instanța a reţinut următoarea situație de fapt:
La data de 25.05.2015, I.P.J. ... – Serviciul de Investigaţii Criminale, Compartimentul
Trafic şi Furturi de Autovehicule a fost sesizat de persoana vătămată ... cu privire la faptul că, în
noaptea de 25.05.2015, persoane necunoscute i-au sustras autoturismul marca Dacia 1310, cu
numărul de înmatriculare ..., parcat în zona locuinţei sale din mun. ..., strada ... nr. ..., bloc ...
 Cu ocazia audierii, persoana vătămată ... a declarat că, în data de 23.05.2015, în jurul orei
12:00, a parcat autoturismul în zona blocului ..., pe partea opusă celei în care locuieşte,
asigurându-l, iar în data de 25.05.2015 a constatat că autoturismul lipsea. În urma cercetărilor
efectuate, autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare ... a fost descoperit la
domiciliul martorului ... din com. ..., jud. ... şi a fost restituit persoanei vătămate ...
La data de 25.05.2015, I.P.J. ... – Serviciul de Investigaţii Criminale, Compartimentul
Trafic şi Furturi de Autovehicule, a fost sesizat de persoana vătămată ... cu privire la faptul că,
în noaptea de 25.05.2015, persoane necunoscute i-au sustras autoturismul marca Dacia 1310, cu
numărul de înmatriculare ..., parcat în mun. ..., str. ..., zona aferentă blocului ...
Cu ocazia audierii, persoana vătămată ... a declarat că, în data de 24.05.2015, a parcat
autoturismul marca Dacia 1310 pe str. ..., iar în dimineaţa următoare nu l-a mai găsit. În urma
cercetărilor, autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ..., a fost identificat ca
fiind abandonat pe str. ... din mun. ... și restituit persoanei vătămate.
La data de 05.06.2015, I.P.J. ... – Serviciul de Investigaţii Criminale, Compartimentul
Trafic şi Furturi de Autovehicule, a fost sesizat de persoana vătămată ... cu privire la faptul că,
în noaptea de 05.06.2015, persoane necunoscute i-au sustras autoturismul marca Dacia 1310, cu
numărul de înmatriculare ..., parcat în mun. ..., str. ..., aferent blocului ...
Cu ocazia audierii, persoana vătămată ... a declarat că, în seara de 04.06.2015, în jurul
orei 22:00, a parcat autoturismul în faţa blocului în care locuieşte, asigurându-l prin încuiere, iar
a doua zi a constatat lipsa autoturismului. În urma cercetărilor, autoturismul marca Dacia 1310,
cu numărul de înmatriculare ... nu a fost găsit.
În data de 24.05.2015, în jurul orei 19:00 - 19:30, inculpaţii ..., ... au venit în mun. ..., cu
autoturismul marca Ford, aparţinând inculpatului ... şi au mers în zona Drumului ..., în apropierea
... În continuare, inculpatul ... i-a arătat inculpatului ... autoturismul marca Dacia 1310, cu
numărul de înmatriculare ..., autoturism pe care inculpatul ... l-a deschis cu o şurubelniţă şi apoi
l-a pornit, timp în care inculpatul ... a rămas în maşina cu care veniseră. Conform înţelegerii, cei
doi au pornit spre comuna ..., inculpatul ... conducând autoturismul sustras, iar inculpatul ...
urmându-l la volanul autoturismului marca Ford, cu care veniseră. După aproximativ 1,5 km,
autoturismul sustras s-a oprit, cei doi inculpaţi nu au reuşit să îl pornească, motiv pentru care
l-au abandonat în apropiere de magazinul ... din mun. ..., strada ... În continuare, inculpaţii s-au
urcat în autoturismul condus de inculpatul ... şi au revenit în zona de unde au sustras autoturismul
menționat mai sus, identificând o altă maşină pe care să o sustragă.
Utilizând aceeaşi şurubelniţă, inculpatul ... a pătruns şi a pornit autoturismul marca Dacia
1310, cu numărul de înmatriculare ..., conducând până în comuna ... şi fiind urmat de inculpatul
... la volanul autoturismului marca Ford. Cei doi au ajuns la domiciliul inculpatului ... şi au parcat
autoturismul sustras în curte, urmând ca a doua zi să fie dezmembrat şi valorificat. Pentru ajutorul
acordat, inculpatul ... a primit suma de 150 lei de la inculpatul ... Inculpatul ... nu a dezmembrat
autoturismul sustras, însă a convenit cu martorul ... să facă schimb de autoturisme: martorul ... a
predat inculpatului autoturismul său marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ... şi suma
de 200 lei, iar inculpatul ... a predat martorului autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de
înmatriculare ..., fără a avea plăcuţele de înmatriculare şi fără a preda martorului vreun act al
maşinii. Ulterior, autoturismul primit de martorul ... a fost ridicat de organele de poliţie şi predat
persoanei vătămate ...
 După aproximativ două săptămâni, cei doi inculpați s-au deplasat în mun. ..., în zona
Drumul ..., inculpatul ... identificând un autoturism marca Dacia 1310, pe care l-a deschis
folosind o şurubelniţă, l-a pornit, conducându-l până la domiciliul său din comuna ... Inculpatul
... a plecat la domiciliul său şi, după aproximativ 15 minute, l-a văzut pe inculpatul ... cum a
plecat conducând autoturismul sustras.
În fața instanței, inculpații ..., ... au recunoscut fapta reținută în sarcina acestora de
organele de urmărire penală, solicitând ca cercetarea judecătorească în cauză să se desfășoare în
procedura abreviată a recunoașterii vinovăției.
Instanţa a reţinut că starea de fapt prezentată rezultă din ansamblul probator administrat
în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţii persoane vătămate, declaraţie martor ..., proces-
verbal ridicare autoturism, declaraţie suspect/inculpat, procese-verbale de cercetare la faţa
locului şi planşe foto, proces-verbal de reconstituire.
Analizând și coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, în cursul urmăririi
penale, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpaților din faza de judecată, instanța a
reţinut că rezultă, fără putinţă de tăgadă, săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de furt în scop
de folosință în formă continuată.
La termenul de judecată din data de 13.01.2021, a intervenit împăcarea inculpaților cu
persoana vătămată ..., motiv pentru care instanța constată încetat procesul penal cu privire la actul
material din data 25.05.2015.
S-a reținut că fapta inculpatului ... care, în noaptea de 24/25.05.2015, împreună cu
inculpatul ..., a sustras autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ..., pe care
l-au abandonat ulterior pe str. ..., în zona magazinului ..., a sustras apoi autoturismul Dacia 1310,
cu numărul de înmatriculare ..., cu care s-a deplasat la locuinţa sa din com. ..., jud. ..., iar în
noaptea de 04/05.06.2015, împreună cu inculpatul ... s-a deplasat în mun. ... şi a sustras
autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ..., ducându-l la domiciliu şi ulterior
dezmembrându-l în vederea valorificării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
furt în scop de folosinţă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1
lit. b şi d Cod penal raportat la art. 230 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2
acte materiale).
Fapta inculpatului ... care, în noaptea de 24/25.05.2015, împreună cu inculpatul ... au
sustras autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare ..., pe care l-au abandonat
ulterior pe str. ..., în zona magazinului ..., a sustras apoi autoturismul Dacia 1310, cu numărul de
înmatriculare ..., cu care s-a deplasat la locuinţa sa din com. ..., jud. ..., iar în noaptea de
04/05.06.2015, împreună cu inculpatul ..., s-a deplasat în mun. ... şi a sustras autoturismul marca
Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ..., ducându-l la domiciliul inculpatului ..., care ulterior
l-a dezmembrat în vederea valorificării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt
în scop de folosinţă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit.
b şi d Cod penal raportat la art. 230 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2
acte materiale).
Instanţa a apreciat că fiecare faptă întruneşte toate trăsăturile esenţiale ale unei infracţiuni,
respectiv este prevăzută ca infracţiune, este săvârșită cu vinovăţie, este nejustificată şi este
imputabilă inculpatului, nefiind incidente în cauză niciuna din cauzele limitativ prevăzute de art.
18-31 Cod penal.
 La individualizarea pedepselor stabilite, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74
Cod penal, a ţinut seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de
mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea
rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul
urmărit (obţinerea unor venituri în mod ilicit, prin desfăşurarea de activităţii infracţionale).
Totodată, au fost avute în vedere şi alte elemente legate persoana inculpatului, drept
criterii de individualizare, în dovedirea nivelului de educaţie, vârstei, stării de sănătate, situaţiei
familiale şi sociale ale inculpaţilor. În analiza acestora, instanţa a avut în vedere înscrisurile în
circumstanţiere depuse la dosar şi datele rezultate în cursul urmăririi penale.
Astfel, instanţa a reţinut că inculpatul ... are studii medii, este necăsătorit, în prezent are
loc de muncă, nu are antecedente penale. Cu privire la inculpatul ..., instanța a avut în vedere că
acesta are studii medii, nu are o ocupație, nu se află la primul contact cu legea penală, fiind
condamnat și în trecut pentru infracțiuni contra patrimoniului.
În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei stabilită în sarcina inculpatului ...,
instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 Cod penal, astfel că a fost
amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82
Cod penal, cu măsurile de supraveghere prev. de art. 85 alin. 1 Cod penal.
Din analiza fişei de cazier a inculpatului ..., rezultă că fapta din prezenta cauză este
concurentă cu fapta pentru care inculpatul ... a fost condamnat prin sentinţa penală nr.
93/11.03.2016 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2016, la pedeapsa
de 2 ani închisoare și cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.
382/08.09.2016 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 07.10.2016, la
pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, astfel că, în temeiul art. 38 alin.1 - 39 alin. 1 lit. b Cod
penal, instanța le- a contopit cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză.
În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal, instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului ...
perioada executată de la data de 05.04.2016 la 14.06.2018.
Pe latură civilă, instanţă a constatat că pe parcursul urmăririi penale, persoana vătămată
... a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 700 lei reprezentând daune
materiale. Persoana vătămată ... nu s-a constituit parte civilă întrucât autoturismul i-a fost restituit
în stare funcţională şi fără avarii, iar persoana vătămată ... s-a constituit parte civilă cu suma de
5.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului şi a bunurilor aflate în acesta.
Instanța, apreciind că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul
art. 397 alin.1, rap. la art.19, art. 25 alin.1 Cod procedură penală, în referire la art. 1357 şi următ.
Cod Civil, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ... şi a obligat inculpații, în solidar,
la plata către aceasta a sumei de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Instanța a constatat că persoana vătămată ... nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar în
temeiul art. 159 alin. 2 Cod penal, a constatat stinsă acțiunea civilă exercitată de persoana
vătămată ..., având în vedere că aceasta din urmă s-a împăcat cu cei doi inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi
inculpatul ...
Parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii infracțiunilor de furt
calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal cu reținerea concursului de
infracţiuni deoarece inculpaţii au avut câte o rezoluție distinctă în sustragerea autoturismelor, în
scopul dezmembrării acestora, și nu o rezoluție unică în sustragerea autoturismelor în scop de
folosință.
Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2021, după ce a fost pusă în discuția părților,
Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune de furt în scop de folosință în
formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 230 alin. 1 Cod penal, art. 228 alin. 1 - art. 229
alin. 1 lit. b, d Cod penal, art. 35 alin. 1 Cod penal, într-o infracțiune de furt calificat în formă
continuată prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1
Cod penal (două acte materiale).
După schimbarea încadrării juridice procurorul a solicitat admiterea apelului și aplicarea
unor pedepse corespunzătoare inculpaților în noua încadrare juridică.
Inculpatul ... a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere că a recunoscut faptele, și
contopirea cu pedeapsa de 7 ani și 8 luni pe care o execută. A solicitat respingerea apelului
Parchetului.
Procurorul a solicitat respingerea apelului declarat de inculpatul ... apreciind că pedeapsa
este corect individualizată având în vedere modalitatea de săvârşire a infracțiunii în prezenta
cauză şi perseverenţa infracţională a acestuia.
Intimatul-inculpat ... a solicitat menținerea pedepsei stabilite de prima instanță și soluția
de amânare a aplicării pedepsei.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi este fondat, iar apelul declarat
de inculpatul ... este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de
fapt şi de drept, conform art. 417 al .2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia
inculpaților, pentru săvârşirea faptelor penale deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima
instanţă, prin probele administrate în cauză.
Astfel, din coroborarea declaraţiilor persoanelor vătămate, procesele-verbale de cercetare
la faţa locului şi planşele fotografice anexe, procesul-verbal de reconstituire, procesele-verbale
ridicare și predare autoturisme, declaraţia martorului ..., declaraţiile inculpaților, reiese că, în
baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații ... și ... au sustras mai multe autoturisme Dacia,
în scopul dezmembrării și valorificării pieselor de către inculpatul ... În acest sens, în noaptea de
24/25.05.2015 inculpații ... și ... s-au deplasat în mun. ..., în zona Drumului ..., în apropierea ...,
cu autoturismul marca Ford, aparţinând inculpatului ..., de unde au sustras autoturismul marca
Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ..., aparținând persoanei vătămate ..., prin folosirea de
către inculpatul ... a unei șurubelnițe pentru a-l deschide şi porni, după care au plecat spre comuna
... (domiciliul lor), dar după circa 1,5 km, autoturismul sustras s-a oprit și, nereuşind să îl
pornească, l-au abandonat în apropiere de magazinul ... din mun. ... (unde a fost găsit de organele
de poliție și restituit persoanei vătămate). Ulterior, în aceeași noapte, în continuarea rezoluției
infracționale, cei doi inculpați au revenit în zona de unde au sustras autoturismul menționat mai
sus și, folosind același mod de deschidere și pornire, au sustras un alt autoturism marca Dacia
1310, cu numărul de înmatriculare ..., aparținând persoanei vătămate ..., pe care l-au dus la
domiciliu inculpatului ..., urmând ca a doua zi să fie dezmembrat şi valorificat. Inculpatul ... nu
a dezmembrat autoturismul sustras, dar a făcut schimb de autoturisme cu martorul ..., primind
în schimbul autoturismului sustras autoturismul său marca Dacia 1310, cu numărul de
înmatriculare ..., pe care l-a dezmembrat și a valorificat piesele, şi suma de 200 lei. Autoturismul
marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ..., a fost ridicat de organele de poliţie de la
martorul ... şi predat persoanei vătămate ... Tot în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în
noaptea de 04/05.06.2015, cei doi inculpați, folosind același mod de operare, au sustras
autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare ..., aparținând persoanei vătămate
..., ducându-l la domiciliu inculpatul ..., care l-a înstrăinat, având în vedere că inculpatul ... l-a
văzut plecând cu acesta după comiterea faptei, autoturismul nefiind găsit de organele de poliție.
De altfel, inculpații au recunoscut comiterea celor 3 acte materiale ale infracțiunii de furt
calificat în faza de judecată, prevalându-se de procedura de judecată simplificată.
Având în vedere că faptele de sustragere a autoturismelor au fost comise la intervale
relativ scurte de timp, s-au folosit aceleași metode și procedee la comiterea faptelor, respectiv:
pe timp de noapte, prin folosirea unei șurubelnițe pentru a deschide şi porni autoturismele, iar
scopul a fost același de fiecare dată, respectiv: sustragerea de autoturisme marca Dacia în vederea
dezmembrării și valorificării pieselor rezultate, se constată că inculpaţii au acționat în realizarea
aceleiași rezoluții infracționale, fiind îndeplinite cerințele infracțiunii continuate, conform art.35
alin.1 Cod penal, raportat la Decizia nr. 368/30.05.2017 a Curții Constituționale.
În ceea ce privește scopul în care au fost sustrase autoturismele, acesta a fost al însușirii
pe nedrept și nu cel al folosirii pe nedrept, având în vedere că inculpații nu urmăreau să se plimbe
cu acestea, ci să fie dezmembrate de inculpatul ... în vederea valorificării. În acest sens,
abandonarea primului autoturismului s-a datorat defectării acestuia, scopul însușirii pe nedrept
rezultând din faptul că inculpații și-au continuat activitatea infracțională și au sustras un al doilea
autoturism, pe care inculpatul ... l-a înstrăinat martorului ... (prin schimb cu un alt autoturism
Dacia pe care l-a dezmembrat și valorificat), după care, la scurt timp un al treilea autoturism, pe
care inculpatul ... l-a înstrăinat, având în vedere că inculpatul ... l-a văzut plecând cu acesta după
comiterea faptei. Scopul însușirii pe nedrept a autoturismelor sustrase rezultă și din faptul că
inculpatul ... se ocupa cu dezmembrarea de autoturisme și valorificarea pieselor astfel obținute
(astfel cum rezultă din declarația martorului ...).
Inculpații au acționat cu intenție directă, aceștia prevăzând rezultatul faptelor săvârșite,
respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanelor vătămate, rezultat pe care l-au
urmărit, prin însușirea pe nedrept a bunurilor sustrase, fără consimțământul persoanelor
vătămate.
Prin urmare, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura
obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea), cât și
cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției), ale infracțiunii de furt calificat
în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea
art. 35 alin. 1 Cod penal, infracțiune care este nejustificată și imputabilă inculpaților ... și ...
În consecință, încadrarea juridică a faptei dată de instanța de fond, respectiv cea de furt
de folosință, în formă continuată, prev. de 230 alin. 1 Cod penal, art. 228 alin. 1 – art. 229 alin.
1 lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, este nelegală.
Pentru înlăturarea acestei nelegalități, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice
dintr-o infracțiune de furt în scop de folosință în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art.
230 alin. 1 Cod penal, art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal, art. 35 alin. 1 Cod
penal, într-o infracțiune de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1
lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale, referitoare la
autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare ..., persoană vătămată ... şi autoturismul
marca 1310 cu nr. de înmatriculare ..., persoană vătămată ..., fapte din 24/25 mai 2015 și 4/5 iunie
2015), având în vedere că pentru un act material, în dauna persoanei vătămate ..., s-a dispus
încetarea procesului penal prin împăcarea părților.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, de câte 9 luni închisoare, acestea sunt
netemeinice, fiind prea blânde raportat la criteriile de individualizare, prevăzute de art. 74 Cod
penal, precum și la noua încadrare juridică, de furt calificat, care este sancționată mai aspru de
legiuitor față de furtul de folosință.
Astfel, având în vedere împrejurările comiterii faptelor (pe timp de noapte, prin folosirea
unei șurubelnițe pentru forțarea sistemului de închidere în vederea pătrunderi în autoturisme și
pentru pornirea acestora), urmările produse (cauzarea unor pagube importante persoanelor
vătămate, recuperarea a două dintre mașini datorându-se cercetărilor efectuate de poliție),
persoana și atitudinea lor (inculpatul ... având antecedente penale, dar a recunoscut faptele încă
din faza urmării penale, iar inculpatul ..., deși nu are antecedente penale, are totuși două amenzi
administrative, a avut inițiativa comiterii faptelor și se ocupa de înstrăinarea autoturismelor sau
de dezmembrarea acestora și comercializarea pieselor obținute), Curtea apreciază că aplicarea
unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare fiecărui inculpat este aptă să asigure atingerea scopului
pedepsei, respectiv: prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte faţă
de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării
în societate a acestora.
Față de considerentele de mai sus, referitoare la majorarea pedepselor aplicate
inculpaților, este nefondată cererea inculpatului ... de reducere a pedepsei închisorii.
Hotărârea primei instanțe este netemeinică cu privire la soluția de amânare a aplicării
pedepsei inculpatului ..., întrucât nu este îndeplinită condiția prev. de art.83 alin.1 lit.d Cod
penal, Curtea apreciind necesară aplicarea pedepsei pentru îndreptarea inculpatului, având în
vedere împrejurările comiterii faptei și persoana acestuia.
În acest sens, se observă că faptele comise de inculpat sunt destul de grave, fiind săvârșite
pe timp de noapte, prin folosirea unei șurubelnițe pentru forțarea sistemului de închidere în
vederea pătrunderii în autoturisme și pentru pornirea acestora, și cauzând pagube importante
persoanelor vătămate, recuperarea a două dintre mașini datorându-se cercetărilor efectuate de
poliție și nu acestuia, scopul fiind acela al înstrăinării autoturismelor sau dezmembrării acestora
și comercializării pieselor obținute.
Cu privire la atitudinea inculpatului se constată că acesta a căutat să își minimalizeze
contribuția, la urmărirea penală nerecunoscând faptele comise, încercând să acrediteze ideea că
autoturismul sustras și găsit la martorul ... l-ar fi cumpărat de la niște persoane necunoscute.
Recunoașterea faptei în faza de judecată are ca efect reducerea cu o treime a limitelor
pedepsei închisorii, potrivit art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Împrejurările legate de persoana inculpatului, respectiv: lipsa condamnărilor penale (din
fișa de cazier rezultând că i s-au aplicat două amenzi administrative pentru faptele de tăinuire și
conducerea unui vehicul neînmatriculat), prezentarea sa în faţa organelor judiciare, se impuneau
a fi valorificate la momentul alegerii modalității de executare, în sensul dispunerii suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin urmare, se impunea condamnarea inculpatului ... pentru comiterea infracțiunii
deduse judecății și nu amânarea aplicării pedepsei.
Cererea inculpatului ... de a se contopi și pedeapsa de 7 ani și 8 luni pe care o execută, nu
poate fi primită deoarece această pedeapsă nu a fost avută în vedere de către prima instanță la
soluționarea antecedentelor penale (ținând cont de Decizia nr.70/2007 a Înaltei Curți de Casaţie
şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 539 din 17 iulie 2008, care a stabilit
că instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate
pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente,
pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către
prima instanţă), dar acesta poate formula, ulterior rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o
cerere de modificare pedepse, conform art. 585 Cod procedură penală.
Se mai constată că, în ceea ce în privește pe inculpatul ..., deducerea perioadei executate
începând cu data de la 05.04.2016 este nelegală, din actele dosarului, respectiv sentința penală
nr. 382/08.09.2016 a Judecătoriei Tecuci, rezultând că deducerea perioadei executate trebuie
începută de la data de 07.05.2016.
Prin urmare, corect trebuia dedusă perioada executată de la 07.05.2016 la 14.06.2018.
Latura civilă a fost corect soluționată prin obligarea inculpaților în solidar la plata
contravalorii mașinii sustrase către partea civilă ..., care nu și-a recuperat-o.
În consecinţă, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., s-a admis apelul declarat
de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi
s-au înlăturat dispoziţiile privind stabilirea și amânarea aplicării pedepsei inculpatului ... și cele
privind condamnarea inculpatului ..., pentru comiterea infracțiunii de furt de folosință în formă
continuată, precum și dispozițiile de stabilire a pedepsei rezultante inculpatului ... și de deducere
a perioadei executate.
În rejudecare, s-a dispus condamnarea celor doi inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii
de furt calificat în formă continuată, la pedepsele arătate mai sus.
Ţinând cont că inculpatul ... s-a prezentat în fața organelor judiciare, a recunoscut în fața
instanței de fond fapta comisă și s-a prevalat de procedura simplificată, nu are alte antecedente
penale (cu excepția celor două amenzi administrative), a fost de acord cu prestarea unei munci
în folosul comunităţii, Curtea a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără
executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, urmând a se dispune
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta măsurile de supraveghere
prevăzute de art.93 alin.1 Cod penal, obligaţia prevăzută de art.93 alin.2 lit.b Cod penal, şi va
presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria
comunei ... sau la Școala gimnazială com. ..., jud. ..., conform art. 93 alin.3 Cod penal.
Se va desemna ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune ...
Pentru inculpatul ..., având în vedere antecedentele penale ale acestuia, singura modalitate
de executare este cea efectivă într-un loc de detenție, urmând a se recontopi pedepsele pentru
infracțiunile concurente care au fost deja avute în vedere de către instanța de fond, cu deducerea
perioadei executate de la 07.05.2016 la 14.06.2018.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de
inculpatul ... împotriva sentinţei penale apelate.
4. Titlu: Pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis
de conducere prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal.
Cuprins pe materii: Drept penal special. Infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis
de conducere prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal.
Indice alfabetic: Drept penal
Drept penal special
Legislaţie relevantă: art. 335 alin. 3 Cod penal, Decizia nr. 11/18.02.2021 a ÎCCJ (Completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)
Rezumat: Criticile Parchetului referitoare la nelegalitatea pedepsei amenzii aplicate
inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. 3 Cod penal, întrucât nu ar fi
prevăzută de lege, nu pot fi primite de instanţa de apel.
Curtea apreciază că sintagma „cu aceeaşi pedeapsă” din conţinutul art. 335 alin. (3) din
Codul penal face trimitere la pedeapsa prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, la care
s-a raportat și prima instanță de judecată.
Un argument esențial în sprijinul acestei concluzii este faptul că, din perspectiva tehnicii
legislative, în cuprinsul Codului penal, legiuitorul utilizează sintagma „cu aceeaşi pedeapsă”,
făcând trimitere la pedeapsa prevăzută în alineatul precedent și în cuprinsul altor articole
(şantaj, viol, abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, nerespectare a măsurilor privind
încredinţarea minorilor etc).
Un alt argument este dat și de interpretarea gramaticală şi sistematică a normei. Astfel,
având în vedere sintagma „aceeaşi pedeapsă”, precum şi poziţionarea alin. (3) după alin. (2)
din norma de incriminare, se deduce că voinţa legiuitorului este aceea de a utiliza ca reper, în
stabilirea limitelor speciale pentru alin. (3), limitele alineatului anterior, respectiv alin. (2).
Nu în ultimul rând și din perspectiva evoluţiei legislative Curtea constată că legiuitorul
a preluat aproape în integralitate reglementarea anterioară (art. 86 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002), păstrând inclusiv incriminarea respectivelor fapte în cadrul
infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, dar și trimiterea, în ceea ce
priveşte limitele de pedeapsă, la alineatul precedent, similar legislaţiei anterioare.

Decizia penală nr.304/A/25.02.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 179/10.11.2021 Judecătoria Tg. Bujor a admis cererea formulată
de inculpații ... și ... privind judecata cauzei conform procedurii prevăzută de art. 375 rap. la art.
374 alin. 4 Cod procedură penală.
În baza art. 396 alin. 1 şi 4 C.proc.pen. raportat art. 396 alin. 10 C.proc.pen. şi art. 83 şi
urm. C.pen., a stabilit pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de
conducerea unui vehicul fără permis de conducere – faptă prev. şi ped. art. 335 alin.1 C.Penal,
pentru inculpatul ...
În baza art. 83 C.pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei de 9 luni închisoare pe un
termen de supraveghere de 2 ani, calculat potrivit art. 84 alin. 1 C.pen., cu măsurile de
supraveghere prev. de art. 85 alin. 1 C.pen. și obligația de a presta o muncă neremunerată în
folosul comunităţii pe o perioadă de 30 de zile în cadrul Primăriei comunei ... sau a Şcolii
gimnaziale ..., potrivit art. 85 alin. 2 şi 3 C.pen.
 În temeiul art. 335 alin. (3) C.pen., cu aplic. art. 61 alin. (1), (2), (3) şi (4) lit. c) C.pen. şi
a art. 396 alin. (10) C.pr.pen., a stabilit în sarcina inculpatului ..., o pedeapsă cu amenda în
cuantum de 3.000 de lei, reprezentând echivalentul a 150 de zile amendă (20 de lei/zi amendă),
pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă
prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin.3 Cod penal.
În temeiul art. 83 şi 84 C.pen. a amânat aplicarea pedepsei stabilite pe un termen de
supraveghere de 2 ani, cu măsurile de supraveghere prev. de art. 85 alin. 1 C.pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul emis la data de
10.12.2020 în dosarul penal nr. 1021/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor,
înregistrat sub nr. .../316/2020, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpaților ..., pentru
săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335
alin. 1 Cod penal și ..., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de
conducere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin.3 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor sub nr. .../316/2020, la data de
14.12.2021.
Prin încheierea nr. 41 din data de 01.02.2021, judecătorul de cameră preliminară a
constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1021/P/2020 din data de 10.12.2020 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor privind pe inculpații ... și ... pentru săvârşirea
infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod
penal, respectiv a infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă
prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin.3 Cod penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor
de urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 03.11.2021, inculpații au declarat că recunosc
săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor şi au solicitat judecata cauzei în procedura simplificată.
Starea de fapt reținută în sarcina inculpaților a constat în faptul că la data de 23.06.2020,
ora 14.00, organele de poliţie din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră ..., jud. ..., aflându-se în
exercitarea atribuțiunilor de serviciu pe DJ ... la ieşirea din localitatea ... către localitatea ..., jud.
... au oprit în trafic autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare ..., condus de către inculpatul
..., care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, constatându-se
totodată că autoturismul i-a fost încredinţat pentru a fi condus pe drumurile publice de către tatăl
său, inculpatul ...
Instanța a constatat că vinovăția inculpaților este deplin dovedită de următoarele probe,
administrate în timpul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de constatare a infracţiunii
flagrante încheiat la data de 23.06.2020 de lucrătorii din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră
..., jud. ...; proces verbal de verificare în bazele de date ale Poliţiei Române din data de
23.06.2020; adresa nr. 82677 din data de 14.07.2020 a Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. ...;
adresa nr.8075/05.08.2020 a Consiliului Judeţean ...; declaraţii suspect/inculpat ...; declaraţii
suspect/inculpat ...; fişe cazier judiciar inculpaţi și adresa nr. 11074 din data de 12.10.2021 a
Consiliului Judeţean ..., solicitată de către instanța de judecată, în care se arată că în perioada
22.01.2020 – 22.06.2020, drumul judeţean DJ ..., între localitățile ... și ... a fost drum public
deschis circulației publice.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului ..., care în data de 23.06.2020, orele 14.00, a
condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare ... pe ... între localităţile ... şi ..., jud. ...
fără a deţine permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, context în care a fost
depistat în flagrant de către organele de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
de conducerea unui vehicul fără permis de conducere – faptă prev. art. 335 alin.1 Cod penal.
Fapta inculpatului ..., care în data de 23.06.2020, a încredinţat autoturismul proprietate
personală marca Audi cu nr. de înmatriculare ... spre a fi condus pe DJ ... între localităţile ... şi
..., jud. ..., fiului său ..., despre care cunoştea că nu deţine permis de conducere pentru nici o
categorie de vehicule, context în care acesta din urmă a fost depistat în flagrant de către organele
de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără
permis de conducere – faptă prev. şi ped. art. 335 alin.3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74
Cod penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele
folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs
ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi
frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale al infractorului; conduita după
săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate,
situaţia familială şi socială.
Conform fişei de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei, ambii inculpați nu sunt
cunoscuți cu antecedente penale.
În ceea ce priveşte gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, instanţa a avut în
vedere şi valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin săvârşirea faptei, au fost puse în pericol
nu numai desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, dar şi valori
sociale mult mai importante, cum ar fi viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanelor
participante la trafic sau aflate în zona drumului public, precum şi proprietatea publică şi privată.
Dar, pe de altă parte, la stabilirea pedepsei, pentru inculpatul ... s-a avut în vedere că, în
faţa instanţei, inculpatul a avut o atitudine sinceră, atitudine ce atrage aplicarea prevederilor art.
396 alin. 10 C.p.p. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în
cazul pedepsei închisorii şi cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii – în situaţia recunoaşterii
săvârşirii faptelor, în modalitatea reţinută prin rechizitoriu.
Prin urmare, în considerarea celor expuse, instanța a stabilit pedeapsa de 9 (nouă) luni
închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere –
faptă prev. şi ped. art. 335 alin.1 C.Penal, pentru inculpatul ..., iar în baza art. 83 C.pen. a dispus
amânarea aplicării pedepsei.
La alegerea şi individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului ..., instanţa a avut
în vedere, potrivit art. 74 C.pen., că fapta a fost comisă printr-o modalitate care relevă un anumit
grad de periculozitate socială, că starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită poate fi
apreciată ca medie, dat fiind că inculpatul este tatăl inculpatului ..., nu este cunoscut cu
antecedente penale, are o familie, îşi câştigă în mod onest existenţa, prin muncă, având bune
caracterizări de la primarul localității ... și comunitate, iar pe parcursul procesului penal a adoptat
o atitudine constant sinceră, recunoscând săvârşirea faptei, colaborând cu organele judiciare şi
contribuind la epuizarea procedurii de judecată într-un termen rezonabil.
Faţă de aceste criterii, instanţa a stabilit în sarcina inculpatului ... o pedeapsă cu amenda
de 3.000 de lei, reprezentând echivalentul a 150 de zile amendă (20 de lei/zi amendă), pentru
săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere-faptă prevăzută şi
pedepsită de art. 335 alin.3 Cod penal, iar în temeiul art. 83 şi 84 C.pen. a amânat aplicarea
pedepsei.
 Împotriva sentinţei penale menționate anterior, în termen legal a formulat apel Parchetul
de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor.
În esență, în motivarea apelului s-a arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este
nelegală sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului ..., respectiv amenda penală, apreciindu-se
că art. 335 alin. 3 Cod penal nu ar permite posibilitatea aplicării unei pedepse cu amenda penală,
ci doar a închisorii întrucât s-ar referi la pedeapsa prevăzută de lege la alineatul 1 al aceluiași
articol, respectiv de la 1 an la 5 ani închisoare.
În opinia procurorului, alineatul 3 al art. 335 ar fi sancționată o „complicitate la”
infracțiunile prevăzute de art. 335 alin.1 și 2 Cod penal, sub forma încredințării autoturismului,
pedeapsa urmând a se raporta fie la dispozițiile alineatului 1, fie la dispozițiile alineatului 2 ale
articolului respectiv, funcție de situația particulară a persoanei cărei i s-a încredințat vehiculul
spre a fi condus pe drumurile publice.
În aceste condiții, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în
rejudecare condamnarea inculpatului la o pedeapsă legală, respectiv cea a închisorii, în limitele
prevăzute de lege reduse ca urmare a reținerii procedurii simplificate, a cărei executare să fie
amânată potrivit dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Apelul este nefondat.
Verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu,
în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 C.proc.pen., Curtea constată că, pe baza unei analize
complete a materialului probator, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt,
încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului ..., acesta recunoscând de altfel săvârşirea
faptei reţinute în sarcina sa şi solicitând a se face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 375 Cod
procedură penală, referitoare la procedura abreviată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii.
Cu referire la pedeapsa aplicată de instanţa de fond inculpatului ..., contrar susținerilor
procurorului, Curtea consideră că aceasta este legală și temeinică.
În acest sens, reținem că, inculpatul ... a fost trimis în judecată pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 3 Cod penal, constând în aceea că, în data de 23.06.2020,
a încredinţat autoturismul proprietate personală marca Audi cu nr. de înmatriculare ... spre a fi
condus pe DJ ... între localităţile... şi ..., jud. ..., fiului său ..., despre care cunoştea că nu deţine
permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, context în care acesta din urmă a fost
depistat în flagrant de către organele de poliţie.
Potrivit disp. art. 335 Cod penal - Conducerea unui vehicul fără permis de conducere:
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o
persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere
este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al
cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost
suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care încredinţează un vehicul pentru
care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe
drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute în
alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.
 Curtea apreciază că sintagma „cu aceeaşi pedeapsă” din conţinutul art. 335 alin. (3) din
Codul penal face trimitere la pedeapsa prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, la care
s-a raportat și prima instanță de judecată.
Un argument esențial în sprijinul acestei concluzii este faptul că, din perspectiva tehnicii
legislative, în cuprinsul Codului penal, legiuitorul utilizează sintagma „cu aceeaşi pedeapsă”,
făcând trimitere la pedeapsa prevăzută în alineatul precedent și în cuprinsul altor articole.
Spre exemplu, în cazul infracţiunii de şantaj prevăzute de art. 207 din Codul penal, în
alin. (2) se prevede: „cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei
fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de
familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).”
În cazul infracţiunii de viol prevăzute de art. 218 din Codul penal, în alin. (2) se prevede:
„cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în
condiţiile alin. (1).”
În cazul infracţiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor prevăzute de art. 239
din Codul penal, în alin. (2) se prevede: „cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei
care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă
creditorului.”
În cazul infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorilor
prevăzute de art. 379 din Codul penal, în alin. (2) se prevede: „cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre
creştere şi educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături
personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.”
Un alt argument este dat și de interpretarea gramaticală şi sistematică a normei. Astfel,
având în vedere sintagma „aceeaşi pedeapsă”, precum şi poziţionarea alin. (3) după alin. (2) din
norma de incriminare, se deduce că voinţa legiuitorului este aceea de a utiliza ca reper, în
stabilirea limitelor speciale pentru alin. (3), limitele alineatului anterior, respectiv alin. (2).
Nu în ultimul rând și din perspectiva evoluţiei legislative, Curtea constată că legiuitorul
a preluat aproape în integralitate reglementarea anterioară (art. 86 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002), păstrând inclusiv incriminarea respectivelor fapte în cadrul
infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, dar și trimiterea, în ceea ce
priveşte limitele de pedeapsă, la alineatul precedent, similar legislaţiei anterioare.
În fine, Curtea reamintește în același sens și Decizia nr. 11/18.02.2021 a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală) prin
care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
II-a penală, în Dosarul nr. 6.396/740/2019 (1.993/2020), prin care se solicită pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: dacă
formularea cuprinsă în art. 335 alin. (3) din Codul penal, respectiv, „cu aceeaşi pedeapsă”, face
trimitere la pedeapsa prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal sau face trimitere la pedeapsa
prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal, art. 335 alin. (2) din Codul penal sau art. 336 din
Codul penal, în funcţie de elementul material alternativ al faptei comise.
Decizia menționată anterior a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu era întrunită
condiţia privind existenţa unei veritabile chestiuni de drept, apreciindu-se că procedura sesizării
Înaltei Curți pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu poate fi folosită în
cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc
de îndoială.
Din considerentele deciziei se desprinde aceeași concluzie, potrivit căreia legiuitorul
utilizează sintagma „cu aceeaşi pedeapsă” din cuprinsul alineatului 3 al articolului 335 Cod
penal, făcând trimitere la pedeapsa prevăzută în alineatul precedent.
Aşadar, contrar criticilor formulate de procuror în cadrul prezentului apel, Curtea
apreciază că în cauză nu se impune modificarea naturii pedepsei principale - amenda penală în
cuantum de 3000 lei (150 zile închisoare x 20 lei/zi amendă) - sancţiunea pecuniară aleasă de
instanţa de fond fiind legală, dar și temeinică, în măsură să contribuie la realizarea scopului
educativ, coercitiv şi preventiv al procesului penal.
În concluzie, reţinând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, în
temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, Curtea a respins ca nefondat apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor.

5. Titlu: Nelegalitatea sentinței penale prin care s-a dispus obligarea inculpatului la prestarea
unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 zile.
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere. Măsurile de supraveghere şi obligaţiile
Indice alfabetic: Drept penal
individualizarea pedepsei
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Legislaţie relevantă: art. 91, art. 93 Cod penal
Rezumat: Hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală cu privire la numărul de 30
de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii la care a fost obligat inculpatul ..., acesta
fiind sub limita minimă prevăzută de lege.
În acest sens, art. 93 al. 3 Cod penal stabilește că pe parcursul termenului de
supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o
perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile.
Prin urmare, în sarcina inculpatului ... nu se putea stabili un număr mai mic de 60 de
zile de muncă neremunerată în folosul comunității.

Decizia penală nr. 207/A/09.02.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 1545/04.11.2021 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr.
922/196/2021, în baza art. 336 alin 1 Cod penal cu aplic. art. 396 alin 10 Cod procedură penală
a fost condamnat inculpatul ... la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.335 alin.1 Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii
de 8 luni.
În baza art. 38 alin 2 Cod penal, instanţa a reţinut că faptele sunt săvârșite în concurs
ideal.
 În baza art. 39 alin 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea
de 8 luni închisoare sporită cu 2 luni şi 20 de zile reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 8
luni închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 10 luni şi 20 de zile.
În baza art.91 alin.1 Cod penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de
10 luni şi 20 de zile pe durata termenului de încercare de 2 ani.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, s-a atras atenţia conduitei sale viitoare şi a consecinţelor
la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori
nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, putând ca în caz de
nerespectare suspendarea să fie revocată.
În baza art.93 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere,
condamnatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale
de existenţă.
În baza art.93 alin.2 Cod penal lit. d Cod penal s-a impus inculpatului ca pe perioada
aceluiaşi termen de încercare să nu părăsească teritoriul ţării fără acordul instanţei.
În baza art.93 alin.3 Cod penal a fost obligat inculpatul la prestarea unui număr de 30 de
zile de muncă în folosul comunităţii neremunerată la Biblioteca județeană ...
În baza art.274 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor
judiciare către stat în sumă de 450 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 25.01.2021 pe rolul Judecătoriei Brăila a fost înregistrat sub numărul
.../196/2021, rechizitoriul numărul 7366/21.01.2021 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Brăila, de trimitere în judecată în stare de libertate a inculpatului ... pentru săvârşirea
infracţiunilor de conducere fără permis prev. de art. 335 alin 1 Cp şi conducere sub influenţa
alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 Cp cu aplic art. 38 alin. 1 Cp.
În fapt s-a reţinut că, la data de 28.12.2019 inculpatul a condus în jurul orei 23,40
autoturismul marca Daewoo Matiz cu numărul de înmatriculare ... pe drumurile publice din ...,
deşi nu avea permis de conducere şi se afla şi sub influenţa alcoolului.
În faţa instanţei, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, solicitând ca judecata să aibă
loc conform procedurii simplificate prev. de art. 374 alin 4 Cod procedură penală.
Prin încheierea din data de ..., instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor din
concurs real în concurs ideal de infracţiuni.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, la data de 28.12.2019,
inculpatul se afla singur la domiciliul său din cartier ..., ..., unde a consumat 6 sticle de bere
Bergenbier. După aceasta inculpatul a plecat pe jos până în zona ... unde se afla parcat
autoturismul Daewo Matiz ... care aparţinea prietenei sale ... S-a urcat la volan pentru că, cheile
autovehiculului erau mereu la inculpat şi a mers până pe str. ..., unde i-a solicitat prietenei să
vină. Aceasta a venit, a observat că inculpatul conducea autoturismul, deşi nu avea permis şi era
şi sub influenţa alcoolului, solicitându-i să lase undeva maşina. Pe drum maşina a fost oprită de
un echipaj de poliţie.
 Fiind condus la spital unde i-au fost recoltate probe biologice, s-a stabilit că alcoolemia
era de 1,77 g%0.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului care la data de 28.12.2019 a condus pe drumurile
publice maşina Daewoo Matiz cu numărul de înmatriculare ... pe drumurile publice din ..., deşi
nu avea permis de conducere şi o alcoolemie de 1,77 g%o întruneşte atât elementele constitutive
ale infracţiunii de conducere fără permis prev. de art.335 alin.1 Cod penal cât şi pe cele ale
infracţiunii de conducere sub influenţa alcoolului.
Pe latură obiectivă, elementul material constă în acţiunea de a conduce pe drumurile
publice un autovehicul fără permis pentru infracţiunea de conducere fără permis, şi cu alcoolemie
peste limita de 0,80 g%0 în cazul infracţiunii de conducere sub influenţa alcoolului.
Pe latură subiectivă, s-a apreciat că şi într-un caz şi în celălalt inculpatul a acţionat cu
intenţie.
Faţă de cele analizate, instanţa a reţinut că faptele există, constituie infracţiuni, au fost
săvârșite de inculpat care răspunde penal.
Cu privire la infracţiuni, instanţa a stabilit pentru fiecare din ele cf. art. 74 Cod penal o
pedeapsă care a avut în vedere lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptelor,
orientându-se spre pedepse de câte 8 luni închisoare pentru fiecare. În urma aplicării
mecanismului de contopire, instanţa a stabilit inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 8 luni
închisoare sporită cu 2 luni şi 20 de zile reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 8 luni
închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 10 luni şi 20 de zile. Ca
modalitate de executare a pedepsei, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei
aplicate pe termenul de 2 ani.
În baza art. 91 alin 4 Cp instanţa a atras atenţia conduitei sale viitoare şi a consecinţelor
la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori
nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, putând ca în caz de
nerespectare suspendarea să fie revocată.
În baza art. 93 alin 1 Cp s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, condamnatul
să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale
de existenţă.
În baza art.93 alin 2 Cod penal lit.d Cod penal s-a impus inculpatului ca pe perioada
aceluiaşi termen de încercare să nu părăsească teritoriul ţării fără acordul instanţei.
În baza art.93 alin 3 Cod penal instanţa a obligat inculpatul la prestarea unui număr de 30
de zile de muncă în folosul comunităţii neremunerată la Biblioteca Județeană ...
În baza art.274 alin 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat în sumă de 450 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila,
invocând nelegalitatea soluţiei dispuse de instanţa de fond din perspectiva aplicării dispozițiilor
art. 93 al.3 Cod penal, în sensul că s-a dispus obligarea la prestarea unei munci neremunerate în
folosul comunității în cuantum de 30 de zile, deşi perioada minimă prevăzută de lege este de 60
de zile.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila este fondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de
fapt şi de drept, conform art.417 al. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că situaţia de fapt
şi vinovăţia inculpatului vizând săvârşirea infracțiunilor deduse judecăţii, au fost corect stabilite
de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică
corespunzătoare faptelor penale comise de acesta.
Pedepsele la care a fost condamnat inculpatul ..., de câte 8 luni închisoare, sunt egale cu
minimul special (redus cu o treime ca urmare a procedurii simplificate) prevăzut de lege pentru
cele două infracțiunii deduse judecății, fiind just individualizate față de împrejurările comiterii
faptelor, urmările acestora și persoana inculpatului (care se află la primul impact cu legea penală,
este integrat social și a recunoscut faptele).
De asemenea, și soluția de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere este
temeinică și legală, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 91 Cod penal.
Hotărârea pronunțată de prima instanță este însă nelegală cu privire la numărul de 30 de
zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii la care a fost obligat inculpatul ..., acesta
fiind sub limita minimă prevăzută de lege.
În acest sens, art. 93 al. 3 Cod penal stabilește că, pe parcursul termenului de
supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă
cuprinsă între 60 şi 120 de zile.
Prin urmare, în sarcina inculpatului ... nu se putea stabili un număr mai mic de 60 de zile
de muncă neremunerată în folosul comunității.
Având în vedere cele mai sus arătate, ținând seama de faptul că și pedepsele au fost
orientate în cauză spre minimul lor special, Curtea consideră că obligarea inculpatului la numărul
minim, de 60 de zile, prevăzut de lege de muncă neremunerată în folosul comunităţii este
suficient pentru atingerea scopului impunerii acestei obligații, respectiv asigurarea echilibrului
dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracţiuni,
şi menţinerea în comunitate a inculpatului, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 253/2013.
Sub un alt aspect, din oficiu, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este nelegală
întrucât în mod greșit a fost indicată o singură instituție din comunitate unde inculpatul trebuie
să execute munca neremunerată în folosul comunității.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 404 al. 2 Cod procedură penală, în cazul în care dispune
suspendarea executării acesteia, în dispozitiv se menţionează şi măsurile de supraveghere şi
obligaţiile, prevăzute la art. 93 alin. (1) - (3) din Codul penal, pe care trebuie să le respecte
condamnatul, se pun în vedere acestuia consecinţele nerespectării lor şi ale săvârşirii de noi
infracţiuni şi se indică două entităţi din comunitate unde urmează a se executa obligaţia de a
presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, prevăzută la art. 93 alin. (3) din Codul penal,
după consultarea listei privind posibilităţile concrete de executare existente la nivelul fiecărui
serviciu de probaţiune.
Ca atare, Curtea va modifica dispoziția din cuprinsul sentinţei apelate privind prestarea
de către inculpatul ... a muncii neremunerate în sensul că, alături de Biblioteca Judeţeană ... va
indica și o a doua entitate din comunitate unde inculpatul să poată presta această obligație.
 Față de considerentele mai sus arătate, Curtea va admite apelul promovat în cauză de
Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, urmând ca în rejudecare hotărârea primei instanțe să fie
reformată în mod corespunzător, conform dispozitivului prezentei decizii.

6. Titlu: Reţinerea excesului neimputabil în apărare - cauză de neimputabilitate, în loc de cauza

justificativă a legitimei apărări
Cuprins pe materii: art.19 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal
Rezumat: În opinia instanţei de control judiciar, nu este îndeplinită în cauză cea din urmă
condiţie privind apărarea – condiţia proporţionalităţii cu gravitatea pericolului şi cu
împrejurările în care s-a produs atacul. Astfel, în literatura de specialitate, s-a apreciat că
analizarea acestei condiţii se face în funcţie de împrejurările concrete în care a avut loc atacul
şi apărarea, de valorile ce au fost sau au putut fi afectate, de constituţia sau abilitățile fizice ale
persoanelor implicate, de obiectele folosite în atac respectiv în apărare, de profilul psihologic
al combatanților.
În speţa de faţă cei doi protagonişti sunt persoane simple, care locuiesc în mediul rural
şi au un nivel mediu de instruire. Victima era o persoană tânără (32 ani), mult mai puternică şi
mai activă, în timp ce inculpatul este o persoană în vârstă (71 ani) – prin urmare între cei doi
exista un dezechilibru de forţe. Agresiunile exercitate de victimă au vizat integritatea fizică a
inculpatului, însă loviturile au fost aplicate doar cu pumnii, la dosar neexistând probe că victima
ar fi fost înarmată cu un obiect contondent. Martora ... a declarat că acesta a rupt un pietroi de
la poartă, cu care intenţiona să-l agreseze pe inculpat. Acest lucru este confirmat de procesul-
verbal de cercetare la faţa locului şi de planşa foto aflată la dosar urm. pen. Dar chiar şi în
aceste condiţii, nu vom putea reţine o proporţionalitate de mijloace, în condiţiile în care
inculpatul a folosit o coasă pentru a se apăra, obiect tăietor care, în cele din urmă, a provocat
decesul victimei.
Cu toate acestea, Curtea va reţine că această depăşire a unei apărări proporţionale s-a
datorat tulburării şi temerii care puseseră stăpânire pe inculpatul ... Acesta fusese urmărit şi
agresat tot drumul de la bar până la locuinţa sa de către victima ... Acesta din urmă se afla în
stare de ebrietate şi avea un renume nu foarte bun în comunitate, din cauza comportamentului
agresiv. Mai mult, mama şi concubina victimei au încercat în repetate rânduri să-l convingă pe
acesta să revină la domiciliu – recunoscând indirect că se temeau de un posibil conflict generat
de firea sa irascibilă. Faptul că victima ... se afla în stare de ebrietate nu l-a făcut pe acesta mai
puţin periculos, ci dimpotrivă i-a potenţat violenţa. Îmbibaţia alcoolică descoperită în corpul
său nu este nicicum una care să paralizeze orice reacţie (chiar concubina recunoaşte că acesta
nu era foarte beat). Dovadă stă faptul că ... nu numai că a avut puterea să agreseze inculpatul
şi să-l urmărească până la domiciliu, ci a reuşit să smulgă şi pălăria din piatră a stâlpului de la
poarta acestuia.
Chiar dacă disproporţionată, reacţia inculpatului este cea unui om speriat, încolţit şi
agresat în propria sa curte, care nu a găsit altă soluţie de a se apăra decât folosirea (nefericită
de altfel) a unui instrument de lucru (coasa) pe care îl avea la îndemână.
 Din punct de vedere teoretic, în cazul excesului de apărare, cel care se apără se afla în
faţa unui atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia,
drepturile acestora sau un interes general, dar mijloacele folosite în apărare sunt exagerate,
depăşesc pericolul pe care îl reprezintă atacul, din cauza tulburării sau temerii.

Decizia penală nr. 170/A/03.02.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 42/15.04.2021 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.
.../113/2020, s-a dispus înlăturarea dispoziţiilor art.75 alin.1 lit. a) din Noul Cod penal privind
scuza provocării şi reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 19 din Noul Cod penal
privind legitima apărare.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. d) teza a I-a
Cod procedură penală şi art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, în referire la art. 19 din Noul Cod
penal, s-a dispus achitarea inculpatului ... sub aspectul comiterii infracţiunii de omor prevăzută
de art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal, întrucât este incidentă o cauză justificativă – legitima
apărare.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, în referire la art. 242 alin. 1 Cod procedură
penală a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul ...
În baza art. 399 alin. 4 Cod procedură penală prezenta hotărâre este executorie de îndată
cu privire la revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpatul ...
Dispozitivul a fost comunicat de îndată instituţiilor prevăzute de art. 215 alin. 5 Cod
procedură penală.
S-a constatat că inculpatul s-a aflat în stare legală de reţinere şi de arest la domiciliu în
perioada 14.09.2020 – 24.12.2020 inclusiv.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b) Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bucăţi
- coasă ridicată din curtea inculpatului şi folosită la comiterea faptei, corp delict aflat la Camera
de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal din data de 30.10.2020.
În baza art. 331 Cod procedură penală s-a dispus înaintarea la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Brăila a unei bucăţi – toporişcă cu mâner din lemn de 30 cm predată organelor de
poliţie - aflată la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal din
data de 30.10.2020, folosită de martorul ... la comiterea unei fapte de ameninţare a familiei
inculpatului, faptă pentru care s-a dispus clasarea, pentru ca Parchetul de pe lângă Tribunalul
Brăila să se pronunţe cu privire la restituirea ori sesizarea judecătorului de cameră preliminară
competent în vederea confiscării speciale a acestui corp delict, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. c)
Cod procedură penală şi art. 5491 Cod procedură penală.
În baza art. 404 alin. 4 lit. i) Cod procedură penală, raportat la art. 162 alin. 2 Cod
procedură penală, s-a dispus păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei, a mijloacelor
materiale de probă ridicate cu ocazia efectuării cercetărilor penale ambalate în coletele MAI nr.
1 – 4 şi 7 sigilate prin ştampilare cod ..., în coletele MAI nr. 1 – 3 sigilate prin ştampilare cod
39010, precum şi în coletele MAI nr. 1 - 7 sigilate prin ştampilare cod ..., conţinând probe
biologice şi obiecte de vestimentaţie ale victimei şi ale inculpatului, îmbibate cu probe biologice,
toate aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal din
data de 30.10.2020.
 În baza art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 19 Cod procedură penală, în referire
la art. 1357 şi art. 1360 din Noul Cod civil:
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă ...
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă ...
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de părţile civile minore ... şi ...
– prin intermediul reprezentantului legal ... în calitate de părinte.
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de
ambulanţă judeţean ...
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, suma de 2896 lei reprezentând cheltuieli
judiciare avansate de stat (din care suma 2146 lei în faza de urmărire penală, iar suma de 750 lei
în faza de judecată), a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 583/P/2020 din data de 29.10.2020 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Brăila înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. .../113/2020 la data de 30.10.2020,
s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor,
prevăzută de art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a din
Noul Codul Penal.
S-a reţinut în esenţă în actul de sesizare a instanţei că inculpatul de mai sus, la data de
13.09.2020, în jurul orelor 19:45, a lovit cu o coasă pe vecinul său, victima ..., de 32 de ani, din
aceeași localitate, rezultând decesul victimei.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a
administrat următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu; procese-
verbale întocmite de către organele de urmărire penală; proces-verbal de cercetare la faţa locului
și planşă fotografică; fișa de urgență prespitalicească pentru victima ...; fişă de constatări
preliminare eliberată de ... pentru victima ...; raport medico-legal de necropsie nr. 304/A3/2020
din data de 14.09.2020 eliberat de ... la data de 23.10.2020 pentru victima ...; declarație persoană
vătămată ...; declaraţii martori ..., ... şi ...; adresa nr. 6378/28.10.2020 eliberată de ... +
desfășurător de servicii medicale de transport; proces-verbal de examinare fizică și planșă
fotografică; fişă de constatări preliminare nr. A 1/224 din 14.09.2020 eliberată de ... pentru
inculpatul ...; raport de primă examinare medico-legală nr. 224/2020 din data de 14.09.2020
eliberat de ... pentru inculpatul ...; planșă fotografică necropsie; declaraţii suspect/inculpat ...
Prin încheierea pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Brăila
în camera de consiliu la data de 03.12.2020, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, s-a
constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 583/P/2020 din data de 29.10.2020 al Ministerul Public
– Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, a administrării probelor, precum şi a efectuării actelor
de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul ... sub aspectul
săvârşirii infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal, cu reținerea
dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a) din Noul Cod penal.
În faza judecăţii, inculpatul a recunoscut acuzaţiile, aşa cum au fost reţinute în
rechizitoriul parchetului şi a precizat că în faţa agresiunii victimei el s-a apărat, aspecte care
fuseseră verificate şi în cuprinsul rechizitoriului, unde procurorul de caz a analizat condiţiile
legitimei apărări, nu a contestat probele de la urmărire penală, dar instanţa de judecată, având
nevoie de lămuriri sub aspectul verificării condiţiilor legitimei apărări şi scuzei provocării, a
dispus efectuarea cercetării judecătoreşti.
 Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost audiată partea civilă ..., precum şi martorii din
acte ... şi ..., instanţa completând probatoriul cu audierea martorilor ... şi ...
În cauză, s-a constituit parte civilă ... – concubina victimei, cu suma de 50.000 lei daune
materiale constând în cheltuieli de înmormântare şi cu suma de 450.000 lei daune morale, precum
şi copiii minori ai victimei, ... şi ... – prin intermediul reprezentantului legal ... în calitate de
părinte, cu câte o sumă de bani care va rezulta din probele administrate constând în plata unei
pensii de întreţinere lunară, până la data majoratului (încheierea de şedinţă de la termenul de
judecată din 15.01.2021).
La termenul de judecată din 19.03.2021 s-a constituit parte civilă şi mama victimei,
numita ..., cu suma de 50.000 lei daune materiale constând în cheltuielile de înmormântare şi
pomenirile ulterioare ale victimei.
Instanţa a administrat proba cu înscrisuri în completare pe latura civilă a cauzei, fiind
depuse la dosar înscrisuri privind veniturile inculpatului şi familiei Bertea.
Verificând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al
cercetării judecătoreşti, instanţa reţine că la data de 13.09.2020, în jurul orelor 19:30, victima ...,
din localitatea ..., jud. ... se afla în fața chioșcului ce aparține familiei ..., pe terasa de vară, situat
pe raza aceleiași localități, în apropierea domiciliului său.
La acel chioșc a sosit inculpatul ..., consăteanul său, persoană cu care în urmă cu ceva
timp avusese o discuție în contradictoriu, subiectul acesteia fiind o sumă de bani care îi dispăruse
din buzunar inculpatului.
Inculpatul ... și-a comandat 100 ml țuică, consumând-o acolo pe loc, precum şi o sticlă de
bere de 2 litri jumătate pe care a luat-o acasă, iar la plecarea spre domiciliu a fost abordat de
victimă care se aflat la o masă pe terasa de vară a barului, victima spunându-i inculpatului
zeflemitor „Ce faci, moşule?”, context în care inculpatul i-a adus aminte victimei că este posibil
să-i fi sustras o sumă de bani – aproximativ 200 lei – atunci când se aflau la spicuit, victima
sustrăgând aceşti bani, în opinia inculpatului, prin împingerea şi alăturarea corpurilor
concomitent cu introducerea de către victimă a mâinii în buzunarul hainelor inculpatului şi
sustragerea acelor bani.
Inculpatul nu l-a ameninţat, nu l-a injuriat şi nu l-a agresat pe victimă, iar această discuţie
scurtă a avut-o pe terasa barului în timp ce victima se afla la masă, iar inculpatul la o distanţă de
cca. 2 metri, în picioare.
Victima, s-a înfuriat pe loc şi i-a reproşat inculpatului că-l face „hoţ”, s-a ridicat în
picioare şi a început să-l înjure, să-l ameninţe şi să-l împingă pe inculpat, context în care a
intervenit martorul ... care se afla în bar şi i-a despărţit pe cei doi, cerându-i inculpatului să
meargă acasă.
Inculpatul a înţeles şi a părăsit imediat terasa barului, moment în care ... a intrat în
alimentara conexă barului pentru a servi nişte clienţi care tocmai veniseră pentru cumpărături,
aşa încât martorul ... nu a văzut ce s-a mai întâmplat în continuare.
Cert este că, atât inculpatul, cât şi victima nu aveau asupra lor vreun obiect contondent
ori vreun cuţit, topor, etc., lucru pe care l-a constatat şi martorul ..., dar care rezultă şi din
ansamblul probator al cauzei, iar martora ... nu a fost văzută pe terasa barului şi în niciun caz nu
aceasta i-ar fi despărţit pe inculpat şi pe victimă, context în care ar fi luat un topor de la inculpat
şi l-ar fi aruncat pe jos, aşa cum în mod mincinos a declarat această martoră la audierea sa în faţa
instanţei de judecată.
 A reţinut în continuare instanţa de judecată că imediat după plecarea de pe terasa barului,
inculpatul a fost urmat de către victimă care a început să îl agreseze pe inculpat, lovindu-l în
special cu pumnii în zona feţei, pe toată distanţa de aproximativ 50 metri de la bar şi până la
locuinţa inculpatului, fără ca acesta din urmă să riposteze în vreun fel.
Aşa fiind, nu poate fi adevărată susţinerea martorei ... care a precizat că ar fi luat pe
victimă de la bar şi în timp ce se îndrepta spre casă, victima ar fi fost strigată şi provocată de
către inculpat care se afla cu coasa în mână lângă poartă, aspecte care oricum nu se coroborează
nici cu declaraţia părţii civile ... care a precizat că inculpatul s-ar fi aflat, dimpotrivă, în curtea sa
cu acea coasă în mână, dar fără a amenința pe cineva şi că ... i-ar fi închis poarta inculpatului şi
i-ar fi spus să stea liniştit.
În realitate, pe baza probelor administrate, Tribunalul reţine că inculpatul a fost urmărit
îndeaproape de victimă, care l-a lovit pe inculpat în mod continuu pe tot drumul până acasă,
partea civilă ..., alertată de vecini, a sosit la faţa locului şi a încercat să-l oprească pe concubinul
său (victima din cauză), ţinându-l de tricou, dar nu a reuşit, rupându-se tricoul care a rămas în
faţa porţii, după care victima, dezlănţuită şi în stare avansată de ebrietate, la bustul gol, a pătruns
după inculpat în curtea celui din urmă, a rupt un ornament din piatră de la unul din stâlpii porţii
inculpatului, pe care l-a aruncat înspre capul inculpatului, cu intenţia vădită de a-l ucide pe acesta,
a continuat apoi să-l lovească pe inculpat în propria curte cu pumnii în zona feței,
ameninţându-l că îl va ucide, că „îi va tăia căpăţâna”, context în care inculpatul ... s-a deplasat
către un porumbar din curte, de pe gardul alăturat a luat o coasă care-i aparținea, s-a poziţionat
cu aceasta către zona de unde venea victima şi a început să facă cu acea coasă mişcări
semicirculare de la dreapta sa la stânga, aşa cum se coseşte, inculpatul fiind dreptaci, coasa fiind
ridicată la nivelul pieptului, mişcările fiind făcute de către inculpat pentru a-l ţine la distanţă pe
victimă, numai că victima a continuat să se îndrepte ameninţător către inculpat, astfel că acea
coasă a pătruns în braţul stâng al victimei, apoi a pătruns în hemitoracele stâng, interesând cordul
și plămânul stâng, coasa intrând şi ieşind din corpul victimei o singură dată, în cadrul acelor
mişcări semicirculare pe care inculpatul le executa.
Din aceste probe a rezultat, aşadar, că în timpul lovirii victimei cu coasa, cei doi
(inculpatul şi victima) se aflau faţă în faţă, aşa încât inculpatul nu a lovit cu coasa pe victima ...
din spate, în timp ce victima ar fi încercat să fugă, ci a lovit pe victimă în timp ce aceasta se afla
cu faţa la inculpat şi în timpul atacului.
Din aceleaşi probe mai rezultă că inculpatul nu avea cum să aibă asupra sa coasa mai
înainte de a pătrunde în curte victima, aşa cum au menţionat în mod mincinos ... şi ...
Mai mult decât atât, după intrarea în curtea inculpatului de către victimă, poarta a rămas
deschisă, iar ... şi ... se aflau în zona porţii şi râdeau văzând cum victima agresează pe inculpat.
Poarta a fost închisă ulterior de martora ... după ieşirea din curte a victimei, la momentul la care
a sosit martorul ... cu toporișca pentru a-l agresa pe inculpat.
S-a reţinut în continuare că, imediat după lovitură, victima s-a întors şi a părăsit curtea
inculpatului, a mai parcurs circa 40 m pe partea carosabilă, îndreptându-se spre domiciliul său,
însă din cauza rănii sângerânde a căzut pe mijlocul părții carosabile, nemaiputând să se ridice.
Au fost anunțate ambulanța și poliția, cei din urmă au ajuns primii la fața locului,
conducându-l pe inculpat la sediul de poliție pentru cercetări, apoi a sosit și ambulanța,
încercându-se acordarea primului ajutor, apoi victima a fost urcată în ambulanță și transportată
către spital pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale.
 Pe drumul către unitatea spitalicească, victima ... a decedat.
Serviciul de Medicină Legală ... a formulat concluziile preliminare relative la agresarea
victimei, din fișa de constatări preliminare eliberată rezultând următoarele: ”1. Moartea numitului
... a fost violentă; 2. Ea s-a datorat insuficienței cardio-circulatorii acute, consecința unei plăgi
înjunghiate cu traiect transfixiant prin brațul stâng și penetrantă în hemitoracele stâng cu
interesarea organelor intratoracice (cord, plămân stâng), cu hemotorax și hemoragie externă
masivă; 3. Între plaga înjunghiată și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată;
4. Plaga constatată are o direcție de sus în jos și dinspre posterior spre anterior”.
Concluziile preliminare mai sunt susținute și prin raportul medico-legal de necropsie nr.
304/14.09.2020 eliberat de S.M.L. ..., din care mai rezultă că: ”în momentul decesului, cadavrul
prezenta o alcoolemie de 3,36 g ‰ și o alcoolurie de 4,08 g ‰.”
La faţa locului a ajuns la scurt timp după comiterea faptei de către inculpat şi martorul
ocular ..., prieten apropiat al victimei, care, fiind indignat de moartea prietenului său, a luat o
toporişcă pe care o purta pe cadrul bicicletei şi a încercat să intre în curtea inculpatului pentru
a-l ataca pe acesta, ameninţându-l cu moartea, precizând că îl va omorî pe inculpat aşa cum acesta
i-a omorât prietenul, numai că martora ..., soţia inculpatului, i-a închis poarta şi i-a spus
martorului să plece, context în care martorul ... a plecat de la faţa locului, lăsând acolo toporişca
pe care au ridicat-o organele de poliţie, au fotografiat-o şi au depus-o la camera de corpuri delicte.
Având în vedere aceste probe autentice, nu se poate lua în considerare ultima declaraţie
dată de ... în faţa instanţei de judecată care a precizat că nu-şi recunoaşte toporişca fotografiată
şi depusă la camera de corpuri delicte, întrucât chiar la urmărire penală a declarat că acea
toporişcă ce se află acum la camera de corpuri delicte i-a fost ridicată de către organele de poliţie,
dar Tribunalul apreciază că reţinerea martorului în a-şi recunoaşte acest corp delict este justificată
de faptul că cu acest obiect a ameninţat cu moartea pe inculpat, faptă pentru care în cursul
urmăririi penale a primit soluţia de clasare.
În lumina acestei interpretări a probatoriului cauzei, nu poate fi luată în considerare
afirmaţia mincinoasă a martorei ... conform cu care toporişca de la dosar ar fi fost luată de la
inculpat, pentru că această toporişcă, chiar dacă, la un moment dat, la finalul evenimentului, după
ce victima se afla deja lovită şi căzută în stradă, ar fi avut-o în mână martora (aşa cum ar fi văzut
la un moment dat ...), fusese abandonată de către martorul ... şi ridicată apoi de către organele
de poliţie sosite la faţa locului.
În ceea ce priveşte pe inculpatul ..., atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpat
acestuia i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile procesuale şi a dorit să dea declaraţie
în cauză, în calitate de suspect, având o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise,
atitudine care a fost consemnată în prezența apărătorului desemnat din oficiu, av. ... din cadrul
Baroului ..., aşa cum a precizat şi procurorul de caz în rechizitoriul său.
Numai că procurorul de caz nu a elucidat întrutotul aspectele relevante ale cauzei, atunci
când i-a luat declaraţia inculpatului, în sensul că nu l-a întrebat pe inculpat ce anume mişcări a
efectuat cu coasa, cum era poziţionat faţă de victimă în momentul când aceasta a fost lovită cu
coasa, aşa încât aceste aspecte elucidate ulterior de către instanţa de judecată în etapa cercetării
judecătoreşti nu pot fi interpretate ca o nerecunoaștere a faptei din partea inculpatului, ci
dimpotrivă se reţine că inculpatul a recunoscut situaţia de fapt aşa cum aceasta rezultă din probele
dosarului, mai cu seamă din probele ştiinţifice, adică concluziile preliminare ale Serviciului de
Medicină Legală ... şi raportul medico-legal de necropsie nr. 304/14.09.2020 întocmit de către
Serviciul de Medicină Legală ..., cu planşele foto aferente.
De asemenea, întrucât și inculpatul ... prezenta urme de violență fizică la nivelul corpului,
și acesta a fost examinat medico-legal.
Astfel, din fișa de constatări preliminare nr. A 1/224 din 14.09.2020 coroborată cu
raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei cu același număr eliberate de
Serviciul de Medicină Legală ... se desprind următoarele concluzii: ”Numitul ... prezintă la
nivelul nasului și genunchiului stâng leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, urmată
de cădere pe un plan dur cu suprafață accidentată, la data de 13.09.2020; Necesită 1-2 zile de
îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor; Leziunile constatate nu au pus în primejdie
viața victimei.”
Corelativ, din actele medico-legale, nu s-au constatat asupra victimei alte urme de lovire
decât cele produse de coasă, aşa încât singurul care a fost lovit cu pumnii, mai cu seamă în zona
feţei a fost numai inculpatul, acesta neripostând faţă de victimă.
Relativ la coasa cu care inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată, acest obiect a fost
recuperat cu ocazia cercetării la fața locului efectuate la data de 13.09.2020, fiind ridicată în
vederea cercetărilor, actualmente aflându-se la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.
Instanţa a observat că procurorul de caz se bazează în construcţia acuzaţiei mai cu seamă
pe o afirmaţie care ar fi fost făcută de către martora ... (soţia inculpatului) în cursul urmăririi
penale, în declaraţia sa, anume aceea că inculpatul ar fi luat coasa de la porumbar şi ar fi lovit
victima din spate, în timp ce aceasta încerca să fugă din curte.
Numai că această afirmaţie nu apare ca şi credibilă, iar instanţa de judecată a avut dubii
cu privire la veridicitatea şi la modul în care procurorul de caz a consemnat această afirmaţie în
declaraţia luată martorei ..., aceasta pentru că martora nu a fost întrebată mai întâi dacă doreşte
să dea declaraţie împotriva soţului său, existând astfel un impediment la luarea declaraţiei
defavorabilă soţului, în contextul art. 117 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, declaraţia a fost
luată unei persoane în vârstă şi bolnavă, la orele 03:00 noaptea, declaraţia a fost luată de procuror
prin dactilografiere la calculator, existând o distanţă mare între martoră şi procuror, procurorul
care a luat declaraţia nu a dictat cu voce tare ceea ce a consemnat în declaraţia scrisă, aşa cum a
făcut completul de şedinţă la termenul de judecată când a audiat pe martora ..., iar după luarea
declaraţiei nu i-a citi martorei declaraţia scrisă.
Aşa fiind, instanţa, având în vedere probatoriul incomplet şi neclar din faza de urmărire
penală (completat cu noi martori în faza de judecată), a avut dubii cu privire la modul în care a
fost consemnată afirmaţia din declaraţia de la urmărire penală a martorei ... conform cu care
victima ar fi fost lovită din spate, în timp ce dorea să fugă.
Singura care ar fi elucidat aceste aspecte ar fi fost numai înregistrarea declaraţiei martorei
... în faza de urmărire penală, de către procuror, procedură obligatorie în conformitate cu art. 123
alin. 2 Cod procedură penală potrivit căruia:
„(2) În cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice
audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul
solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă.”
Or, înregistrarea ar fi fost posibilă, pentru că Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila are
tehnică pentru înregistrare, dar ar fi fost şi necesară, având în vedere probatoriul neclar
administrat sub acest aspect la urmărire penală.
 Dar, tribunalul a reţinut împrejurarea de fapt consemnată în declaraţia martorei ... la
urmărire penală, pe care martora nu a susţinut-o în faţa instanţei, precum că ar fi văzut că victima
ar fi fost lovită cu coasa din spate de către soţul său, nu poate fi susţinută nici de probele ştiinţifice
ale dosarului.
Astfel, atât din concluziile preliminare ale Serviciului de Medicină Legală ... şi raportul
medico-legal de necropsie nr. 304/14.09.2020 întocmit de către Serviciul de Medicină Legală ...,
cu planşele foto aferente, a rezultat că acea coasă a pătruns în braţul stâng al victimei, apoi a
pătruns în hemitoracele stâng, interesând cordul și plămânul stâng, coasa intrând şi ieşind din
corpul victimei o singură dată, ceea ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului şi cu
declaraţiile sincere ale martorei ... date în faţa instanţei de judecată, conform cărora în momentul
lovirii, victima şi inculpatul se aflau faţă în faţă, iar victima ataca în continuu pe inculpat care se
apăra cu acea coasă, făcând acele mişcări semicirculare pentru a-l ţine pe victimă la distanţă.
Dacă ar fi lovit victima din spate, aşa cum inculpatul făcea mişcările de la dreapta sa către
stânga sa, ar fi lovit victima în partea dreaptă a corpului.
Deci martora ... nu poate fi privită ca un martor mincinos, ci a fost sinceră, iar aici trebuie
să mai avem în vedere că la momentul lovirii era întuneric în curte, lumina difuză venind doar
de la stâlpii din faţa porţii, iar martora ... a văzut când inculpatul făcea mişcările cu coasa, nu a
văzut momentul efectiv al lovirii victimei cu coasa, după care a văzut cum victima (după lovire
apreciază tribunalul), s-a întors şi a părăsit curtea, căzând apoi în stradă.
Instanţa a constatat astfel că agresiunea victimei s-a oprit numai după ce aceasta fost
lovită de inculpat cu acea coasă.
În drept,
Instanţa a analizat condiţiile legitimei apărări în temeiul art. 19 din Noul Cod penal.
Astfel, potrivit art. 19 din Noul Cod penal:
„(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac
material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora
sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta
pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc
împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea
modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.”
În demersul de analizare a condiţiilor legitimei apărări, se reţine că atacul trebuie să fie
un atac de agresiune reală, deoarece nu se poate invoca legitima apărare în situaţia în care
făptuitorul crede că este victima unui atac, fără a exista condiţiile materiale ale acestuia.
Pentru ca atacul să fie direct este necesar ca între atacator şi valoarea amenințată să nu
existe un obstacol, pentru că altfel atacul nu mai este direct, decât în situaţia în care obstacolul
este ineficient în raport de atac.
Caracterul imediat al atacului rezultă atunci când pericolul pentru valoarea ocrotită este
unul concret, actual ori iminent.
Caracterul injust al atacului rezultă atunci când acesta nu are legitimitate juridică.
Atacul trebuie să se îndrepte împotriva unei persoane, împotriva drepturilor acesteia,
precum şi împotriva unui interes general. Pot să fie lezate drepturi precum: dreptul la viaţă, la
integritate corporală, sănătate, libertate, patrimoniu etc.
 Atacul trebuie să pună în pericol persoana atacată, o altă persoană, drepturile acestora sau
un interes general, iar aici se reţine că spre deosebire de vechea reglementare, Noul Cod penal
nu mai reia condiţia că atacul să pună în „pericol grav” persoana atacată, ci a preferat să renunţe
la termenul „grav” din sintagma amintită mai sus, pentru a acoperi neajunsurile subliniate de
doctrina vechiului Cod cu privire la acest caracter.
Astfel, este de subliniat că în temeiul vechiului Cod penal, din cauza acestui caracter,
numeroase agresiuni de gravitate mică, dar care se comit frecvent, au fost excluse de la
posibilitatea de invocare a legitimei apărări, chiar dacă în speţă ar fi fost vorba de un atac material,
direct, imediat şi injust. Sub auspiciile vechiului Cod, persoana aflată în faţa unui astfel de atac
nu avea decât opţiunea de a anunţa autorităţile cu privire la faptul că a fost victima unei agresiuni,
ceea ce nu reprezenta o apărare efectivă a acesteia în faţa agresiunilor.
De asemenea, apărarea trebuie să fie proporţională cu atacul, dar este de la sine înţeles că
pentru a respinge un atac este nevoie ca apărarea să fie puţin mai intensă decât acesta, pentru că
altminteri o altfel de apărare nu ar fi eficientă.
Legea penală nu prescrie o proporţionalitate matematică între apărare şi atac, ci raportul
de proporţionalitate se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de situaţia de fapt, reţinută pe baza
probelor administrate în cauză.
Aşa fiind, trebuie să fie luate în considerare obiectul atacat de agresor şi obiectul vătămat
de cel atacat în ripostă, dar şi mijloacele folosite de agresor pentru realizarea atacului şi cele
folosite de cel atacat pentru înlăturarea atacului, vârsta celor implicaţi, intensitatea atacului şi
apărării, durata atacului, urmând ca depăşirea proporţionalităţii legitimei apărări să conducă la
reţinerea cauzei de neimputabilitate a excesului neimputabil (art. 26 din Noul Cod penal) sau a
circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. b) din Noul Cod penal.
Raportând aceste principii legale la datele speţei, se constată că atacul victimei asupra
inculpatului a fost unul material, direct, injust, imediat, întrucât victima, fără nicio justificare
legală, a atacat pe inculpat lovindu-l cu pumnii în special în zona feţei, pe distanţa de 50 metri
de la bar la locuinţa acestuia, a continuat să-l lovească pe inculpat şi în propria sa curte, a rupt un
ornament de la unul din stâlpii porţii inculpatului şi a aruncat asupra capului inculpatului cu acest
ornament cu intenţia clară de a-l ucide pe acesta, în timp ce şi preciza verbal că îl va ucide pe
inculpat, a pus în pericol viaţa şi integritatea corporală a inculpatului, nu a putut fi stăpânit nici
de către concubina sa pentru că tricoul victimei de care aceasta a tras a rămas în faţa porţii
inculpatului, victima a pătruns în curtea inculpatului, dezlănţuită, la bustul gol, iar apărarea
inculpatului a fost una proporţională cu atacul ţinând cont de dezechilibrul flagrant de forţe dintre
cei doi pentru că victima se afla în stare de ebrietate şi era dezlănţuită în atacul său, nu a putut fi
oprită de concubina sa, niciun vecin care s-a aflat de faţă nu a putut interveni de frică, victima
fiind cunoscută în localitate ca violentă, victima era puternică în vârstă de 32 de ani, iar inculpatul
se afla mult mai slab în vârstă de 71 de ani, de asemenea sub influenţa alcoolului, context în care
nu a putut reacţiona în niciun fel cu pumnii ori cu picioarele, astfel încât a trebuit să echilibreze
forţele cu acea coasă pe care a avut-o la îndemână în curtea sa, dar chiar şi aşa trebuie să se ţină
cont de faptul că inculpatul nu a dorit să ucidă victima, ci a executat acele mişcări cu coasa pentru
a-l face pe victimă să se îndepărteze, numai că victima şi-a continuat atacul şi a intrat practic în
coasa cu care inculpatul executa mişcările.
În acelaşi timp, instanţa a considerat că sunt îndeplinite şi condiţiile legitimei apărări
prezumate de art. 19 alin. 3 din Noul Cod penal, pentru că inculpatul a acţionat cu acea coasă
împotriva victimei dezlănţuită în atacul său şi care în prealabil pătrunsese în curtea locuinţei
inculpatului prin violare de domiciliu, prin violenţă şi pe timp de noapte.
Nu se poate aduce ca argument împotriva reţinerii legitimei apărări, aşa cum a arătat
procurorul de caz, împrejurarea că victima s-ar fi aflat la limita comei alcoolice, pentru că nu
aceasta a fost situaţia de fapt, întrucât chiar dacă victima a avut o alcoolemie de peste 3 la mie,
aceasta nu i-a estompat puterea de reacţie, după cum s-a văzut din modul în care a decurs situaţia
de fapt, având în vedere că victima a avut o forţă considerabilă lovind continuu pe inculpat,
ridicând o piatră de greutate foarte mare de pe unul din stâlpii de la poarta inculpatului, piatră cu
care a ţintit capul inculpatului pentru a-l ucide, iar inculpatul a acţionat cu acea coasă în timpul
atacului dezlănţuit al victimei şi nu la momentul epuizării acestuia, luând în considerare că numai
după ce victima a fost lovită cu coasa aceasta şi-a încetat definitiv atacul, s-a întors şi a plecat
din curte, căzând pe şosea.
Pentru toate aceste argumente, s-a reţinut că fapta de omor prevăzută de legea penală
săvârșită în legitimă apărare de către inculpat este una justificată, iar inculpatul nu mai poate fi
tras la răspundere penală, deoarece existenţa unei astfel de cauze nu permite dobândirea
caracterului infracţional al faptei prevăzute de legea penală.
Este fără îndoială că inculpatul s-a aflat în stare de tulburare şi de temere, dar, pentru
argumentele de mai sus, nu se pot reţine dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Noul Cod penal care
reglementează excesul scuzabil, întrucât sunt îndeplinite condiţiile mai puternice ale legitimei
apărări prevăzute de art. 19 din Noul Cod penal, ceea face să fie lipsit de obiect excesul scuzabil.
De aceea, a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a) din Noul Cod penal privind
scuza provocării şi reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 19 din Noul Cod penal
privind legitima apărare.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. d) teza a I-a
Cod procedură penală şi art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, în referire la art. 19 din Noul Cod
penal, a dispus achitarea inculpatului ... sub aspectul comiterii infracţiunii de omor prevăzută de
art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal, întrucât este incidentă o cauză justificativă – legitima apărare.
Văzând că nu se mai menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a
controlului judiciar, dată fiind soluţia de achitare a inculpatului faţă de fapta prevăzută de legea
penală pentru care a fost trimis în judecată, pe temeiul reţinerii în favoarea sa a legitimei apărări,
în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, în referire la art. 242 alin. 1 Cod procedură penală,
a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul ...
În cauză, inculpatul s-a aflat în legală de reţinere şi de arest la domiciliu în perioada
14.09.2020 – 24.12.2020 inclusiv, iar aceste măsuri preventive luate şi menţinute pentru o scurtă
perioadă de timp au fost unele legale la momentul luării, prelungirii şi menţinerii lor pe o durată
rezonabilă de timp, întrucât au existat probe din care a rezultat suspiciunea comiterii de către
inculpatul a unei fapte grave de omor, condiţiile legitimei apărări fiind elucidate după
administrarea probelor necesare în cauză.
De aceea, instanţa a constatat că inculpatul s-a aflat în stare legală de reţinere şi de arest
la domiciliu în perioada 14.09.2020 – 24.12.2020 inclusiv.
Pentru luarea măsurii de siguranţă a confiscării obiectelor folosite la comiterea faptei
penale nu trebuie să existe neapărat o soluţie de condamnare, ci este suficient să se constate
comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar dacă aceasta nu constituie şi infracţiune, or
în cauză s-a dovedit că inculpatul a folosit la comiterea faptei, în legitimă apărare, o coasă, obiect
care trebuie să fie confiscat în vederea preîntâmpinării comiterii şi a altor fapte penale de aceeaşi
natură.
De aceea, în baza art. 112 alin. 1 lit. b) Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat a
unei bucăţi - coasă ridicată din curtea inculpatului şi folosită la comiterea faptei, corp delict aflat
la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal din data de
30.10.2020.
De asemenea, în cauză s-a dovedit că toporişca aflată la camera de corpuri delicte a
tribunalului, a fost folosită de către martorul ... la comiterea unei fapte penale de ameninţare
asupra familiei ..., numai că având în vedere soluţia de clasare adoptată de către procuror prin
rechizitoriu, tribunalul nu are competenţa funcţională de a dispune cu privire la restituirea ori
confiscarea acestui obiect care ne-a fost înaintat cu ocazia înaintării dosarului la instanţă, obiect
care se află la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal din
data de 30.10.2020.
Cu privire la corpul delicat – toporişca aparţinând martorului ..., Parchetul de pe lângă
Tribunalul Brăila are competenţa funcţională de a se pronunţa prin ordonanţă fie cu privire la
restituirea bunului, fie cu privire la sesizarea judecătorului de cameră preliminară competent în
vederea confiscării speciale a acestui corp delict, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. c) Cod procedură
penală şi art. 5491 Cod procedură penală.
Pe latura civilă s-a arătat că pentru ca răspunderea civilă delictuală a celui care a cauzat
un prejudiciu să fie angajată, este necesar să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate
cu prejudiciul ce a fost produs, iar această faptă să poată fi imputată autorului ei, fiind necesar ca
autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, acționând cu vinovăție.
Existenţa legitimei apărări a autorului prejudiciului face ca fapta cauzatoare de prejudicii
să nu mai fie una ilicită, nelegală, ci aceasta va fi o faptă justificată juridic, aşa încât făptuitorul
nu poate fi găsit vinovat pentru prejudiciile care au decurs din fapta respectivă.
În speţă, chiar dacă prejudiciul încercat de către Serviciul de ambulanţă judeţean ... a fost
unul dovedit prin decontul de la dosar, chiar dacă în urma pierderii tatălui lor, părţile civile
minore ... şi ... au rămas fără întreţinerea acestuia şi deci vor suporta unele prejudicii certe
viitoare, chiar dacă partea civilă ... ar fi efectuat anumite cheltuieli cu înmormântarea şi
pomenirile ulterioare ale victimei, toate aceste prejudicii nu pot fi puse în sarcina inculpatului pe
temeiul existenţei unei cauze justificative la crearea acestor prejudicii, anume legitima apărare
dovedită în cauză.
Aceleaşi argumente se reţin şi pentru respingerea acţiunii civile formulate de partea civilă
..., dar mai mult, reţine instanţa, această parte civilă nici măcar nu a dovedit existenţa unui
prejudiciu material în cauză, pentru că nu a administrat probe din care să rezulte că într-adevăr
ar fi cheltuit sume de bani din patrimoniul său cu înmormântarea şi pomenirile victimei, la dosar
fiind depus un act de împrumut pe care l-ar fi contractat numitul ... pentru a susţine aceste
cheltuieli de înmormântare, astfel că, oricum acţiunea civilă formulată de către ... nu ar fi fost
dovedită.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, partea
civilă ... personal şi în calitate de reprezentant al minorilor ..., ... şi partea civilă ..., criticând-o
pentru netemeinicie.
În motivele de apel formulate potrivit dispoziţiilor art. 412 Cod procedură penală,
apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a susţinut că în mod greşit prima instanţă a
dispus achitarea inculpatului, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 19 Cod penal (legitima apărare).
S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de textul de lege, respectiv proporţionalitatea
apărării în raport cu atacul şi că situaţia de fapt poate conduce, cel mult, la reţinerea circumstanţei
atenuante legale prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal (excesul scuzabil).
Părţile civile au criticat sentinţa apelată sub următoarele aspecte:
- greşita reţinere de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 19 Cod penal privind legitima
apărare;
- greşita respingere a acţiunii civile.
În cursul cercetării judecătoreşti în apel apelanţii au fost citaţi potrivit dispoziţiilor art.
420 alin. 1 Cod procedură penală.
Instanţa de apel a procedat la ascultarea inculpatului potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 4
Cod procedură penală. Acesta a menţinut poziţia procesuală anterioară şi nu a mai dat alte
declaraţii.
În temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală şi art. 420 alin. 5 Cod
procedură penală, s-a dispus reaudierea martorilor ..., ... şi a părţii civile ...
La solicitarea părţii civile ..., a fost audiată martora ... pentru dovedirea pretenţiilor civile.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub
toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată
că apelurile declarate în cauză sunt fondate, însă pentru considerentele ce vor fi prezentate în
continuare.
A. Inculpatul ... a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Brăila nr. 583/P/2020 din data de 29.10.2020 pentru săvârşirea unei infracţiuni de
omor prevăzută de art. 188 alin.1Cod Penal, cu reținerea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a din
Codul Penal.
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că la data de 13.09.2020, în jurul orelor 19.45,
inculpatul a lovit cu o coasă pe victima ..., în vârstă de 32 de ani, din aceeași localitate, rezultând
decesul acestuia.
Starea de fapt descrisă succint mai sus rezultă din analiza coroborată a următoarelor
mijloace de probă: procese verbale de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la faţa
locului și planşă fotografică; fișa de urgență prespitalicească pentru victima ...; fişă de constatări
preliminare eliberată de S.M.L. ... pentru victima ...; raport medico-legal de necropsie nr.
304/A3/2020 din data de 14.09.2020 eliberat de S.M.L. ... la data de 23.10.2020 pentru victima
...; declarațiile martorilor ..., ..., ...; procesul-verbal de examinare fizică și planșa fotografică; fişa
de constatări preliminare nr. A 1/224 din 14.09.2020 eliberată de S.M.L. ... pentru inculpatul ...;
raportul de primă examinare medico-legală nr. 224/2020 din data de 14.09.2020 eliberat de
S.M.L. ... pentru inculpatul ...; declaraţiile inculpatului ...
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, Curtea va reţine că incidentul dintre
inculpat şi victima ... s-a derulat pe parcursul a două episoade.
Primul episod a avut loc pe terasa barului din comuna ..., ce aparţine familiei ... Cum între
ei exista un conflict mai vechi (inculpatul suspecta că victima i-ar fi sustras o sumă de bani),
întâlnirea de la bar a favorizat reanimarea acestuia. Cei doi şi-au reproşat reciproc diferite lucruri
şi în scurt timp, spiritele s-au încins. Când victima s-a ridicat brusc în picioare, de teamă ca
situaţia să nu degenereze, martorul ..., singurul care a asistat la incident, l-a invitat pe inculpat să
părăsească barul. După ce inculpatul a ieşit, martorul a plecat în magazin şi nu a mai văzut ce
s-a întâmplat în continuare.
Inculpatul a declarat că acolo în bar, victima s-a ridicat în picioare şi l-a lovit. Martorul
... nu confirmă însă acest aspect.
Potrivit declaraţiei martorului ... din faţa primei instanţe de judecată, victima era
consumatoare de alcool şi devenea agresivă în aceste împrejurări. Aceasta ar fi avut conflicte şi
cu alte persoane din sat. În faţa Curţii de Apel martorul a declarat că inculpatul era cel care
devenea agresiv atunci când consuma alcool.
Dincolo de aceste contradicţii, martorul a mai adăugat că atunci când a ieşit din bar,
inculpatul nu avea nicio toporişcă în mână, iar martora ... nu se afla în grădină şi nici nu a
intervenit prin urmare să-i despartă pe cei doi.
Nici inculpatul ... nu a văzut-o pe martora ... la acest prim incident.
Curtea va reţine prin urmare ca nesincere susţinerile martorei ..., care a declarat că a văzut
conflictul de la bar dintre inculpat şi fiul său şi s-a interpus între cei doi, întrucât inculpatul îl
ameninţa pe fiul său şi dorea să-l lovească cu o toporişcă (pe care martora ar fi luat-o şi predat-o
ulterior organelor de poliţie). Martorul ... a declarat că respectiva toporişcă îi aparţine şi a venit
înarmat cu aceasta la poarta inculpatului ... după consumarea conflictului, pentru a-l răzbuna pe
prietenul său ...
Acest prim episod s-a încheiat cu plecarea inculpatului ... de la bar, iar lucrurile ar fi rămas
aşa dacă victima ... nu l-ar fi urmat pe ..., până la domiciliul său.
Potrivit susţinerilor inculpatului, ... a început să-l lovească şi până când a ajuns acasă (cu
pumnul în zona nasului). A intrat apoi peste el în curte şi a continuat să-l agreseze, lovindu-l cu
pumnii în zona feţei şi a umărului. Victima l-a îmbrâncit, iar inculpatul a căzut la pământ,
zgâriindu-se la genunchiul stâng. Martora ... a ieşit din casă, alarmată de gălăgia de afară, şi a
văzut cu victima îl lovea pe soţul său cu pumnii în zona feţei şi ameninţa că îl va omorî. ... a
profitat de apariţia soţiei sale şi a mers la porumbar, de unde a luat o coasă. Cu aceasta, a încercat
să se apere şi cum ... tot venea spre el, i-a aplicat acestuia o lovitură peste corp. Acesta a părăsit
în fugă curtea, înjurând în continuare.
Acest al doilea episod s-a derulat în absenţa martorilor, ... asistând doar la partea lui finală.
Martora ... a prezentat o situaţie de fapt total neconformă cu realitatea, însă a confirmat
că nu a asistat la momentul agresării fiului său. Aceasta a mai susţinut că pe drumul spre casa
inculpatului au existat agresiuni şi îmbrânceli, însă reciproce.
Martora ... a încercat şi ea, de două ori, să-l convingă pe ... să vină la domiciliu, însă nu
a reuşit. A doua oară, l-a văzut pe concubinul său intrând în curtea lui ...
Agresarea victimei ... de către inculpat este certă, dat fiind rezultatul letal şi concluziile
raportului de necropsie.
Susţinerile inculpatului ... sunt însă şi ele confirmate de concluziile raportului de primă
expertiză medico-legală potrivit căruia acesta prezenta leziuni la nivelul nasului și genunchiului
stâng, ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, urmată de cădere pe un plan dur cu suprafață
accidentată. Acestea sunt confirmate de planşele foto aflate la dosar urm. pen. De asemenea,
inculpatul prezenta excoriaţii şi la nivelul omoplatului stâng (proces-verbal de examinare fizică
aflat la dosar urm. pen.).
 În deplin acord cu reprezentanţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila şi cu părţile
civile, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa cauzei
justificative a legitimei apărări.
Potrivit art. 19 alin. 2 Cod penal, este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta
pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a
altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea
atacului.
Potrivit literaturii de specialitate, pentru a ne afla în prezenţa acestei cauze justificative
trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
A. Condiţii privind atacul:
• Să existe un atac material – inculpatul a fost agresat fizic de victima ... atât pe
drumul către casă, cât şi în propria sa curte;
• Atacul să fie direct – această condiţie este îndeplinită întrucât agresiunile
exercitate de victima ... au ameninţat direct persoana inculpatului;
• Atacul să fie imediat – când inculpatul s-a apărat, atacul victimei era în plină
desfăşurare, la dosar neexistând probe în sensul că victima ar fi dorit să părăsească curtea
inculpatului; ... a făcut acest lucru abia după ce a fost lovit cu coasa;
• Atacul să fie injust – evident, agresiunile victimei nu au avut vreo justificare;
• Atacul să fie îndreptat împotriva celui care se apără, împotriva altei persoane, a
drepturilor acestora ori a unui interes general – condiţie îndeplinită în cauză.
B. Condiţii privind apărarea:
• Apărarea trebuie să constituie o faptă prevăzută de legea penală - condiţie
îndeplinită în cauză;
• Apărarea trebuie să fie necesară pentru a respinge atacul – inculpatul ... s-a apărat
între momentul declanşării atacului şi până la încetarea acestuia; mijlocul său de a se apăra
(folosirea unei coase) a fost apt, în opinia sa, să respingă atacul;
• Apărarea trebuie să fie îndreptată împotriva agresorului - condiţie îndeplinită în
cauză;
• Apărarea trebuie să fie precedată de atac - condiţie îndeplinită în cauză;
• Apărarea trebuie să fie proporţională cu atacul.
În speţa de faţă, în opinia instanţei de control judiciar, nu este îndeplinită cea din urmă
condiţie privind apărarea – condiţia proporţionalităţii cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările
în care s-a produs atacul. Astfel, în literatura de specialitate, s-a apreciat că analizarea acestei
condiţii se face în funcţie de împrejurările concrete în care a avut loc atacul şi apărarea, de valorile
ce au fost sau au putut fi afectate, de constituţia sau abilităţile fizice ale persoanelor implicate,
de obiectele folosite în atac respectiv în apărare, de profilul psihologic al combatanţilor.
În speţa de faţă cei doi protagonişti sunt persoane simple, care locuiesc în mediul rural şi
au un nivel mediu de instruire. Victima era o persoană tânără (32 ani), mult mai puternică şi mai
activă, în timp ce inculpatul este o persoană în vârstă (71 ani) – prin urmare între cei doi exista
un dezechilibru de forţe. Agresiunile exercitate de victimă au vizat integritatea fizică a
inculpatului, însă loviturile au fost aplicate doar cu pumnii, la dosar neexistând probe că victima
ar fi fost înarmată cu un obiect contondent. Martora ... a declarat că acesta a rupt un ornament de
piatră de la poartă, cu care intenţiona să-l agreseze pe inculpat. Acesta lucru este confirmat de
procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi de planşa foto aflată la dosar urm. pen. Dar chiar şi
în aceste condiţii, nu vom putea reţine o proporţionalitate de mijloace, în condiţiile în care
inculpatul a folosit o coasă pentru a se apăra, obiect tăietor care, în cele din urmă, a provocat
decesul victimei.
Cu toate acestea, Curtea a reţinut că această depăşire a unei apărări proporţionale s-a
datorat tulburării şi temerii care puseseră stăpânire pe inculpatul ... Acesta fusese urmărit şi
agresat tot drumul de la bar până la locuinţa sa de către ... Victima se afla în stare de ebrietate şi
avea un renume nu foarte bun în comunitate, din cauza comportamentului agresiv (aspect
confirmat de martorul ...). Mai mult, mama şi concubina victimei au încercat în repetate rânduri
să-l convingă pe acesta să revină la domiciliu – recunoscând indirect că se temeau de un posibil
conflict generat de firea irascibilă a acestuia. Faptul că ... se afla în stare de ebrietate nu l-a făcut
pe acesta mai puţin periculos, ci dimpotrivă, i-a potenţat violenţa. Îmbibaţia alcoolică descoperită
în corpul său nu este nicicum una care să paralizeze orice reacţie (chiar concubina ... recunoaşte
că acesta nu era foarte beat). Dovadă stă faptul că ... nu numai că a avut puterea să agreseze
inculpatul şi să-l urmărească până la domiciliu, ci a reuşit să smulgă şi ornamentul din piatră al
stâlpului de la poarta acestuia.
Chiar dacă disproporționată, reacţia inculpatului este cea unui om speriat, încolţit şi
agresat în propria sa curte, care nu a găsit altă soluţie de a se apăra decât folosirea (nefericită de
altfel) a unui instrument de lucru (coasa) pe care îl avea la îndemână.
Curtea nu poate fi de acord cu alegaţiile Ministerului Public potrivit cărora inculpatul
trebuia să intre în casă sau să sune la 112, pentru a evita conflictul. Reamintim apelantului că
acesta era o persoană de 71 ani, faţă în faţă cu un tânăr dezlănţuit, aflat în stare de ebrietate şi
hotărât să-i aplice o corecţie fizică în propria sa locuinţă, care nu a părăsit zona decât în momentul
când a fost tăiat cu coasa. Nu credem că variantele oferite inculpatului de Ministerului Public au
vreun suport real sau ţin cont de situaţia concretă în care se afla inculpatul. Un om stăpânit de
teamă nu are puterea să gândească limpede şi să ia decizii raţionale.
Din punct de vedere teoretic, în cazul excesului de apărare, cel care se apără se afla în
faţa unui atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia,
drepturile acestora sau un interes general, dar mijloacele folosite în apărare sunt exagerate,
depăşesc pericolul pe care îl reprezintă atacul, din cauza tulburării sau temerii.
În sprijinul opiniei instanţei de apel aducem şi un argument jurisprudenţial: astfel, potrivit
deciziei Secţiei penale a CSJ nr. 3594 din 27 iunie 2001 (publicată în RDP nr. 1/2003) fapta unei
persoane în vârstă şi bolnavă de a se apăra în faţa atacului violent, cu palma şi picioarele,
dezlănţuit de un tânăr viguros şi cunoscut ca fiind o fire agresivă, prin lovirea atacatorului cu
cuţitul într-o zonă vitală a corpului constituie o apărare legitimă în condiţiile art. 44 alin. 3 Cod
penal (anterior). Instanţa supremă a motivat soluţia prin aceea că inculpatul, fiind o persoană în
vârstă de 70 ani, iar victima în vârstă de 28 ani, viguroasă şi cunoscută ca agresivă, explicând că
în faţa atacului dezlănţuit al victimei, inculpatul s-a apărat cum a putut, folosind cuţitul.
Faţă de cele expuse mai sus, vom reţine aşadar în cauză existenţa excesului neimputabil
în apărare - cauză de neimputabilitate prevăzută de art. 26 Cod penal - pentru existenţa căreia se
cer a fi îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 19 alin. 2 Cod penal cu privire la atac, precum
şi cele de la apărare, cu excepţia proporţionalităţii.
B. Cât priveşte latura civilă a cauzei Curtea va reţine că, deşi înlătură răspunderea penală,
excesul neimputabil în apărare pare totuşi a lăsa loc unei răspunderi civile delictuale.
 Potrivit art. 1360 alin. 2 Cod Civil va putea fi obligat la plata unei indemnizaţii adecvate
şi echitabile cel care a săvârşit o infracţiune prin depăşirea limitelor legitimei apărări.
O serie de precizări se impun a fi făcute în legătură cu textul precitat:
- Curtea observă că textul lasă la aprecierea instanţei acordarea unor eventuale reparații
băneşti, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei şi vinovăţia civilă a celui trimis în
judecată;
- textul nu face referire la noţiunea de despăgubire, ci la cea de indemnizaţie adecvată şi
echitabilă;
- Curtea observă însă şi faptul că textul face referire la cel care a săvârşit o infracţiune.
Din această formulare, vom aprecia că de fapt, problema răspunderii civile a inculpatului devine
incidentă doar în ipoteza excesului scuzabil prevăzut de art. 75 alin. 1 lit. b Cod penal, nu şi în
cea a excesului neimputabil când fapta nu constituie infracţiune întrucât lipseşte trăsătura
esenţială a imputabilităţii.
Dincolo de aceste interpretări de ordin teoretic, analizând fondul cauzei, Curtea apreciază
că nu se impune obligarea inculpatului la plata unei indemnizaţii, culpa victimei în derularea
evenimentelor având o proporţie covârşitoare.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că soluţia dispusă de prima instanţă pe
latura civilă a cauzei se impune a fi menţinută.
Pentru considerentele dezvoltate mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură
penală, vor fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, partea civilă
... personal şi în calitate de reprezentant al minorilor ..., ... şi de partea civilă ..., va fi desfiinţată
în parte sentinţa penală apelată, în ceea ce priveşte latura penală (temeiul legal al soluţiei de
achitare) şi în rejudecare:
În temeiul art. 396 al. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 al. 1 lit. d teza II Cod
procedură penală, în referire la art. 26 Cod penal, va dispune achitarea inculpatului ... sub aspectul
comiterii infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. 1Cod penal întrucât este incidentă o
cauză de neimputabilitate – excesul neimputabil.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei
decizii.
7. Titlu: tratamentul penal al concursului de infracţiuni în cazul inculpaţilor minori; măsurile
educative privative de libertate ce pot intra în componenţa concursului
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală.
Legislaţie relevantă: art. 114 Cod penal, art. 124 alin. 3 Cod penal şi art. 129 Cod penal
Rezumat: Deși aparent, dispozițiile art. 124 alin. 3 Cod penal implică situația premisă ca
inculpatul să se afle încă, la momentul pronunțării ultimei hotărâri judecătorești, în executarea
măsurii educative dispuse printr-o hotărâre judecătorească rămasă anterior definitivă, astfel
cum a susținut procurorul în dezvoltarea acestui motiv de apel, Curtea apreciază că
interpretarea de o asemenea manieră a acestui text de lege ar pune într-o situație vădit
discriminatorie pe inculpații minori trimiși în judecată pentru mai multe infracțiuni concurente
prin rechizitorii separate, în raport cu inculpații minori trimiși în judecată tot pentru mai multe
infracțiuni concurente, dar prin același rechizitoriu, în sensul că ultimilor li se poate aplica o
singură măsură educativă pentru întreaga activitate infracțională, în timp ce celor dintâi ar
trebui să li se aplice câte o măsură educativă pentru fiecare infracțiune în parte. Așa fiind, se
constată că împrejurări care țin de simpla administrare a justiției (cum ar fi, de exemplu,
opțiunea organelor de urmărire penală sau a instanțelor de judecată a nu reuni cauzele
referitoare la același inculpat) tind să influențeze modul de soluționare în fond a cauzelor, ceea
ce este inadmisibil.
Mai mult, Curtea constată că inculpații minori trimiși în judecată pentru mai multe
infracțiuni concurente prin rechizitorii separate ar fi discriminați și în raport cu inculpații majori
aflați în aceeași situație, dar care pot beneficia de contopirea pedepselor și, implicit, de
deducerea perioadelor de detenție deja executate în baza unor hotărâri judecătorești de
condamnare anterioare, aplicate pentru infracțiuni concurente.
În altă ordine de idei, Curtea observă că, potrivit art. 129 alin. 1 Cod penal, în caz de
concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia o singură măsură
educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114 Cod penal, ţinând seama de criteriile
prevăzute în art. 74 Cod penal, fără a se distinge dacă infracțiunile care alcătuiesc concursul au
fost judecate împreună sau separat.
Raportat la considerentele mai sus expuse, Curtea conchide că instanţa învestită cu
judecarea unei cauze privind pe un inculpat minor față de care anterior, printr-o hotărâre
rămasă definitivă, s-a luat măsura internării într-un centru educativ, poate menţine măsura
anterior aplicată, prelungind durata acesteia, indiferent dacă măsura respectivă a fost deja
executată la momentul judecării cauzei sau inculpatul minor se află încă în executarea măsurii
respective, iar din noua măsură educativă stabilită trebuie să se deducă perioada deja executată
de inculpatul minor în baza primei hotărâri judecătorești.
Curtea consideră că instanța de fond a soluționat în mod judicios situația antecedentelor
penale ale inculpatului minor, cu excepția faptului că nu trebuia să aplice mai întâi o măsură
educativă pentru infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze, pentru ca mai apoi să aplice o
măsură educativă rezultantă pentru întreaga activitate infracţională. Tratamentul sancţionator
al concursului de infracţiuni în cazul minorilor nu este similar cu cel al majorilor (în două etape)
– unde instanţa stabileşte câte o pedeapsă pentru fiecare dintre infracţiunile aflate în concurs,
aplicând ulterior o pedeapsă rezultantă prin adăugare la pedeapsa cea mai grea, a unui spor de
1/3 din totalul celorlalte pedepse (art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal).
 Decizia penală nr. 484/31.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 1 din data de 06.01.2022 pronunţată în dosarul nr. .../275/2019*,
de Judecătoria Panciu, în temeiul disp. art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, în referire la
art. 396 alin.10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul ... pentru săvârşirea infracţiunii
de furt calificat prev. de art. 228 alin.1- 229 alin.1 lit. b şi d Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1,
art. 43 alin.5, art. 78 și art. 79 Cod penal, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
În baza art 40 Cod penal, s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost
condamnat prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.233
Cod penal pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani de închisoare, prin
sentinţa penală nr.87/5.05.2019, pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr. .../275/2018*,
definitivă prin neapelare la 5.06.2019.
În temeiul disp. art. 40, art. 38 și 39 alin.1 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la
pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa care nu
se mai execută, în final, condamnă inculpatul la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare,
în regim de detenție.
A fost menţinută pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b Cp, art. 66 alin.1 lit.
b Cod penal şi pedeapsa complementară prev. de art. 67 alin.1 lit. a Cp pe o perioadă de 2 ani,
aplicate inculpatului prin sp nr.87/5.05.2019, pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr.
.../275/2018*, definitivă prin neapelare la 5.06.2019.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, durata
executată de la 11.06.2018 până la 29.02.2020.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 100/6.06.2019 emis de Judecătoria
Adjud şi emiterea unui nou mandat în prezenta cauză.
În temeiul disp. art.113 alin.2, art. 114, art.115 alin.1 punct 1 lit. d), art. 120 Cod penal și
art. 123 alin.3 lit. a Cod penal cu aplicare art. 396 alin.10 Cod procedură penală, s-a aplicat
inculpatului ..., măsura educativă privativă de libertate constând în internarea într-un centru de
detenție pe o perioadă de 2 ani, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat prev. de art.
228 alin.1 cu ref. la art. 229 alin.1 lit. b şi d Cod penal cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal şi art.113
alin.2 Cod penal şi furt calificat prev. de art.228 alin.1 cu ref. la art. 229 alin.1 lit. b şi d Cod
penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi Cod penal.
S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru
care s-a aplicat inculpatului măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru
educativ pentru o perioadă de 1 an dispusă prin sentinţa penală nr. 726/15.05.2019, definitivă la
16.09.2019 şi cu infracţiunea pentru care s-a aplicat minorului măsura educativă privativă de
libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani prin sentinţa penală nr.
809/24.07.2020, definitivă la 15.10.2020.
In baza art. 124 alin.3 Cod penal, în referire la art. 125 alin.2 Cod penal, raportat la art.
129 alin.1 Cod penal, a fost înlocuită măsura educativă privativă de libertate a internării într-un
centru educativ pe o perioada de 1 an dispusă prin sentinţa penală nr. 726/15.05.2019, definitivă
la 16.09.2019 şi respectiv a măsurii educativă privativă de libertate a internării într-un centru
educativ pentru o perioadă de 2 ani aplicată inculpatului prin sp nr. 809/24.07.2020, definitivă la
15.10.2020, cu măsura internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani.
 A fost dedusă perioada executată până în prezent de la 19.11.2018/1.11.2019 şi
18.02.2020 la zi.
S-a dispus anularea celorlalte forme de executare.
În temeiul disp. art.113 alin.2, art. 114, art.115 alin.1 punct 1 lit. c Cod pen. constatând
că faptele din prezenta cauză comise de inculpatul ... sunt concurente cu infracţiunea pentru care
inculpatului, prin sentinţa penală nr. 101/5.11.2020 pronunţată de Judecătoria Panciu în dosar
.../275/2019, def. prin decizia penală nr.26/A din 14.01.2021 a Curţii de Apel Galati, i s-a aplicat
măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an,
în baza art. 124 Cod penal, art. 129 alin.1 Cod penal, în referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură
penală, a aplicat inculpatului măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru
educativ pentru o perioadă de 2 ani.
A fost dedusă perioada executată în baza mandatului de executare a măsurii educative
privative de libertate de 1 an, dispusă prin sentinţa penală nr. 101/5.11.2020, pronunţată de
Judecătoria Panciu în dosar .../275/2019, def. prin decizia penală nr.26/A din 14.01.2021 a Curţii
de Apel Galați
S-a constatat ca inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul disp. art.113 alin.2, art. 114, art. 115 alin.1 punct 1 lit. d și Cod penal
constatând că faptele din prezenta cauză comise de inculpatul ... sunt concurente cu infracţiunile
pentru care inculpatului prin sp nr. 263/26.02.2021 pronunţată de Judecătoria Focșani în dosar
.../231/2018, def. prin neapelare la 23.03.2021 i s-a aplicat măsura educativă neprivativă de
libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni şi respectiv prin sentinţa penală
nr.115/26.11.2020 pronunţată de Judecătoria Panciu .../275/2019, def prin neapelare la data de
21.12.2020, i s-a aplicat inculpatului măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice
pe o perioadă de 6 luni, în baza art. 124 Cod penal, art. 129 alin.1 Cod penal, în referire la art.
396 alin. 10 Cod procedură penală, aplică inculpatului măsura educativă privativă de libertate a
internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an.
Au fost admise pretenţiile civile formulate în cauză.
S-a dispus obligarea în solidar a celor trei inculpaţi ..., în solidar cu partea responsabilă
civilmente ..., ... în solidar cu partea responsabilă civilmente DGASP ..., ..., la plata către partea
civilă ... a sumei de 1378,86 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase prin comiterea
infracţiunilor comise.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii: ... în solidar cu partea responsabilă civilmente
DGASP ... şi ... în solidar cu partea responsabilă civilmente DGASP ..., la plata către partea civilă
... (fostă ...) ... a sumei de 100 lei reprezentând contravaloarea capacului de plastic din jurul
volanului deteriorat.
S-a luat act că partea vătămată ... nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind
recuperat integral.
S-a dispus confiscarea specială în solidar de la inculpaţii ... în solidar cu partea
responsabilă civilmente DGASP ... şi respectiv inculpatul ... în solidar cu partea responsabilă
civilmente DGASP ..., a sumei de 50 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi
nerecuperate.
Onorariul apărătorului din oficiu, avocat ... cu delegaţie nr. 15610.05.2021, în cuantum
de 1736 lei, pentru inculpatul ..., şi respectiv avocat ... cu delegaţie nr. 157/10.05.2021, în
cuantum de 1736 lei, pentru inculpaţii ... şi ..., va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
 În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul ... la plata sumei
de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat; a fost obligat inculpatul ... în solidar
cu partea responsabilă civilmente DGASP ..., a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
avansate către stat; inculpatul ..., în solidar cu partea responsabilă civilmente DGASP ..., a sumei
de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat; inculpatul ... în solidar cu partea
responsabilă civilmente ... în solidar cu partea responsabilă civilmente ... a sumei de 850 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.180/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu şi
înregistrat pe rolul instanţei sub nr. 536/275/2019*, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
1) ... pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin.1- 229 alin.1 lit.
b şi d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a şi d Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal,
2) ... pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin.1 cu ref. la art.
229 alin.1 lit. b şi d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a Cod penal şi art.113 alin.2 Cod penal,
3) ... pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin.1 cu ref. la art.
229 alin.1 lit. b şi d Cod penal cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal şi art.113 alin.2 Cod penal şi
tentativă la furt în scop de folosinţă, prev. de art.32 Cod penal rap. la art.228 alin.1 Cod penal cu
ref. la art.230 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.113 alin.2 Cod penal,
toate cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal şi
4) ..., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin.1 cu ref. la art.
229 alin.1 lit. b şi d Cod penal cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal şi art.113 alin.2 Cod penal şi
furt calificat prev. de art.228 alin.1 cu ref. la art. 229 alin.1 lit. b şi d Cod penal cu aplicarea art.35
alin.1 Cod penal şi art.113 alin.2 Cod penal.
S-a reţinut în esenţă ca stare de fapt în actul de sesizare a instanţei că 1) în noaptea
26/27.01.2018 inculpatul ..., împreună cu inculpaţii minori ... şi ... au pătruns în incinta
magazinului ..., situat pe str. ..., din ..., jud ..., de unde au sustras cinci telefoane mobile în valoare
totală de 2160,07 lei; 2) în noaptea de 26/27.01.2018, inculpatul ..., împreună cu inculpaţii ... şi
... a pătruns in incinta magazinului ... situat pe str. ... din oraş ... jud ... de unde au sustras cinci
telefoane mobile în valoare de 2160,07 lei; în perioada 7.01.2018-08.02.2018 împreună cu
inculpatul ... a sustras bunuri din autoturismele proprietatea persoanelor vătămate ... şi ... în
valoare de 450 lei; în perioada 7.01.2018-8.02.2018, împreună cu inculpatul ... au încercat
sustragerea autoturismelor înmatriculate sub nr. ... proprietatea numitului ... şi respectiv sub nr.
..., proprietatea numitului ...; 4) în noaptea de 26/27.01.2018, inculpatul ..., împreună cu inculpaţii
... şi ... a pătruns în incinta magazinului ..., situat pe str. ..., oraş ... de unde au sustras cinci
telefoane mobile în valoare de 2160,07 lei; 5) în perioada de 07.02.2018-08.02.2018, inculpatul
..., împreună cu inculpatul ... au sustras bunuri din autoturismele proprietatea persoanelor
vătămate ... şi ... în valoare de 450 lei; în perioada 07.02.2018-08.02.2018, împreună cu inculpatul
... au încercat sustragerea autoturismelor înmatriculate sub nr. ..., proprietatea numitului ... şi
respectiv ..., proprietatea numitului ...
Starea de fapt reţinută în actul de sesizare a fost probată cu procesul verbal de constatare
a infracţiunii, procese verbale de cercetare la faţa locului, planşe foto şi CD, adrese constituire
parte civilă, declaraţii persoane vătămate, declaraţii martori, suspecţi/inculpaţi, expertize medico-
legale, procese verbale vizionare imagini şi DVD, caziere judiciare.
 În procedura din Camera preliminară, instanţa reţinând că nu au fost formulate cereri şi
excepţii de către inculpaţi şi nici din oficiu nu se impunea a fi invocate, în temeiul art. 346 alin.
(2) Cod procedură penală a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 180/P/2018, emis de
Parchetul de pe lângă, la data de 18.03.2019; s-a reţinut că au fost respectate dispoziţiile art. 328
Cod procedură penală că administrarea probelor, respectiv audierea martorilor, s-a făcut cu
respectarea dispoziţiilor art. 114-123 Cod procedură penală, iar a inculpaţilor s-a făcut cu
respectarea disp. art. 107 - 110 Cod procedură penală; de asemenea, s-a reţinut că în mod legal
au fost efectuate actele de urmărire penală, constând în sesizarea organului de urmărire penală,
rezoluţia de dispunere a începerii urmăririi penale a organului de cercetare penală, rezoluţia de
confirmare a începerii urmăririi penale de către procurorul de caz, procesul verbal de prezentare
a materialului de urmărire penală şi referatul organului de cercetare penală cu propunerea de
emitere a rechizitoriului, punerii în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a
inculpaţilor.
În primul ciclu procesual, instanţa s-a pronunţat in cauză prin sentinţa penală nr. 115/2020
din data de 26.11.2020, desfiinţată prin decizia penală nr. 206/A din 15.02.2021.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 26/27.01.2018 agentul de intervenţii ... a fost anunţat de dispeceratul
societăţii cu privire la faptul că s-a declanşat sistemul de alarmă antiefracţie la magazinul ..., aflat
sub monitorizarea firmei respective.
A fost efectuată cercetarea la faţa locului şi au fost ridicate mai multe urme papilare, iar
Serviciul Criminalistic din cadrul I.PJ ..., a comunicat prin adresa nr. 189.963/ 07.02.2019, că în
urma comparării în baza de date Afiş ..., s-a stabilit că una din urmele papilare ridicate a fost
creată de inculpatul ...
Inculpatul ... a declarat în prezenţa apărătorului din oficiu că, la sfârşitul lunii ianuarie
2018, inculpatul ... a refuzat să mai meargă la apartamentul din cadrul D.G.A.S.P.C. ... - Module
Familiale ... unde era instituţionalizat, şi împreună cu ... au dormit mai multe nopţi la locuinţa
primului.
Aici au luat hotărârea să meargă şi să sustragă telefoane de la magazinul de pe strada ...
În faţa magazinului, inculpatul ... a lovit uşa cu piciorul, în incintă pătrunzând inculpatul
... ceilalţi doi rămânând afară pentru a supraveghea zona.
După ce a căutat prin dulapuri inculpatul a ieşit din magazine, fără a sustrage vreun
telefon; cei trei aşteptând oprirea semnalului sonor al alarmei apoi au revenit la magazin,
inculpatul ... rămânând afară să supravegheze zona, iar inculpatul ... şi inculpatul ... au pătruns în
magazin.
Ambii au căutat în dulapuri de unde au luat mai multe telefoane mobile de diferite mărci,
apoi au părăsit incinta.
La plecare, inculpatul ... a scăpat un telefon marca Rise 40, care a fost identificat cu ocazia
cercetării la faţa locului; cei trei inculpaţi s-au deplasat ulterior la locuinţa inculpatului ... unde
au rămas până a doua zi dimineaţă.
Toţi cei trei inculpaţi au recunoscut fapta în maniera descrisă anterior, cu excepţia
modalităţii de valorificare a telefoanelor; în sensul că fiecare inculpat a declarat că nu a participat
la vânzare susţinând despre ceilalţi doi că ar fi procedat la valorificarea lor.
Astfel, inculpatul ... a declarat că telefoanele au fost vândute de inculpatul ... şi ... la ...,
iar lui i-a revenit suma de 30 de lei.
 Inculpatul ... a declarat că telefoanele au fost vândute de inculpatul ..., în timp ce el 1-a
aşteptat la domiciliul acestuia, iar ulterior a primit suma de 250 de lei.
Inculpatul ... a declarat că inculpatul ... a vândut telefoanele cu suma de 700 de lei, iar lui
i-a revenit suma de 200 de lei.
La data de 08.02.2019 orele 1945, Poliţia oraşului ... a fost sesizată telefonic cu privire la
faptul că două persoane au pătruns în autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare ...,
proprietatea lui numitului ...
Acesta a reclamat sustragerea mai multor pachete cu ţigări marca A&HIMA şi doze cu
energizant; ca autorii au mutat locul iniţial al autoturismului în încercarea de a-1 porni.
În aceeaşi seară la orele 1948, Poliţia oraşului ... a fost sesizată cu privire la faptul că
persoane necunoscute au pătruns în autoturismul marca Ford Ka cu nr. de înmatriculare ...,
proprietatea numitei ...
Imediat după primirea celor două sesizări s-au desfăşurat activităţi de patrulare în
apropierea locului comiterii faptelor ocazie cu care au fost identificaţi inculpaţii ... şi ...
Cu ocazia controlului corporal au fost găsite asupra acestora mănuşi din material textil,
un şiret de culoare maro cu galben, chei, precum şi un pachet cu ţigări marca A&HIMA.
La data de 08.02.2018 orele 1900, inculpaţii ... şi ... au mers în parcarea din spatele pieţii
agro-alimentare unde au găsit autoturismul marca FORD proprietatea persoanei vătămate ...
Profitând de faptul că uşile nu erau încuiate, cei doi au intrat în autoturism şi, întrucât
contactul pentru pornire nu era montat în locul obişnuit cei doi au desfăcut un capac din plastic
din jurul volanului cu intenţia de lega firele şi a porni autoturismul pentru a se plimba.
Acţiunea nu a fost dusă până la capăt deoarece nu au reuşit pornirea autoturismului, motiv
pentru care au părăsit autovehiculul fără a sustrage vreun bun.
Ulterior acestui moment, au revenit la autoturismul cu nr. de înmatriculare ..., proprietatea
numitului ... (de unde au sustras ţigări şi energizante cu o seara înainte), au încercat să pornească
motorul maşinii, apoi au sustras un adaptor card SD de culoare neagră.
In seara zilei de 08.02.2018, inculpaţii ... şi ..., au pătruns în autoturismul marca Dacia
Sandero, parcat în spatele blocului ..., str. ... din oraş ... jud. ..., utilizat de numitul ... de unde au
sustras un telefon marca „Samsung”, o pereche de căşti şi o cartelă de telefon în valoare de 150
lei.
Cei doi inculpaţi audiaţi în prezenţa apărătorului din oficiu au recunoscut faptele pentru
care au fost trimişi in judecată.
În drept, fapta inculpatului ... care, în stare de recidivă postexecutorie, în noaptea de
26/27.01.2018, împreună cu inculpaţii minori ... şi ..., au pătruns în incinta magazinului ... de pe
str. ... din ... jud. ... de unde au sustras cinci telefoane mobile, întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. prev. de art.228 al.l - 229 al.lit.b şi d Cod penal cu
aplic.art.77 lit.a şi d Cod penal şi art.41 al.l Cod penal.
In drept, fapta inculpatului ... care 1) în noaptea de 26/27.01.2018 împreună cu inculpaţii
... şi ..., a pătruns în incinta magazinului ... de pe strada ... din ... jud. ... de unde au sustras cinci
telefoane mobile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de
art.228 al.1 - 229 al.l lit. b şi d Cod penal cu aplic, art.77 lit.a şi 113 al.2 Cod penal.
2) în perioada 07.02.2018-08.02.2018, împreună cu inculpatul ..., a sustras bunuri din
autoturismele persoanelor vătămate ... şi ... în valoare de aproximativ 450 lei, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art.228 al.l - 229 al.l lit.b şi d
Cod penal, cu aplic. art.35 al.l Cod penal şi art.113 al.2 C.pen; 3) în perioada 07.02.2018-
08.02.2018, împreună cu inculpatul ..., a încercat sustragerea autoturismelor cu nr. de
înmatriculare ..., proprietatea numitului ... şi ..., proprietatea numitei ..., întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de tentativă la furt în scop de folosinţă, prev. de art.32 Cod penal rap.
la art.228 alin.l Cod penal cu ref. la art.230 al.l Cod penal cu aplic.art.35 al.l Cod penal şi art.113
al.2 Cod penal toate cu aplic. art.38 al.l Cod penal.
Astfel, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, întrucât
inculpatul a luat mai multe bunuri din proprietatea mai multor persoane vătămate, sau încercarea
de sustragere a unor bunuri.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de luare
a unor bunuri din proprietatea mai multor persoane vătămate, fără consimţământul acestora.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanelor
vătămate; între acţiunea de luare şi producerea prejudiciului există legătură de cauzalitate,
acţiunea de luare a bunurilor având consecinţă producerea prejudiciului în patrimoniul
persoanelor vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei
directe, prevăzute de art. 16 alin.3 lit. a Cod penal, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind
producerea lui prin săvârşirea infracţiunii.
În drept, fapta inculpatului ... care în noaptea de 26/27.01.2018, împreună cu inculpaţii ...
şi ..., a pătruns în incinta magazinului ..., de pe strada ... din ... de unde au sustras cinci telefoane
mobile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art.228 al.l
Cod penal cu ref. la art.229 al.l lit.b şi d Cod penal cu aplic. art.77 lit.a Cod penal şi art.113 al.2
Cod penal.
Astfel, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, întrucât
inculpatul a luat mai multe bunuri din proprietatea mai multor persoane vătămate.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de luare
a unor bunuri din proprietatea mai multor persoane vătămate, fără consimţământul acestora.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanelor
vătămate; între acţiunea de luare şi producerea prejudiciului există legătură de cauzalitate,
acţiunea de luare a bunurilor având consecinţă producerea prejudiciului în patrimoniul
persoanelor vătămate
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei
directe, prevăzute de art. 16 alin.3 lit. a Cod penal, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind
producerea lui prin săvârşirea infracţiunii.
In drept, faptele inculpatului ... care: 1) în perioada 07.02.2018-08.02.2018, împreună cu
inculpatul ..., a sustras bunuri din autoturismele persoanelor vătămate ... şi ..., în valoare de 400
lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin. l Cod
penal cu ref. la art.229 alin. l lit. b şi d Cod penal cu aplicarea art.35 al.l Cod penal şi art.113 al.2
C.pen; 2) în perioada 07.02.2018-08.02.2018, împreună cu inculpatul ... a încercat sustragerea
autoturismelor cu nr. de înmatriculare ..., proprietatea numitului ... şi ..., proprietatea numitei ...,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la furt în scop de folosinţă, prev.
de art. art.32 Cod penal rap. la art.228 alin.l C. pen, cu ref. la art.230 alin.1 Cod penal cu aplic.
art.35 alin.l Cod penal şi art.113 al.2 Cod penal, toate cu aplic. art.38 alin.l Cod penal.
 Astfel, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, întrucât
inculpatul a luat mai multe bunuri din proprietatea mai multor persoane vătămate.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de luare
a unor bunuri din proprietatea mai multor persoane vătămate, fără consimţământul acestora.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanelor
vătămate; între acţiunea de luare şi producerea prejudiciului există legătură de cauzalitate,
acţiunea de luare a bunurilor având consecinţă producerea prejudiciului în patrimoniul
persoanelor vătămate
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei
directe, prevăzute de art. 16 alin.3 lit. a Cod penal, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind
producerea lui prin săvârşirea infracţiunii.
La individualizarea sancţiunii, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 Cod penal,
respectiv starea de pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului produs, modul de săvârşire şi
scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale, conduita
după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de sănătate, vârstă, situaţia
familială.
În privința inculpatului ..., instanța a reţinut că a recunoscut comiterea faptelor reţinute în
sarcina sa, solicitând aplicarea disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală; potrivit cazierului
judiciar, inculpatul a comis faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, fiind
eliberat la termen, la 19.10.2017.
Prin sentința penală nr.87/5.05.2019, pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr.
1262/275/2018*, definitivă prin neapelare la 5.06.2019, inculpatul a fost condamnat la 2 ani de
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.233 Cod penal, cu aplicarea art.
41 alin.1 și 43 alin.5 Cod penal, fapta fiind săvârșită la 7.06.2018.
Astfel, fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză este săvârșită
în concurs cu fapta de tâlhărie pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr.87/5.05.2019,
pronunţată de Judecătoria Adjud în dosar nr.1262/275/2018*, la doi ani de închisoare, în temeiul
disp. art.396 alin.2 și 10 Cod procedură penală și cu aplicarea art.41 alin.1 și art.43 alin.5 Cod
penal
Prin urmare, în temeiul art. 396 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, în referire la art. 396
alin.10 Cod procedură penală a condamnat inculpatul, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt
calificat, prev. de art. 228 alin.1 – art. 229 alin.1 lit. b şi d Cod penal, cu aplicare art. 41 alin.1,
art. 43 alin.5, art. 78 şi art. 79 Cod penal, la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 40 Cod penal, a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost
condamnat prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 233
Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, prin sp nr.
87/5.05.2019, pronunţată de judecătoria Adjud, în dosar .../275/2018*, definitivă prin neapelare
la data de 5.06.2019.
În baza art. 40, art. 38, art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa
cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 173 din pedeapsa care nu se mai
execută, în final a condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare, în
regim de detenție.
A menţinut pedeapsa accesorie, prev. de art.66 alin.1 lit.a Cod penal, art.66 alin.1 lit.b
Cod penal, şi pedeapsa complementară prev. de art.67 alin.1 lit.a Cod penal, pe o perioadă de 2
ani, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr.87/5.05.2019, pronunţată de judecătoria Adjud
în dosar nr. ...//275/2018*, definitivă prin neapelare la data de 5.06.2019.
In baza art.72 alin.1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata
executată de la 11.06.2018, până la 29.02.2020.
A dispus anularea mandatului de executare nr.100/6.06.2019 emis de Judecătoria Adjud,
şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare în prezenta cauză.
In privinţa inculpatului ..., instanţa a reţinut că a recunoscut faptele pentru care a fost
trimis în judecată şi a fost de acord cu achitarea prejudiciului.
Potrivit referatului, factorul favorizant în comiterea infracţiunii a fost anturajul.
S-a reţinut că faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost
săvârșite înainte de a dispune cu privire la acesta, măsura educativă privativă de libertate
constând în internarea într-un centru de reeducare; în prezenta cauză inculpatul a recunoscut
comiterea faptei pentru care a fost trimis in judecată.
Prin urmare, în baza art.113 alin.2, art.114, art.115 alin.1 pct.1 lit. d, art.120 Cod penal,
în referire la art.123 alin.3 lit. a Cod penal, cu aplicare art.396 alin.10 Cod procedură penală, a
aplicat inculpatului minor ..., măsura educativă privativă de libertate, constând în internarea
într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, sub aspectul comiterii infracţiunilor de furt
calificat, prev. de art.228 alin.1, în referire la art.229 alin.1 lit. b şi d Cod penal cu aplicare art.77
lit. a Cod penal şi art.113 alin.2 Cod penal şi furt calificat prev. de art.228 alin.1, în referire la
art. 229 alin.1 lit.b şi d Cod penal cu aplicare art.35 alin.1 Cod penal.
A constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care
s-a aplicat inculpatului măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ
pentru o perioadă de 1 an, dispusă prin sentinţa penală nr.726/15.05.2019, definitivă la
16.09.2019 şi cu infracţiunea pentru care s-a aplicat inculpatului minor măsura educativă
privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani prin sp nr.
809/24.07.2020, definitivă la data de 15.10.2020.
In baza art. 124 alin.3 Cod penal în referire la art. 125 alin.2 Cod penal, raportat la art.
129 alin.1 Cod penal, a înlocuit măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru
educativ pe o perioadă de 1 an dispusă prin sp nr. 726/15.05.2019, definitivă la 16.09.2019 şi
respectiv a măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ pentru o
perioadă de 2 ani, aplicată inculpatului prin sp nr. 809/24.07.2020, definitivă la data de
15.10.2020, cu măsura internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani.
A dedus perioada executată până în prezent, de la 19.11.2018/12.01.2019 şi 18.02.2020
la zi.
A dispus anularea celorlalte forme de executare.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., instanţa a reţinut că a recunoscut săvârşirea faptelor,
fiind minor.
Prin urmare, în baza art.113 alin.2, art.114, art.115 alin.1 pct.1 lit. c Cod penal, a constatat
că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatului, prin
sentinţa penală nr. 101/5.11.2020, pronunţată de Judecătoria Panciu, în dosar .../275/2019, def.
prin decizia penală nr. 26/A din 14.01.2021 a Curţii de Apel Galați, i s-a aplicat măsura educativă
privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an, în baza art.
124 alin.3 Cod penal, art. 129 alin.1 Cod penal, în referire la art. 396 alin.10 Cod procedură
penală, a menţinut şi a prelungit inculpatului, măsura educativă privativă de libertate a internării
într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani.
A dedus perioada executată în baza mandatului de executare a măsurii educative privative
de libertate de 1 an dispusă prin sentinţa penală nr. 101/5.11.2020, pronunţată de Judecătoria
Panciu în dosar .../275/2019, def. prin decizia penală nr. 26/A din 14.01.2021 a Curţii de Apel
Galați.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., instanţa, în baza art.113 alin.2, art.114, art.115
alin.1 pct.1 lit.d Cod penal, a aplicat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un
centru educativ pentru o perioadă de 1 an.
S-a apreciat că aplicarea unor astfel de pedepse reprezintă o măsură de constrângere şi un
mijloc de reeducare a inculpaţilor în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de
exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta
penală săvârșită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Prin urmare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa
fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor
săvârşirea de fapte cu caracter penal.
Instanţa a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea
urmărită numai dacă prin felul şi măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăţie şi
periculozitatea făptuitorilor, dacă este raţională, convingătoare, justă şi echitabilă.
Sub aspectul laturii civile instanţa a reţinut următoarele:
În cursul urmăririi penale s-a constituit parte civila 1) ... cu suma de 1378,86 lei
reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate asiguratului ...; .2) ... (fostă ...) cu suma de 100
lei reprezentând contravaloarea distrugerilor provocate capacului de la contactul volanului; 3) ...
a precizat că i-au fost restituite un card de culoare neagră SD şi două pachete de ţigări A&HIMA
conţinând 13 ţigări; că nu i-au fost restituite dozele de energizant sau contravaloarea acestora;
că, deşi valoarea prejudiciului în cuantum de 300 lei a fost parţial recuperate nu se constituie
parte civilă în cauză; 4) ... a precizat că i s-a restituit smartphonul marca Alcatel, cartel SIM
Orange şi căştile pentru smartphonul Samsung J5; că valoarea bunurilor sustrase este în cuantum
de 150 lei, însă nu se constituie parte civilă în cauză.
S-a reţinut că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a inculpatului se impune
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) existenţa unui prejudiciu; b) existenţa unei
fapte ilicite; c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; d) existenţa
vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a
acţionat.
În speţă aceste condiţii sunt îndeplinite în mod cumulativ astfel - prejudiciul este
concretizat în contravaloarea bunurilor sustrase, sumei sustrase şi preţului plătit pentru bunul
sustras de inculpaţi şi restituit organelor de poliţie.
Pentru cele expuse, instanţa a dispus obligarea în solidar a celor trei inculpaţi ..., în solidar
cu partea responsabilă civilmente ... , ... in solidar cu partea responsabilă civilmente DGASP ...,
..., la plata către partea civila ... a sumei de 1378,86 lei reprezentând contravaloarea bunurilor
sustrase prin comiterea infracţiunilor comise.
 A dispus obligarea în solidar a inculpaţilor ... în solidar cu partea responsabilă civilmente
DGASP ... şi ... în solidar cu partea responsabilă civilmente DGASP ..., la plata către partea
civila ... (fostă ....) ... a sumei de 100 lei reprezentând contravaloarea capacului de plastic din
jurul volanului deteriorat.
A luat act că partea vătămată ... nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind
recuperat integral.
A dispus confiscarea specială în solidar de la inculpaţii ... în solidar cu partea responsabilă
civilmente DGASP ... şi respectiv inculpatul ... în solidar cu partea responsabilă civilmente
DGASP ..., a sumei de 50 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi nerecuperate.
Onorariul apărătorului din oficiu, avocat ... cu delegaţie nr. 15610.05.2021, în cuantum
de 1736 lei, pentru inculpatul ..., şi respectiv avocat ... cu delegaţie nr. 157/10.05.2021, în
cuantum de 1736 lei, pentru inculpaţii ... şi ..., a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul ... la plata sumei de 700
lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat; a obligat inculpatul ... în solidar cu partea
responsabila civilmente DGASP ..., a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate
către stat; a obligat inculpatul ..., în solidar cu partea responsabilă civilmente DGASP ..., a sumei
de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat; a obligat inculpatul ... în solidar cu
partea responsabilă civilmente ... în solidar cu partea responsabilă civilmente ... a sumei de 850
lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu,
inculpatul ... şi partea responsabilă civilmente DGASPC ...
În motivele de apel formulate potrivit dispoziţiilor art. 412 Cod procedură penală,
Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu a invocat aspecte de nelegalitate a sentinţei apelate,
pentru următoarele motive:
1. În ceea ce îl privește pe inculpatul ..., s-a apreciat că prima instanță trebuia să deducă
din pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 87/16.05.2019 partea executată de
inculpat începând cu data de 29.02.2020, când a fost eliberat la termen.
Având în vedere că mandatul de executare anterior, emis în baza sentinței penale nr.
87/16.05.2019 a fost executat, s-a apreciat că nu se mai impunea anularea acestuia.
2. În ceea ce îl privește pe inculpatul ..., s-a apreciat că:
Prima instanţă a omis să insereze printre faptele comise de inculpat şi pe cea de tentativă
la furt în scop de folosință prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 228 alin. 1 Cod
penal cu referire la art. 230 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 113
alin. 2 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată.
Nu au fost reținute pentru toate infracțiunile prevederile art. 113 alin. 2 Cod penal, deși
inculpatul era minor.
Prima instanţă a interpretat diferit decizia de casare. Astfel, Curtea de Apel Galați a reținut
că în privința inculpatului minor ..., în mod greșit instanța de fond a dispus prelungirea duratei
măsurii educative a asistării zilnice luată prin sentința penală nr. 76/23.05.2019 a Judecătoriei
Panciu, definitivă prin neapelare la 18.06.2019 (dosar nr. .../275/2018) în condiţiile în care ar fi
trebuit să ia față de inculpatul minor ... o altă măsură educativă.
Prima instanţă ar fi trebuit să rețină că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu
infracțiunile pentru care s-a aplicat măsura asistării zilnice pentru o perioadă de 3 luni prin
sentința penală nr. 76/23.05.2019, fiind concurente și cu cele pentru care s-a aplicat măsura
asistării zilnice pentru o perioadă de 4 luni prin sentința penală nr. 350/08.03.2019 - măsuri
educative neprivative de libertate deja executate.
De asemenea, prima instanţă trebuia să constate că infracțiunile din prezenta cauză sunt
concurente și cu infracțiunea pentru care inculpatului minor i-a fost aplicată măsura educativă
privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe durata de 1 an prin sentința penală nr.
726/15.05.2019, definitivă prin decizia penală nr. 943/A/16.09.2019 a Curții de Apel Galați -
măsură educativă executată, inculpatul fiind eliberat la termen la data de 01.11.2019.
Prin urmare, s-a apreciat că nu se mai putea dispune înlocuirea acestei măsuri educative,
ea fiind deja executată.
Dimpotrivă, prima instanţă trebuia să constate că infracțiunile din prezenta cauză sunt
concurente cu infracțiunile pentru care inculpatului minor i-a fost aplicată măsura educativă
privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, prin sentința
penală nr. 809/24.07.2020, definitivă la data de 15.10.2020.
În concluzie, s-a apreciat că în privinţa acestui inculpat, prima instanţă trebuia să
înlocuiască doar măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o
perioadă de 2 ani, dispusă prin sentința penală nr. 809/24.07.2020, cu măsura internării într-un
centru de detenție.
Apelantul a mai criticat cuantumul măsurii educative – apreciat ca fiind nelegal întrucât
judecarea cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul ... a fost făcută pe baza procedurii abreviate.
3. În ceea ce îl privește pe inculpatul ..., prima instanță a constatat că infracțiunea din
prezenta cauză, pe care nu a indicat-o, respectiv cea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1,
art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 113 alin. 2 Cod
penal, este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatului i s-a aplicat măsura educativă
privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, prin sentința penală
nr. 101/5.11.2020 def. prin decizia penală nr.26/A din 14.01.2021 a Curții de Apel Galați.
S-a omis însă că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă și cu infracțiunile pentru
care inculpatului i-a fost aplicată măsura educativă neprivativă de libertate a consemnării la
sfârșit de săptămână pentru o perioadă de 3 luni prin sentința penală nr. 1022/18.09.2018 def. la
03.10.2018 și cu cea pentru care i s-a aplicat măsura educativă neprivativă de libertate a asistării
zilnice pentru o perioadă de 4 luni prin sentința penală nr. 141/05.11.2019 def. la 02.12.2019 -
măsuri educative executate.
Având în vedere că inculpatul se afla în executarea măsurii educative a internării într-un
centru educativ, instanța trebuia să dispună, în temeiul art. 124 alin. 3 Cod penal, menținerea
măsurii educative și eventual, prelungirea acesteia până la 2 ani.
4. În ceea ce îl privește pe inculpatul ..., prima instanță nu a indicat infracțiunile reținute
în sarcina acestuia, pentru care a fost trimis în judecată, respectiv furt calificat prevăzută de art.
228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 113
alin. 2 Cod penal și tentativă la furt în scop de folosință prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal,
raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 230 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35
alin. 1 Cod penal și art. 113 alin. 2 Cod penal.
Suplimentar, s-au reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod
procedură penală, deşi acesta nu a fost prezent în niciun ciclu procesual și nu a solicitat judecarea
cauzei pe baza procedurii simplificate.
5. Sub aspectul laturii civile, au fost formulate următoarele critici:
 Inculpatul ... trebuia obligat la plata de despăgubiri în solidar cu persoana responsabilă
civilmente DGASPC ..., prin asistent maternal ... – întrucât s-a aflat în perioada 30.12.2016-
24.07.2018 sub măsură de protecție socială.
Aceeaşi soluţie trebuia dispusă şi în privinţa inculpatului ..., care a beneficiat de măsuri
de protecție socială în perioada 13.09.2016-09.09.2019.
6. O altă nelegalitate a fost învederată în legătură cu măsura de siguranţă a confiscării
speciale - instanța a dispus confiscarea specială de la inculpaţi în solidar, şi de la fiecare dintre ei
în solidar cu părţile responsabile civilmente.
Pe de o parte, s-a arătat faptul că măsura de siguranţă a confiscării se dispune de la fiecare
inculpat în parte și nu în solidar.
Pe de altă parte, apelantul a arătat că prima instanţă nu a explicat ce reprezintă suma de
50 lei – faţă de considerentele deciziei de casare.
7. În ce privește plata cheltuielilor judiciare avansate către stat, s-a arătat că inculpatul ...
ar fi trebuit obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente DGASP ..., prin asistent maternal
..., la plata acestora.
Inculpatul ... a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de
individualizare a executării acesteia.
Partea responsabilă civilmente DGASPC ... a criticat modalitatea de soluţionare a laturii
civile a cauzei, precum şi faptul că a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420
alin. 1 Cod procedură penală.
Instanţa de apel a procedat la ascultarea inculpaţilor potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 4
Cod procedură penală, aceştia menţinând poziţiile procesuale din faţa primei instanţe.
Inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi/desemnaţi din oficiu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub
toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată
că apelurile declarate în cauză sunt fondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În urma efectuării propriei analize a materialului probator administrat în cauză, Curtea
constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor deduse
judecăţii au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând
încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că:
- în noaptea de 26/27.01.2018, împreună cu inculpaţii minori ... şi ..., inculpatul ... a
pătruns în incinta magazinului ... de pe str. ... din localitatea ... jud. ..., de unde au sustras cinci
telefoane mobile, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat
prevăzută de art. 228 al. l - 229 al. 1 lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a şi d Cod penal
şi art. 41 al. l Cod penal.
- în noaptea de 26/27.01.2018, împreună cu inculpaţii ... şi ..., inculpatul ... a pătruns în
incinta magazinului ... de pe strada ... din localitatea ... jud. ..., de unde au sustras cinci telefoane
mobile, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de
art. 228 al. 1 - 229 al. l lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal şi 113 al. 2 Cod
penal.
- în perioada 07.02.2018-08.02.2018, împreună cu inculpatul ..., inculpatul ... a sustras
bunuri din autoturismele persoanelor vătămate ... şi ... în valoare de aproximativ 450 lei, faptă ce
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 al. l - 229
al. l lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. l Cod penal şi art. 113 al. 2 Cod penal.
- în aceeaşi perioadă, împreună cu inculpatul ..., inculpatul ... a încercat sustragerea
autoturismelor cu nr. de înmatriculare ... - proprietatea lui ... şi ... - proprietatea lui ..., faptă ce
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la furt în scop de folosinţă
prevăzută de art. 32 Cod penal, rap. la art. 228 alin. l Cod penal, în referire la art. 230 al. l Cod
penal, cu aplicarea art. 35 al. l Cod penal şi art. 113 al. 2 Cod penal.
- în noaptea de 26/27.01.2018, împreună cu inculpaţii ... şi ..., inculpatul ... a pătruns în
incinta magazinului ... de pe strada ... din localitatea ... de unde au sustras cinci telefoane mobile,
faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228
al. l - 229 al. l lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal şi art. 113 al. 2 Cod penal.
- în perioada 07.02.2018-08.02.2018, împreună cu inculpatul ..., inculpatul ... a sustras
bunuri din autoturismele persoanelor vătămate ... şi ..., în valoare de 400 lei, faptă ce întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 al. l - 229 al. l lit. b
şi d Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. l Cod penal şi art. 113 al. 2 Cod penal.
- în aceeaşi perioadă, împreună cu inculpatul ..., inculpatul ... a încercat sustragerea
autoturismelor cu nr. de înmatriculare ... - proprietatea lui ... şi ... - proprietatea lui ..., faptă ce
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la furt în scop de folosinţă
prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art.228 al. l Cod penal, în referire la art. 230 al. l Cod
penal, cu aplicarea art. 35 al. l Cod penal şi art. 113 al.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 al.
l Cod penal.
Probatoriile confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele deduse judecăţii
există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală şi au fost comise cu
vinovăţie de inculpaţi, instanţa de control judiciar însușindu-și în totalitate concluziile
judecătorului fondului în urma analizării laturii obiective şi subiective pentru infracţiunile deduse
judecăţii.
Curtea nu va relua argumentaţia stării de fapt redată în considerentele sentinţei penale
apelate, argumentaţie pe care şi-o însuşeşte în totalitate, astfel cum această posibilitate este
conferită de practica CEDO (Helle împotriva Finlandei), apreciind că acest lucru nu se impune,
neexistând niciun element de noutate în cauză care să fi apărut în faţa instanţei de apel şi care să
schimbe aprecierea asupra stării de fapt, recunoscută de altfel de către inculpaţi.
De altfel, aspectele legate de starea de fapt şi încadrarea juridică nu au făcut obiectul
criticilor expuse de apelanţi.
Curtea constată prin urmare că faptele inculpaţilor sunt tipice, întrunind atât sub aspect
obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunilor imputate, aşa cum au foste
expuse mai sus.
În ceea ce priveşte criticile formulate de apelanţi, Curtea va reţine următoarele:
1. În mod judicios instanţa de fond a procedat la judecarea inculpaţilor ..., ... şi ... potrivit
procedurii abreviate prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, fiind îndeplinite condiţiile
prevăzute de art. 349 alin. 2 şi art. 374 alin. 4 Cod procedură penală întrucât, înainte de începerea
cercetării judecătoreşti, aceştia au solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii
recunoscând în totalitate săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, astfel cum au
fost reţinute în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente
pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
 În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., în mod greşit prima instanţă a reţinut în favoarea sa
dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în condiţiile în care acesta nu s-a prezentat în
faţa instanţei nici în primul ciclu procesual, nici cu prilejul rejudecării cauzei.
Cu toate acestea, Curtea va reţine că măsura educativă aplicată se află în limite legale.
Tot cu privire la acest inculpat, vom mai reține că prima instanță nu a indicat în dispozitiv
infracțiunile reținute în sarcina acestuia, pentru care a fost trimis în judecată, respectiv furt
calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 35
alin. 1 Cod penal și art. 113 alin. 2 Cod penal și tentativă la furt în scop de folosință prevăzută de
art. 32 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 230 alin. 1 Cod
penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 113 alin. 2 Cod penal.
2. În ceea ce îl privește pe inculpatul ..., Curtea observă că prima instanță nu a dedus, cu
prilejul efectuării operaţiunii de contopire, din pedeapsa complementară aplicată prin sentința
penală nr. 87/16.05.2019, partea executată de inculpat începând cu data de 29.02.2020, când a
fost eliberat la termen, până la data efectuării operaţiunii de contopire.
Potrivit art. 45 alin. 4 Cod penal În cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni
concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor
principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultantă.
Cât priveşte mandatul de executare emis anterior în baza sentinței penale nr.
87/16.05.2019, nu se mai impunea anularea acestuia întrucât inculpatul a fost liberat la termen.
Din această perspectivă, urmează a fi admis apelul declarat de inculpat.
Criticile de netemeinicie formulate de inculpat vor fi respinse ca nefondate. Deşi îşi are
cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume inculpat, care este
menită să-l reeduce şi a cărui readaptare socială diferă de a celorlalţi inculpaţi, orice deosebire
sub aspectul posibilităţii de îndreptare şi reeducare a inculpaţilor răsfrângându-se şi asupra
sancţiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al faptei comise.
În baza propriului examen, Curtea constată că instanţa de fond a aplicat în mod just toate
criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, dând o relevanţă
corespunzătoare atât datelor care caracterizează gravitatea faptelor săvârșite, gravitate care a fost
evaluată în întregul context factual, dar şi elementelor subiective de individualizare, apreciindu-
se că reinserţia socială se poate realiza doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un
cuantum apropiat de minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, pedeapsa corespunde şi nevoilor justiţiei restaurative, dat fiind interesul
societăţii ca inculpatul să poată fi redat acesteia după reformarea, ulterior executării pedepsei, a
atitudinii sale faţă de normele penale care valorile sociale ocrotite de lege.
Curtea apreciază aşadar că în mod corect au fost avute în vedere împrejurările concrete
ale săvârşirii infracţiunii, dar şi faptul că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală.
Prin urmare, instanţa de control judiciar consideră că este corect individualizat atât
cuantumul pedepsei, cât şi modalitatea executării acesteia. Având în vedere că inculpatul se află
în stare de recidivă postexecutorie, singura modalitate de executare a pedepsei permisă de lege
este cea efectivă.
3. În ceea ce îl privește pe inculpatul ..., în sarcina acestuia s-a reținut și faptul că în
perioada 07.02.2018-08.02.2018, împreună cu inculpatul ..., a încercat sustragerea autoturismelor
cu nr. de înmatriculare ... - proprietatea lui ... şi ... - proprietatea lui ..., faptă ce întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la furt în scop de folosinţă prevăzută de art.
32 Cod penal, rap. la art. 228 alin. l Cod penal, în referire la art. 230 al. l Cod penal, cu aplicarea
art. 35 al. l Cod penal şi art. 113 al. 2 Cod penal.
Or, prima instanță a omis să menționeze și această faptă atunci când a descris activitatea
infracțională imputată inculpatului în dispozitivul sentinței penale apelate.
Observăm totuși că în considerentele sentinței prima instanță a făcut referire și la această
infracțiune – prin urmare aspectul sesizat este doar o eroare materială, ce urmează a fi îndreptată
pe calea prezentului apel.
Critica privind nereținerea prevederilor art. 113 alin. 2 Cod penal nu este întemeiată –
aceste dispoziții legale au fost menționate la începutul paragrafului II referitor la inculpatul ...,
chiar dacă nu au mai fost reluate pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina acestuia.
Cât priveşte antecedentele penale ale inculpatului, prima instanță trebuia să constate că
faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu:
- faptele pentru care i s-a aplicat inculpatului măsura asistării zilnice pentru o perioadă de
3 luni, prin sentința penală nr. 76/23.05.2019 a Judecătoriei Panciu, definitivă prin neapelare la
18.06.2019 și cu cele pentru care s-a aplicat aceluiași inculpat măsura asistării zilnice pentru o
perioadă de 4 luni, prin sentința penală nr. 350/08.03.2019 a Judecătoriei Focșani, definitivă la
data de 11.06.2019 prin decizia penală nr. 762/A/2019 a Curții de Apel Galați - măsuri educative
neprivative de libertate deja executate și fără relevanță prin urmare pentru soluționarea
antecedentelor penale.
- infracțiunea pentru care inculpatului minor i-a fost aplicată măsura educativă privativă
de libertate a internării într-un centru educativ pe durata de 1 an, prin sentința penală nr.
726/15.05.2019 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin decizia penală nr. 943/A/16.09.2019 a
Curții de Apel Galați - măsură educativă care a fost executată, inculpatul fiind eliberat la termen
la data de 01.11.2019.
- infracțiunile pentru care inculpatului minor i-a fost aplicată măsura educativă privativă
de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, prin sentința penală nr.
809/24.07.2020 a Judecătoriei Focșani, definitivă la data de 15.10.2020 prin decizia penală nr.
879/A/2020 a Curții de Apel Galați.
Această ultimă sentință penală nu este însă singura care trebuie avută în vedere pentru
soluționarea antecedentelor penale ale inculpatului ..., aşa cum susţine Parchetul de pe lângă
Judecătoria Panciu.
Într-adevăr, potrivit art. 124 alin. 3 Cod penal, dacă în perioada internării, minorul
săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârșită anterior,
instanţa poate menţine măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără
a depăşi maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de
detenţie.
Deși, aparent, dispozițiile art. 124 alin. 3 Cod penal implică situația premisă ca inculpatul
să se afle încă, la momentul pronunțării ultimei hotărâri judecătorești, în executarea măsurii
educative dispuse printr-o hotărâre judecătorească rămasă anterior definitivă, astfel cum a
susținut procurorul în dezvoltarea acestui motiv de apel, Curtea apreciază că interpretarea de o
asemenea manieră a acestui text de lege ar pune într-o situație vădit discriminatorie pe inculpații
minori trimiși în judecată pentru mai multe infracțiuni concurente prin rechizitorii separate, în
raport cu inculpații minori trimiși în judecată tot pentru mai multe infracțiuni concurente, dar
prin același rechizitoriu, în sensul că ultimilor li se poate aplica o singură măsură educativă pentru
întreaga activitate infracțională, în timp ce celor dintâi ar trebui să li se aplice câte o măsură
educativă pentru fiecare infracțiune în parte. Așa fiind, se constată că împrejurări care țin de
simpla administrare a justiției (cum ar fi, de exemplu, opțiunea organelor de urmărire penală sau
a instanțelor de judecată a nu reuni cauzele referitoare la același inculpat) tind să influențeze
modul de soluționare în fond a cauzelor, ceea ce este inadmisibil.
Mai mult, Curtea constată că inculpații minori trimiși în judecată pentru mai multe
infracțiuni concurente prin rechizitorii separate ar fi discriminați și în raport cu inculpații majori
aflați în aceeași situație, dar care pot beneficia de contopirea pedepselor și, implicit, de deducerea
perioadelor de detenție deja executate în baza unor hotărâri judecătorești de condamnare
anterioare, aplicate pentru infracțiuni concurente.
În altă ordine de idei, Curtea observă că, potrivit art. 129 alin. 1 Cod penal, în caz de
concurs de infracţiuni săvârșite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia o singură măsură
educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114 Cod penal, ţinând seama de criteriile
prevăzute în art. 74 Cod penal, fără a se distinge dacă infracțiunile care alcătuiesc concursul au
fost judecate împreună sau separat.
Raportat la considerentele mai sus expuse, Curtea conchide că instanţa învestită cu
judecarea unei cauze privind pe un inculpat minor față de care anterior, printr-o hotărâre rămasă
definitivă, s-a luat măsura internării într-un centru educativ, poate menţine măsura anterior
aplicată, prelungind durata acesteia, indiferent dacă măsura respectivă a fost deja executată la
momentul judecării cauzei sau inculpatul minor se află încă în executarea măsurii respective, iar
din noua măsură educativă stabilită trebuie să se deducă perioada deja executată de inculpatul
minor în baza primei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, Curtea consideră că instanța de fond a soluționat în mod judicios situația
antecedentelor penale ale inculpatului minor ..., cu excepţia faptului că nu trebuia să aplice mai
întâi o măsură educativă pentru infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze, pentru ca mai apoi
să aplice o măsură educativă rezultantă pentru întreaga activitate infracţională. Tratamentul
sancționator al concursului de infracţiuni în cazul minorilor nu este similar cu cel al majorilor (în
două etape) – unde instanţa stabileşte câte o pedeapsă pentru fiecare dintre infracţiunile aflate în
concurs, aplicând ulterior o pedeapsă rezultantă prin adăugare la pedeapsa cea mai grea, a unui
spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal).
Constatând existenţa unui concurs de infracţiuni, între faptele ce fac obiectul prezentei
cauze şi infracţiunile sancţionate prin sentinţele penale nr. 726/15.05.2019 a Judecătoriei Focșani
şi nr. 809/24.07.2020 a Judecătoriei Focșani, prima instanţă trebuia să aplice direct dispoziţiile
art. 124 alin. 3 Cod penal, în referire la art. 125 alin. 2 Cod penal, înlocuind măsura educativă
privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, dispusă prin
sentința penală nr. 809/24.07.2020 a Judecătoriei Focșani, definitivă la data de 15.10.2020 prin
decizia penală nr. 879/A/2020 a Curții de Apel Galați, cu măsura internării într-un centru de
detenție.
Cât privește cuantumul măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru
de detenție stabilit de prima instanță (4 ani), acesta este nelegal față de durata maximă posibilă –
3 ani și 4 luni – ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
4. În ceea ce îl privește pe inculpatul ..:
Prima instanță nu a descris în dispozitiv care este infracțiunea ce face obiectul prezentei
cauze.
 Parchetul a mai criticat faptul că prima instanță a omis a reține existența concursului și cu
infracțiunile pentru care inculpatului i-a fost aplicată măsura educativă neprivativă de libertate a
consemnării la sfârșit de săptămână pentru o perioadă de 3 luni, prin sentința penală nr.
1022/18.09.2018 a Judecătoriei Focșani, definitivă la 03.10.2018 și cu cea pentru care i s-a aplicat
măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pentru o perioadă de 4 luni, prin
sentința penală nr. 141/05.11.2019 a Judecătoriei Panciu, definitivă la 02.12.2019.
Curtea observă însă, că ar fi fost lipsit de relevanță juridică acest demers, raportat la
împrejurarea că cele două măsuri educative neprivative de libertate au fost deja executate astfel
încât, față de inculpatul minor nu se mai poate dispune prelungirea sau înlocuirea măsurii luate
iniţial în sensul art. 123 alin. 3 Cod penal.
Greșit este însă modul prin care prima instanță a sancționat concursul de infracțiuni
constatat. Astfel, având în vedere că inculpatul se afla la data pronunţării în executarea măsurii
educative a internării într-un centru educativ, prima instanță trebuia să dispună, în temeiul art.
124 alin. 3 Cod penal, menținerea măsurii educative și prelungirea acesteia până la 2 ani, nu să
aplice inculpatului măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2
ani întrucât aceasta a fost deja aplicată prin sentința penală nr. 101/05.11.2020 a Judecătoriei
Panciu.
Corelativ, se impune deducerea perioadei deja executate anterior.
5. Cât priveşte criticile părţii responsabile civilmente, acestea urmează a fi apreciate ca
fiind nefondate, faţă ce cele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1372 Cod civil, cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri
judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție, răspunde
de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane.
Art. 1382 Cod civil prevede că, persoanele care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt
ținute solidar la reparație față de cel prejudiciat.
În fine, potrivit art. 1372 alin. 3 Cod civil reglementează o cauză de exonerare de
răspundere civilă pentru fapta altuia, în situația în care cel obligat la supraveghere dovedește că
nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă.
În cazul prejudiciilor produse de minori și persoane cu handicap mintal, Codul civil
consacră regula angajării unei răspunderi obiective, directe, necondiționate și independente de
existența vreunei culpe, întemeiată pe ideea riscului legat de exercitarea autorității asupra
făptuitorilor. Așa cum s-a statuat în literatura de specialitate, teoria riscului de autoritate se
fundamentează pe ideea conform căreia „unde este autoritatea se află și riscul de a fi obligați la
repararea prejudiciilor cauzate prin activitatea celor asupra cărora se exercită acea autoritate”,
justificând astfel răspunderea pentru fapta altuia.
Alături de condițiile generale ce trebuie îndeplinite pentru a se angaja răspunderea civilă
delictuală (prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu), în
cazul răspunderii pentru fapta minorului este necesar a se face dovada îndeplinirii a încă două
condiții speciale: minoritatea autorului și existența obligației de supraveghere a autorului faptei
ilicite și prejudiciabile în sarcina persoanei răspunzătoare.
Așadar, în cazul minorilor, antrenarea răspunderii persoanelor care îi supraveghează
intervine independent de posibilitatea concretă a cunoașterii și prevenirii faptei prejudiciabile,
exclusiv în virtutea obligației de supraveghere care îi incumbă.
 În prezenta cauză, inculpaţii ... şi ... au săvârșit infracțiunile în perioada în care aceştia
se aflau sub imperiul unor măsuri de protecție socială. Astfel, conform adresei DGASPC aflată
la dosarul cercetare judecătorească, numitul ... s-a aflat în perioada 30.12.2016-24.07.2018 sub
măsură de protecție socială. Potrivit proceselor verbale de la dosarul cercetare judecătorească, în
anul 2017 și până în 2018 inculpatul ... s-a aflat la asistentul maternal ... Conform adresei
DGASPC aflată la dosarul cercetare judecătorească, în perioada 13.09.2016-09.09.2019
inculpatul ... a beneficiat de măsuri de protecție socială, fără a se indica însă mai multe date.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a reținut calitatea de parte responsabilă
civilmente a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului ... întrucât, la
momentul săvârșirii faptelor, acestei instituții îi revenea obligația din punct de vedere juridic de
a asigura paza, securitatea, supravegherea și controlul permanent al minorului instituționalizat
(aflat fie în plasament, fie la asistentul maternal).
Fiind în situația unei răspunderi obiective fundamentată pe ideea de risc, ce intervine
independent de existența vreunei culpe, odată dovedită în sarcina Direcției Generale de Asistență
Socială și Protecția Copilului existența obligației de supraveghere a inculpatului, se impune
antrenarea răspunderii civile a acestei instituții, independent de posibilitatea concretă a
cunoașterii și prevenirii faptei prejudiciabile. Din împrejurarea că inculpaţii minori au săvârșit
mai multe infracțiuni de furt calificat rezultă că, în exercitarea obligației de pază și supraveghere
au existat abateri, ce au facilitat și au contribuit la adoptarea unui comportament necorespunzător
şi antisocial din partea acestora, existând așadar un raport de cauzalitate între aceste abateri și
faptele prejudiciabile săvârșite de minori. Or, pentru a opera cauza de exonerare prevăzută la art.
1372 alin. 3 Cod civil, cauzarea prejudiciului trebuie să se datoreze exclusiv forței majore, faptei
unui terț sau a victimei, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Potrivit art. 1 din HG nr. 679/2003 Asistentul maternal profesionist este persoana fizică,
atestată în condiţiile prezentei hotărâri, care asigură prin activitatea pe care o desfăşoară la
domiciliul său creşterea, îngrijirea şi educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care
îi primeşte în plasament sau în încredinţare.
Potrivit art. 8 alin. 1 din HG nr. 679/2003 Activitatea persoanelor atestate ca asistent
maternal profesionist se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă, care are un
caracter special, specific protecţiei copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru
protecţia copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligaţia supravegherii şi
sprijinirii activităţii desfăşurate de asistenţii maternali profesionişti.
În dezacord cu critica Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu, Curtea opinează că în
mod corect prima instanţă a obligat inculpaţii ... şi ... în solidar cu persoana responsabilă
civilmente DGASPC ... la plata despăgubirilor civile, fără a se impune includerea asistentului
maternal ca titular de răspundere civilă, alături de DGASPC. Statutul asistentului maternal este
de salariat al instituţiei de stat, aflat în raporturi de muncă cu aceasta. În cazul neîndeplinirii
corespunzătoare a atribuţiilor asumate prin contractul de muncă, instituţia angajatoare se poate
îndrepta împotriva asistentului maternal, pe tărâmul dreptului muncii. Mai mult, asistentul
maternal nu a fost citat în cadrul procesului penal, nu a formulat apărări şi prin urmare, hotărârea
pronunţată în cauză nu-i este opozabilă.
6. Cât priveşte măsura de siguranţă a confiscării speciale, opinăm că aceasta nu se dispune
în solidar, ci individual, faţă de fiecare inculpat - chiar şi în cazul inculpaţilor minori. Fiind o
sancţiune penală (asimilată unei veritabile pedepse), aceasta are un caracter personal – nefiind
aplicabile prevederile referitoare la indivizibilitate sau solidaritatea răspunderii civile.
Sub acest aspect, favorabil părţii responsabile civilmente, urmează a fi admis şi apelul
acesteia.
Cât priveşte cuantumul sumei supuse confiscării, Curtea apreciază că o valoare estimativă
a celor opt pachete cu ţigări şi cinci doze de Red Bull – rămase nerecuperate din prejudiciul
cauzat persoanei vătămate ... ar putea reprezenta o sumă de aproximativ 130 lei (10 lei/pachetX8
pachete ţigări + 10 leiX5 doze).
7. Potrivit art. 274 alin. 3 Cod procedură penală „partea responsabilă civilmente, în
măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod
solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat”.
Faţă de dispoziţiile legale enunţate mai sus, Curtea apreciază că în mod corect prima
instanță i-a obligat pe inculpaţii minori, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în condiţiile în care acestea au fost obligate şi la plata
despăgubirilor civile.
Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, vor
fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu, de inculpatul ... şi de
partea responsabilă civilmente DGASPC ... împotriva sentinţei penale nr.1/06.01.2022
pronunţată de Judecătoria Panciu în dosarul nr. 536/275/2019*.
Va fi desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:
1. În ceea ce îl privește pe inculpatul ...:
În temeiul art. 45 alin. 4 Cod penal, va deduce din pedeapsa complementară aplicată prin
sentința penală nr. 87/16.05.2019 a Judecătoriei Adjud, definitivă prin neapelare la 5.06.2019,
partea executată de inculpat începând cu data de 29.02.2020, când a fost eliberat la termen, până
la data prezentei decizii.
Va înlătura dispoziţia de anulare a mandatului de executare nr. 100/6.06.2019 emis de
Judecătoria Adjud în baza sentinţei penale nr. 87/5.05.2019 şi de emitere a unui nou mandat.
2. În ceea ce îl privește pe inculpatul ...:
Va constata existenţa unui concurs de infracţiuni între:
a. infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze:
- furt calificat prevăzută de art. 228 al. 1 - 229 al. l lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art.
77 lit. a Cod penal şi art. 113 al. 2 Cod penal;
- furt calificat, prevăzută de art. 228 al. l - 229 al. l lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art.
35 al. l Cod penal şi art. 113 al. 2 Cod penal;
- tentativă la furt în scop de folosinţă prevăzută de art. 32 Cod penal, rap. la art. 228 alin.
l Cod penal, în referire la art. 230 al. l Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. l Cod penal şi art. 113
al. 2 Cod penal;
b. infracțiunea pentru care inculpatului i-a fost aplicată măsura educativă privativă de
libertate a internării într-un centru educativ pe durata de 1 an, prin sentința penală nr.
726/15.05.2019 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin decizia penală nr. 943/A/16.09.2019 a
Curții de Apel Galați - măsură educativă care a fost executată, inculpatul fiind eliberat la termen
la data de 01.11.2019;
c. infracțiunea pentru care inculpatului i-a fost aplicată măsura educativă privativă de
libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, prin sentința penală nr.
809/24.07.2020 a Judecătoriei Focșani, definitivă la data de 15.10.2020 prin decizia penală nr.
879/A/2020 a Curții de Apel Galați.
În temeiul art. 124 alin. 3 Cod penal, în referire la art. 125 alin. 2 Cod penal şi la art. 129
alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va înlocui măsura
educativa privativă de libertate a internării intru-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani,
aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 809/24.07.2020 a Judecătoriei Focșani, definitivă la
data de 15.10.2020 prin decizia penală nr. 879/A/2020 a Curții de Apel Galați, cu măsura
internării într-un centru de detenție pe o perioada de 3 ani.
În temeiul art. 127 Cod penal, în referire la art. 72 alin. 1 Cod penal, va deduce din durata
măsurii educative perioada executata de la 19.11.2018 la 01.11.2019 şi 18.02.2020 la zi.
Va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr.
809/24.07.2020 a Judecătoriei Focșani.
3. În ceea ce îl privește pe inculpatul ...:
Va constata existenţa unui concurs de infracţiuni între:
- infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze, de furt calificat prevăzută de art.228 al.l -
229 al. l lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art.77 lit. a Cod penal şi art.113 al. 2 Cod penal;
- infracţiunea pentru care inculpatului i s-a aplicat măsura educativă privativă de libertate
a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, prin sentinţa penală nr. 101/5.11.2020
a Judecătoriei Panciu, definitivă la data de 14.01.2021 prin decizia penală nr. 26/A/2021 a Curţii
de Apel Galaţi.
În temeiul art. 124 alin. 3 Cod penal, în referire la art. 129 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea
art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va prelungi măsura educativă privativă de libertate a
internării întru-un centru educativ aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 101/5.11.2020 a
Judecătoriei Panciu, definitivă la data de 14.01.2021 prin decizia penală nr. 26/A/2021 a Curţii
de Apel Galati, de la 1 an la 2 ani.
În temeiul art. 127 Cod penal, în referire la art. 72 alin. 1 Cod penal, va deduce din durata
măsurii educative perioada executată de la 15.01.2021 la 14.01.2022.
4. În ceea ce îl privește pe inculpatul ...:
Va constata existenţa unui concurs de infracţiuni între:
a. infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze:
- furt calificat prevăzută de art. 228 al. l - 229 al. l lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art.
35 al. l Cod penal şi art. 113 al. 2 Cod penal.
- tentativă la furt în scop de folosinţă prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art.228
al. l Cod penal, în referire la art. 230 al. l Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. l Cod penal şi art.
113 al.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 al. l Cod penal.
b. infracţiunea pentru care inculpatului i s-a aplicat măsura educativă neprivativă de
libertate a asistării zilnice, pe o perioada de 6 luni, prin sentinţa penală nr. 263/26.02.2021 a
Judecătoriei Focşani, definitivă prin neapelare la 23.03.2021;
c. infracţiunea pentru care inculpatului i s-a aplicat măsura educativă neprivativă de
libertate a asistării zilnice, pe o perioadă de 6 luni, prin sentinţa penală nr. 115/26.11.2020 a
Judecătoriei Panciu, definitivă prin neapelare la data de 21.12.2020.
În temeiul art. 114 alin. 2 lit. a Cod penal, art. 124 Cod penal şi art. 129 alin. 1 Cod penal,
va aplica inculpatului măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ,
pentru o perioada de 1 an – înlăturând aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură
penală din încadrarea juridică.
Va modifica dispoziţiile privind măsura de siguranţă a confiscării speciale în următorul
sens:
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, va dispune confiscarea de la fiecare dintre
inculpaţii ... şi ... a câte 65 lei, reprezentând echivalentul în bani a bunurilor sustrase de la
persoana vătămată ... şi nerecuperate.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin
prezentei decizii.

8. Titlu: circumstanţa atenuantă legală a provocării

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală.
Legislaţie relevantă: art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal
Rezumat: Pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul
provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică
tulburare sau emoţie în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o
ripostă, săvârşind astfel infracţiunea.
În speța de față, conduita persoanelor vătămate putea reprezenta un act provocator
pentru inculpatul care a fost victima jetului de spray lacrimogen pulverizat de una dintre
persoanele vătămate.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., acesta nu a fost victima directă a vreunui act ilicit
şi provocator al persoanelor vătămate. Faptul că ... i-a relatat incidentul, nu poate avea valenţa
unui act provocator întrucât între cei doi nu exista o legătură atât de apropiată, încât să
determine o puternică tulburare sau emoţie inculpatului ... Între acesta şi persoanele vătămate
exista o stare conflictuală constantă, generată însă şi de propria sa conduită. Astfel, persoanele
vătămate au relatat că ciobanii angajaţi la stâna inculpatului intrau frecvent cu oile pe terenurile
cultivate de .., fapt ce a condus la crearea unei stări conflictuale. Această stare a fost amplificată
şi de conduita agresivă a inculpatului ... faţă de persoana vătămată ... Sintetizând, am putea
conchide că inculpatul ... a provocat deopotrivă reacţia persoanelor vătămate şi nu poate invoca
acest aspect în favoarea sa.
În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, aceştia nu au avut nicio legătură cu cele
întâmplate, ei implicându-se în conflict la propunerea lui ..., faţă de care se aflau într-o relaţie
de subordonare sau de prietenie. Drept urmare, scuza provocării nu le poate profita.

Decizia penală nr. 331/A/03.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 174 din data de 24.06.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost
respinsă cererea inculpatului ... de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2
Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și f)
Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod Penal în referire la art. 43 alin. 5
Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia persoanele vătămate ..., ... şi ...
şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 8
luni închisoare la 12 ani şi 8 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ...
şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele anterior
aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 8 luni
închisoare la 12 ani şi 8 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la zi.
A fost admisă cererea inculpatului ... de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit.
f) Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a), art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod Penal în
referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.
a), art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal (faptă din
01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, sporită cu 2
luni închisoare la 6 ani şi 2 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 43 alin. 1 şi art. 104 alin. 2 Cod Penal a fost revocat beneficiul liberării
condiţionate privind restul de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/29.06.2009, a Tribunalului Galați (definitivă prin
decizia penală nr. 4168 / 11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi dispune executarea
acestui rest alături de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, urmând ca inculpatul ... să execute
6 ani, 2 luni şi 1.495 zile închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ... În temeiul
art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ... pe o durată
de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la zi.
 A fost respinsă cererea inculpatului ... de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la
pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul
de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal –
dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 a) Cod Penal (faptă din
01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a
deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. a) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită
cu 5 luni închisoare la 7 ani şi 11 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice
sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a deţine, purta şi folosi
orice categorie de arme.
În temeiul art. 45 alin. 1) Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a
deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
În temeiul art. 396 alin. 5 în referire la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod Procedură Penală a fost
achitat inculpatul ..., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
 În temeiul art. 208, art. 362 şi art. 399 Cod Procedură Penală s-a menţinut măsura arestării
preventive dispusă în privinţa inculpaţilor ... şi ...
În temeiul art. 208, art. 362 şi art. 399 Cod Procedură Penală s-a menţinut măsura arestului
la domiciliu dispus în privinţa inculpaţilor ... şi ...
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod Procedură Penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la
domiciliu luat faţă de inculpatul ... cu măsura controlului judiciar pe o durată de 60 de zile
începând cu data prezentei hotărâri.
În temeiul art. 1.357 alin. 1 şi art. 1.370 Cod Civil:
(a) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ..., ... şi ... la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de daune materiale;
(b) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ... şi .... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, din care 10.000 lei în
solidar şi cu inculpatul ...;
(c) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ... şi ... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale;
(d) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ... şi .... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 112 alin. 1lit. b) Cod Penal:
(a) a fost confiscată de la inculpatul ... suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea unui
hârleţ, a unei furci şi a trei bâte din lemn.
(b) a fost confiscată de la inculpatul ... un autoturism marca Citroen model Xsara de
culoare gri-argintiu (serie de identificare ...).
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de
la inculpaţii ..., ..., ... şi ... în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 Cod Procedură Penală au fost obligaţi inculpaţii la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat:
(a) ..., ..., ..., .... – 2.000 lei fiecare
(b) ... – 500 lei.
În temeiul art. 272 Cod Procedură penală s-a dispus avansarea onorariilor cuvenite
avocaţilor din oficiu (av. ... – 3.326 lei, ... – 3.326 lei).
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi cu nr. 823/ P/2020 s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpaţilor:
(a) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod penal
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
(b) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188(1)
Cod Penal în referire la art. 189 alint. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1) Cod Penal,
 ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 alin. a) Cod penal și art. 41 Cod
penal în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal.
(c) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188(1)
Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal.
(d) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal.
(e) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod penal
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare mai sus menţionat, faptul că la data de
01.06.2020, cei cinci inculpați mai sus menționați au pus în executare intenția de a suprima viața
persoanelor vătămate ..., ... şi ..., în timp ce acestea se aflau în autoturismul marca Land Rover,
condus de persoana vătămată ..., lovindu-le intenționat cu autoturismul Citroen Xsara condus de
inculpatul ..., ambele circulând pe un drum agricol din extravilanul comunei ..., determinând
răsturnarea autoturismului în care se aflau cele trei persoane vătămate, și, în acest context au
aplicat simultan multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) atât în
autoturismul răsturnat, cât și persoanelor vătămate aflate în acesta, provocând persoanei vătămate
... leziuni ce au necesitat 6-7 zile îngrijri medicale spre vindecare, persoanei vătămate ... leziuni
ce au necesitat spre vindecare 7-10 zile îngrijiri medicale, iar persoanei vătămate ... leziuni ce au
necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale spre vindecare.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Galați, s-a dispus comunicarea
rechizitoriului către inculpat, stabilindu-se un termen de 20 de zile pentru formularea unor
eventuale cereri și excepții privind legalitatea sesizării instanței ori a actelor de urmărire penală.
Întrucât în termenul astfel fixat nu au fost formulate asemenea cereri și excepții şi apreciind că
nu se impune invocarea de excepții cu privire la aceste aspecte nici din oficiu, prin încheierea nr.
227 din 09.10.2020 judecătorul de cameră preliminară urmează a constatat legalitatea sesizării
instanței prin rechizitoriul nr. 823/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, precum
și a probelor și actelor de procedură din faza de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii
faţă de cei cinci inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea
în judecată.
În cursul etapei cercetării judecătoreşti, instanţa de judecată a procedat la audierea
persoanei vătămate ..., ..., a martorilor ..., ..., ..., ..., ..., ..., precum şi a inculpaţilor ..., ..., ..., ... şi
...
Prin încheierea din data de 05.05.2021, Tribunalul a respins ca nefondate cererile
inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice date faptei de tentativă de omor calificat – art. 32
alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal în cea de lovire sau alte violenţe – art. 193 alin. 2 Cod Penal.
Dezbaterile au avut loc la termenul din data de 27.05.2021, inculpaţii aflaţi în stare de
arest preventiv ori de arest la domiciliu fiind asistaţi de avocaţi aleşi sau desemnaţi din oficiu.
Analizând conținutul dosarului, precum și susținerile și apărările părților, Tribunalul a
reţinut următoarele:
Persoana vătămată ... este administratorul ... În anul 2019 acesta a achiziționat mai multe
terenuri agricole pe raza comunelor ... și ..., constituindu-și o firmă agricolă. De asemenea,
persoanele vătămate ... și ..., precum și pe sora sa, ... sunt angajaţi la firma acestuia şi printre alte
activităţi, aceştia foloseau un autoturism de teren marca Land Rover, cu numărul de înmatriculare
..., cu ajutorul căruia se deplasau în diverse zone unde aveau culturi și pentru a veghea dacă
diverși proprietari de oi intrau cu animalele pe terenurile aflate în administrarea ...
În ceea ce priveşte inculpatul ... (zis „...” sau „....”), acesta locuiește în comuna ... și în
urmă cu mai mulți ani, și-a format o stână, de ovine, de aproximativ 400 de capete, aceasta fiind
amplasată în extravilanul comunei ..., la o distanță de aproximativ de 500 de metri de ferma
persoanei vătămate ... La stâna acestuia, munceau în cursul anului 2020 inculpaţii .. (zis „....”) și
..., iar uneori, în sprijinul acestora, mai venea și inculpatul ... (zis „...”) și martorul ..., care avea
un număr de animale proprii la stâna inculpatului.
Între persoanele vătămate şi inculpatul ... există de mai multă vreme un conflict
determinat de modalitatea de folosire a terenurilor agricole din zonă, fiind formulate o serie de
reclamaţii şi plângeri penale, una din acestea concretizându-se în dosarul ... aflat pe rolul
Judecătoriei Galaţi, în care ... are calitatea de inculpat, iar ... are calitatea de persoană vătămată.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., la începutul lunii iunie 2020 acesta lucra la stâna
inculpatului ... de aproximativ 5-6 luni, iar inculpatul ... din data de 17.05.2020. Inculpatul ...
avea obligația de a merge la păscut cu cele aproximativ 200 de oi, iar inculpatul ... cu cei 119
cârlani, cei doi mergând separat. Cei doi plecau în fiecare dimineață în jurul orei 06.00 și se
întorceau în jurul orei 12.00, iar după amiaza plecau în jurul orei 16.00 și se întorceau în jurul
orei 21.00.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., acesta lucra începând cu jumătatea lunii martie 2020,
lucra zilnic la stâna lui ..., unde îl ajuta la mulsul oilor, activitate pentru care era plătit cu suma
de 1.300 lei. Inculpatul ... își ținea de aproximativ două luni autoturismul marca Citroen Xsara la
stâna inculpatului ... până avea posibilități să o repare.
În data de 01.06.2020, în jurul orei 06.00, inculpații ... și ... au plecat ca de obicei cu oile
la păscut, fiecare în direcția sa.
În jurul orelor 1000-1100, având nevoie să ducă niște roți la ferma lui ... pentru a-și repara
autoturismul marca Citroen Xsara, inculpatul ... a apelat la martorul ... pentru a-l ajuta să le
transporte. Astfel, împreună cu martorul ... și cu cumnatul acestuia, inculpatul ... (zis „...”),
inculpatul ... s-a deplasat la ferma inculpatului ..., cu autoturismul celui dintâi, marca
Volkswagen, cu numărul de înmatriculare ..., la sosire la fermă nefiind prezentă nicio persoană.
În timp ce asamblau roțile, la stână a venit și inculpatul ..., însoțit de martorii ... și ..., cei
trei ajungând aici cu autoutilitara Mercedes Vito, de culoare albă, cu numere de Bulgaria, ce
aparținea celui din urmă.
După un timp, martorul ... a plecat, la stână rămânând inculpații ... și ... și martorii ... și
...
 În timp ce persoanele menţionate se aflau la stână, în timp ce erau cu toții și discutau, aici
a sosit inculpatul ..., care prezenta semnele unei iritaţii specifice folosirii unui spray
lacrimongen/iritant, fiind roşu la faţă şi lăcrima. Inculpatul ... l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar ...
a spus că în timp ce era cu oile pe câmp, persoanele vătămate ..., ... şi ... i-au dat cu spray iritant
lacrimogen, „degeaba”, menţionând că se deplasa cu oile pe drum când a fost agresat,
neaflându-se pe culturile aparținând persoanei vătămate ...
În privinţa acestui aspect, persoana vătămată ... a relatat o altă versiune. Astfel, atât în
faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, aceasta a arătat că, fiind sesizată că animalele
inculpatului ... ar fi intrat în culturile fermei la care lucra, s-a deplasat împreună cu ... şi ... cu
autoturismul marca Land Rover. Sosind la faţa locului, inculpatul ... s-a apropiat de autoturism
cu bâta ridicată, ceea ce a determinat-o să pulverizeze un jet de gaz lacrimogen în direcţia
acestuia.
Agresarea lui ... l-a înfuriat pe ..., acesta din urmă hotărând să meargă la ferma ..., pentru
a le cere socoteală celor trei. Inculpatul ... a urcat la volanul autoturismului marca Citroen Xsara
proprietatea sa, inculpatul ... în dreapta față, iar inculpații ..., ... şi ... au urcat pe bancheta din
spate. De asemenea, înainte de a urca în autoturism, inculpații au luat cu ei mai multe bâte şi
unelte agricole, precum furcă şi hârleţ.
De menţionat că la acest moment incipient, din nicio probă administrată atât în faza de
urmărire penală ori în cea de cercetare judecătorească nu rezultă că cei cinci inculpaţi ar fi
intenţionat să acţioneze într-un asemenea mod încât să provoace decesul persoanelor vătămate
ori să pună în primejdie în vreun fel viaţa acestora; dimpotrivă, aceste probe indică că iniţial
intenţia declarată a inculpaţilor (sau măcar a unora dintre ei) era de aplicare a unei simple corecţii
fizice.
„(...) I-am povestit lui ... ce păţisem. Acesta s-a enervat, reacţia lui fiind aceea de a ne
cere tuturor celor prezenţi să mergem să îi batem pe cei din ferma lui ... (...)”
– declaraţie ...
„(...) Când a auzit ce se întâmplase, ... ne-a cerut să urcăm cu toţii în maşina lui ..., să
mergem să îi batem pe cei care îl agresaseră pe ... (...)”
– declaraţie ...
„(...) La scurt timp a venit ... care a început să se plângă că ..., zis „...” (...) i-a dat cu spray
lacrimogen în faţă. Atunci ... a zis să mergem să îi batem (...)
– declaraţie ...
Iniţial, inculpaţii au mers la sediul fermei ..., însă întrucât nu au găsit pe nimeni acolo, au
plecat pe câmp, în căutarea autoturismului Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ...,
... şi ... După scurt timp, au zărit acest vehicul care se deplasa pe câmp, pe drumuri agricole de
pământ, astfel că au pornit în urmărirea acestuia. În Land Rover, persoanele vătămate au observat
că sunt urmăriţi şi au întors, încercând să scape, cu autoturismul Citroen Xsara condus de ... aflat
în urmărirea lor.
Din acest moment, desfăşurarea evenimentelor şi a agresiunilor a avut loc în două etape
principale:
Într-o primă etapă, autoturismul Citroen s-a angajat în urmărirea celui marca Land Rover
în care se aflau cele trei persoane vătămate. Aşa cum am arătat, la volanul primului vehicul se
afla inculpatul ..., pe scaunul din dreapta fiind ... Urmărirea s-a desfăşurat pe drumuri de pământ
aflate în extravilan, timp în care ... a solicitat ajutor, apelând serviciul 112. După aproximativ 3
km parcurşi în acest fel, în faţa Land Rover-ului a apărut o căruţă pe care ... a încercat să o evite,
ieşind de pe drumul de acces. La scurt timp după acest moment, autoturismul Citroen a izbit din
spate Land Rover, provocând răsturnarea pe partea stângă.
Cu privire la acest eveniment, inculpatul ... a arătat că maşina urmărită ar fi încetinit viteza
de deplasare, în timp ce intenţiona să vireze la stânga, iar datorită faptului maşina în care se aflau
era la circa 5 metri în urmă, a intrat în coliziune, cauzând în acest fel răsturnarea, poziţia sa fiind
susţinută şi de declaraţia inculpatului.
În cauză, pentru a se stabili modalitatea de comitere a impactului între cele două
autoturisme, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, din
concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuat rezultând următoarele:
- dinamica producerii accidentului a constat în părăsirea drumului de țară de către
autoturismul Land Rover și pătrunderea acestuia pe câmp, situație în care autoturismul Citroen
Xsara ce rula în spatele său a intrat în coliziune la nivelul părții frontale dreapta cu partea dreaptă
spate de la Land Rover, determinând răsturnarea acestuia (s-au avut în vedere obiecțiunile
formulate, reținându-se că a fost vorba de o eroare de redactare). Autoturismul Land Rover a
efectuat o răsturnare completă, oprindu-se pe partea stângă.
- viteza autoturismului Citroen Xsara înaintea impactului cu Land Roverul a fost de
minim 59 km/ora.
- viteza autoturismului Land Rover în momentul impactului s-a considerat că a fost
inferioară valorii de 59 km/oră, din moment ce a fost tamponat de Citroen Xsara.
De menţionat că raportul de expertiză conţine o serie de concluzii, precum că „în
momentul în care ..., conducătorul autoturismului Land Rover, a înțeles că ocupanții Citroen
Xsara au intenții agresive, între cele două autoturisme a început practic o urmărire (...). Prin
urmare, ... nu avea posibilitatea evitării accidentului, el accelerând pentru a scăpa de urmăritori.
Conducătorul autoturismului Citroen Xsara, ..., prin manevrele efectuate, (accelerare, respectiv
urmărire) a determinat producerea impactului”. Aceste aspecte în mod evident depăşesc
competenţa funcţională a expertului tehnic desemnat. Intenţiile agresive sau paşnice ale
persoanelor din Citroen, ce a înţeles persoana vătămată ... cu privire la aceste intenţii ori
caracterul intenţionat al izbirii, sunt împrejurări asupra cărora se pronunţă doar instanţa de
judecată şi nu ţin de dinamica concretă a accidentului, drept pentru care concluziile menţionate
urmează a fi ignorate la pronunţarea hotărârii.
În ceea ce priveşte forma de vinovăţie a inculpatului a inculpatului ... la momentul
producerii coliziunii, instanţa apreciază că în cauză, deosebit de relevante şi lămuritoare sunt
planşele foto efectuate cu ocazia cercetării locului faptei efectuate la data de 01.06.2020. Se
observă din fotografiile nr. 14, 15, 16, 18, 19, 20, 22, 25, 27 (dosar urm. penală) că autoturismul
Land Rover s-a răsturnat după parcurgerea unei anumite distanţe faţă de drumul de pământ pe
care se deplasa iniţial. Dacă coliziunea ar fi avut loc imediat după momentul în care ... ar fi
încercat ocolirea căruţei ce bloca drumul, răsturnarea ar fi avut loc în imediata apropiere a
drumului. În realitate, însă urmele Land Rover-ului ies de pe drum şi intră peste 10 metri în
cultura de alături, ceea ce arată că acest vehicul s-a deplasat pe roţi o anumită distanţă după
schimbarea direcţiei, cu autoturismul Citroen în spatele său şi că de fapt coliziunea a avut loc
semnificativ după acest moment, cu mult în afara drumului pe care se deplasau iniţial cele două
vehicule. De altfel, această variantă concordă cu declaraţia dată de inculpatul ... în faza de
urmărire penală:
 „(...) L-am auzit pe „...” cerându-i lui ... să intre cu mașina lui în mașina pe care o
urmăream. „...” a zis ceva de genul „Dă-i, că eu răspund!”. Am văzut cum, pentru a scăpa de
urmărirea noastră, acel autoturism a intrat pe câmp. L-am ajuns imediat din urmă, iar ... a intrat
intenționat, cu partea din față a mașinii în care ne aflam, în partea din spate a acelui autoturism.
Mașina acroșată s-a răsturnat pe o parte (...)”
– declarație ..., dosar urm. penală.
Mai mult decât atât, faptul că ... conducea la o distanţa într-atât de mică astfel încât o
eventuală reducere a vitezei de deplasare a vehicului din faţă ar fi însemnat în mod inevitabil
producerea unei coliziune demonstrează faptul că în acele momente a acţionat cu intenţie, nu sub
forma celei directe, ci a celei indirecte, acceptând în mod evident producerea unui impact la
viteză destul de ridicată şi posibilitatea răsturnării (ceea ce s-a şi întâmplat în cele din urmă).
Se cuvine a fi menţionat faptul că, în timpul în care cele două autoturisme erau angajate
în urmărire, inculpatul ... i-a cerut în mod repetat lui ... să intri în coliziune cu Land Rover-ul în
care se aflau persoanele vătămate, aspect relatat de acesta la momentul audierii în faza de
cercetare judecătorească:
„(...) Nu am intenţionat lovirea persoanelor vătămate, deşi ... mi-a cerut în mod repetat
„intră în ei că eu răspund” (...)”
- declaraţie ..., dosar instanţă.
O a doua etapă a conflictului este constituită de agresarea persoanelor vătămate după
răsturnarea maşinii în care se aflau. Astfel, ... a oprit autoturismul Citroen, iar cei cinci inculpaţi
au coborât, fiecare luând asupra sa unul din obiectele contondente aflate în maşină. Având asupra
sa un hârleţ, ... a mers în partea din faţă a autoturismului Land Rover şi cu partea metalică a
hârleţului a spart parbrizul şi a început să lovească în interior, în zona în care se aflau ... şi ..., în
timp ce ... făcea acelaşi lucru din spate, prin geamul lunetei, ţinta acestuia din urmă fiind persoana
vătămată ...
„(...) Am mers toți cinci la mașina răsturnată, iar ... a început să lovească acel autoturism,
în mai multe zone, cu partea metalică a hârlețului. Am văzut cum acesta a lovit parbrizul până
când acesta a făcut o gaură mare în el sau a căzut cu totul. L-am văzut pe ... lovind autoturismul
cu furca. La fel au făcut și ... și ..., care loveau mașina cu bâtele. Am lovit și eu cu bâta geamurile
de pe partea dreaptă a autoturismului, pe care le-am spart. Am spart și geamul din spate și, prin
acel spațiu, loveam cu bâta în interiorul autoturismului, spre locul în care se afla sora lui ... Voiam
să mă răzbun pe ea, pentru că îmi pulverizase spray în față.
Am văzut cum ... a rămas fără hârleț, a luat din mâna lui ... sau a lui ... o bâtă, a urcat pe
autoturismul răsturnat și îi lovea pe cei din autoturism cu bâta, prin geamurile laterale, care
fuseseră sparte de mine (...).”
- declaraţie ..., dosar urm. penală
În faţa instanţei de judecată, inculpatul ... nu a mai recunoscut lovirea persoanelor
vătămate, ci doar spargerea geamurilor autoturismului răsturnat:
„(...) Am coborât din maşină şi am spart luneta din spate a autoturismului, însă nu am
lovit persoanele vătămate.
De asemenea (l-am văzut – n. instanţei) pe ... spărgând cu un băţ sau hârleţ unul din
geamuri, iar pe ... tot cu un hârleţ parbrizul (...)”
- declaraţie ..., dosar instanţă.
 Inculpatul ... a negat în mod constant agresarea sub orice formă a persoanelor vătămate,
susţinând că a spart parbrizul Land Rover-ului pentru a-i extrage pe ... şi ... din interior, ceea ce
nu a mai reuşit datorită faptului că din interior ... i-ar fi pulverizat un jet de spray lacrimogen.
Cu toate acestea, faptul că după răsturnarea maşinii persoanelor vătămate, acestea erau în
continuare agresate este dovedit de transcrierea înregistrării apelului efectuat de ... către Serviciul
112, în cursul căruia apare ca evident că agresarea persoanelor vătămate era în plină desfăşurare:
...: Deci ne lovește…vă rog frumos! Am sunat la ..., la ... (pe fundal se aud voci de bărbați)
… Deci suntem în comună (pe fundal se aude un bărbat ...Vă omor!)
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!! Ajutor!!!!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!!! 112! Ajutor! Ajutor!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor! Ajutor!
Operator 112: Doamnă, nu mai țipa! Spune-mi ce s-a întâmplat!
...: Ne-au răsturnat jeep-ul! Ne-au lovit la cap! Bă, animalule, i-ai spart capul!
Operator 112: Doamnă, vorbești cu mine sau cu cine răcnești acolo?
...: Ne dă în cap! Ne-a omorât! Ne omoară în casă, în mașină aici! Ne-au răsturnat cu
mașina! 112 avem nevoie de ajutor! Suntem în ...! Am sunat la poliție la ...
Operator 112: Da, bine, așteptați acolo!
...: Am sunat la poliție la ...! Ajutor! Am camera de luat vederi.
Operator 112: Bine!
...: Aoelu! Aoleu! Aoleu! (pe fundal se aud zgomote de lovituri și voci de bărbați). Ia uite
animalul! Îmi dă în cap! Ne dă în cap! Ia uite cu hârlețul! Îmi dă!
Operator 112: Doamnă, îmi spui te rog ce se întâmplă acolo!?
...: I-a dat cu hârlețul în cap! Au dat cu hârlețul în cap! Au tăiat capul la oameni,
nenorociții! Ia uite! Ajutor!!!! (pe fundal se aud strigăte și voci de bărbați)
Operator 112: Inițial au spus că sunt urmăriți. I-a lovit cu mașina (discuție între operatorul
poliției și al ambulanței …dacă e nevoie, vă solicităm mai departe).
...: (pe fundal se aud zgomote și strigăte) (se aude cum mai mulți bărbați strigă și ... strigă
către ei: Opriți-vă că am sunat la 112! )
Operator 112: I-a răsturnat și acu…
...: Opriți-vă! (pe fundal se aud zgomote și strigăte de bărbați)
Operator 112: (operatorii 112 poartă discuții cu operatorul poliției)
...: Opriți-vă! Opriți-vă! Băi, opriți-vă că uite cum curge ca la fântână! Băi îi curge sânge!
1 kilogram de sânge i-a curs din cap lui ...! Opriți-vă! Băi! Vine poliția! (pe fundal se aud zgomote
de lovituri și voci de bărbați care strigă „omoară-i!” și o voce de bărbat care strigă: „Vine polița!?
Băga-mi-aș p...a în mă-ta! Vine poliția?”). Oprește-te, ...!
De asemenea, persoana vătămată ... a arătat că la momentul la care a încercat să iasă afară
din maşină, a fost lovit în zona capului de către ..., cu o bâtă pe care acesta o avea asupra sa:
„(...) Am vrut să ies afară din mașină și ... m-a lovit de sus în jos, cu bâta în cap”. Cu toții
au lovit prin geam și parbriz, spre mine și spre fratele meu, încercând să ne lovească în zona
capului cu hârlețul, bâtele și alte obiecte. Atât eu, cât și fratele meu am încercat să ne apărăm cu
ajutorul mâinilor (...)
- declaraţie ..., dosar urm. penală.
Agresarea persoanelor vătămate a încetat (cel puţin parţial) ca urmare a intervenţiei
inculpatului ..., care a strigat către ..., încercând să îl oprească, cei trei ocupanţi ai Land Rover-
ului reuşind să iasă pe unul din geamurile sparte şi să o ia la fugă în direcţia localităţii ..., la o
fabrică de mobilă, de unde au cerut ajutorul fiului persoanei vătămate ..., care a venit cu o maşină
şi i-a transportat la Postul de Poliţie ... Aici a sosit ulterior şi inculpatul ..., între acesta şi ...
existând un alt incident în cursul căruia persoana vătămată i-a pulverizat inculpatului un jet de
spray lacrimogen în faţă în chiar incinta postului de poliţie.
Prin urmare, în ceea ce priveşte aceasta a doua etapă, instanţa urmează a reţine
participarea inculpaţilor ..., ..., ... şi ... Chiar dacă unele din loviturile aplicate persoanelor
vătămate nu au realizat (separat) conţinutul constitutiv al unei infracţiuni contra vieţii, acestea au
avut drept rezultat înfrângerea rezistenţei persoanelor vătămate, punându-le în dificultate
capacitatea de a se apăra de loviturile apte de a produce decesul ori de a le pune în primejdie
viaţa. Aşa cum s-a arătat în cuprinsul încheierii din 05.05.2021, în sprijinul acestui raționament
s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o serie de decizii, din care se cuvine a fi
menționată Decizia Penală nr. 300 din 1 Februarie 2012 potrivit căreia:
„Există coautorat la omor ori de câte ori mai mulţi făptuitori săvârşesc în mod intenţionat
împotriva unei persoane acte specifice de violenţă de natură să-i cauzeze moartea. Se produce,
într-un anume fel, o distribuţie a acţiunilor, unele de intensitate mai mare, altele mai mică, dar
toate orientate spre aceeaşi finalitate: suprimarea vieţii persoanei. Ea dirijează actele fiecărui
coautor, stabilind caracterul de faptă unică realizată de toţi împreună, indiferent dacă contribuţiile
sunt simultane sau succesive, în acelaşi loc sau în locuri diferite.
Pentru ca unul dintre coautori să răspundă pentru omor, el trebuie să fi săvârşit împotriva
victimei, direct sau indirect, activ sau pasiv, un act de violenţă. În acelaşi timp, actul de violenţă
al făptuitorului nu trebuie să acopere în întregime sfera actului tipic, căci el nu se priveşte izolat,
ci în raport cu totalitatea actelor săvârşite de coautori. Cu alte cuvinte, fiecare act de violenţă
conţine un dinamism propriu, fizic şi psihic, prin care participă la fapta în ansamblu, demonstrând
astfel unitatea structurală a acesteia. Potrivit doctrinei juridice, condiţiile coautoratului sunt:
a) unitatea indivizibilă a acţiunilor mai multor făptuitori;
b) cooperarea subiectivă a făptuitorilor.
În cele mai multe cazuri, contribuţiile coautorilor sunt inegale, în sensul că numai unul
sau o parte dintre aceştia săvârşesc acte specifice de ucidere, iar ceilalţi săvârşesc acte care, în
sine, nu posedă eficienţa necesară rezultatului, dar se află în strânsă interdependenţă cu primele,
completându-le.”
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 294/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta tumefacții echimotice și excoriații în vertex, pe piramida nazală, sprâncenare
drepte, placard excoriat la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare și plagă excoriată pe mâna
dreaptă; leziuni traumatice care au putut fi produse: placardul excoriat dorso-lombar prin lovire
și frecare de plan dur, restul leziunilor prin lovire cu corpuri contondente;
- leziunile pot data din 01.06.2020,
- necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
 - leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitei.
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 292/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta tumefacții echimotice, excoriații și plăgi la nivel epicranian, facial, pe
pavilionul urechii stângi, pe antebrațul stâng și pe mâni, leziuni traumatice care au putut fi
produse prin loviri de corpuri contondente și cu corpuri înțepătoare (posibil coarne de furcă);
- leziunile pot data din 01.06.2020;
- necesită 7-10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului.
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 293/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta traumatism cranio-cerebral minor cu plagă contuză occipitală stânga,
tumefacție echimotică pe antebrațul drept, plăgi și excoriații pe mâna stângă; leziuni traumatice
ce au putut fi produse: plagă accipitală și tumefacția antebrațului prin lovire cu corpuri
contondente, leziunile mâinii stângi prin lovire cu sau de corpuri tăietoare;
- leziunile pot data din 01.06.2020;
- necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., poziţia adoptată de acesta în faţa instanţei a fost de negare
deplină a acuzaţiei, susţinând că nu s-a aflat în autoturismul Citroen, ci la stână, având grijă de
animale. Această poziţie este contrazisă atât de propria sa declaraţie din faza de urmărire penală,
cât şi din declaraţiile celorlalţi inculpaţi de la acel moment, precum şi de depoziţia inculpaţilor
... şi ... din faza de cercetare judecătorească, sens în care Tribunalul va aprecia că este mai mult
decât evident că acest inculpat era prezent la momentul agresării persoanelor vătămate.
Cu toate acestea, Tribunalul nu a reuşit să identifice elemente probatorii din care să reiasă
că acest inculpat ar fi aplicat efectiv lovituri cu obiecte contondente persoanelor vătămate aflate
în interiorul maşinii răsturnate, ci doar vehiculului. Este adevărat că unele persoane vătămate au
făcut referiri cu privire la aplicarea de lovituri de „toţi agresorii”, însă acest gen de afirmaţii cu
caracter general sunt insuficiente pentru a se putea reţine vinovăţia inculpatului, mai ales că în
acele momente capacitatea de percepţie a realităţii a victimelor era în mod evident diminuată
datorită situaţiei în care se aflau. În lipsa unei afirmaţii precise şi exacte privind lovirea
persoanelor vătămate de către inculpatul ..., instanţa de judecată va dispune condamnarea doar în
ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, faţă de acuzaţia de tentativă la omor calificat urmând
a fi pronunţată o soluţie de achitare.
Fapta inculpatului ... (condamnat anterior pentru o infracţiune de omor) care la data de
01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- l-a determinat pe inculpatul ..., aflat la volanul unui autoturism Citroen Xsara să intre în
coliziune cu un autoturism Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ..., .... şi ...,
provocând răsturnarea acestuia,
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., .... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în
interiorul autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț,
levier) în zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare
îngrijiri medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni
7-8 zile de îngrijiri medicale),
 - a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., ... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32(1) Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere,
prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea
art. 38(2) Cod Penal.
Fapta inculpatului ... care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- în timp ce se afla la volanul unui autoturism Citroen Xsara a intrat în coliziune cu un
autoturism Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ..., ... şi ..., provocând răsturnarea
acestuia,
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., .... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în
interiorul autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț,
levier) în zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare
îngriiri medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni
7-8 zile de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere, prevăzută
de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38
alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ... (condamnat anterior pentru o infracţiune de omor) care la data de
01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în interiorul
autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) în
zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri
medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni 7-8 zile
de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32(1) Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. e) și f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere,
prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 7 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea
art. 38 alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ..., care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în interiorul
autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) în
zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri
medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni 7-8 zile
de îngrijiri medicale)
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere, prevăzută
de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38
alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ..., care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie a
aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253
alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal.
Din fişa de cazier a inculpatului ... rezultă că acesta a fost condamnat în repetate rânduri
atât în România, cât şi în străinătate, pentru o serie de infracţiuni (viol, tentativă la omor calificat,
furt, lovire sau alte violenţe, ultraj, etc.). Prin sentința penală nr. 39/27.01.2003, a Tribunalului
Galați (definitivă prin decizia penală nr. 4555/16.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
inculpatul ... a fost condamnat la pedeapsa de 8 de ani închisoare pentru săvârșirea unei tentative
la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 în referire la art. 174 alin. 1 – art. 175 alin.
1 lit. i) Cod Penal 1969. Raportat la această condamnare, în sarcina inculpatului ... se va reține
starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în referire la art. 43 alin. 5 Cod
Penal, având în vedere că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite după eliberarea la termen
din data de 31.01.2019, însă înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului ... rezultă că prin sentința penală nr.
340/29.06.2009 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 4168/11.12.2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție), inculpatul ... a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod Penal 1969. Executarea acestei
pedepse a început la data de 20.12.2008 (data arestării preventive), inculpatul fiind liberat
condiţionat la data de 28.03.2018, cu un rest neexecutat de 1.495 zile. Faţă de această
condamnare, se va reţine starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în
referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
Inculpatul ... a fost condamnat prin sentinţa penală n. 1441/19.07.2016 a Judecătoriei
Galaţi la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiuni de furt, lovire sau
alte violenţe. Din executarea acestei pedepsei, inculpatul s-a liberat condiţionat la data de
03.05.2018, cu un rest neexecutat de 331 zile închisoare, condamnare în raport de care se va
reţine starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în referire la art. 43 alin. 5
Cod Penal.
Cât priveşte inculpaţii ... şi ..., aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
În ceea ce priveşte pedepsele principale, instanţa urmează a ţine cont la stabilirea acestora
de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod Penal referitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite
ori la periculozitatea inculpaților, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii,
precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea
rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii şi scopul urmărit,
natura şi frecvenţa eventualelor antecedente penale, conduita inculpaților după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia
familială şi socială.
Inculpaţii ... şi ...
Ambii inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale, fiind condamnaţi în trecut pentru
multiple infracţiuni, faptele ce fac obiectul prezentei cauze fiind săvârşite în stare de recidivă
postexecutorie, ceea ce determină aplicabilitatea dispoziţiilor art. 43 alin. 5 Cod Penal. De
asemenea, nu au recunoscut comiterea acestora, nefăcând niciun efort în vederea acoperirii
prejudiciului cauzat, deşi era evident că erau direct răspunzători sub o formă sau alta de
producerea cel puţin a unei părţi a acestuia. Prin urmare, Tribunalul va dispune aplicarea pentru
fiecare infracţiune reţinută în sarcina acestora a unei pedepse cu închisoare în limitele prevăzute
de lege (limite majorate cu jumătate faţă de cele prevăzute de Codul Penal, ca urmare a stării de
recidivă postexecutorie), pedepse care apoi vor fi contopite potrivit regulilor concursului de
infracţiuni, cei doi inculpaţi urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu o treime din cea
de-a doua.
De asemenea, corespunzător infracţiunii de tentativă la omor calificat, a fost aplicată şi
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) –
dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a
ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) –
dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia
persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m
de locuinţa persoanele vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani, ultimele două drepturi fiind
interzise ca urmare a existenţei unei evidente stări conflictuale cu persoanele vătămate din
prezenta cauză.
Inculpatul ...
Acest inculpat este de asemenea cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în
trecut la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru o infracţiune de omor. Cu toate acestea,
Tribunalul apreciază că infracţiunile reţinute în sarcina sa au fost comise sub imperiul provocării
determinate de pulverizarea unui jet de spray lacrimogen de către persoana vătămată ... La
momentul audierii, aceasta a arătat că pulverizarea jetului a fost determinată de intenţia
inculpatului de a lovi autoturismul în care se afla cu băţul, în timp ce acesta din urmă a negat
acest aspect, susţinând că atacul a fost total nejustificat. În aceste condiţii, în lipsa oricăror alte
probe obiective care să lămurească adevărata situaţie de fapt, instanţa de judecată urmează a da
eficienţă principiului in dubio pro reo, reţinând că pulverizarea jetului de spray lacrimongen a
fost nejustificată, ceea ce va determina reţinerea în favoarea acestui inculpat a circumstanţei
atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
Prin urmare, au fost aplicate pedepse pentru fiecare infracţiune în limitele prevăzute de
lege (reduse cu o treime ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante), precum şi pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de
a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi .... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani
Ulterior stabilirii pedepselor individuale, s-a procedat la contopirea acestora potrivit
regulilor concursului de infracţiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită
cu o treime din cea de-a doua.
În a doua etapă de rezolvare a antecedentelor penale, a dispus revocarea beneficiului
liberării condiţionate privind restul de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13
ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/29.06.2009, a Tribunalului Galați (definitivă
prin decizia penală nr. 4168/11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi dispune executarea
acestui rest alături de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, precum şi pedeapsa complementară
a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
Inculpaţii ... şi ...
Aşa cum s-a arătat anterior, aceşti doi inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale,
fiind la prima abatere de acest gen, sens în care vor fi aplicate pedepse în limitele prevăzute de
lege, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66
alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) –
dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege,
lit. h Cod Penal – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani
pentru inculpatul ... corespunzător infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În ceea ce priveşte cererile celorlalţi inculpaţi (în afară de inculpatul ...) de reţinere a unor
circumstanţe atenuante, Tribunalul a apreciat că sunt nefondate. Astfel, probatoriul administrat,
atât în faza de urmărire penală, cât şi cea de cercetare judecătorească nu a relevat existenţa unor
împrejurări ori situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestor circumstanţe. Singurul care este
îndreptăţit să beneficieze de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal
este, aşa cum am arătat, inculpatul ..., cel căruia i-a fost pulverizat în faţă un jet de spray
lacrimogen. Textul de lege anterior citat prevede că ar constitui circumstanță atenuantă
„săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o
provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a
demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă”. Practica judiciară anterioară a apreciat
în mod constant că pentru a se putea reține scuza provocării, este necesar ca infracțiunea să fie
săvârșită imediat după apariția stării de tulburare ori emoție, căci trecerea unei perioade de timp
între cele două momente are drept urmare dispariția tulburării și prin urmare o cenzură sporită
asupra acțiunilor întreprinse. Ceilalţi inculpaţi nu au fost ţinta vreunui atac venit din partea
persoanelor vătămate şi prin urmare nu pot invoca scuza provocării. De asemenea, existenţa unor
conflicte anterioare între inculpatul ... şi angajaţii firmei ... nu justifică agresiunea feroce comisă
de inculpaţi, orice diferende legate de modul de utilizare a păşunilor şi terenurilor agricole
trebuind să fie soluţionate în mod legal şi nu prin acte de violenţă fizică extremă. De altfel,
inculpatul ... a înţeles să apeleze Serviciul 112 şi să anunţe agresarea lui ... (la ora 1311 însă, după
ce agresarea persoanelor vătămate avusese deja loc, iar acestea ajunseseră deja la fabrica de
mobilă din ... – dosar urm. penală).
A dedus din pedepsele rezultante cu închisoare perioadele deja executate în stare de
reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu.
În cursul judecăţii, persoanele vătămate s-au constituit părţi civile după cum urmează
(dosar instanţă):
- ... s-a constituit parte civilă cu suma de 17.000 lei reprezentând contravaloarea
autoturismului Land Rover distrus „în totalitate”
- ..., ... şi ... s-au constituit părţi civile cu suma de 25.00 lei fiecare, cu titlu de daune
nepatrimoniale (morale).
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de ..., instanţa a apreciat că aceasta este
parţial întemeiată. Partea civilă şi-a întemeiat pretenţiile formulate pe contractul de vânzare-
cumpărare a autoturismului Land Rover, din care rezultă că acesta a fost achiziţionat în anul 2019
cu un preţ de 17.000 lei. Din fotografiile judiciare efectuate în cauză (dosar urm. penală), rezultă
că autoturismul marca a suferit degradări considerabile, în special în partea anterioară (zona
motorului). Cu toate acestea, nu s-a făcut nicio dovadă că la acest moment vehiculul este definitiv
scos din uz ca urmare a unor avarii structurale, existând astfel posibilitatea (cel puţin teoretică)
reparării sale. Ar fi inechitabil ca pentru distrugerea parţială a unui bun să fie acordate
despăgubiri materiale echivalente cu întreaga valoare a bunului în cauză. Prin urmare, instanţa a
admis acţiunea civilă formulată de ... doar în parte, urmând a fi obligaţi inculpaţii ..., ..., ..., ... şi
....la plata sumei de doar 9.000 lei.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de persoanele vătămate ..., ... şi ...,
Tribunalul a apreciat ca fiind parţial întemeiate, respectiv până la concurenţa sumei de 20.000
lei. Deşi leziunile produse acestora au necesitat pentru vindecare un număr redus de îngrijiri
medicale, nefiindu-le pusă în primejdie viaţa, totuşi este de necontestat că împrejurările în care
s-au produs agresiunile au fost de natură a le produce o temere ieşită din comună, datorită
ferocităţii de care au dat dovadă inculpaţii. Astfel, după o urmărire cu autovehicule pe drumuri
de exploatare agricolă, maşina în care se aflau persoanele vătămate a fost răsturnată intenţionat,
doar hazardul făcând ca vieţile lor să nu fie puse în pericol în mod efectiv. Agresiunea asupra lor
a continuat şi ulterior acestui moment, fiind loviţi în mod repetat cu diverse obiecte contondente,
în timp ce erau înconjuraţi de inculpaţi, reuşind să scape doar datorită folosirii de către ... a unui
spray lacrimogen. Această succesiune de evenimente este în mod evident de natură a avea urmări
nu doar asupra integrităţii fizice a persoanelor vătămate, ci şi asupra stării lor psihice.
În aceste condiţii, Tribunalul a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor ..., ..., ... şi ... la
plata sumei de 20.000 lei către fiecare din persoanele vătămate vătămate ..., ... şi ..., cu menţiunea
că în ceea ce priveşte inculpatul ... acesta va fi obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata doar
a sumei de 10.000 lei către persoana vătămată ..., având în vedere că inculpatul a acţionat sub
imperiul provocării săvârşite de aceasta din urmă.
A dispus totodată confiscarea obiectelor vulnerante (sau a contravalorii acestora dacă nu
au mai fost identificate) folosite de inculpaţi la agresarea persoanelor vătămate, respectiv:
(a) de la inculpatul ... suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea unui hârleţ, a unei
furci şi a trei bâte din lemn, bunuri ce se aflau la stâna sa la momentul la care inculpaţii le-au luat
şi au plecat în urmărirea persoanelor vătămate.
 (b) de la inculpatul ... autoturismul marca Citroen model Xsara de culoare gri-argintiu
(serie de identificare ...).
În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 Cod Procedură Penală instanţa a obligat inculpaţii la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și a judecății, fiecare în
măsura în care a determinat efectuarea acestor cheltuieli.
De asemenea, a dispus avansarea onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu din fondurile
Ministerului Justiţiei.
Totodată, a reţinut că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, în cazul condamnării
pentru una din infracțiunile din Anexa la lege instanța va dispune prelevarea de probe biologice
de la persoana condamnată în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice
Judiciare. Având în vedere că infractiunea de omor calificat se regăsește la pct. 2 al anexei
menționate, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de inculpații ..., ..., ... şi ..., operațiune
ce se va realiza potrivit procedurii prevăzute de art. 7 alin. 2 din lege, la momentul introducerii
în penitenciar, de către personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi
în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi,
inculpaţii ..., ..., ..., ..., ... şi persoanele vătămate ..., ..., ... şi ... În motivele de apel formulate
potrivit dispoziţiilor art. 412 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a
invocat nelegalitatea sentinţei apelate, din perspectiva soluţiei de achitare a inculpatului ... Astfel,
s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat
întrucât s-a înarmat cu un obiect contondent, a plecat cu autoturismul în urmărirea persoanelor
vătămate şi a participat activ la distrugerea autoturismului şi la agresarea acestora.
Un alt aspect de nelegalitate invocat, s-a referit la greşita deducere a perioadei de arest
preventiv în privinţa inculpatului ...
Au mai fost formulate critici de netemeinicie a sentinţei apelate, Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galaţi apreciind mult prea blânde pedepsele aplicate de prima instanţă. S-a solicitat a
fi avute în vedere antecedentele penale ale inculpaţilor ... şi ..., dar şi modalitatea concretă în care
inculpaţii au acţionat.
Persoanele vătămate au criticat următoarele aspecte:
- achitarea inculpatului ... – apreciind că, faţă de probele aflate la dosar, se impunea
condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor întrucât a participat
activ la exercitarea agresiunilor. În cazul în care nu se va reţine coautorat, persoanele vătămate
au apreciat că se impune cel puţin reţinerea unei complicităţi la săvârşirea infracţiunii de tentativă
de omor.
- pedepsele aplicate inculpaților – acestea fiind apreciate mult prea mici. S-a mai solicitat
sancţionarea mai drastică a inculpatului ..., întrucât acesta a avut iniţiativa săvârşirii infracţiunii.
- s-a mai solicitat aplicarea în sarcina tuturor inculpaţilor a pedepselor accesorii și
complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. n) – o) Cod penal.
- pe latură civilă, s-a solicitat admiterea acţiunii civile, aşa cum a fost formulată.
Inculpaţii ... şi ... au formulat următoarele critici:
- pedeapsa aplicată inculpatului ... a fost apreciată mult prea mare, raportat la contribuţia
concretă a acestuia la săvârşirea infracţiunilor; s-a mai apreciat că în mod corect instanța de fond
a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, având în vedere că persoana
vătămată ... i-a pulverizat spray lacrimogen/iritant în ochi;
 - referitor la inculpatul ..., s-a solicitat de asemenea reducerea pedepselor aplicate de
prima instanţă.
Inculpatul ... a formulat următoarele critici:
Faptei imputate îi lipseşte tipicitatea subiectivă, fapt pentru care se impune achitarea sa,
în temeiul art. 16 alin. 1 teza II Cod procedură penală. Inculpatul a acţionat pe fondul unui conflict
anterior şi a atitudinii provocatoare a persoanelor vătămate. Acesta nu a intenţionat niciun
moment să suprime viaţa acestora, ci doar să le aplice o corecţie, iar răsturnarea autoturismului
s-a datorat manevrelor greşite şi lipsei de experienţă a şoferului.
Inculpatul a mai solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale a
provocării, prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, dar şi a circumstanţei atenuante judiciare
prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c Cod
procedură penală, apreciindu-se că probele administrate nu sunt apte să răstoarne prezumţia de
nevinovăţie.
Inculpatul ... a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, invocând faptul că nu are antecedente penale, iar contribuția sa la săvârşirea
infracţiunii a fost minimă.
Inculpatul ... a apreciat că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă de omor. Deşi a condus maşina, iniţial a refuzat să participle, dar în cele din urmă a
acţionat la îndemnul lui ... Acesta a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-
a Cod procedură penală.
Inculpatul a mai solicitat să se reţină în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de
art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate de prima instanţă,
întrucât a încercat să sisteze întregul conflict.
A mai fost criticată măsura de siguranţă a confiscării autoturismului.
În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420
alin. 1 Cod procedură penală.
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală şi art. 420 alin. 5 Cod procedură
penală, instanţa de apel a dispus reaudierea persoanelor vătămate şi a inculpatului ...
Inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi şi desemnaţi din oficiu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub
toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată
că apelurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de persoanele
vătămate ..., ..., ..., ... şi de inculpaţii ..., ... şi ... sunt fondate, iar apelurile inculpaţilor ... şi ...
sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Prin rechizitoriul nr. 823/P/2020 din data de 14.08.2020 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e și f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
2. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
 - tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e și f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal.
3. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal.
4. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal.
5. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
În fapt, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut că la data de 01.06.2020, au pus în executare
intenția de a suprima viața persoanelor vătămate ..., ... şi ... Astfel, în timp ce se aflau în
autoturismul marca Land Rover, condus de persoana vătămată ..., le-au lovit intenționat cu
autoturismul Citroen Xsara, condus de inculpatul ..., ambele circulând pe un drum agricol din
extravilanul comunei ... şi au determinat răsturnarea autoturismului în care se aflau cele trei
persoane vătămate. În acest context, au aplicat simultan, multiple lovituri cu obiecte contondente
(bâte, furci, hârleț, levier) atât în autoturism, cât și în zonele vitale ale persoanelor vătămate aflate
în interiorul autoturismului răsturnat, producând persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 6-
7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 7-10
zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 7-8 zile
de îngrijiri medicale pentru vindecare.
A. În ceea ce priveşte latura penală, în urma propriului demers analitic asupra datelor
cauzei prin raportare atât la criticile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de
inculpaţi cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că soluția de
condamnare a inculpaţilor ..., ..., ... şi ... este conformă cu probele de vinovăție administrate, iar
apărările acestora sunt străine de probele cauzei.
În acest sens, Curtea reține că prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor
datelor relevate de actele dosarului și, printr-o apreciere obiectivă și convingătoare a întregului
material probator administrat, a reținut și a stabilit corect atât situația de fapt dedusă judecății,
cât și vinovăția inculpaţilor menţionaţi anterior.
Astfel, situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu este oarecum recunoscută de toate părţile
implicate, cu unele nuanţări.
 Un prim moment, generator al conflictului, s-a derulat între inculpatul ... şi persoanele
vătămate. Acesta ar fi intrat cu animalele în cultura de floarea soarelui a persoanelor vătămate,
fapt ce le-a determinat pe acestea să intervină. Persoanele vătămate au susţinut că ... a ridicat bâta
spre maşina lor - aspect pe care inculpatul îl neagă. Mai mult, acesta susţine că a fost agresat fără
vreun motiv.
Oricum ar fi, cert este că ... i-a pulverizat lui ... spray lacrimogen în ochi. ... s-a întors la
stâna lui ... şi a povestit incidentul.
Auzind cele întâmplate, ... s-a enervat şi le-a cerut celor prezenţi să-l însoţească pentru
a-i bate pe cei de la ferma lui ... ... susţine că el a vrut doar să vadă ce s-a întâmplat, însă ceilalţi
inculpaţi susţin contrariul (că au plecat cu intenţia de a-i agresa).
Inculpaţii au solicitat atât primei instanţe de judecată, cât şi instanţei de apel reţinerea în
favoarea lor a circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod
penal - dat fiind incidentul petrecut între ... şi cele trei persoane vătămate.
Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare se impune, potrivit art. 75
alin. 1 lit. a Cod penal, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii,
adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie
puternică;
starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din
partea persoanei vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza
infracţiunii săvârşite de cel provocat;
provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a
demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă;
riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva
autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.
Astfel, pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul
provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare
sau emoţie în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă,
săvârşind astfel infracţiunea.
În speța de față, conduita persoanelor vătămate putea reprezenta un act provocator pentru
inculpatul ... - care fusese victima jetului de spray lacrimogen pulverizat de ... - aşa cum în mod
corect a reţinut şi prima instanţă de judecată.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., acesta nu a fost victima directă a vreunui act ilicit şi
provocator al persoanelor vătămate. Faptul că ... i-a relatat incidentul, nu poate avea valenţa unui
act provocator întrucât între cei doi nu exista o legătură atât de apropiată, încât să determine o
puternică tulburare sau emoţie inculpatului ... Între acesta şi persoanele vătămate exista o stare
conflictuală constantă, generată însă şi de propria sa conduită. Astfel, persoanele vătămate au
relatat că ciobanii angajaţi la stâna inculpatului intrau frecvent cu oile pe terenurile cultivate de
..., fapt ce a condus la crearea unei stări conflictuale. Această stare a fost amplificată şi de
conduita agresivă a inculpatului ... faţă de persoana vătămată ... Sintetizând, am putea conchide
că inculpatul ... a provocat deopotrivă reacţia persoanelor vătămate şi nu poate invoca acest
aspect în favoarea sa.
 În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, aceştia nu au avut nicio legătură cu cele
întâmplate, ei implicându-se în conflict la propunerea lui ..., faţă de care se aflau într-o relaţie de
subordonare sau de prietenie. Drept urmare, scuza provocării nu le poate profita.
Revenind la situaţia de fapt, Curtea va reţine că cele ce s-au petrecut mai departe sunt
prezentate diferit de persoanele implicate, potrivit propriului interes.
Inculpatul ... susţine că ... a luat un băţ asupra lui, dar nu a văzut alte obiecte contondente
în maşină. Ar fi existat potrivit inculpatului un alt episod în care ... i-ar fi pulverizat şi lui spray
lacrimogen în faţă, când i-a cerut socoteală de cele întâmplate (neconfirmat de vreunul dintre
ceilalţi inculpaţi). Cele două autoturisme s-au pus apoi în mişcare, iar autoturismul în care se
aflau persoanele vătămate a virat brusc şi apoi s-a răsturnat. În faţa primei instanţe de judecată
inculpatul recunoaşte că maşina lor a acroşat, din greşeală, autoturismul în care se aflau
persoanele vătămate.
Cu toţii au coborât din maşină. ... a spart cu băţul pe care îl avea, parbrizul maşinii, însă
persoanele din interior nu au fost lovite. Inculpatul se erijează într-un salvator şi susţine că a luat
băţul de la ... pentru a-l împiedica să mai lovească şi l-a scos afară pe ...
Inculpatul ... susţine însă că ... le-a cerut tuturor celor prezenţi să meargă să îi bată pe cei
de la ferma lui ..., fapt pentru care au urcat cu toţii în maşina lui ... Înainte de a pleca, ... a pus
nişte bâte în portbagaj şi avea un hârleţ în mână, iar ... ţinea lângă el o furcă. Au mers mai întâi
la ferma lui ..., dar nu au găsit vreo persoană şi atunci au plecat pe câmp. La un moment dat, au
văzut un autoturism, l-au recunoscut ca fiind de la ferma lui ... şi au accelerat spre acesta.
Pasagerii acelui autoturism i-au văzut şi au încercat să fugă. ... a mărit viteza, ajungându-l din
urmă. Când acel autoturism a intrat în grâu, ... l-a lovit din spate, cu viteză mare. Acesta s-a
răsturnat imediat, pe partea stângă. Inculpaţii au oprit ceva mai încolo. ... a coborât primul, a luat
bâtele şi le-a împărţit lui ..., ... şi lui ... El a luat hârleţul, iar ... furca. ... a început să lovească
autoturismul în mai multe zone şi apoi a lovit parbrizul, până l-a spart. Toţi ceilalţi au lovit maşina
cu bâtele, inclusiv ... Au fost sparte şi geamurile laterale. A fost spart şi geamul din spate şi prin
acela inculpatul a lovit cu bâta, în interiorul autoturismului, spre locul unde se afla ... ... se urcase
pe autoturismul răsturnat şi lovea de acolo pe cei din interior, prin geamurile laterale. Când ... a
început să pulverizeze spray lacrimogen, inculpaţii s-au oprit, iar persoanele vătămate au ieşit
din autoturism şi au reuşit să fugă. Inculpatul a susţinut că a lovit-o doar pe ...
Inculpatul ... confirmă şi el că ... le-a propus să meargă să îi bată pe cei care pulverizaseră
spray în faţa lui ... Acesta şi ... au pus în portbagaj nişte obiecte cu coadă şi bâte. La un moment
dat, ... a observat maşina agresorilor şi i-a cerut lui ... să se deplaseze în acea direcţie. Acesta s-a
conformat, a mărit viteza cu care conducea maşina, iar autoturismul urmărit a mărit şi el viteza.
Inculpatul ... i-a cerut lui ... să intre cu maşina în maşina persoanelor vătămate susţinând că îşi
asumă toată răspunderea. Când au ajuns în câmp, ... a intrat intenţionat cu partea din faţă a maşinii
în partea din spate a autoturismului urmărit. Maşina acroşată s-a răsturnat pe o parte. Cu toţii au
coborât din autoturism şi, la îndemnul lui ..., au luat câte un obiect contondent. ... a luat un hârleţ,
... şi ... au luat câte o bâtă. Cu aceste obiecte au început să lovească maşina răsturnată. Inculpatul
încearcă să-şi minimalizeze contribuţia, susţinând că a fugit de la faţa locului, iar ... a rămas lângă
maşină.
În faţa primei instanţe de judecată, inculpatul şi-a schimbat declaraţiile, susţinând că
autoturismul în care se aflau persoanele vătămată s-a răsturnat atunci când încerca să ocolească
o căruţă. Inculpaţii nu ar fi făcut altceva decât să le ajute pe acestea să iasă din maşină. Singurul
care avea un obiect contondent (un băţ) era ...
Inculpatul ... recunoaşte în faza de urmărire penală că, la cererea lui ... de a merge să-i
bată pe agresorii lui ..., s-a urcat şi el în maşină. A văzut şi el prezenţa obiectelor contondente
(un hârleţ, o furcă, un băţ, un levier), susţinând însă, că el nu avea nici un obiect asupra sa. ... i-a
spus lui ... să intre în maşina persoanelor vătămate. S-au apropiat cu viteză şi au lovit maşina
acestora, răsturnând-o pe o parte. Inculpatul susţine că a rămas în maşină, iar toţi ceilalţi au
coborât şi au început să lovească maşina răsturnată cu obiectele contondente. ... a lovit toată
maşina până a ajuns la parbriz, pe care l-a spart. ... a lovit şi el în mod repetat, cu furca. Când
persoanele vătămate au ieşit din maşină, inculpaţii le-au luat la bătaie. Inculpatul a susţinut că
acestea au fost lovite atât în zona capului, cât şi pe corp. ... a lovit-o pe persoana vătămată ..., iar
... şi ... îl loveau pe ... După ce conflictul s-a încheiat, el şi ... s-au întors pe jos la stână.
În faţa instanţei de judecată inculpatul a revenit complet asupra acestor declaraţii,
susţinând că nu a fost în maşină la momentul agresării persoanelor vătămate întrucât se afla cu
oile la păscut.
Inculpatul ... confirmă că ... a propus să meargă să vorbească cu persoanele vătămate. ...
luase un hârleţ, iar ... o bâtă. ... pusese în portbagaj o furcă. La scurt timp au zărit autoturismul
persoanelor vătămate. Inculpatul confirmă că nu a existat vreo căruţă în zonă. Când autoturismele
au ajuns pe câmp, ... a intrat în partea din dreapta spate a maşinii de teren, iar aceasta s-a răsturnat.
... a strigat la inculpaţi să ia bâtele şi să meargă la persoanele vătămate. Inculpatul susţine că toţi
ceilalţi au coborât, dar el a rămas la volan. Persoanele vătămate au rămas blocate în maşină, iar
... şi ... îi loveau pe aceştia, prin parbriz. ... a lovit maşina cu bâta şi apoi a lovit-o în cap pe ...
Inculpatul nu a văzut exact ce a făcut ... Când a realizat că cei patru agresori îi vor omorî, a
coborât din maşină şi a încercat să-i oprească. ... striga însă „Lasă că vă arăt eu! Vă omor!” Când
persoana vătămată ... a pulverizat spray lacrimogen, inculpaţii s-au retras, iar persoanele
vătămate au reuşit să iasă din maşină şi au fugit. Percepţia inculpatului a fost că ... nu a încercat
vreun moment să salveze persoanele vătămate şi le-ar fi omorât dacă nu intervenea el. Cu toţii
au rămas la faţa locului, până a venit ... să îi tracteze. La un moment dat, ... şi ... au coborât din
dubă şi au plecat pe jos la stână.
Având în vedere şi faptul că, potrivit teoriei şi practicii judiciare, depoziţiile inculpatului
sunt divizibile, Curtea va acorda valenţă probatorie doar declaraţiilor date de inculpaţi în faza de
urmărire penală care se coroborează şi sunt susţinute de ansamblul probatoriu din cauză.
Vom reţine aşadar că iniţiativa agresării persoanelor vătămate i-a aparţinut inculpatului
..., care şi-a manifestat încă de la început această intenţie (confirmată chiar şi de ceilalţi inculpaţi).
Pentru a pune în aplicare acest plan, inculpaţii s-au înarmat cu diferite obiecte contondente şi
chiar tăietoare-înţepătoare (un hârleţ, o furcă, mai multe bâte).
În faza de cercetare judecătorească inculpatul ... a încercat să avanseze ipoteza că
autoturismul în care se aflau persoanele vătămate s-ar fi răsturnat atunci când a ajuns pe câmp şi
a ocolit o căruţă. Este singulară şi chiar hilară această apărare, în condiţiile în care niciunul dintre
inculpaţi (nici chiar ...) nu a menţionat în faza de urmărire penală prezenţa vreunei căruţe în zonă.
... arată chiar explicit că nu au întâlnit nicio căruţă.
În schimb, toţi inculpaţii (cu excepţia lui ...) au susţinut în faza de urmărire penală că la
propunerea lui ..., autoturismul în care se aflau persoanele vătămate a fost în mod deliberat
răsturnat de ..., care se afla la volan. Astfel, ... chiar l-a încurajat să facă acest lucru, susţinând că
îşi va asuma întreaga răspundere.
Faptul că în faza de cercetare judecătorească inculpaţii şi-au schimbat declaraţiile, nu
determină Curtea să le aprecieze ca fiind plauzibile întrucât nu se coroborează cu vreun alt mijloc
de probă. Dimpotrivă, declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală se coroborează atât
cu declaraţiile persoanelor vătămate (care au rămas constante în susţineri pe tot parcursul
procesului penal), cât şi cu celelalte mijloace de probă.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto care a concluzionat că ... nu a avut
posibilitatea de a evita impactul, el accelerând pentru a scăpa de conducătorul autoturismului
aflat în spatele său, respectiv ... Conducătorul autoturismului Citroen Xsara, ..., prin manevrele
efectuate (accelerare, respectiv urmărire) a determinat producerea impactului.
Expertiza mai reţine faptul că ... avea posibilitati multiple de evitare a coliziunii, locul în
care s-a produs coliziunea permiţând efectuarea oricărei manevre de evitare-frânare, ocolire, etc.
În răspunsul la obiecţiunile formulate de inculpaţi, expertul arată că pentru depăşirea unei
eventuale căruţe nu era necesară o ocolire de 15 m pe drumul de ţară. A fost exclusă de asemenea
o eventuală eroare de conducere a inculpatului ..., dat fiind comportamentul manifestat ulterior.
Concluzia expertului a fost în sensul că ... nu a avut nicio intenţie de a evita accidentul.
Curtea mai reţine ca fiind deosebit de relevantă înregistrarea apelului efectuat de persoana
vătămată ... la Serviciul Unic de Urgență 112. „Suntem urmăriți, o mașină, pe câmp, cu intenția
de a ne lovi din spate. ... vine cu mașina cu viteză. Ia uite ne-au și lovit! Aoleu, ne-au răsturnat!”
Imediat ce au reuşit să răstoarne autoturismul în care se aflau persoanele vătămate
inculpaţii au coborât, s-au înarmat cu obiectele contondente cu care veniseră şi au declanşat
atacul. Au lovit autovehiculul din toate părţile şi mai apoi au spart geamurile, pentru a ajunge în
interior. Cu aceleaşi obiecte contondente au lovit apoi persoanele vătămate în zona capului
(acestea erau căzute pe o parte) şi a corpului.
Deşi fiecare dintre inculpaţi a încercat să-şi minimalizeze contribuţia, ceilalţi i-au infirmat
susţinerile. Vom reţine prin urmare că inculpaţii au coborât cu toţii din autoturismul cu care
veniseră, s-au înarmat şi au atacat autoturismul Land Rover în care se aflau persoanele vătămate
şi le-au agresat pe acestea din urmă.
Referitor la apărările formulate de inculpaţi, privind neîntrunirea tipicităţii subiective a
infracţiunii de tentativă la omor, Curtea va reţine că această infracţiune se săvârșește cu intenţia
de a suprima viaţa unei persoane („animus necandi”), iar nu cu intenţia generală de a vătăma.
Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art. 188 Cod penal cuprinde implicit ideea
orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește
noţiunea de „dol special”, definit ca voinţa de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă”,
prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se
incriminează producerea unui rezultat determinat.
Fapta este săvârșită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale,
urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte”, iar cu intenţie indirectă când „prevede
rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui”. Ceea ce
deosebește deci intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv. În timp ce la intenţia
directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să
se producă acel rezultat și nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de
efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste
rezultate se va produce.
În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere
se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia
infractorului faţă de rezultat. Demonstrează astfel intenţia de ucidere: perseverenţa cu care
inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor,
unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); aplicarea unei singure lovituri în
regiunea gâtului, în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe
tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur.
Analizând aceste criterii prin prisma situației de fapt anterior expuse în prezenta hotărâre,
se constată că acestea sunt îndeplinite, ceea ce face ca încadrarea juridică dată faptei prin
rechizitoriu să fie corectă – tentativă de omor. Astfel, inculpaţii au răsturnat autoturismul în care
se aflau persoanele vătămate, s-au înarmat cu diferite obiecte contondente dintre care unele
tăietoare-înţepătoare (hârleţ, furcă) şi au aplicat persoanelor vătămate multiple lovituri cu aceste
obiecte, îndeosebi în zona capului.
Chiar dacă initial inculpaţii au avut doar cu intenţia de a aplica o corecţie persoanelor
vătămate, comportamentul lor ulterior şi modul cum s-au derulat evenimentele relevă
împrejurarea că, deși nu au urmărit uciderea persoanelor vătămate, au prevăzut însă posibilul
rezultat letal al actelor de violenţă săvârşite și au acceptat producerea acestui rezultat. Rezoluţia
în baza căreia au acţionat inculpaţii este dovedită cu elementele exterioare ale faptelor lor. Este
irelevant, sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei, dacă leziunile produse au pus sau nu
în primejdie viaţa victimelor, câtă vreme inculpaţii au prefigurat şi realizat o acţiune potenţial
tanato-generatoare îndreptată împotriva unei zone vitale.
Doar prezenţa de spirit a persoanei vătămate ..., care a apelat Serviciul Unic de Urgență
112 exact în timpul agresiunilor (lucru pe care inculpaţii l-au auzit), a pus capăt incidentului şi a
împiedicat producerea unor consecinţe mult mai grave. Realizând că urmează să sosească
organele de poliţie, inculpaţii s-au oprit şi au permis persoanelor vătămate să se îndepărteze în
fugă. De altfel, în înregistrarea apelului efectuat de persoana vătămată ... la Serviciul Unic de
Urgență 112 se aud pe fundal inculpaţii cum ameninţă şi strigă „Vă omor!... omoară-i!... Vine
poliția!? …Oprește-te, ...!”
Rapoartele de primă expertiză medico-legală asupra persoanelor vătămate confirmă
prezenţa leziunilor la nivelul capului şi a membrelor superioare.
Nu în ultimul rând, este relevantă şi conduita ulterioară a inculpatului ..., care a încercat
să ascundă autoturismul marca Citroen Xsara, a reclamat la poliţie agresarea lui ... de către
persoana vătămată ... şi mai apoi a încercat să se sustragă cercetărilor. Şi inculpatul ... a stat fugar
la diferite stâne de pe raza județului ... și ulterior a plecat într-un alt judeţ.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea nu va putea primi apărările inculpaţilor, apreciind că
în cauză sunt întrunite atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv elementele de tipicitate
ale infracţiunii de tentativă de omor. Din probele existente la dosar se poate reține că inculpații
au acționat în mod coordonat, iar acțiunile lor s-au intersectat în acelaşi scop comun.
B. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., Curtea nu împărtăşeşte punctul de vedere al
primei instanţe de judecată.
 Astfel, toate probele aflate la dosar îl plasează pe acesta la locul evenimentelor. Deşi în
faza de cercetare judecătorească inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor anterioare, Curtea va
aprecia că declaraţiile date în faza de urmărire penală corespund adevărului.
Inculpaţii ... şi ... confirmă că ... se afla la stână când ... a ajuns acolo şi a relatat incidentul
cu ... şi s-a urcat cu ei în maşină când au plecat în căutarea persoanelor vătămate. ... confirmă şi
el prezenţa lui ... pe bancheta din spate a autoturismului marca Citroen Xsara.
Martorul ... arată că ... a ajuns la stână înaintea lui ... Acesta nu a observat când au plecat
inculpaţii cu maşinile însă, după ce a adăpat animalele şi a revenit la bordei, nu se mai afla nicio
persoană acolo. La scurt timp, inculpaţii ... şi ... au revenit pe jos, dinspre zona ...
Contribuţia concretă a inculpatului la săvârşirea infracţiunii este însă mai greu de stabilit.
Acesta a negat încă din faza de urmărire penală că ar fi lovit autoturismul persoanelor vătămate
ori că le-ar fi agresat pe acestea, declarând că a rămas în maşină.
Inculpatul ... susţine că ... a rămas lângă maşină, iar ... nu a văzut cu exactitate ce a făcut
acesta.
Doar inculpatul ... a relatat că ... a avut o bâtă în mână, cu care a lovit autoturismul
persoanelor vătămate.
Persoanele vătămate nu au putu oferi relaţii despre contribuţia concretă a fiecărui inculpat,
ele apreciind că au fost atacate de 5-6 agresori.
Deşi nu se poate stabili cu certitudine că inculpatul ... ar fi agresat persoanele vătămate,
Curtea apreciază că prezenţa sa la locul evenimentelor, faptul că era înarmat ca şi ceilalţi cu un
obiect contondent cu care a lovit autoturismul Land Rover, are caracterul unui sprijin moral
acordat autorilor infracţiunii de tentativă de omor, între acesta şi ceilalţi inculpaţi existând o
legătură subiectivă, în sensul conlucrării pentru producerea rezultatului socialmente periculos.
Astfel, chiar simpla prezenţă a inculpatului ... în planul infracţional are semnificaţia unei
complicităţi morale la comiterea faptei de tentativă de omor întrucât acesta, nu numai că nu a
intervenit pentru a împiedica săvârşirea agresiunilor, dar a şi acţionat, în sensul distrugerii unui
autoturism - înlesnind astfel şi ajutând la întărirea hotărârii celorlalţi inculpaţi de a suprima viaţa
victimelor. Mai mult, întreaga acţiune a avut un caracter oarecum premeditat întrucât conflictul
nu a fost unul spontan, ci dimpotrivă, inculpaţii s-au înarmat şi au pornit cu maşina în căutarea
persoanelor vătămate, iar ... cunoştea unde merge şi ce gânduri are ...
Potrivit art. 48 Cod penal complice este persoana care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în
orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Complicitatea, în raport cu celelalte forme de participaţie penală, reprezintă o contribuţie
indirectă la săvârşirea infracţiunii. Complicele nu determină şi nici nu realizează în mod
nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci înlesneşte această realizare, făcând prin sprijinul
pe care îl dă, ca autorul să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur fapta incriminată.
Sub raportul laturii obiective, pentru existenţa complicităţii trebuie să fie îndeplinite trei
condiţii principale şi anume: să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către o altă persoană (autor) o
faptă prevăzută de legea penală; să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor
la săvârşirea acelei fapte şi contribuţia complicelui să fie efectivă, respectiv să fi folosit în fapt
la săvârşirea de către autor a acţiunii sau inacţiunii respective.
În ceea ce priveşte actele de sprijinire a săvârşirii faptei de către autor, acestea pot fi acte
de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei prevăzute de legea penală
(complicitate materială) sau acte de înlesnire sau ajutor în vederea realizării laturii subiective a
faptei (complicitatea morală).
Complicitatea morală constă în efectuarea de acte de sprijinire a săvârşirii infracţiunii pe
latura ei psihică, cum ar fi întreţinerea sau consolidarea hotărârii autorului de a săvârşi fapta,
darea de sfaturi sau indicaţii în acest scop, promisiunea de a tăinui bunurile provenite din
săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor, determinarea altor persoane ca ele să sprijine, în
calitate de complici, săvârşirea faptei (instigare la complicitate) etc.
Sub aspectul laturii subiective, complicitatea presupune prevederea de către complice a
acțiunii sau inacțiunii ce urmează să fie executată de autor și a urmărilor ei, alăturarea actului
complicelui la acțiunea sau inacțiunea realizată de autor, acceptarea sau urmărirea de către
complice a producerii urmărilor prevăzute.
Din probele existente la dosar, se poate reține că prezenţa inculpatului ... alături de ceilalţi
inculpaţi şi participarea acestuia la săvârşirea infracţiunii de distrugere a autoturismului Land
Rover a constituit o complicitate morală întrucât a creat autorilor o stare psihică favorabilă
comiterii infracţiunii de tentativă de omor, dându-le curaj pentru punerea în aplicarea hotărârii
infracţionale luate, ori pentru continuarea acţiunii. Mai mult, în opinia Curţii, ... a realizat că
prezenţa sa constituie un astfel de ajutor, astfel încât este clară poziţia sa subiectivă faţă de
rezultatul socialmente periculos.
Prin urmare, soluţia ce se impune este schimbarea încadrării juridice şi condamnarea
inculpatului ... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat,
prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal, în
referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal.
C. Individualizarea pedepselor:
Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea consideră că
este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a
infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)
natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii
infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa
infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia
familială şi socială].
Deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume
inculpat, pe care este menită să-l reeduce şi a cărui readaptare socială diferă de a celorlalţi
inculpaţi, orice deosebire sub aspectul posibilităţii de îndreptare şi reeducare a inculpaţilor
răsfrângându-se şi asupra sancţiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al
faptei comise.
În procesul de individualizare a pedepselor, Curtea consideră că trebuie avută în vedere
atât prevenția specială, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul
evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în
comiterea unora astfel de infracțiuni, precum şi prin retribuție (expresie a indignării societăţii în
ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne
nesancționate).
 Faţă de logica regimului sancţionator reglementat de noul Cod penal, Curtea apreciază că
în procesul de individualizare instanţa trebuie mai întâi să stabilească pedeapsa, iar apoi să
evalueze dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei, pentru ca ulterior, în situaţia în care apreciază
că se impune aplicarea pedepsei să stabilească dacă se impune executarea pedepsei sau
suspendarea sub supraveghere a acesteia.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor ... şi ..., Curtea
apreciază că acesta nu a fost just individualizat în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 din
Codul penal.
Instanța reține că pentru a acționa ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să
fie în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale făptuitorului, să influențeze rațiunea,
sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice în mod statornic comportamentul.
Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul și măsura sa reflectă
gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională,
convingătoare, justă și echitabilă.
În plus, pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, care rămâne
totuși în centrul procesului de individualizare, dar și cu periculozitatea infractorului, cu gradul
său de moralitate și cu șansa de reeducare pe care o prezintă.
Aplicând în cauză considerațiile teoretice expuse anterior, instanţa va avea în vedere
gravitatea ridicată a faptelor reţinute în sarcina inculpatului ... şi modalitatea concretă în care
acesta s-a angajat în câmpul infracţional. Astfel, Curtea va reţine că inculpatul ... este cel care a
avut iniţiativa săvârşirii infracţiunilor şi care i-a atras pe ceilalţi inculpaţi în conflictul cu
persoanele vătămate. Tot lui i-a aparţinut ideea răsturnării autoturismului Land Rover, susţinând
că îşi asumă tot ceea ce se va întâmpla – pentru a le întări celorlaţi inculpaţi convingerea de a se
implica. Vom remarca aşadar o agresivitate deosebită a acestui inculpat şi o sfidare totală a
normelor de convieţuire socială.
Inculpatul ... a avut şi el o contribuţie importantă la săvârşirea infracţiunilor, participând
activ la agresarea persoanelor vătămate. Curtea nu poate reţine în favoarea acestuia o
circumstanţă atenuantă aşa cum a solicitat, câtă vreme el este cel care a răsturnat autoturismul în
care se aflau persoanele vătămate cu propriul său mijloc de transport, pe care l-a pus în slujba
unui scop atât de josnic, dând curs propunerii lui ...
Nu în ultimul rând, instanţa va avea în vedere şi datele ce caracterizează persoana
inculpaţilor.
... este cunoscut în comunitate ca fiind o persoană care inspiră teamă. Martorul ... îl descrie
pe inculpatul acesta ca fiind o persoană violentă, aspect confirmat şi de inculpatul ... Acesta din
urmă a susţinut că ... a fost implicat în multe scandaluri, din cauza faptului că animalele sale intră
pe terenurile altor persoane şi provoacă stricăciuni.
Mai mult, inculpatul are un potențial criminogen extrem de ridicat. Potrivit fişei de cazier
judiciar acesta a mai fost condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni deosebit de grave, atât în
ţară, cât şi în străinătate. Această împrejurare denotă o periculozitate sporită şi o perseverenţă
deosebită în comiterea unor fapte penale, precum şi faptul că sancţiunile stabilite până în prezent,
dar şi clemenţa organelor judiciare nu l-au convins pe inculpat că respectarea legii este o
necesitate şi că numai prin respectarea legii va putea evita aplicarea în viitor a unor pedepse.
Şi inculpatul ... are antecedente penale, fiind recidivist. Perseverenţa sa infracţională şi
apetitul pentru încălcarea normelor de convieţuire socială trebuie mai aspru sancţionate.
 De asemenea, pe parcursul urmăririi penale, dar și pe parcursul judecății, inculpaţii au
demonstrat o slabă conştientizare a gravităţii faptelor şi a consecinţelor acestora, denaturând
realitatea.
Analizând deopotrivă circumstanțele personale ale inculpaţilor (corect apreciate de prima
instanţă), dar și gravitatea faptelor în sine, nu putem ajunge la concluzia că aplicarea unor
pedepse apropiate de minimul legal satisface exigențele individualizării pedepsei.
Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la viaţă, statuat în art. 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezintă ,,regele
drepturilor”.
Dreptul la viaţă reprezintă un atribut inalienabil al persoanei şi reprezintă valoarea
supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte
drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie şi de instrumentele internaţionale de protecţie a
drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, împrejurare care determină caracterul axiologic al acestui
drept.
Apreciem astfel că argumentele expuse mai sus, pledează pentru majorarea cuantumului
pedepselor aplicate inculpaţilor ... şi ..., care se impune în vederea realizării scopului educativ –
preventiv al pedepsei penale şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi
regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal pot constitui circumstanţe atenuante judiciare
împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea
infractorului.
Modalitatea în care inculpaţii ..., ... şi ... au fost antrenaţi în activitatea infracţională, faptul
că doi dintre ei erau ciobani la stâna inculpatului ... şi erau direct subordonaţi acestuia,
împrejurarea că ... s-a împotrivit iniţial implicării şi a avut mai apoi contribuţia cea mai redusă
justifică, în opinia Curţii, reținerea în favoarea acestora a circumstanței atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
În opinia Curții, o reducere a cuantumului pedepselor efectiv aplicate pentru fiecare
infracțiune, până spre minimului special posibil, reprezintă o pedeapsă suficientă pentru a
sancţiona în mod corespunzător atât gravitatea fiecăreia dintre infracţiunile deduse judecăţii, cât
şi periculozitatea infracțională a inculpaţilor.
Curtea va mai avea în vedere şi faptul că ... şi ... sunt infractori primari.
D. Motivul de nelegalitate invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi cu privire
la greşita deducere a perioadei de arest preventiv în privinţa inculpatului ... este fondat.
Față de acest inculpat s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, prin mandatul de arestare
nr. 43/UP/30-06.2020. La data de 22.07.2020, prin încheierea de şedinţă pronunțată în dosarul
2141/121/2020, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Galați a confirmat arestarea
preventivă a inculpatului ... și punerea în executare a mandatului de arestare preventivă.
Prin urmare, în temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, se impunea deducerea perioadei arestării
preventive începând cu data de 22.07.2020 la zi, în privința acestui inculpat.
E. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, facem următoarele precizări:
1. Cuantumul daunelor materiale a fost în mod corect stabilit de prima instanţă de
judecată. În cadrul procedurilor judiciare, pentru stabilirea valorii acestora este necesar ca
prejudiciul să fie cert, actual (sau viitor) şi susţinut de mijloacele de probă administrate în cauză.
Valoarea reală a prejudiciului material nu poate avea la bază prezumţii şi presupuneri, în lipsa
unor probatorii care să confirme mai presus de orice dubiu cuantumul sumelor cheltuite de partea
civilă pentru asistenţa şi îngrijirea sa medicală.
Instanţa de apel reține că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile
delictuale, respectiv existenţa unui prejudiciu de ordin material nereparat încă, produs ca urmare
a faptei ilicite, legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs, precum
şi vinovăţia inculpaţilor, ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia.
În concret, părţile civile nu au depus la dosar decât contractul de vânzare-cumpărare a
autoturismului marca Land Rover. Nu au fost administrate probe din care să rezulte că
autoturismul ar fi suferit o daună totală care să justifice acordarea întregului preţ de achiziţie a
acestuia. Mai mult, nu s-a făcut nici o evaluare a daunelor suferite de autoturism în urma faptei
săvârşite de inculpaţi, prin urmare prima instanţă nu a putut decât să aproximeze prejudiciul
material încercat.
2. Daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material
suferințele fizice sau psihice ale părţii civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tolstoy Miloslovsky c.
Regatul Unit) s-a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de
proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale
ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, prin punerea în primejdie a vieţii
victimei.
Deși apelantele părţi civile contestă cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de
fond, Curtea apreciază că evaluarea prejudiciului moral s-a făcut corect, prin raportare la criterii
obiective, soluția fiind atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române, cât și cu
interpretarea constantă a jurisprudenței europene.
F. Critica formulată de persoanele vătămate, privind aplicarea în sarcina tuturor
inculpaţilor a pedepselor accesorii și complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. n – o Cod
penal, este nefondată - prima instanţă a aplicat fiecărui inculpat aceste pedepse.
G. Cât priveşte confiscarea autoturismului inculpatului ..., luarea acestei măsuri de
siguranţă este justificată. Astfel, dispoziţiile art. 112 lit. b Cod penal prevăd că sunt supuse
confiscării speciale bunurile care au fost folosite în orice mod sau destinate a fi folosite la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului. În speţa de faţă,
autoturismul marca Citroen Xsara satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale pentru a
putea fi confiscat, respectiv este proprietatea inculpatului ..., a servit la săvârşirea de către acesta
din urmă a unei infracţiuni intenţionate, nejustificată, iar valoarea bunului supus confiscării nu
este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptelor (o infracţiune de tentativă de omor
şi o infracţiune de distrugere).
Pentru considerentele dezvoltate mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură
penală, urmează a fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de
persoanele vătămate ..., ..., ... şi ... şi de inculpaţii ..., ... şi ... împotriva sentinţei penale nr.
174/24.06.2021 a Tribunalului Galaţi.
Va fi desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, şi, în rejudecare:
1. Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e şi f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art.
41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 12 (doisprezece) ani închisoare, la 16
(şaisprezece) ani închisoare.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 41
Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 2 (doi) ani închisoare, la 3 (trei) ani
închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 (şaisprezece) ani
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (1 an închisoare), rezultând o pedeapsă totală de
17 (şaptesprezece) ani închisoare.
2. Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1
Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art.
41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 12 (doisprezece) ani închisoare, la 13
(treisprezece) ani închisoare.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 41
Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 2 (doi) ani închisoare, la 2 (doi) ani şi 6
(şase) luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (10 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală
de 13 (treisprezece) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
3. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e şi f Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal,
art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal, de la 6 (şase)
ani închisoare, la 5 (cinci) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
Va menţine pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal,
art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal, de 6 (şase) luni
închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 9 (nouă) luni
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală
de 5 (cinci) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare.
Va menţine dispoziţiile privind revocarea beneficiul liberării condiţionate privind restul
de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 340/29.06.2009 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr.
4168/11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi va dispune executarea acestui rest alături
de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, urmând ca inculpatul ... să execute 5 (cinci) ani, 11
(unsprezece) luni şi 1.495 zile închisoare.
 4. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal de la 7
(şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la 6 (şase) ani închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, de la 1
(un) an şi 3 (trei) luni închisoare, la 1 (un) an închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare,
sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (4 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 6 (şase)
ani şi 4 (patru) luni închisoare.
5. Va înlătura dispoziţiile privind achitarea inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1
Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice
a faptei reţinute în sarcina inculpatului ... din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută
de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit.
f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, în infracţiunea de complicitate la tentativă de
omor calificat, prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală va condamna pe inculpatul ... la o
pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tentativă de
omor calificat, prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal,
reţinând în favoarea acestuia şi dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod
penal.
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, de la 1
(un) an şi 3 (trei) luni închisoare, la 1 (un) an închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare,
sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (4 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 5 (cinci)
ani şi 4 (patru) luni închisoare.
Va obliga pe inculpatul ..., în solidar cu inculpaţii ..., ..., ... şi ... şi la plata daunelor morale
către părţile civile ..., .... şi ..., în modalitatea stabilită de prima instanţă.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare
prezentei decizii.
În temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, apelurile
declarate de inculpaţii ... şi ... vor fi respinse ca nefondate.
9. Titlu: întrunirea elementelor de tipicitate subiectivă a infracţiunii de omor calificat, sub forma
intenţiei indirecte
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială.
Legislaţie relevantă: art. 188 - 189 Cod penal
Rezumat: Curtea va reţine că infracţiunea de omor se săvârșește cu intenţia de a suprima viaţa
unei persoane („animus necandi”), iar nu cu intenţia generală de a vătăma. Expresia „uciderea
unei persoane” utilizată de textul art. 188 Cod penal cuprinde implicit ideea orientării acţiunii
spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește noţiunea de „dol
special”, definit ca voinţa de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă”, prevăzută
special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se incriminează
producerea unui rezultat determinat.
Fapta este săvârșită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale,
urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte”, iar cu intenţie indirectă când „prevede
rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui”. Ceea ce
deosebește deci intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv. În timp ce la intenţia
directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind
să se producă acel rezultat și nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate
de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste
rezultate se va produce.
În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere
se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia
infractorului faţă de rezultat. Demonstrează astfel intenţia de ucidere: perseverenţa cu care
inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor,
unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); aplicarea unei singure lovituri
în regiunea gâtului, în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea
lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur.
Analizând aceste criterii prin prisma situației de fapt expuse în prezenta hotărâre, se
constată că acestea sunt îndeplinite, ceea ce face ca încadrarea juridică dată faptei prin
rechizitoriu să fie corectă – tentativă de omor. Astfel, inculpaţii au răsturnat autoturismul în
care se aflau persoanele vătămate, s-au înarmat cu diferite obiecte contondente dintre care unele
tăietoare-înţepătoare (hârleţ, furcă) şi au aplicat persoanelor vătămate multiple lovituri cu
aceste obiecte, îndeosebi în zona capului.
Chiar dacă initial inculpaţii au avut doar cu intenţia de a aplica o corecţie persoanelor
vătămate, comportamentul lor ulterior şi modul cum s-au derulat evenimentele relevă
împrejurarea că, deși nu au urmărit uciderea persoanelor vătămate, au prevăzut însă posibilul
rezultat letal al actelor de violenţă săvârşite și au acceptat producerea acestui rezultat. Rezoluţia
în baza căreia au acţionat inculpaţii este dovedită cu elementele exterioare ale faptelor lor. Este
irelevant, sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei, dacă leziunile produse au pus sau nu
în primejdie viaţa victimelor, câtă vreme inculpaţii au prefigurat şi realizat o acţiune potenţial
tanato-generatoare îndreptată împotriva unei zone vitale.
Doar prezenţa de spirit a persoanei vătămate ..., care a apelat Serviciul Unic de Urgență
112 exact în timpul agresiunilor (lucru pe care inculpaţii l-au auzit), a pus capăt incidentului şi
a împiedicat producerea unor consecinţe mult mai grave. Realizând că urmează să sosească
organele de poliţie, inculpaţii s-au oprit şi au permis persoanelor vătămate să se îndepărteze în
fugă.
Rapoartele de primă expertiză medico-legală asupra persoanelor vătămate confirmă
prezenţa leziunilor la nivelul capului şi a membrelor superioare.
Nu în ultimul rând, este relevantă şi conduita ulterioară a inculpatului ..., care a încercat
să ascundă autoturismul folosit, a reclamat la poliţie agresarea lui ... de către persoana
vătămată ... şi mai apoi a încercat să se sustragă cercetărilor.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea nu va putea primi apărările inculpaţilor, apreciind
că în cauză sunt întrunite atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv elementele de
tipicitate ale infracţiunii de tentativă de omor. Din probele existente la dosar se poate reține că
inculpații au acționat în mod coordonat, iar acțiunile lor s-au intersectat în acelaşi scop comun.

Decizia penală nr. 331/A/03.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 174 din data de 24.06.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost
respinsă cererea inculpatului ... de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2
Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și f)
Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod Penal în referire la art. 43 alin. 5
Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia persoanele vătămate ..., ... şi ...
şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 8
luni închisoare la 12 ani şi 8 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ...
şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele anterior
aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 8 luni
închisoare la 12 ani şi 8 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la zi.
A fost admisă cererea inculpatului ... de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit.
f) Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a), art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod Penal în
referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.
a), art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal (faptă din
01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, sporită cu 2
luni închisoare la 6 ani şi 2 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
 În temeiul art. 43 alin. 1 şi art. 104 alin. 2 Cod Penal a fost revocat beneficiul liberării
condiţionate privind restul de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/29.06.2009, a Tribunalului Galați (definitivă prin
decizia penală nr. 4168 / 11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi dispune executarea
acestui rest alături de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, urmând ca inculpatul ... să execute
6 ani, 2 luni şi 1.495 zile închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ... În temeiul
art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ... pe o durată
de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la zi.
A fost respinsă cererea inculpatului ... de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la
pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul
de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal –
dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 a) Cod Penal (faptă din
01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a
deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. a) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită
cu 5 luni închisoare la 7 ani şi 11 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice
sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a deţine, purta şi folosi
orice categorie de arme.
În temeiul art. 45 alin. 1) Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a
deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
În temeiul art. 396 alin. 5 în referire la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod Procedură Penală a fost
achitat inculpatul ..., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
În temeiul art. 208, art. 362 şi art. 399 Cod Procedură Penală s-a menţinut măsura arestării
preventive dispusă în privinţa inculpaţilor ... şi ...
În temeiul art. 208, art. 362 şi art. 399 Cod Procedură Penală s-a menţinut măsura arestului
la domiciliu dispus în privinţa inculpaţilor ... şi ...
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod Procedură Penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la
domiciliu luat faţă de inculpatul ... cu măsura controlului judiciar pe o durată de 60 de zile
începând cu data prezentei hotărâri.
În temeiul art. 1.357 alin. 1 şi art. 1.370 Cod Civil:
(a) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ..., ... şi ... la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de daune materiale;
(b) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ... şi .... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, din care 10.000 lei în
solidar şi cu inculpatul ...;
(c) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ... şi ... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale;
(d) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ... şi .... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 112 alin. 1lit. b) Cod Penal:
(a) a fost confiscată de la inculpatul ... suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea unui
hârleţ, a unei furci şi a trei bâte din lemn.
(b) a fost confiscată de la inculpatul ... un autoturism marca Citroen model Xsara de
culoare gri-argintiu (serie de identificare ...).
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de
la inculpaţii ..., ..., ... şi ... în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
 În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 Cod Procedură Penală au fost obligaţi inculpaţii la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat:
(a) ..., ..., ..., .... – 2.000 lei fiecare
(b) ... – 500 lei.
În temeiul art. 272 Cod Procedură penală s-a dispus avansarea onorariilor cuvenite
avocaţilor din oficiu (av. ... – 3.326 lei, ... – 3.326 lei).
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi cu nr. 823/ P/2020 s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpaţilor:
(a) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod penal
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
(b) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188(1)
Cod Penal în referire la art. 189 alint. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1) Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 alin. a) Cod penal și art. 41 Cod
penal în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal.
(c) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188(1)
Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal.
(d) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal.
(e) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod penal
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare mai sus menţionat, faptul că la data de
01.06.2020, cei cinci inculpați mai sus menționați au pus în executare intenția de a suprima viața
persoanelor vătămate ..., ... şi ..., în timp ce acestea se aflau în autoturismul marca Land Rover,
condus de persoana vătămată ..., lovindu-le intenționat cu autoturismul Citroen Xsara condus de
inculpatul ..., ambele circulând pe un drum agricol din extravilanul comunei ..., determinând
răsturnarea autoturismului în care se aflau cele trei persoane vătămate, și, în acest context au
aplicat simultan multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) atât în
autoturismul răsturnat, cât și persoanelor vătămate aflate în acesta, provocând persoanei vătămate
... leziuni ce au necesitat 6-7 zile îngrijri medicale spre vindecare, persoanei vătămate ... leziuni
ce au necesitat spre vindecare 7-10 zile îngrijiri medicale, iar persoanei vătămate ... leziuni ce au
necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale spre vindecare.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Galați, s-a dispus comunicarea
rechizitoriului către inculpat, stabilindu-se un termen de 20 de zile pentru formularea unor
eventuale cereri și excepții privind legalitatea sesizării instanței ori a actelor de urmărire penală.
Întrucât în termenul astfel fixat nu au fost formulate asemenea cereri și excepții şi apreciind că
nu se impune invocarea de excepții cu privire la aceste aspecte nici din oficiu, prin încheierea nr.
227 din 09.10.2020 judecătorul de cameră preliminară urmează a constatat legalitatea sesizării
instanței prin rechizitoriul nr. 823/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, precum
și a probelor și actelor de procedură din faza de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii
faţă de cei cinci inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea
în judecată.
În cursul etapei cercetării judecătoreşti, instanţa de judecată a procedat la audierea
persoanei vătămate ..., ..., a martorilor ..., ..., ..., ..., ..., ..., precum şi a inculpaţilor ..., ..., ..., ... şi
...
Prin încheierea din data de 05.05.2021, Tribunalul a respins ca nefondate cererile
inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice date faptei de tentativă de omor calificat – art. 32
alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal în cea de lovire sau alte violenţe – art. 193 alin. 2 Cod Penal.
Dezbaterile au avut loc la termenul din data de 27.05.2021, inculpaţii aflaţi în stare de
arest preventiv ori de arest la domiciliu fiind asistaţi de avocaţi aleşi sau desemnaţi din oficiu.
Analizând conținutul dosarului, precum și susținerile și apărările părților, Tribunalul a
reţinut următoarele:
Persoana vătămată ... este administratorul ... În anul 2019 acesta a achiziționat mai multe
terenuri agricole pe raza comunelor ... și ..., constituindu-și o firmă agricolă. De asemenea,
persoanele vătămate ... și ..., precum și pe sora sa, ... sunt angajaţi la firma acestuia şi printre alte
activităţi, aceştia foloseau un autoturism de teren marca Land Rover, cu numărul de înmatriculare
..., cu ajutorul căruia se deplasau în diverse zone unde aveau culturi și pentru a veghea dacă
diverși proprietari de oi intrau cu animalele pe terenurile aflate în administrarea ...
În ceea ce priveşte inculpatul ... (zis „...” sau „....”), acesta locuiește în comuna ... și în
urmă cu mai mulți ani, și-a format o stână, de ovine, de aproximativ 400 de capete, aceasta fiind
amplasată în extravilanul comunei ..., la o distanță de aproximativ de 500 de metri de ferma
persoanei vătămate ... La stâna acestuia, munceau în cursul anului 2020 inculpaţii .. (zis „....”) și
..., iar uneori, în sprijinul acestora, mai venea și inculpatul ... (zis „...”) și martorul ..., care avea
un număr de animale proprii la stâna inculpatului.
Între persoanele vătămate şi inculpatul ... există de mai multă vreme un conflict
determinat de modalitatea de folosire a terenurilor agricole din zonă, fiind formulate o serie de
reclamaţii şi plângeri penale, una din acestea concretizându-se în dosarul ... aflat pe rolul
Judecătoriei Galaţi, în care ... are calitatea de inculpat, iar ... are calitatea de persoană vătămată.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., la începutul lunii iunie 2020 acesta lucra la stâna
inculpatului ... de aproximativ 5-6 luni, iar inculpatul ... din data de 17.05.2020. Inculpatul ...
avea obligația de a merge la păscut cu cele aproximativ 200 de oi, iar inculpatul ... cu cei 119
cârlani, cei doi mergând separat. Cei doi plecau în fiecare dimineață în jurul orei 06.00 și se
întorceau în jurul orei 12.00, iar după amiaza plecau în jurul orei 16.00 și se întorceau în jurul
orei 21.00.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., acesta lucra începând cu jumătatea lunii martie 2020,
lucra zilnic la stâna lui ..., unde îl ajuta la mulsul oilor, activitate pentru care era plătit cu suma
de 1.300 lei. Inculpatul ... își ținea de aproximativ două luni autoturismul marca Citroen Xsara la
stâna inculpatului ... până avea posibilități să o repare.
În data de 01.06.2020, în jurul orei 06.00, inculpații ... și ... au plecat ca de obicei cu oile
la păscut, fiecare în direcția sa.
În jurul orelor 1000-1100, având nevoie să ducă niște roți la ferma lui ... pentru a-și repara
autoturismul marca Citroen Xsara, inculpatul ... a apelat la martorul ... pentru a-l ajuta să le
transporte. Astfel, împreună cu martorul ... și cu cumnatul acestuia, inculpatul ... (zis „...”),
inculpatul ... s-a deplasat la ferma inculpatului ..., cu autoturismul celui dintâi, marca
Volkswagen, cu numărul de înmatriculare ..., la sosire la fermă nefiind prezentă nicio persoană.
În timp ce asamblau roțile, la stână a venit și inculpatul ..., însoțit de martorii ... și ..., cei
trei ajungând aici cu autoutilitara Mercedes Vito, de culoare albă, cu numere de Bulgaria, ce
aparținea celui din urmă.
După un timp, martorul ... a plecat, la stână rămânând inculpații ... și ... și martorii ... și
...
În timp ce persoanele menţionate se aflau la stână, în timp ce erau cu toții și discutau, aici
a sosit inculpatul ..., care prezenta semnele unei iritaţii specifice folosirii unui spray
lacrimongen/iritant, fiind roşu la faţă şi lăcrima. Inculpatul ... l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar ...
a spus că în timp ce era cu oile pe câmp, persoanele vătămate ..., ... şi ... i-au dat cu spray iritant
lacrimogen, „degeaba”, menţionând că se deplasa cu oile pe drum când a fost agresat,
neaflându-se pe culturile aparținând persoanei vătămate ...
În privinţa acestui aspect, persoana vătămată ... a relatat o altă versiune. Astfel, atât în
faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, aceasta a arătat că, fiind sesizată că animalele
inculpatului ... ar fi intrat în culturile fermei la care lucra, s-a deplasat împreună cu ... şi ... cu
autoturismul marca Land Rover. Sosind la faţa locului, inculpatul ... s-a apropiat de autoturism
cu bâta ridicată, ceea ce a determinat-o să pulverizeze un jet de gaz lacrimogen în direcţia
acestuia.
Agresarea lui ... l-a înfuriat pe ..., acesta din urmă hotărând să meargă la ferma ..., pentru
a le cere socoteală celor trei. Inculpatul ... a urcat la volanul autoturismului marca Citroen Xsara
proprietatea sa, inculpatul ... în dreapta față, iar inculpații ..., ... şi ... au urcat pe bancheta din
spate. De asemenea, înainte de a urca în autoturism, inculpații au luat cu ei mai multe bâte şi
unelte agricole, precum furcă şi hârleţ.
De menţionat că la acest moment incipient, din nicio probă administrată atât în faza de
urmărire penală ori în cea de cercetare judecătorească nu rezultă că cei cinci inculpaţi ar fi
intenţionat să acţioneze într-un asemenea mod încât să provoace decesul persoanelor vătămate
ori să pună în primejdie în vreun fel viaţa acestora; dimpotrivă, aceste probe indică că iniţial
intenţia declarată a inculpaţilor (sau măcar a unora dintre ei) era de aplicare a unei simple corecţii
fizice.
„(...) I-am povestit lui ... ce păţisem. Acesta s-a enervat, reacţia lui fiind aceea de a ne
cere tuturor celor prezenţi să mergem să îi batem pe cei din ferma lui ... (...)”
 – declaraţie ...
„(...) Când a auzit ce se întâmplase, ... ne-a cerut să urcăm cu toţii în maşina lui ..., să
mergem să îi batem pe cei care îl agresaseră pe ... (...)”
– declaraţie ...
„(...) La scurt timp a venit ... care a început să se plângă că ..., zis „...” (...) i-a dat cu spray
lacrimogen în faţă. Atunci ... a zis să mergem să îi batem (...)
– declaraţie ...
Iniţial, inculpaţii au mers la sediul fermei ..., însă întrucât nu au găsit pe nimeni acolo, au
plecat pe câmp, în căutarea autoturismului Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ...,
... şi ... După scurt timp, au zărit acest vehicul care se deplasa pe câmp, pe drumuri agricole de
pământ, astfel că au pornit în urmărirea acestuia. În Land Rover, persoanele vătămate au observat
că sunt urmăriţi şi au întors, încercând să scape, cu autoturismul Citroen Xsara condus de ... aflat
în urmărirea lor.
Din acest moment, desfăşurarea evenimentelor şi a agresiunilor a avut loc în două etape
principale:
Într-o primă etapă, autoturismul Citroen s-a angajat în urmărirea celui marca Land Rover
în care se aflau cele trei persoane vătămate. Aşa cum am arătat, la volanul primului vehicul se
afla inculpatul ..., pe scaunul din dreapta fiind ... Urmărirea s-a desfăşurat pe drumuri de pământ
aflate în extravilan, timp în care ... a solicitat ajutor, apelând serviciul 112. După aproximativ 3
km parcurşi în acest fel, în faţa Land Rover-ului a apărut o căruţă pe care ... a încercat să o evite,
ieşind de pe drumul de acces. La scurt timp după acest moment, autoturismul Citroen a izbit din
spate Land Rover, provocând răsturnarea pe partea stângă.
Cu privire la acest eveniment, inculpatul ... a arătat că maşina urmărită ar fi încetinit viteza
de deplasare, în timp ce intenţiona să vireze la stânga, iar datorită faptului maşina în care se aflau
era la circa 5 metri în urmă, a intrat în coliziune, cauzând în acest fel răsturnarea, poziţia sa fiind
susţinută şi de declaraţia inculpatului.
În cauză, pentru a se stabili modalitatea de comitere a impactului între cele două
autoturisme, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, din
concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuat rezultând următoarele:
- dinamica producerii accidentului a constat în părăsirea drumului de țară de către
autoturismul Land Rover și pătrunderea acestuia pe câmp, situație în care autoturismul Citroen
Xsara ce rula în spatele său a intrat în coliziune la nivelul părții frontale dreapta cu partea dreaptă
spate de la Land Rover, determinând răsturnarea acestuia (s-au avut în vedere obiecțiunile
formulate, reținându-se că a fost vorba de o eroare de redactare). Autoturismul Land Rover a
efectuat o răsturnare completă, oprindu-se pe partea stângă.
- viteza autoturismului Citroen Xsara înaintea impactului cu Land Roverul a fost de
minim 59 km/ora.
- viteza autoturismului Land Rover în momentul impactului s-a considerat că a fost
inferioară valorii de 59 km/oră, din moment ce a fost tamponat de Citroen Xsara.
De menţionat că raportul de expertiză conţine o serie de concluzii, precum că „în
momentul în care ..., conducătorul autoturismului Land Rover, a înțeles că ocupanții Citroen
Xsara au intenții agresive, între cele două autoturisme a început practic o urmărire (...). Prin
urmare, ... nu avea posibilitatea evitării accidentului, el accelerând pentru a scăpa de urmăritori.
Conducătorul autoturismului Citroen Xsara, ..., prin manevrele efectuate, (accelerare, respectiv
urmărire) a determinat producerea impactului”. Aceste aspecte în mod evident depăşesc
competenţa funcţională a expertului tehnic desemnat. Intenţiile agresive sau paşnice ale
persoanelor din Citroen, ce a înţeles persoana vătămată ... cu privire la aceste intenţii ori
caracterul intenţionat al izbirii, sunt împrejurări asupra cărora se pronunţă doar instanţa de
judecată şi nu ţin de dinamica concretă a accidentului, drept pentru care concluziile menţionate
urmează a fi ignorate la pronunţarea hotărârii.
În ceea ce priveşte forma de vinovăţie a inculpatului a inculpatului ... la momentul
producerii coliziunii, instanţa apreciază că în cauză, deosebit de relevante şi lămuritoare sunt
planşele foto efectuate cu ocazia cercetării locului faptei efectuate la data de 01.06.2020. Se
observă din fotografiile nr. 14, 15, 16, 18, 19, 20, 22, 25, 27 (dosar urm. penală) că autoturismul
Land Rover s-a răsturnat după parcurgerea unei anumite distanţe faţă de drumul de pământ pe
care se deplasa iniţial. Dacă coliziunea ar fi avut loc imediat după momentul în care ... ar fi
încercat ocolirea căruţei ce bloca drumul, răsturnarea ar fi avut loc în imediata apropiere a
drumului. În realitate, însă urmele Land Rover-ului ies de pe drum şi intră peste 10 metri în
cultura de alături, ceea ce arată că acest vehicul s-a deplasat pe roţi o anumită distanţă după
schimbarea direcţiei, cu autoturismul Citroen în spatele său şi că de fapt coliziunea a avut loc
semnificativ după acest moment, cu mult în afara drumului pe care se deplasau iniţial cele două
vehicule. De altfel, această variantă concordă cu declaraţia dată de inculpatul ... în faza de
urmărire penală:
„(...) L-am auzit pe „...” cerându-i lui ... să intre cu mașina lui în mașina pe care o
urmăream. „...” a zis ceva de genul „Dă-i, că eu răspund!”. Am văzut cum, pentru a scăpa de
urmărirea noastră, acel autoturism a intrat pe câmp. L-am ajuns imediat din urmă, iar ... a intrat
intenționat, cu partea din față a mașinii în care ne aflam, în partea din spate a acelui autoturism.
Mașina acroșată s-a răsturnat pe o parte (...)”
– declarație ..., dosar urm. penală.
Mai mult decât atât, faptul că ... conducea la o distanţa într-atât de mică astfel încât o
eventuală reducere a vitezei de deplasare a vehicului din faţă ar fi însemnat în mod inevitabil
producerea unei coliziune demonstrează faptul că în acele momente a acţionat cu intenţie, nu sub
forma celei directe, ci a celei indirecte, acceptând în mod evident producerea unui impact la
viteză destul de ridicată şi posibilitatea răsturnării (ceea ce s-a şi întâmplat în cele din urmă).
Se cuvine a fi menţionat faptul că, în timpul în care cele două autoturisme erau angajate
în urmărire, inculpatul ... i-a cerut în mod repetat lui ... să intri în coliziune cu Land Rover-ul în
care se aflau persoanele vătămate, aspect relatat de acesta la momentul audierii în faza de
cercetare judecătorească:
„(...) Nu am intenţionat lovirea persoanelor vătămate, deşi ... mi-a cerut în mod repetat
„intră în ei că eu răspund” (...)”
- declaraţie ..., dosar instanţă.
O a doua etapă a conflictului este constituită de agresarea persoanelor vătămate după
răsturnarea maşinii în care se aflau. Astfel, ... a oprit autoturismul Citroen, iar cei cinci inculpaţi
au coborât, fiecare luând asupra sa unul din obiectele contondente aflate în maşină. Având asupra
sa un hârleţ, ... a mers în partea din faţă a autoturismului Land Rover şi cu partea metalică a
hârleţului a spart parbrizul şi a început să lovească în interior, în zona în care se aflau ... şi ..., în
timp ce ... făcea acelaşi lucru din spate, prin geamul lunetei, ţinta acestuia din urmă fiind persoana
vătămată ...
 „(...) Am mers toți cinci la mașina răsturnată, iar ... a început să lovească acel autoturism,
în mai multe zone, cu partea metalică a hârlețului. Am văzut cum acesta a lovit parbrizul până
când acesta a făcut o gaură mare în el sau a căzut cu totul. L-am văzut pe ... lovind autoturismul
cu furca. La fel au făcut și ... și ..., care loveau mașina cu bâtele. Am lovit și eu cu bâta geamurile
de pe partea dreaptă a autoturismului, pe care le-am spart. Am spart și geamul din spate și, prin
acel spațiu, loveam cu bâta în interiorul autoturismului, spre locul în care se afla sora lui ... Voiam
să mă răzbun pe ea, pentru că îmi pulverizase spray în față.
Am văzut cum ... a rămas fără hârleț, a luat din mâna lui ... sau a lui ... o bâtă, a urcat pe
autoturismul răsturnat și îi lovea pe cei din autoturism cu bâta, prin geamurile laterale, care
fuseseră sparte de mine (...).”
- declaraţie ..., dosar urm. penală
În faţa instanţei de judecată, inculpatul ... nu a mai recunoscut lovirea persoanelor
vătămate, ci doar spargerea geamurilor autoturismului răsturnat:
„(...) Am coborât din maşină şi am spart luneta din spate a autoturismului, însă nu am
lovit persoanele vătămate.
De asemenea (l-am văzut – n. instanţei) pe ... spărgând cu un băţ sau hârleţ unul din
geamuri, iar pe ... tot cu un hârleţ parbrizul (...)”
- declaraţie ..., dosar instanţă.
Inculpatul ... a negat în mod constant agresarea sub orice formă a persoanelor vătămate,
susţinând că a spart parbrizul Land Rover-ului pentru a-i extrage pe ... şi ... din interior, ceea ce
nu a mai reuşit datorită faptului că din interior ... i-ar fi pulverizat un jet de spray lacrimogen.
Cu toate acestea, faptul că după răsturnarea maşinii persoanelor vătămate, acestea erau în
continuare agresate este dovedit de transcrierea înregistrării apelului efectuat de ... către Serviciul
112, în cursul căruia apare ca evident că agresarea persoanelor vătămate era în plină desfăşurare:
...: Deci ne lovește…vă rog frumos! Am sunat la ..., la ... (pe fundal se aud voci de bărbați)
… Deci suntem în comună (pe fundal se aude un bărbat ...Vă omor!)
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!! Ajutor!!!!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!!! 112! Ajutor! Ajutor!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor! Ajutor!
Operator 112: Doamnă, nu mai țipa! Spune-mi ce s-a întâmplat!
...: Ne-au răsturnat jeep-ul! Ne-au lovit la cap! Bă, animalule, i-ai spart capul!
Operator 112: Doamnă, vorbești cu mine sau cu cine răcnești acolo?
...: Ne dă în cap! Ne-a omorât! Ne omoară în casă, în mașină aici! Ne-au răsturnat cu
mașina! 112 avem nevoie de ajutor! Suntem în ...! Am sunat la poliție la ...
Operator 112: Da, bine, așteptați acolo!
...: Am sunat la poliție la ...! Ajutor! Am camera de luat vederi.
Operator 112: Bine!
...: Aoelu! Aoleu! Aoleu! (pe fundal se aud zgomote de lovituri și voci de bărbați). Ia uite
animalul! Îmi dă în cap! Ne dă în cap! Ia uite cu hârlețul! Îmi dă!
 Operator 112: Doamnă, îmi spui te rog ce se întâmplă acolo!?
...: I-a dat cu hârlețul în cap! Au dat cu hârlețul în cap! Au tăiat capul la oameni,
nenorociții! Ia uite! Ajutor!!!! (pe fundal se aud strigăte și voci de bărbați)
Operator 112: Inițial au spus că sunt urmăriți. I-a lovit cu mașina (discuție între operatorul
poliției și al ambulanței …dacă e nevoie, vă solicităm mai departe).
...: (pe fundal se aud zgomote și strigăte) (se aude cum mai mulți bărbați strigă și ... strigă
către ei: Opriți-vă că am sunat la 112! )
Operator 112: I-a răsturnat și acu…
...: Opriți-vă! (pe fundal se aud zgomote și strigăte de bărbați)
Operator 112: (operatorii 112 poartă discuții cu operatorul poliției)
...: Opriți-vă! Opriți-vă! Băi, opriți-vă că uite cum curge ca la fântână! Băi îi curge sânge!
1 kilogram de sânge i-a curs din cap lui ...! Opriți-vă! Băi! Vine poliția! (pe fundal se aud zgomote
de lovituri și voci de bărbați care strigă „omoară-i!” și o voce de bărbat care strigă: „Vine polița!?
Băga-mi-aș p...a în mă-ta! Vine poliția?”). Oprește-te, ...!
De asemenea, persoana vătămată ... a arătat că la momentul la care a încercat să iasă afară
din maşină, a fost lovit în zona capului de către ..., cu o bâtă pe care acesta o avea asupra sa:
„(...) Am vrut să ies afară din mașină și ... m-a lovit de sus în jos, cu bâta în cap”. Cu toții
au lovit prin geam și parbriz, spre mine și spre fratele meu, încercând să ne lovească în zona
capului cu hârlețul, bâtele și alte obiecte. Atât eu, cât și fratele meu am încercat să ne apărăm cu
ajutorul mâinilor (...)
- declaraţie ..., dosar urm. penală.
Agresarea persoanelor vătămate a încetat (cel puţin parţial) ca urmare a intervenţiei
inculpatului ..., care a strigat către ..., încercând să îl oprească, cei trei ocupanţi ai Land Rover-
ului reuşind să iasă pe unul din geamurile sparte şi să o ia la fugă în direcţia localităţii ..., la o
fabrică de mobilă, de unde au cerut ajutorul fiului persoanei vătămate ..., care a venit cu o maşină
şi i-a transportat la Postul de Poliţie ... Aici a sosit ulterior şi inculpatul ..., între acesta şi ...
existând un alt incident în cursul căruia persoana vătămată i-a pulverizat inculpatului un jet de
spray lacrimogen în faţă în chiar incinta postului de poliţie.
Prin urmare, în ceea ce priveşte aceasta a doua etapă, instanţa urmează a reţine
participarea inculpaţilor ..., ..., ... şi ... Chiar dacă unele din loviturile aplicate persoanelor
vătămate nu au realizat (separat) conţinutul constitutiv al unei infracţiuni contra vieţii, acestea au
avut drept rezultat înfrângerea rezistenţei persoanelor vătămate, punându-le în dificultate
capacitatea de a se apăra de loviturile apte de a produce decesul ori de a le pune în primejdie
viaţa. Aşa cum s-a arătat în cuprinsul încheierii din 05.05.2021, în sprijinul acestui raționament
s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o serie de decizii, din care se cuvine a fi
menționată Decizia Penală nr. 300 din 1 Februarie 2012 potrivit căreia:
„Există coautorat la omor ori de câte ori mai mulţi făptuitori săvârşesc în mod intenţionat
împotriva unei persoane acte specifice de violenţă de natură să-i cauzeze moartea. Se produce,
într-un anume fel, o distribuţie a acţiunilor, unele de intensitate mai mare, altele mai mică, dar
toate orientate spre aceeaşi finalitate: suprimarea vieţii persoanei. Ea dirijează actele fiecărui
coautor, stabilind caracterul de faptă unică realizată de toţi împreună, indiferent dacă contribuţiile
sunt simultane sau succesive, în acelaşi loc sau în locuri diferite.
Pentru ca unul dintre coautori să răspundă pentru omor, el trebuie să fi săvârşit împotriva
victimei, direct sau indirect, activ sau pasiv, un act de violenţă. În acelaşi timp, actul de violenţă
al făptuitorului nu trebuie să acopere în întregime sfera actului tipic, căci el nu se priveşte izolat,
ci în raport cu totalitatea actelor săvârşite de coautori. Cu alte cuvinte, fiecare act de violenţă
conţine un dinamism propriu, fizic şi psihic, prin care participă la fapta în ansamblu, demonstrând
astfel unitatea structurală a acesteia. Potrivit doctrinei juridice, condiţiile coautoratului sunt:
a) unitatea indivizibilă a acţiunilor mai multor făptuitori;
b) cooperarea subiectivă a făptuitorilor.
În cele mai multe cazuri, contribuţiile coautorilor sunt inegale, în sensul că numai unul
sau o parte dintre aceştia săvârşesc acte specifice de ucidere, iar ceilalţi săvârşesc acte care, în
sine, nu posedă eficienţa necesară rezultatului, dar se află în strânsă interdependenţă cu primele,
completându-le.”
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 294/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta tumefacții echimotice și excoriații în vertex, pe piramida nazală, sprâncenare
drepte, placard excoriat la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare și plagă excoriată pe mâna
dreaptă; leziuni traumatice care au putut fi produse: placardul excoriat dorso-lombar prin lovire
și frecare de plan dur, restul leziunilor prin lovire cu corpuri contondente;
- leziunile pot data din 01.06.2020,
- necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitei.
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 292/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta tumefacții echimotice, excoriații și plăgi la nivel epicranian, facial, pe
pavilionul urechii stângi, pe antebrațul stâng și pe mâni, leziuni traumatice care au putut fi
produse prin loviri de corpuri contondente și cu corpuri înțepătoare (posibil coarne de furcă);
- leziunile pot data din 01.06.2020;
- necesită 7-10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului.
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 293/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta traumatism cranio-cerebral minor cu plagă contuză occipitală stânga,
tumefacție echimotică pe antebrațul drept, plăgi și excoriații pe mâna stângă; leziuni traumatice
ce au putut fi produse: plagă accipitală și tumefacția antebrațului prin lovire cu corpuri
contondente, leziunile mâinii stângi prin lovire cu sau de corpuri tăietoare;
- leziunile pot data din 01.06.2020;
- necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., poziţia adoptată de acesta în faţa instanţei a fost de negare
deplină a acuzaţiei, susţinând că nu s-a aflat în autoturismul Citroen, ci la stână, având grijă de
animale. Această poziţie este contrazisă atât de propria sa declaraţie din faza de urmărire penală,
cât şi din declaraţiile celorlalţi inculpaţi de la acel moment, precum şi de depoziţia inculpaţilor
... şi ... din faza de cercetare judecătorească, sens în care Tribunalul va aprecia că este mai mult
decât evident că acest inculpat era prezent la momentul agresării persoanelor vătămate.
Cu toate acestea, Tribunalul nu a reuşit să identifice elemente probatorii din care să reiasă
că acest inculpat ar fi aplicat efectiv lovituri cu obiecte contondente persoanelor vătămate aflate
în interiorul maşinii răsturnate, ci doar vehiculului. Este adevărat că unele persoane vătămate au
făcut referiri cu privire la aplicarea de lovituri de „toţi agresorii”, însă acest gen de afirmaţii cu
caracter general sunt insuficiente pentru a se putea reţine vinovăţia inculpatului, mai ales că în
acele momente capacitatea de percepţie a realităţii a victimelor era în mod evident diminuată
datorită situaţiei în care se aflau. În lipsa unei afirmaţii precise şi exacte privind lovirea
persoanelor vătămate de către inculpatul ..., instanţa de judecată va dispune condamnarea doar în
ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, faţă de acuzaţia de tentativă la omor calificat urmând
a fi pronunţată o soluţie de achitare.
Fapta inculpatului ... (condamnat anterior pentru o infracţiune de omor) care la data de
01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- l-a determinat pe inculpatul ..., aflat la volanul unui autoturism Citroen Xsara să intre în
coliziune cu un autoturism Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ..., .... şi ...,
provocând răsturnarea acestuia,
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., .... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în
interiorul autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț,
levier) în zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare
îngrijiri medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni
7-8 zile de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., ... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32(1) Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere,
prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea
art. 38(2) Cod Penal.
Fapta inculpatului ... care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- în timp ce se afla la volanul unui autoturism Citroen Xsara a intrat în coliziune cu un
autoturism Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ..., ... şi ..., provocând răsturnarea
acestuia,
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., .... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în
interiorul autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț,
levier) în zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare
îngriiri medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni
7-8 zile de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere, prevăzută
de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38
alin. 2 Cod Penal.
 Fapta inculpatului ... (condamnat anterior pentru o infracţiune de omor) care la data de
01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în interiorul
autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) în
zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri
medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni 7-8 zile
de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32(1) Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. e) și f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere,
prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 7 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea
art. 38 alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ..., care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în interiorul
autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) în
zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri
medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni 7-8 zile
de îngrijiri medicale)
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere, prevăzută
de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38
alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ..., care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie a
aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253
alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal.
Din fişa de cazier a inculpatului ... rezultă că acesta a fost condamnat în repetate rânduri
atât în România, cât şi în străinătate, pentru o serie de infracţiuni (viol, tentativă la omor calificat,
furt, lovire sau alte violenţe, ultraj, etc.). Prin sentința penală nr. 39/27.01.2003, a Tribunalului
Galați (definitivă prin decizia penală nr. 4555/16.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
inculpatul ... a fost condamnat la pedeapsa de 8 de ani închisoare pentru săvârșirea unei tentative
la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 în referire la art. 174 alin. 1 – art. 175 alin.
1 lit. i) Cod Penal 1969. Raportat la această condamnare, în sarcina inculpatului ... se va reține
starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în referire la art. 43 alin. 5 Cod
Penal, având în vedere că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite după eliberarea la termen
din data de 31.01.2019, însă înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească.
 Din fișa de cazier judiciar a inculpatului ... rezultă că prin sentința penală nr.
340/29.06.2009 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 4168/11.12.2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție), inculpatul ... a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod Penal 1969. Executarea acestei
pedepse a început la data de 20.12.2008 (data arestării preventive), inculpatul fiind liberat
condiţionat la data de 28.03.2018, cu un rest neexecutat de 1.495 zile. Faţă de această
condamnare, se va reţine starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în
referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
Inculpatul ... a fost condamnat prin sentinţa penală n. 1441/19.07.2016 a Judecătoriei
Galaţi la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiuni de furt, lovire sau
alte violenţe. Din executarea acestei pedepsei, inculpatul s-a liberat condiţionat la data de
03.05.2018, cu un rest neexecutat de 331 zile închisoare, condamnare în raport de care se va
reţine starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în referire la art. 43 alin. 5
Cod Penal.
Cât priveşte inculpaţii ... şi ..., aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
În ceea ce priveşte pedepsele principale, instanţa urmează a ţine cont la stabilirea acestora
de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod Penal referitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite
ori la periculozitatea inculpaților, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii,
precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea
rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii şi scopul urmărit,
natura şi frecvenţa eventualelor antecedente penale, conduita inculpaților după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia
familială şi socială.
Inculpaţii ... şi ...
Ambii inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale, fiind condamnaţi în trecut pentru
multiple infracţiuni, faptele ce fac obiectul prezentei cauze fiind săvârşite în stare de recidivă
postexecutorie, ceea ce determină aplicabilitatea dispoziţiilor art. 43 alin. 5 Cod Penal. De
asemenea, nu au recunoscut comiterea acestora, nefăcând niciun efort în vederea acoperirii
prejudiciului cauzat, deşi era evident că erau direct răspunzători sub o formă sau alta de
producerea cel puţin a unei părţi a acestuia. Prin urmare, Tribunalul va dispune aplicarea pentru
fiecare infracţiune reţinută în sarcina acestora a unei pedepse cu închisoare în limitele prevăzute
de lege (limite majorate cu jumătate faţă de cele prevăzute de Codul Penal, ca urmare a stării de
recidivă postexecutorie), pedepse care apoi vor fi contopite potrivit regulilor concursului de
infracţiuni, cei doi inculpaţi urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu o treime din cea
de-a doua.
De asemenea, corespunzător infracţiunii de tentativă la omor calificat, a fost aplicată şi
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) –
dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a
ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) –
dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia
persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m
de locuinţa persoanele vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani, ultimele două drepturi fiind
interzise ca urmare a existenţei unei evidente stări conflictuale cu persoanele vătămate din
prezenta cauză.
 Inculpatul ...
Acest inculpat este de asemenea cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în
trecut la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru o infracţiune de omor. Cu toate acestea,
Tribunalul apreciază că infracţiunile reţinute în sarcina sa au fost comise sub imperiul provocării
determinate de pulverizarea unui jet de spray lacrimogen de către persoana vătămată ... La
momentul audierii, aceasta a arătat că pulverizarea jetului a fost determinată de intenţia
inculpatului de a lovi autoturismul în care se afla cu băţul, în timp ce acesta din urmă a negat
acest aspect, susţinând că atacul a fost total nejustificat. În aceste condiţii, în lipsa oricăror alte
probe obiective care să lămurească adevărata situaţie de fapt, instanţa de judecată urmează a da
eficienţă principiului in dubio pro reo, reţinând că pulverizarea jetului de spray lacrimongen a
fost nejustificată, ceea ce va determina reţinerea în favoarea acestui inculpat a circumstanţei
atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
Prin urmare, au fost aplicate pedepse pentru fiecare infracţiune în limitele prevăzute de
lege (reduse cu o treime ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante), precum şi pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de
a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi .... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani
Ulterior stabilirii pedepselor individuale, s-a procedat la contopirea acestora potrivit
regulilor concursului de infracţiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită
cu o treime din cea de-a doua.
În a doua etapă de rezolvare a antecedentelor penale, a dispus revocarea beneficiului
liberării condiţionate privind restul de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13
ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/29.06.2009, a Tribunalului Galați (definitivă
prin decizia penală nr. 4168/11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi dispune executarea
acestui rest alături de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, precum şi pedeapsa complementară
a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
Inculpaţii ... şi ...
Aşa cum s-a arătat anterior, aceşti doi inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale,
fiind la prima abatere de acest gen, sens în care vor fi aplicate pedepse în limitele prevăzute de
lege, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66
alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) –
dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege,
lit. h Cod Penal – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani
pentru inculpatul ... corespunzător infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În ceea ce priveşte cererile celorlalţi inculpaţi (în afară de inculpatul ...) de reţinere a unor
circumstanţe atenuante, Tribunalul a apreciat că sunt nefondate. Astfel, probatoriul administrat,
atât în faza de urmărire penală, cât şi cea de cercetare judecătorească nu a relevat existenţa unor
împrejurări ori situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestor circumstanţe. Singurul care este
îndreptăţit să beneficieze de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal
este, aşa cum am arătat, inculpatul ..., cel căruia i-a fost pulverizat în faţă un jet de spray
lacrimogen. Textul de lege anterior citat prevede că ar constitui circumstanță atenuantă
„săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o
provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a
demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă”. Practica judiciară anterioară a apreciat
în mod constant că pentru a se putea reține scuza provocării, este necesar ca infracțiunea să fie
săvârșită imediat după apariția stării de tulburare ori emoție, căci trecerea unei perioade de timp
între cele două momente are drept urmare dispariția tulburării și prin urmare o cenzură sporită
asupra acțiunilor întreprinse. Ceilalţi inculpaţi nu au fost ţinta vreunui atac venit din partea
persoanelor vătămate şi prin urmare nu pot invoca scuza provocării. De asemenea, existenţa unor
conflicte anterioare între inculpatul ... şi angajaţii firmei ... nu justifică agresiunea feroce comisă
de inculpaţi, orice diferende legate de modul de utilizare a păşunilor şi terenurilor agricole
trebuind să fie soluţionate în mod legal şi nu prin acte de violenţă fizică extremă. De altfel,
inculpatul ... a înţeles să apeleze Serviciul 112 şi să anunţe agresarea lui ... (la ora 1311 însă, după
ce agresarea persoanelor vătămate avusese deja loc, iar acestea ajunseseră deja la fabrica de
mobilă din ... – dosar urm. penală).
A dedus din pedepsele rezultante cu închisoare perioadele deja executate în stare de
reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu.
În cursul judecăţii, persoanele vătămate s-au constituit părţi civile după cum urmează
(dosar instanţă):
- ... s-a constituit parte civilă cu suma de 17.000 lei reprezentând contravaloarea
autoturismului Land Rover distrus „în totalitate”
- ..., ... şi ... s-au constituit părţi civile cu suma de 25.00 lei fiecare, cu titlu de daune
nepatrimoniale (morale).
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de ..., instanţa a apreciat că aceasta este
parţial întemeiată. Partea civilă şi-a întemeiat pretenţiile formulate pe contractul de vânzare-
cumpărare a autoturismului Land Rover, din care rezultă că acesta a fost achiziţionat în anul 2019
cu un preţ de 17.000 lei. Din fotografiile judiciare efectuate în cauză (dosar urm. penală), rezultă
că autoturismul marca a suferit degradări considerabile, în special în partea anterioară (zona
motorului). Cu toate acestea, nu s-a făcut nicio dovadă că la acest moment vehiculul este definitiv
scos din uz ca urmare a unor avarii structurale, existând astfel posibilitatea (cel puţin teoretică)
reparării sale. Ar fi inechitabil ca pentru distrugerea parţială a unui bun să fie acordate
despăgubiri materiale echivalente cu întreaga valoare a bunului în cauză. Prin urmare, instanţa a
admis acţiunea civilă formulată de ... doar în parte, urmând a fi obligaţi inculpaţii ..., ..., ..., ... şi
....la plata sumei de doar 9.000 lei.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de persoanele vătămate ..., ... şi ...,
Tribunalul a apreciat ca fiind parţial întemeiate, respectiv până la concurenţa sumei de 20.000
lei. Deşi leziunile produse acestora au necesitat pentru vindecare un număr redus de îngrijiri
medicale, nefiindu-le pusă în primejdie viaţa, totuşi este de necontestat că împrejurările în care
s-au produs agresiunile au fost de natură a le produce o temere ieşită din comună, datorită
ferocităţii de care au dat dovadă inculpaţii. Astfel, după o urmărire cu autovehicule pe drumuri
de exploatare agricolă, maşina în care se aflau persoanele vătămate a fost răsturnată intenţionat,
doar hazardul făcând ca vieţile lor să nu fie puse în pericol în mod efectiv. Agresiunea asupra lor
a continuat şi ulterior acestui moment, fiind loviţi în mod repetat cu diverse obiecte contondente,
în timp ce erau înconjuraţi de inculpaţi, reuşind să scape doar datorită folosirii de către ... a unui
spray lacrimogen. Această succesiune de evenimente este în mod evident de natură a avea urmări
nu doar asupra integrităţii fizice a persoanelor vătămate, ci şi asupra stării lor psihice.
În aceste condiţii, Tribunalul a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor ..., ..., ... şi ... la
plata sumei de 20.000 lei către fiecare din persoanele vătămate vătămate ..., ... şi ..., cu menţiunea
că în ceea ce priveşte inculpatul ... acesta va fi obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata doar
a sumei de 10.000 lei către persoana vătămată ..., având în vedere că inculpatul a acţionat sub
imperiul provocării săvârşite de aceasta din urmă.
A dispus totodată confiscarea obiectelor vulnerante (sau a contravalorii acestora dacă nu
au mai fost identificate) folosite de inculpaţi la agresarea persoanelor vătămate, respectiv:
(a) de la inculpatul ... suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea unui hârleţ, a unei
furci şi a trei bâte din lemn, bunuri ce se aflau la stâna sa la momentul la care inculpaţii le-au luat
şi au plecat în urmărirea persoanelor vătămate.
(b) de la inculpatul ... autoturismul marca Citroen model Xsara de culoare gri-argintiu
(serie de identificare ...).
În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 Cod Procedură Penală instanţa a obligat inculpaţii la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și a judecății, fiecare în
măsura în care a determinat efectuarea acestor cheltuieli.
De asemenea, a dispus avansarea onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu din fondurile
Ministerului Justiţiei.
Totodată, a reţinut că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, în cazul condamnării
pentru una din infracțiunile din Anexa la lege instanța va dispune prelevarea de probe biologice
de la persoana condamnată în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice
Judiciare. Având în vedere că infractiunea de omor calificat se regăsește la pct. 2 al anexei
menționate, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de inculpații ..., ..., ... şi ..., operațiune
ce se va realiza potrivit procedurii prevăzute de art. 7 alin. 2 din lege, la momentul introducerii
în penitenciar, de către personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi
în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi,
inculpaţii ..., ..., ..., ..., ... şi persoanele vătămate ..., ..., ... şi ... În motivele de apel formulate
potrivit dispoziţiilor art. 412 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a
invocat nelegalitatea sentinţei apelate, din perspectiva soluţiei de achitare a inculpatului ... Astfel,
s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat
întrucât s-a înarmat cu un obiect contondent, a plecat cu autoturismul în urmărirea persoanelor
vătămate şi a participat activ la distrugerea autoturismului şi la agresarea acestora.
Un alt aspect de nelegalitate invocat, s-a referit la greşita deducere a perioadei de arest
preventiv în privinţa inculpatului ...
Au mai fost formulate critici de netemeinicie a sentinţei apelate, Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galaţi apreciind mult prea blânde pedepsele aplicate de prima instanţă. S-a solicitat a
fi avute în vedere antecedentele penale ale inculpaţilor ... şi ..., dar şi modalitatea concretă în care
inculpaţii au acţionat.
 Persoanele vătămate au criticat următoarele aspecte:
- achitarea inculpatului ... – apreciind că, faţă de probele aflate la dosar, se impunea
condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor întrucât a participat
activ la exercitarea agresiunilor. În cazul în care nu se va reţine coautorat, persoanele vătămate
au apreciat că se impune cel puţin reţinerea unei complicităţi la săvârşirea infracţiunii de tentativă
de omor.
- pedepsele aplicate inculpaților – acestea fiind apreciate mult prea mici. S-a mai solicitat
sancţionarea mai drastică a inculpatului ..., întrucât acesta a avut iniţiativa săvârşirii infracţiunii.
- s-a mai solicitat aplicarea în sarcina tuturor inculpaţilor a pedepselor accesorii și
complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. n) – o) Cod penal.
- pe latură civilă, s-a solicitat admiterea acţiunii civile, aşa cum a fost formulată.
Inculpaţii ... şi ... au formulat următoarele critici:
- pedeapsa aplicată inculpatului ... a fost apreciată mult prea mare, raportat la contribuţia
concretă a acestuia la săvârşirea infracţiunilor; s-a mai apreciat că în mod corect instanța de fond
a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, având în vedere că persoana
vătămată ... i-a pulverizat spray lacrimogen/iritant în ochi;
- referitor la inculpatul ..., s-a solicitat de asemenea reducerea pedepselor aplicate de
prima instanţă.
Inculpatul ... a formulat următoarele critici:
Faptei imputate îi lipseşte tipicitatea subiectivă, fapt pentru care se impune achitarea sa,
în temeiul art. 16 alin. 1 teza II Cod procedură penală. Inculpatul a acţionat pe fondul unui conflict
anterior şi a atitudinii provocatoare a persoanelor vătămate. Acesta nu a intenţionat niciun
moment să suprime viaţa acestora, ci doar să le aplice o corecţie, iar răsturnarea autoturismului
s-a datorat manevrelor greşite şi lipsei de experienţă a şoferului.
Inculpatul a mai solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale a
provocării, prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, dar şi a circumstanţei atenuante judiciare
prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c Cod
procedură penală, apreciindu-se că probele administrate nu sunt apte să răstoarne prezumţia de
nevinovăţie.
Inculpatul ... a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, invocând faptul că nu are antecedente penale, iar contribuția sa la săvârşirea
infracţiunii a fost minimă.
Inculpatul ... a apreciat că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă de omor. Deşi a condus maşina, iniţial a refuzat să participle, dar în cele din urmă a
acţionat la îndemnul lui ... Acesta a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-
a Cod procedură penală.
Inculpatul a mai solicitat să se reţină în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de
art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate de prima instanţă,
întrucât a încercat să sisteze întregul conflict.
A mai fost criticată măsura de siguranţă a confiscării autoturismului.
În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420
alin. 1 Cod procedură penală.
 În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală şi art. 420 alin. 5 Cod procedură
penală, instanţa de apel a dispus reaudierea persoanelor vătămate şi a inculpatului ...
Inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi şi desemnaţi din oficiu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub
toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată
că apelurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de persoanele
vătămate ..., ..., ..., ... şi de inculpaţii ..., ... şi ... sunt fondate, iar apelurile inculpaţilor ... şi ...
sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Prin rechizitoriul nr. 823/P/2020 din data de 14.08.2020 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e și f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
2. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e și f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal.
3. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal.
4. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal.
5. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
În fapt, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut că la data de 01.06.2020, au pus în executare
intenția de a suprima viața persoanelor vătămate ..., ... şi ... Astfel, în timp ce se aflau în
autoturismul marca Land Rover, condus de persoana vătămată ..., le-au lovit intenționat cu
autoturismul Citroen Xsara, condus de inculpatul ..., ambele circulând pe un drum agricol din
extravilanul comunei ... şi au determinat răsturnarea autoturismului în care se aflau cele trei
persoane vătămate. În acest context, au aplicat simultan, multiple lovituri cu obiecte contondente
(bâte, furci, hârleț, levier) atât în autoturism, cât și în zonele vitale ale persoanelor vătămate aflate
în interiorul autoturismului răsturnat, producând persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 6-
7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 7-10
zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 7-8 zile
de îngrijiri medicale pentru vindecare.
A. În ceea ce priveşte latura penală, în urma propriului demers analitic asupra datelor
cauzei prin raportare atât la criticile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de
inculpaţi cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că soluția de
condamnare a inculpaţilor ..., ..., ... şi ... este conformă cu probele de vinovăție administrate, iar
apărările acestora sunt străine de probele cauzei.
În acest sens, Curtea reține că prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor
datelor relevate de actele dosarului și, printr-o apreciere obiectivă și convingătoare a întregului
material probator administrat, a reținut și a stabilit corect atât situația de fapt dedusă judecății,
cât și vinovăția inculpaţilor menţionaţi anterior.
Astfel, situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu este oarecum recunoscută de toate părţile
implicate, cu unele nuanţări.
Un prim moment, generator al conflictului, s-a derulat între inculpatul ... şi persoanele
vătămate. Acesta ar fi intrat cu animalele în cultura de floarea soarelui a persoanelor vătămate,
fapt ce le-a determinat pe acestea să intervină. Persoanele vătămate au susţinut că ... a ridicat bâta
spre maşina lor - aspect pe care inculpatul îl neagă. Mai mult, acesta susţine că a fost agresat fără
vreun motiv.
Oricum ar fi, cert este că ... i-a pulverizat lui ... spray lacrimogen în ochi. ... s-a întors la
stâna lui ... şi a povestit incidentul.
Auzind cele întâmplate, ... s-a enervat şi le-a cerut celor prezenţi să-l însoţească pentru
a-i bate pe cei de la ferma lui ... ... susţine că el a vrut doar să vadă ce s-a întâmplat, însă ceilalţi
inculpaţi susţin contrariul (că au plecat cu intenţia de a-i agresa).
Inculpaţii au solicitat atât primei instanţe de judecată, cât şi instanţei de apel reţinerea în
favoarea lor a circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod
penal - dat fiind incidentul petrecut între ... şi cele trei persoane vătămate.
Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare se impune, potrivit art. 75
alin. 1 lit. a Cod penal, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii,
adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie
puternică;
starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din
partea persoanei vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza
infracţiunii săvârşite de cel provocat;
provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a
demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă;
riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva
autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.
Astfel, pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul
provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare
sau emoţie în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă,
săvârşind astfel infracţiunea.
În speța de față, conduita persoanelor vătămate putea reprezenta un act provocator pentru
inculpatul ... - care fusese victima jetului de spray lacrimogen pulverizat de ... - aşa cum în mod
corect a reţinut şi prima instanţă de judecată.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., acesta nu a fost victima directă a vreunui act ilicit şi
provocator al persoanelor vătămate. Faptul că ... i-a relatat incidentul, nu poate avea valenţa unui
act provocator întrucât între cei doi nu exista o legătură atât de apropiată, încât să determine o
puternică tulburare sau emoţie inculpatului ... Între acesta şi persoanele vătămate exista o stare
conflictuală constantă, generată însă şi de propria sa conduită. Astfel, persoanele vătămate au
relatat că ciobanii angajaţi la stâna inculpatului intrau frecvent cu oile pe terenurile cultivate de
..., fapt ce a condus la crearea unei stări conflictuale. Această stare a fost amplificată şi de
conduita agresivă a inculpatului ... faţă de persoana vătămată ... Sintetizând, am putea conchide
că inculpatul ... a provocat deopotrivă reacţia persoanelor vătămate şi nu poate invoca acest
aspect în favoarea sa.
În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, aceştia nu au avut nicio legătură cu cele
întâmplate, ei implicându-se în conflict la propunerea lui ..., faţă de care se aflau într-o relaţie de
subordonare sau de prietenie. Drept urmare, scuza provocării nu le poate profita.
Revenind la situaţia de fapt, Curtea va reţine că cele ce s-au petrecut mai departe sunt
prezentate diferit de persoanele implicate, potrivit propriului interes.
Inculpatul ... susţine că ... a luat un băţ asupra lui, dar nu a văzut alte obiecte contondente
în maşină. Ar fi existat potrivit inculpatului un alt episod în care ... i-ar fi pulverizat şi lui spray
lacrimogen în faţă, când i-a cerut socoteală de cele întâmplate (neconfirmat de vreunul dintre
ceilalţi inculpaţi). Cele două autoturisme s-au pus apoi în mişcare, iar autoturismul în care se
aflau persoanele vătămate a virat brusc şi apoi s-a răsturnat. În faţa primei instanţe de judecată
inculpatul recunoaşte că maşina lor a acroşat, din greşeală, autoturismul în care se aflau
persoanele vătămate.
Cu toţii au coborât din maşină. ... a spart cu băţul pe care îl avea, parbrizul maşinii, însă
persoanele din interior nu au fost lovite. Inculpatul se erijează într-un salvator şi susţine că a luat
băţul de la ... pentru a-l împiedica să mai lovească şi l-a scos afară pe ...
Inculpatul ... susţine însă că ... le-a cerut tuturor celor prezenţi să meargă să îi bată pe cei
de la ferma lui ..., fapt pentru care au urcat cu toţii în maşina lui ... Înainte de a pleca, ... a pus
nişte bâte în portbagaj şi avea un hârleţ în mână, iar ... ţinea lângă el o furcă. Au mers mai întâi
la ferma lui ..., dar nu au găsit vreo persoană şi atunci au plecat pe câmp. La un moment dat, au
văzut un autoturism, l-au recunoscut ca fiind de la ferma lui ... şi au accelerat spre acesta.
Pasagerii acelui autoturism i-au văzut şi au încercat să fugă. ... a mărit viteza, ajungându-l din
urmă. Când acel autoturism a intrat în grâu, ... l-a lovit din spate, cu viteză mare. Acesta s-a
răsturnat imediat, pe partea stângă. Inculpaţii au oprit ceva mai încolo. ... a coborât primul, a luat
bâtele şi le-a împărţit lui ..., ... şi lui ... El a luat hârleţul, iar ... furca. ... a început să lovească
autoturismul în mai multe zone şi apoi a lovit parbrizul, până l-a spart. Toţi ceilalţi au lovit maşina
cu bâtele, inclusiv ... Au fost sparte şi geamurile laterale. A fost spart şi geamul din spate şi prin
acela inculpatul a lovit cu bâta, în interiorul autoturismului, spre locul unde se afla ... ... se urcase
pe autoturismul răsturnat şi lovea de acolo pe cei din interior, prin geamurile laterale. Când ... a
început să pulverizeze spray lacrimogen, inculpaţii s-au oprit, iar persoanele vătămate au ieşit
din autoturism şi au reuşit să fugă. Inculpatul a susţinut că a lovit-o doar pe ...
Inculpatul ... confirmă şi el că ... le-a propus să meargă să îi bată pe cei care pulverizaseră
spray în faţa lui ... Acesta şi ... au pus în portbagaj nişte obiecte cu coadă şi bâte. La un moment
dat, ... a observat maşina agresorilor şi i-a cerut lui ... să se deplaseze în acea direcţie. Acesta s-a
conformat, a mărit viteza cu care conducea maşina, iar autoturismul urmărit a mărit şi el viteza.
Inculpatul ... i-a cerut lui ... să intre cu maşina în maşina persoanelor vătămate susţinând că îşi
asumă toată răspunderea. Când au ajuns în câmp, ... a intrat intenţionat cu partea din faţă a maşinii
în partea din spate a autoturismului urmărit. Maşina acroşată s-a răsturnat pe o parte. Cu toţii au
coborât din autoturism şi, la îndemnul lui ..., au luat câte un obiect contondent. ... a luat un hârleţ,
... şi ... au luat câte o bâtă. Cu aceste obiecte au început să lovească maşina răsturnată. Inculpatul
încearcă să-şi minimalizeze contribuţia, susţinând că a fugit de la faţa locului, iar ... a rămas lângă
maşină.
În faţa primei instanţe de judecată, inculpatul şi-a schimbat declaraţiile, susţinând că
autoturismul în care se aflau persoanele vătămată s-a răsturnat atunci când încerca să ocolească
o căruţă. Inculpaţii nu ar fi făcut altceva decât să le ajute pe acestea să iasă din maşină. Singurul
care avea un obiect contondent (un băţ) era ...
Inculpatul ... recunoaşte în faza de urmărire penală că, la cererea lui ... de a merge să-i
bată pe agresorii lui ..., s-a urcat şi el în maşină. A văzut şi el prezenţa obiectelor contondente
(un hârleţ, o furcă, un băţ, un levier), susţinând însă, că el nu avea nici un obiect asupra sa. ... i-a
spus lui ... să intre în maşina persoanelor vătămate. S-au apropiat cu viteză şi au lovit maşina
acestora, răsturnând-o pe o parte. Inculpatul susţine că a rămas în maşină, iar toţi ceilalţi au
coborât şi au început să lovească maşina răsturnată cu obiectele contondente. ... a lovit toată
maşina până a ajuns la parbriz, pe care l-a spart. ... a lovit şi el în mod repetat, cu furca. Când
persoanele vătămate au ieşit din maşină, inculpaţii le-au luat la bătaie. Inculpatul a susţinut că
acestea au fost lovite atât în zona capului, cât şi pe corp. ... a lovit-o pe persoana vătămată ..., iar
... şi ... îl loveau pe ... După ce conflictul s-a încheiat, el şi ... s-au întors pe jos la stână.
În faţa instanţei de judecată inculpatul a revenit complet asupra acestor declaraţii,
susţinând că nu a fost în maşină la momentul agresării persoanelor vătămate întrucât se afla cu
oile la păscut.
Inculpatul ... confirmă că ... a propus să meargă să vorbească cu persoanele vătămate. ...
luase un hârleţ, iar ... o bâtă. ... pusese în portbagaj o furcă. La scurt timp au zărit autoturismul
persoanelor vătămate. Inculpatul confirmă că nu a existat vreo căruţă în zonă. Când autoturismele
au ajuns pe câmp, ... a intrat în partea din dreapta spate a maşinii de teren, iar aceasta s-a răsturnat.
... a strigat la inculpaţi să ia bâtele şi să meargă la persoanele vătămate. Inculpatul susţine că toţi
ceilalţi au coborât, dar el a rămas la volan. Persoanele vătămate au rămas blocate în maşină, iar
... şi ... îi loveau pe aceştia, prin parbriz. ... a lovit maşina cu bâta şi apoi a lovit-o în cap pe ...
Inculpatul nu a văzut exact ce a făcut ... Când a realizat că cei patru agresori îi vor omorî, a
coborât din maşină şi a încercat să-i oprească. ... striga însă „Lasă că vă arăt eu! Vă omor!” Când
persoana vătămată ... a pulverizat spray lacrimogen, inculpaţii s-au retras, iar persoanele
vătămate au reuşit să iasă din maşină şi au fugit. Percepţia inculpatului a fost că ... nu a încercat
vreun moment să salveze persoanele vătămate şi le-ar fi omorât dacă nu intervenea el. Cu toţii
au rămas la faţa locului, până a venit ... să îi tracteze. La un moment dat, ... şi ... au coborât din
dubă şi au plecat pe jos la stână.
 Având în vedere şi faptul că, potrivit teoriei şi practicii judiciare, depoziţiile inculpatului
sunt divizibile, Curtea va acorda valenţă probatorie doar declaraţiilor date de inculpaţi în faza de
urmărire penală care se coroborează şi sunt susţinute de ansamblul probatoriu din cauză.
Vom reţine aşadar că iniţiativa agresării persoanelor vătămate i-a aparţinut inculpatului
..., care şi-a manifestat încă de la început această intenţie (confirmată chiar şi de ceilalţi inculpaţi).
Pentru a pune în aplicare acest plan, inculpaţii s-au înarmat cu diferite obiecte contondente şi
chiar tăietoare-înţepătoare (un hârleţ, o furcă, mai multe bâte).
În faza de cercetare judecătorească inculpatul ... a încercat să avanseze ipoteza că
autoturismul în care se aflau persoanele vătămate s-ar fi răsturnat atunci când a ajuns pe câmp şi
a ocolit o căruţă. Este singulară şi chiar hilară această apărare, în condiţiile în care niciunul dintre
inculpaţi (nici chiar ...) nu a menţionat în faza de urmărire penală prezenţa vreunei căruţe în zonă.
... arată chiar explicit că nu au întâlnit nicio căruţă.
În schimb, toţi inculpaţii (cu excepţia lui ...) au susţinut în faza de urmărire penală că la
propunerea lui ..., autoturismul în care se aflau persoanele vătămate a fost în mod deliberat
răsturnat de ..., care se afla la volan. Astfel, ... chiar l-a încurajat să facă acest lucru, susţinând că
îşi va asuma întreaga răspundere.
Faptul că în faza de cercetare judecătorească inculpaţii şi-au schimbat declaraţiile, nu
determină Curtea să le aprecieze ca fiind plauzibile întrucât nu se coroborează cu vreun alt mijloc
de probă. Dimpotrivă, declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală se coroborează atât
cu declaraţiile persoanelor vătămate (care au rămas constante în susţineri pe tot parcursul
procesului penal), cât şi cu celelalte mijloace de probă.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto care a concluzionat că ... nu a avut
posibilitatea de a evita impactul, el accelerând pentru a scăpa de conducătorul autoturismului
aflat în spatele său, respectiv ... Conducătorul autoturismului Citroen Xsara, ..., prin manevrele
efectuate (accelerare, respectiv urmărire) a determinat producerea impactului.
Expertiza mai reţine faptul că ... avea posibilitati multiple de evitare a coliziunii, locul în
care s-a produs coliziunea permiţând efectuarea oricărei manevre de evitare-frânare, ocolire, etc.
În răspunsul la obiecţiunile formulate de inculpaţi, expertul arată că pentru depăşirea unei
eventuale căruţe nu era necesară o ocolire de 15 m pe drumul de ţară. A fost exclusă de asemenea
o eventuală eroare de conducere a inculpatului ..., dat fiind comportamentul manifestat ulterior.
Concluzia expertului a fost în sensul că ... nu a avut nicio intenţie de a evita accidentul.
Curtea mai reţine ca fiind deosebit de relevantă înregistrarea apelului efectuat de persoana
vătămată ... la Serviciul Unic de Urgență 112. „Suntem urmăriți, o mașină, pe câmp, cu intenția
de a ne lovi din spate. ... vine cu mașina cu viteză. Ia uite ne-au și lovit! Aoleu, ne-au răsturnat!”
Imediat ce au reuşit să răstoarne autoturismul în care se aflau persoanele vătămate
inculpaţii au coborât, s-au înarmat cu obiectele contondente cu care veniseră şi au declanşat
atacul. Au lovit autovehiculul din toate părţile şi mai apoi au spart geamurile, pentru a ajunge în
interior. Cu aceleaşi obiecte contondente au lovit apoi persoanele vătămate în zona capului
(acestea erau căzute pe o parte) şi a corpului.
Deşi fiecare dintre inculpaţi a încercat să-şi minimalizeze contribuţia, ceilalţi i-au infirmat
susţinerile. Vom reţine prin urmare că inculpaţii au coborât cu toţii din autoturismul cu care
veniseră, s-au înarmat şi au atacat autoturismul Land Rover în care se aflau persoanele vătămate
şi le-au agresat pe acestea din urmă.
 Referitor la apărările formulate de inculpaţi, privind neîntrunirea tipicităţii subiective a
infracţiunii de tentativă la omor, Curtea va reţine că această infracţiune se săvârșește cu intenţia
de a suprima viaţa unei persoane („animus necandi”), iar nu cu intenţia generală de a vătăma.
Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art. 188 Cod penal cuprinde implicit ideea
orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește
noţiunea de „dol special”, definit ca voinţa de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă”,
prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se
incriminează producerea unui rezultat determinat.
Fapta este săvârșită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale,
urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte”, iar cu intenţie indirectă când „prevede
rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui”. Ceea ce
deosebește deci intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv. În timp ce la intenţia
directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să
se producă acel rezultat și nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de
efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste
rezultate se va produce.
În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere
se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia
infractorului faţă de rezultat. Demonstrează astfel intenţia de ucidere: perseverenţa cu care
inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor,
unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); aplicarea unei singure lovituri în
regiunea gâtului, în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe
tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur.
Analizând aceste criterii prin prisma situației de fapt anterior expuse în prezenta hotărâre,
se constată că acestea sunt îndeplinite, ceea ce face ca încadrarea juridică dată faptei prin
rechizitoriu să fie corectă – tentativă de omor. Astfel, inculpaţii au răsturnat autoturismul în care
se aflau persoanele vătămate, s-au înarmat cu diferite obiecte contondente dintre care unele
tăietoare-înţepătoare (hârleţ, furcă) şi au aplicat persoanelor vătămate multiple lovituri cu aceste
obiecte, îndeosebi în zona capului.
Chiar dacă initial inculpaţii au avut doar cu intenţia de a aplica o corecţie persoanelor
vătămate, comportamentul lor ulterior şi modul cum s-au derulat evenimentele relevă
împrejurarea că, deși nu au urmărit uciderea persoanelor vătămate, au prevăzut însă posibilul
rezultat letal al actelor de violenţă săvârşite și au acceptat producerea acestui rezultat. Rezoluţia
în baza căreia au acţionat inculpaţii este dovedită cu elementele exterioare ale faptelor lor. Este
irelevant, sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei, dacă leziunile produse au pus sau nu
în primejdie viaţa victimelor, câtă vreme inculpaţii au prefigurat şi realizat o acţiune potenţial
tanato-generatoare îndreptată împotriva unei zone vitale.
Doar prezenţa de spirit a persoanei vătămate ..., care a apelat Serviciul Unic de Urgență
112 exact în timpul agresiunilor (lucru pe care inculpaţii l-au auzit), a pus capăt incidentului şi a
împiedicat producerea unor consecinţe mult mai grave. Realizând că urmează să sosească
organele de poliţie, inculpaţii s-au oprit şi au permis persoanelor vătămate să se îndepărteze în
fugă. De altfel, în înregistrarea apelului efectuat de persoana vătămată ... la Serviciul Unic de
Urgență 112 se aud pe fundal inculpaţii cum ameninţă şi strigă „Vă omor!... omoară-i!... Vine
poliția!? …Oprește-te, ...!”
 Rapoartele de primă expertiză medico-legală asupra persoanelor vătămate confirmă
prezenţa leziunilor la nivelul capului şi a membrelor superioare.
Nu în ultimul rând, este relevantă şi conduita ulterioară a inculpatului ..., care a încercat
să ascundă autoturismul marca Citroen Xsara, a reclamat la poliţie agresarea lui ... de către
persoana vătămată ... şi mai apoi a încercat să se sustragă cercetărilor. Şi inculpatul ... a stat fugar
la diferite stâne de pe raza județului ... și ulterior a plecat într-un alt judeţ.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea nu va putea primi apărările inculpaţilor, apreciind că
în cauză sunt întrunite atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv elementele de tipicitate
ale infracţiunii de tentativă de omor. Din probele existente la dosar se poate reține că inculpații
au acționat în mod coordonat, iar acțiunile lor s-au intersectat în acelaşi scop comun.
B. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., Curtea nu împărtăşeşte punctul de vedere al
primei instanţe de judecată.
Astfel, toate probele aflate la dosar îl plasează pe acesta la locul evenimentelor. Deşi în
faza de cercetare judecătorească inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor anterioare, Curtea va
aprecia că declaraţiile date în faza de urmărire penală corespund adevărului.
Inculpaţii ... şi ... confirmă că ... se afla la stână când ... a ajuns acolo şi a relatat incidentul
cu ... şi s-a urcat cu ei în maşină când au plecat în căutarea persoanelor vătămate. ... confirmă şi
el prezenţa lui ... pe bancheta din spate a autoturismului marca Citroen Xsara.
Martorul ... arată că ... a ajuns la stână înaintea lui ... Acesta nu a observat când au plecat
inculpaţii cu maşinile însă, după ce a adăpat animalele şi a revenit la bordei, nu se mai afla nicio
persoană acolo. La scurt timp, inculpaţii ... şi ... au revenit pe jos, dinspre zona ...
Contribuţia concretă a inculpatului la săvârşirea infracţiunii este însă mai greu de stabilit.
Acesta a negat încă din faza de urmărire penală că ar fi lovit autoturismul persoanelor vătămate
ori că le-ar fi agresat pe acestea, declarând că a rămas în maşină.
Inculpatul ... susţine că ... a rămas lângă maşină, iar ... nu a văzut cu exactitate ce a făcut
acesta.
Doar inculpatul ... a relatat că ... a avut o bâtă în mână, cu care a lovit autoturismul
persoanelor vătămate.
Persoanele vătămate nu au putu oferi relaţii despre contribuţia concretă a fiecărui inculpat,
ele apreciind că au fost atacate de 5-6 agresori.
Deşi nu se poate stabili cu certitudine că inculpatul ... ar fi agresat persoanele vătămate,
Curtea apreciază că prezenţa sa la locul evenimentelor, faptul că era înarmat ca şi ceilalţi cu un
obiect contondent cu care a lovit autoturismul Land Rover, are caracterul unui sprijin moral
acordat autorilor infracţiunii de tentativă de omor, între acesta şi ceilalţi inculpaţi existând o
legătură subiectivă, în sensul conlucrării pentru producerea rezultatului socialmente periculos.
Astfel, chiar simpla prezenţă a inculpatului ... în planul infracţional are semnificaţia unei
complicităţi morale la comiterea faptei de tentativă de omor întrucât acesta, nu numai că nu a
intervenit pentru a împiedica săvârşirea agresiunilor, dar a şi acţionat, în sensul distrugerii unui
autoturism - înlesnind astfel şi ajutând la întărirea hotărârii celorlalţi inculpaţi de a suprima viaţa
victimelor. Mai mult, întreaga acţiune a avut un caracter oarecum premeditat întrucât conflictul
nu a fost unul spontan, ci dimpotrivă, inculpaţii s-au înarmat şi au pornit cu maşina în căutarea
persoanelor vătămate, iar ... cunoştea unde merge şi ce gânduri are ...
Potrivit art. 48 Cod penal complice este persoana care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în
orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
 Complicitatea, în raport cu celelalte forme de participaţie penală, reprezintă o contribuţie
indirectă la săvârşirea infracţiunii. Complicele nu determină şi nici nu realizează în mod
nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci înlesneşte această realizare, făcând prin sprijinul
pe care îl dă, ca autorul să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur fapta incriminată.
Sub raportul laturii obiective, pentru existenţa complicităţii trebuie să fie îndeplinite trei
condiţii principale şi anume: să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către o altă persoană (autor) o
faptă prevăzută de legea penală; să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor
la săvârşirea acelei fapte şi contribuţia complicelui să fie efectivă, respectiv să fi folosit în fapt
la săvârşirea de către autor a acţiunii sau inacţiunii respective.
În ceea ce priveşte actele de sprijinire a săvârşirii faptei de către autor, acestea pot fi acte
de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei prevăzute de legea penală
(complicitate materială) sau acte de înlesnire sau ajutor în vederea realizării laturii subiective a
faptei (complicitatea morală).
Complicitatea morală constă în efectuarea de acte de sprijinire a săvârşirii infracţiunii pe
latura ei psihică, cum ar fi întreţinerea sau consolidarea hotărârii autorului de a săvârşi fapta,
darea de sfaturi sau indicaţii în acest scop, promisiunea de a tăinui bunurile provenite din
săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor, determinarea altor persoane ca ele să sprijine, în
calitate de complici, săvârşirea faptei (instigare la complicitate) etc.
Sub aspectul laturii subiective, complicitatea presupune prevederea de către complice a
acțiunii sau inacțiunii ce urmează să fie executată de autor și a urmărilor ei, alăturarea actului
complicelui la acțiunea sau inacțiunea realizată de autor, acceptarea sau urmărirea de către
complice a producerii urmărilor prevăzute.
Din probele existente la dosar, se poate reține că prezenţa inculpatului ... alături de ceilalţi
inculpaţi şi participarea acestuia la săvârşirea infracţiunii de distrugere a autoturismului Land
Rover a constituit o complicitate morală întrucât a creat autorilor o stare psihică favorabilă
comiterii infracţiunii de tentativă de omor, dându-le curaj pentru punerea în aplicarea hotărârii
infracţionale luate, ori pentru continuarea acţiunii. Mai mult, în opinia Curţii, ... a realizat că
prezenţa sa constituie un astfel de ajutor, astfel încât este clară poziţia sa subiectivă faţă de
rezultatul socialmente periculos.
Prin urmare, soluţia ce se impune este schimbarea încadrării juridice şi condamnarea
inculpatului ... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat,
prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal, în
referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal.
C. Individualizarea pedepselor:
Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea consideră că
este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a
infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)
natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii
infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa
infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia
familială şi socială].
Deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume
inculpat, pe care este menită să-l reeduce şi a cărui readaptare socială diferă de a celorlalţi
inculpaţi, orice deosebire sub aspectul posibilităţii de îndreptare şi reeducare a inculpaţilor
răsfrângându-se şi asupra sancţiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al
faptei comise.
În procesul de individualizare a pedepselor, Curtea consideră că trebuie avută în vedere
atât prevenția specială, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul
evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în
comiterea unora astfel de infracțiuni, precum şi prin retribuție (expresie a indignării societăţii în
ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne
nesancționate).
Faţă de logica regimului sancţionator reglementat de noul Cod penal, Curtea apreciază că
în procesul de individualizare instanţa trebuie mai întâi să stabilească pedeapsa, iar apoi să
evalueze dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei, pentru ca ulterior, în situaţia în care apreciază
că se impune aplicarea pedepsei să stabilească dacă se impune executarea pedepsei sau
suspendarea sub supraveghere a acesteia.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor ... şi ..., Curtea
apreciază că acesta nu a fost just individualizat în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 din
Codul penal.
Instanța reține că pentru a acționa ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să
fie în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale făptuitorului, să influențeze rațiunea,
sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice în mod statornic comportamentul.
Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul și măsura sa reflectă
gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională,
convingătoare, justă și echitabilă.
În plus, pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, care rămâne
totuși în centrul procesului de individualizare, dar și cu periculozitatea infractorului, cu gradul
său de moralitate și cu șansa de reeducare pe care o prezintă.
Aplicând în cauză considerațiile teoretice expuse anterior, instanţa va avea în vedere
gravitatea ridicată a faptelor reţinute în sarcina inculpatului ... şi modalitatea concretă în care
acesta s-a angajat în câmpul infracţional. Astfel, Curtea va reţine că inculpatul ... este cel care a
avut iniţiativa săvârşirii infracţiunilor şi care i-a atras pe ceilalţi inculpaţi în conflictul cu
persoanele vătămate. Tot lui i-a aparţinut ideea răsturnării autoturismului Land Rover, susţinând
că îşi asumă tot ceea ce se va întâmpla – pentru a le întări celorlaţi inculpaţi convingerea de a se
implica. Vom remarca aşadar o agresivitate deosebită a acestui inculpat şi o sfidare totală a
normelor de convieţuire socială.
Inculpatul ... a avut şi el o contribuţie importantă la săvârşirea infracţiunilor, participând
activ la agresarea persoanelor vătămate. Curtea nu poate reţine în favoarea acestuia o
circumstanţă atenuantă aşa cum a solicitat, câtă vreme el este cel care a răsturnat autoturismul în
care se aflau persoanele vătămate cu propriul său mijloc de transport, pe care l-a pus în slujba
unui scop atât de josnic, dând curs propunerii lui ...
Nu în ultimul rând, instanţa va avea în vedere şi datele ce caracterizează persoana
inculpaţilor.
... este cunoscut în comunitate ca fiind o persoană care inspiră teamă. Martorul ... îl descrie
pe inculpatul acesta ca fiind o persoană violentă, aspect confirmat şi de inculpatul ... Acesta din
urmă a susţinut că ... a fost implicat în multe scandaluri, din cauza faptului că animalele sale intră
pe terenurile altor persoane şi provoacă stricăciuni.
Mai mult, inculpatul are un potențial criminogen extrem de ridicat. Potrivit fişei de cazier
judiciar acesta a mai fost condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni deosebit de grave, atât în
ţară, cât şi în străinătate. Această împrejurare denotă o periculozitate sporită şi o perseverenţă
deosebită în comiterea unor fapte penale, precum şi faptul că sancţiunile stabilite până în prezent,
dar şi clemenţa organelor judiciare nu l-au convins pe inculpat că respectarea legii este o
necesitate şi că numai prin respectarea legii va putea evita aplicarea în viitor a unor pedepse.
Şi inculpatul ... are antecedente penale, fiind recidivist. Perseverenţa sa infracţională şi
apetitul pentru încălcarea normelor de convieţuire socială trebuie mai aspru sancţionate.
De asemenea, pe parcursul urmăririi penale, dar și pe parcursul judecății, inculpaţii au
demonstrat o slabă conştientizare a gravităţii faptelor şi a consecinţelor acestora, denaturând
realitatea.
Analizând deopotrivă circumstanțele personale ale inculpaţilor (corect apreciate de prima
instanţă), dar și gravitatea faptelor în sine, nu putem ajunge la concluzia că aplicarea unor
pedepse apropiate de minimul legal satisface exigențele individualizării pedepsei.
Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la viaţă, statuat în art. 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezintă ,,regele
drepturilor”.
Dreptul la viaţă reprezintă un atribut inalienabil al persoanei şi reprezintă valoarea
supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte
drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie şi de instrumentele internaţionale de protecţie a
drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, împrejurare care determină caracterul axiologic al acestui
drept.
Apreciem astfel că argumentele expuse mai sus, pledează pentru majorarea cuantumului
pedepselor aplicate inculpaţilor ... şi ..., care se impune în vederea realizării scopului educativ –
preventiv al pedepsei penale şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi
regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal pot constitui circumstanţe atenuante judiciare
împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea
infractorului.
Modalitatea în care inculpaţii ..., ... şi ... au fost antrenaţi în activitatea infracţională, faptul
că doi dintre ei erau ciobani la stâna inculpatului ... şi erau direct subordonaţi acestuia,
împrejurarea că ... s-a împotrivit iniţial implicării şi a avut mai apoi contribuţia cea mai redusă
justifică, în opinia Curţii, reținerea în favoarea acestora a circumstanței atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
În opinia Curții, o reducere a cuantumului pedepselor efectiv aplicate pentru fiecare
infracțiune, până spre minimului special posibil, reprezintă o pedeapsă suficientă pentru a
sancţiona în mod corespunzător atât gravitatea fiecăreia dintre infracţiunile deduse judecăţii, cât
şi periculozitatea infracțională a inculpaţilor.
Curtea va mai avea în vedere şi faptul că ... şi ... sunt infractori primari.
D. Motivul de nelegalitate invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi cu privire
la greşita deducere a perioadei de arest preventiv în privinţa inculpatului ... este fondat.
 Față de acest inculpat s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, prin mandatul de arestare
nr. 43/UP/30-06.2020. La data de 22.07.2020, prin încheierea de şedinţă pronunțată în dosarul
2141/121/2020, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Galați a confirmat arestarea
preventivă a inculpatului ... și punerea în executare a mandatului de arestare preventivă.
Prin urmare, în temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, se impunea deducerea perioadei arestării
preventive începând cu data de 22.07.2020 la zi, în privința acestui inculpat.
E. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, facem următoarele precizări:
1. Cuantumul daunelor materiale a fost în mod corect stabilit de prima instanţă de
judecată. În cadrul procedurilor judiciare, pentru stabilirea valorii acestora este necesar ca
prejudiciul să fie cert, actual (sau viitor) şi susţinut de mijloacele de probă administrate în cauză.
Valoarea reală a prejudiciului material nu poate avea la bază prezumţii şi presupuneri, în lipsa
unor probatorii care să confirme mai presus de orice dubiu cuantumul sumelor cheltuite de partea
civilă pentru asistenţa şi îngrijirea sa medicală.
Instanţa de apel reține că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile
delictuale, respectiv existenţa unui prejudiciu de ordin material nereparat încă, produs ca urmare
a faptei ilicite, legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs, precum
şi vinovăţia inculpaţilor, ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia.
În concret, părţile civile nu au depus la dosar decât contractul de vânzare-cumpărare a
autoturismului marca Land Rover. Nu au fost administrate probe din care să rezulte că
autoturismul ar fi suferit o daună totală care să justifice acordarea întregului preţ de achiziţie a
acestuia. Mai mult, nu s-a făcut nici o evaluare a daunelor suferite de autoturism în urma faptei
săvârşite de inculpaţi, prin urmare prima instanţă nu a putut decât să aproximeze prejudiciul
material încercat.
2. Daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material
suferințele fizice sau psihice ale părţii civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tolstoy Miloslovsky c.
Regatul Unit) s-a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de
proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale
ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, prin punerea în primejdie a vieţii
victimei.
Deși apelantele părţi civile contestă cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de
fond, Curtea apreciază că evaluarea prejudiciului moral s-a făcut corect, prin raportare la criterii
obiective, soluția fiind atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române, cât și cu
interpretarea constantă a jurisprudenței europene.
F. Critica formulată de persoanele vătămate, privind aplicarea în sarcina tuturor
inculpaţilor a pedepselor accesorii și complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. n – o Cod
penal, este nefondată - prima instanţă a aplicat fiecărui inculpat aceste pedepse.
G. Cât priveşte confiscarea autoturismului inculpatului ..., luarea acestei măsuri de
siguranţă este justificată. Astfel, dispoziţiile art. 112 lit. b Cod penal prevăd că sunt supuse
confiscării speciale bunurile care au fost folosite în orice mod sau destinate a fi folosite la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului. În speţa de faţă,
autoturismul marca Citroen Xsara satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale pentru a
putea fi confiscat, respectiv este proprietatea inculpatului ..., a servit la săvârşirea de către acesta
din urmă a unei infracţiuni intenţionate, nejustificată, iar valoarea bunului supus confiscării nu
este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptelor (o infracţiune de tentativă de omor
şi o infracţiune de distrugere).
Pentru considerentele dezvoltate mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură
penală, urmează a fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de
persoanele vătămate ..., ..., ... şi ... şi de inculpaţii ..., ... şi ... împotriva sentinţei penale nr.
174/24.06.2021 a Tribunalului Galaţi.
Va fi desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, şi, în rejudecare:
1. Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e şi f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art.
41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 12 (doisprezece) ani închisoare, la 16
(şaisprezece) ani închisoare.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 41
Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 2 (doi) ani închisoare, la 3 (trei) ani
închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 (şaisprezece) ani
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (1 an închisoare), rezultând o pedeapsă totală de
17 (şaptesprezece) ani închisoare.
2. Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1
Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art.
41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 12 (doisprezece) ani închisoare, la 13
(treisprezece) ani închisoare.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 41
Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 2 (doi) ani închisoare, la 2 (doi) ani şi 6
(şase) luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (10 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală
de 13 (treisprezece) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
3. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e şi f Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal,
art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal, de la 6 (şase)
ani închisoare, la 5 (cinci) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
Va menţine pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal,
art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal, de 6 (şase) luni
închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
 În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 9 (nouă) luni
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală
de 5 (cinci) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare.
Va menţine dispoziţiile privind revocarea beneficiul liberării condiţionate privind restul
de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 340/29.06.2009 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr.
4168/11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi va dispune executarea acestui rest alături
de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, urmând ca inculpatul ... să execute 5 (cinci) ani, 11
(unsprezece) luni şi 1.495 zile închisoare.
4. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal de la 7
(şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la 6 (şase) ani închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, de la 1
(un) an şi 3 (trei) luni închisoare, la 1 (un) an închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare,
sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (4 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 6 (şase)
ani şi 4 (patru) luni închisoare.
5. Va înlătura dispoziţiile privind achitarea inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1
Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice
a faptei reţinute în sarcina inculpatului ... din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută
de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit.
f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, în infracţiunea de complicitate la tentativă de
omor calificat, prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală va condamna pe inculpatul ... la o
pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tentativă de
omor calificat, prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal,
reţinând în favoarea acestuia şi dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod
penal.
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, de la 1
(un) an şi 3 (trei) luni închisoare, la 1 (un) an închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare,
sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (4 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 5 (cinci)
ani şi 4 (patru) luni închisoare.
Va obliga pe inculpatul ..., în solidar cu inculpaţii ..., ..., ... şi ... şi la plata daunelor morale
către părţile civile ..., .... şi ..., în modalitatea stabilită de prima instanţă.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare
prezentei decizii.
În temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, apelurile
declarate de inculpaţii ... şi ... vor fi respinse ca nefondate.

10. Titlu: complicitate morală la săvârşirea infracţiunii de omor calificat

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială
Legislaţie relevantă: art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal
Rezumat: Toate probele aflate la dosar îl plasează pe inculpatul ... la locul evenimentelor. Deşi
nu se poate stabili cu certitudine că inculpatul ... ar fi agresat persoanele vătămate, Curtea
apreciază că prezenţa sa la locul evenimentelor, faptul că era înarmat ca şi ceilalţi cu un obiect
contondent cu care a lovit autoturismul Land Rover, are caracterul unui sprijin moral acordat
autorilor infracţiunii de tentativă de omor, între acesta şi ceilalţi inculpaţi existând o legătură
subiectivă, în sensul conlucrării pentru producerea rezultatului socialmente periculos.
Astfel, chiar simpla prezenţă a inculpatului ... în planul infracţional are semnificaţia unei
complicităţi morale la comiterea faptei de tentativă de omor întrucât acesta, nu numai că nu a
intervenit pentru a împiedica săvârşirea agresiunilor, dar a şi acţionat, în sensul distrugerii unui
autoturism - înlesnind astfel şi ajutând la întărirea hotărârii celorlalţi inculpaţi de a suprima
viaţa victimelor. Mai mult, întreaga acţiune a avut un caracter oarecum premeditat întrucât
conflictul nu a fost unul spontan, ci dimpotrivă, inculpaţii s-au înarmat şi au pornit cu maşina în
căutarea persoanelor vătămate, iar ... cunoştea unde merge şi ce gânduri are inculpatul ...
Complicitatea, în raport cu celelalte forme de participaţie penală, reprezintă o
contribuţie indirectă la săvârşirea infracţiunii. Complicele nu determină şi nici nu realizează în
mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci înlesneşte această realizare, făcând prin
sprijinul pe care îl dă, ca autorul să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur fapta
incriminată.
Sub raportul laturii obiective, pentru existenţa complicităţii trebuie să fie îndeplinite trei
condiţii principale şi anume: să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către o altă persoană (autor)
o faptă prevăzută de legea penală; să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de
ajutor la săvârşirea acelei fapte şi contribuţia complicelui să fie efectivă, respectiv să fi folosit
în fapt la săvârşirea de către autor a acţiunii sau inacţiunii respective.
În ceea ce priveşte actele de sprijinire a săvârşirii faptei de către autor, acestea pot fi
acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei prevăzute de legea
penală (complicitate materială) sau acte de înlesnire sau ajutor în vederea realizării laturii
subiective a faptei (complicitatea morală).
 Complicitatea morală constă în efectuarea de acte de sprijinire a săvârşirii infracţiunii
pe latura ei psihică, cum ar fi întreţinerea sau consolidarea hotărârii autorului de a săvârşi
fapta, darea de sfaturi sau indicaţii în acest scop, promisiunea de a tăinui bunurile provenite din
săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor, determinarea altor persoane ca ele să sprijine,
în calitate de complici, săvârşirea faptei (instigare la complicitate) etc.
Sub aspectul laturii subiective, complicitatea presupune prevederea de către complice a
acțiunii sau inacțiunii ce urmează să fie executată de autor și a urmărilor ei, alăturarea actului
complicelui la acțiunea sau inacțiunea realizată de autor, acceptarea sau urmărirea de către
complice a producerii urmărilor prevăzute.
Din probele existente la dosar, se poate reține că prezenţa inculpatului ... alături de
ceilalţi inculpaţi şi participarea acestuia la săvârşirea infracţiunii de distrugere a autoturismului
Land Rover a constituit o complicitate morală întrucât a creat autorilor o stare psihică
favorabilă comiterii infracţiunii de tentativă de omor, dându-le curaj pentru punerea în
aplicarea hotărârii infracţionale luate, ori pentru continuarea acţiunii. Mai mult, în opinia
Curţii, ... a realizat că prezenţa sa constituie un astfel de ajutor, astfel încât este clară poziţia sa
subiectivă faţă de rezultatul socialmente periculos.

Decizia penală nr. 331/A/03.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 174 din data de 24.06.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost
respinsă cererea inculpatului ... de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2
Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și f)
Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod Penal în referire la art. 43 alin. 5
Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia persoanele vătămate ..., ... şi ...
şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 8
luni închisoare la 12 ani şi 8 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ...
şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele anterior
aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 8 luni
închisoare la 12 ani şi 8 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ...
 În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la zi.
A fost admisă cererea inculpatului ... de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit.
f) Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a), art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod Penal în
referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.
a), art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal (faptă din
01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, sporită cu 2
luni închisoare la 6 ani şi 2 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 43 alin. 1 şi art. 104 alin. 2 Cod Penal a fost revocat beneficiul liberării
condiţionate privind restul de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/29.06.2009, a Tribunalului Galați (definitivă prin
decizia penală nr. 4168/11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi dispune executarea
acestui rest alături de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, urmând ca inculpatul ... să execute
6 ani, 2 luni şi 1.495 zile închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ... În temeiul
art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ... pe o durată
de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la zi.
A fost respinsă cererea inculpatului ... de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la
pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul
de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal –
dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 a) Cod Penal (faptă din
01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a
deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. a) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită
cu 5 luni închisoare la 7 ani şi 11 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice
sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a deţine, purta şi folosi
orice categorie de arme.
În temeiul art. 45 alin. 1) Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a
deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
În temeiul art. 396 alin. 5 în referire la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod Procedură Penală a fost
achitat inculpatul ..., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
În temeiul art. 208, art. 362 şi art. 399 Cod Procedură Penală s-a menţinut măsura arestării
preventive dispusă în privinţa inculpaţilor ... şi ...
În temeiul art. 208, art. 362 şi art. 399 Cod Procedură Penală s-a menţinut măsura arestului
la domiciliu dispus în privinţa inculpaţilor ... şi ...
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod Procedură Penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la
domiciliu luat faţă de inculpatul ... cu măsura controlului judiciar pe o durată de 60 de zile
începând cu data prezentei hotărâri.
În temeiul art. 1.357 alin. 1 şi art. 1.370 Cod Civil:
(a) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ..., ... şi ... la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de daune materiale;
(b) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ... şi .... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, din care 10.000 lei în
solidar şi cu inculpatul ...;
(c) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ... şi ... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale;
(d) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ... şi .... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 112 alin. 1lit. b) Cod Penal:
(a) a fost confiscată de la inculpatul ... suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea unui
hârleţ, a unei furci şi a trei bâte din lemn.
(b) a fost confiscată de la inculpatul ... un autoturism marca Citroen model Xsara de
culoare gri-argintiu (serie de identificare ...).
 În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de
la inculpaţii ..., ..., ... şi ... în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 Cod Procedură Penală au fost obligaţi inculpaţii la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat:
(a) ..., ..., ..., .... – 2.000 lei fiecare
(b) ... – 500 lei.
În temeiul art. 272 Cod Procedură penală s-a dispus avansarea onorariilor cuvenite
avocaţilor din oficiu (av. ... – 3.326 lei, ... – 3.326 lei).
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi cu nr. 823/ P/2020 s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpaţilor:
(a) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod penal
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
(b) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188(1)
Cod Penal în referire la art. 189 alint. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1) Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 alin. a) Cod penal și art. 41 Cod
penal în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal.
(c) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188(1)
Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal.
(d) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal.
(e) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod penal
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare mai sus menţionat, faptul că la data de
01.06.2020, cei cinci inculpați mai sus menționați au pus în executare intenția de a suprima viața
persoanelor vătămate ..., ... şi ..., în timp ce acestea se aflau în autoturismul marca Land Rover,
condus de persoana vătămată ..., lovindu-le intenționat cu autoturismul Citroen Xsara condus de
inculpatul ..., ambele circulând pe un drum agricol din extravilanul comunei ..., determinând
răsturnarea autoturismului în care se aflau cele trei persoane vătămate, și, în acest context au
aplicat simultan multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) atât în
autoturismul răsturnat, cât și persoanelor vătămate aflate în acesta, provocând persoanei vătămate
... leziuni ce au necesitat 6-7 zile îngrijri medicale spre vindecare, persoanei vătămate ... leziuni
ce au necesitat spre vindecare 7-10 zile îngrijiri medicale, iar persoanei vătămate ... leziuni ce au
necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale spre vindecare.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Galați, s-a dispus comunicarea
rechizitoriului către inculpat, stabilindu-se un termen de 20 de zile pentru formularea unor
eventuale cereri și excepții privind legalitatea sesizării instanței ori a actelor de urmărire penală.
Întrucât în termenul astfel fixat nu au fost formulate asemenea cereri și excepții şi apreciind că
nu se impune invocarea de excepții cu privire la aceste aspecte nici din oficiu, prin încheierea nr.
227 din 09.10.2020 judecătorul de cameră preliminară urmează a constatat legalitatea sesizării
instanței prin rechizitoriul nr. 823/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, precum
și a probelor și actelor de procedură din faza de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii
faţă de cei cinci inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea
în judecată.
În cursul etapei cercetării judecătoreşti, instanţa de judecată a procedat la audierea
persoanei vătămate ..., ..., a martorilor ..., ..., ..., ..., ..., ..., precum şi a inculpaţilor ..., ..., ..., ... şi
...
Prin încheierea din data de 05.05.2021, Tribunalul a respins ca nefondate cererile
inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice date faptei de tentativă de omor calificat – art. 32
alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal în cea de lovire sau alte violenţe – art. 193 alin. 2 Cod Penal.
Dezbaterile au avut loc la termenul din data de 27.05.2021, inculpaţii aflaţi în stare de
arest preventiv ori de arest la domiciliu fiind asistaţi de avocaţi aleşi sau desemnaţi din oficiu.
Analizând conținutul dosarului, precum și susținerile și apărările părților, Tribunalul a
reţinut următoarele:
Persoana vătămată ... este administratorul ... În anul 2019 acesta a achiziționat mai multe
terenuri agricole pe raza comunelor ... și ..., constituindu-și o firmă agricolă. De asemenea,
persoanele vătămate ... și ..., precum și pe sora sa, ... sunt angajaţi la firma acestuia şi printre alte
activităţi, aceştia foloseau un autoturism de teren marca Land Rover, cu numărul de înmatriculare
..., cu ajutorul căruia se deplasau în diverse zone unde aveau culturi și pentru a veghea dacă
diverși proprietari de oi intrau cu animalele pe terenurile aflate în administrarea ...
În ceea ce priveşte inculpatul ... (zis „...” sau „....”), acesta locuiește în comuna ... și în
urmă cu mai mulți ani, și-a format o stână, de ovine, de aproximativ 400 de capete, aceasta fiind
amplasată în extravilanul comunei ..., la o distanță de aproximativ de 500 de metri de ferma
persoanei vătămate ... La stâna acestuia, munceau în cursul anului 2020 inculpaţii .. (zis „....”) și
..., iar uneori, în sprijinul acestora, mai venea și inculpatul ... (zis „...”) și martorul ..., care avea
un număr de animale proprii la stâna inculpatului.
Între persoanele vătămate şi inculpatul ... există de mai multă vreme un conflict
determinat de modalitatea de folosire a terenurilor agricole din zonă, fiind formulate o serie de
reclamaţii şi plângeri penale, una din acestea concretizându-se în dosarul ... aflat pe rolul
Judecătoriei Galaţi, în care ... are calitatea de inculpat, iar ... are calitatea de persoană vătămată.
 În ceea ce priveşte inculpatul ..., la începutul lunii iunie 2020 acesta lucra la stâna
inculpatului ... de aproximativ 5-6 luni, iar inculpatul ... din data de 17.05.2020. Inculpatul ...
avea obligația de a merge la păscut cu cele aproximativ 200 de oi, iar inculpatul ... cu cei 119
cârlani, cei doi mergând separat. Cei doi plecau în fiecare dimineață în jurul orei 06.00 și se
întorceau în jurul orei 12.00, iar după amiaza plecau în jurul orei 16.00 și se întorceau în jurul
orei 21.00.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., acesta lucra începând cu jumătatea lunii martie 2020,
lucra zilnic la stâna lui ..., unde îl ajuta la mulsul oilor, activitate pentru care era plătit cu suma
de 1.300 lei. Inculpatul ... își ținea de aproximativ două luni autoturismul marca Citroen Xsara la
stâna inculpatului ... până avea posibilități să o repare.
În data de 01.06.2020, în jurul orei 06.00, inculpații ... și ... au plecat ca de obicei cu oile
la păscut, fiecare în direcția sa.
În jurul orelor 1000-1100, având nevoie să ducă niște roți la ferma lui ... pentru a-și repara
autoturismul marca Citroen Xsara, inculpatul ... a apelat la martorul ... pentru a-l ajuta să le
transporte. Astfel, împreună cu martorul ... și cu cumnatul acestuia, inculpatul ... (zis „...”),
inculpatul ... s-a deplasat la ferma inculpatului ..., cu autoturismul celui dintâi, marca
Volkswagen, cu numărul de înmatriculare ..., la sosire la fermă nefiind prezentă nicio persoană.
În timp ce asamblau roțile, la stână a venit și inculpatul ..., însoțit de martorii ... și ..., cei
trei ajungând aici cu autoutilitara Mercedes Vito, de culoare albă, cu numere de Bulgaria, ce
aparținea celui din urmă.
După un timp, martorul ... a plecat, la stână rămânând inculpații ... și ... și martorii ... și
...
În timp ce persoanele menţionate se aflau la stână, în timp ce erau cu toții și discutau, aici
a sosit inculpatul ..., care prezenta semnele unei iritaţii specifice folosirii unui spray
lacrimongen/iritant, fiind roşu la faţă şi lăcrima. Inculpatul ... l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar ...
a spus că în timp ce era cu oile pe câmp, persoanele vătămate ..., ... şi ... i-au dat cu spray iritant
lacrimogen, „degeaba”, menţionând că se deplasa cu oile pe drum când a fost agresat,
neaflându-se pe culturile aparținând persoanei vătămate ...
În privinţa acestui aspect, persoana vătămată ... a relatat o altă versiune. Astfel, atât în
faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, aceasta a arătat că, fiind sesizată că animalele
inculpatului ... ar fi intrat în culturile fermei la care lucra, s-a deplasat împreună cu ... şi ... cu
autoturismul marca Land Rover. Sosind la faţa locului, inculpatul ... s-a apropiat de autoturism
cu bâta ridicată, ceea ce a determinat-o să pulverizeze un jet de gaz lacrimogen în direcţia
acestuia.
Agresarea lui ... l-a înfuriat pe ..., acesta din urmă hotărând să meargă la ferma ..., pentru
a le cere socoteală celor trei. Inculpatul ... a urcat la volanul autoturismului marca Citroen Xsara
proprietatea sa, inculpatul ... în dreapta față, iar inculpații ..., ... şi ... au urcat pe bancheta din
spate. De asemenea, înainte de a urca în autoturism, inculpații au luat cu ei mai multe bâte şi
unelte agricole, precum furcă şi hârleţ.
De menţionat că la acest moment incipient, din nicio probă administrată atât în faza de
urmărire penală ori în cea de cercetare judecătorească nu rezultă că cei cinci inculpaţi ar fi
intenţionat să acţioneze într-un asemenea mod încât să provoace decesul persoanelor vătămate
ori să pună în primejdie în vreun fel viaţa acestora; dimpotrivă, aceste probe indică că iniţial
intenţia declarată a inculpaţilor (sau măcar a unora dintre ei) era de aplicare a unei simple corecţii
fizice.
„(...) I-am povestit lui ... ce păţisem. Acesta s-a enervat, reacţia lui fiind aceea de a ne
cere tuturor celor prezenţi să mergem să îi batem pe cei din ferma lui ... (...)”
– declaraţie ...
„(...) Când a auzit ce se întâmplase, ... ne-a cerut să urcăm cu toţii în maşina lui ..., să
mergem să îi batem pe cei care îl agresaseră pe ... (...)”
– declaraţie ...
„(...) La scurt timp a venit ... care a început să se plângă că ..., zis „...” (...) i-a dat cu spray
lacrimogen în faţă. Atunci ... a zis să mergem să îi batem (...)
– declaraţie ...
Iniţial, inculpaţii au mers la sediul fermei ..., însă întrucât nu au găsit pe nimeni acolo, au
plecat pe câmp, în căutarea autoturismului Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ...,
... şi ... După scurt timp, au zărit acest vehicul care se deplasa pe câmp, pe drumuri agricole de
pământ, astfel că au pornit în urmărirea acestuia. În Land Rover, persoanele vătămate au observat
că sunt urmăriţi şi au întors, încercând să scape, cu autoturismul Citroen Xsara condus de ... aflat
în urmărirea lor.
Din acest moment, desfăşurarea evenimentelor şi a agresiunilor a avut loc în două etape
principale:
Într-o primă etapă, autoturismul Citroen s-a angajat în urmărirea celui marca Land Rover
în care se aflau cele trei persoane vătămate. Aşa cum am arătat, la volanul primului vehicul se
afla inculpatul ..., pe scaunul din dreapta fiind ... Urmărirea s-a desfăşurat pe drumuri de pământ
aflate în extravilan, timp în care ... a solicitat ajutor, apelând serviciul 112. După aproximativ 3
km parcurşi în acest fel, în faţa Land Rover-ului a apărut o căruţă pe care ... a încercat să o evite,
ieşind de pe drumul de acces. La scurt timp după acest moment, autoturismul Citroen a izbit din
spate Land Rover, provocând răsturnarea pe partea stângă.
Cu privire la acest eveniment, inculpatul ... a arătat că maşina urmărită ar fi încetinit viteza
de deplasare, în timp ce intenţiona să vireze la stânga, iar datorită faptului maşina în care se aflau
era la circa 5 metri în urmă, a intrat în coliziune, cauzând în acest fel răsturnarea, poziţia sa fiind
susţinută şi de declaraţia inculpatului.
În cauză, pentru a se stabili modalitatea de comitere a impactului între cele două
autoturisme, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, din
concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuat rezultând următoarele:
- dinamica producerii accidentului a constat în părăsirea drumului de țară de către
autoturismul Land Rover și pătrunderea acestuia pe câmp, situație în care autoturismul Citroen
Xsara ce rula în spatele său a intrat în coliziune la nivelul părții frontale dreapta cu partea dreaptă
spate de la Land Rover, determinând răsturnarea acestuia (s-au avut în vedere obiecțiunile
formulate, reținându-se că a fost vorba de o eroare de redactare). Autoturismul Land Rover a
efectuat o răsturnare completă, oprindu-se pe partea stângă.
- viteza autoturismului Citroen Xsara înaintea impactului cu Land Roverul a fost de
minim 59 km/ora.
- viteza autoturismului Land Rover în momentul impactului s-a considerat că a fost
inferioară valorii de 59 km/oră, din moment ce a fost tamponat de Citroen Xsara.
 De menţionat că raportul de expertiză conţine o serie de concluzii, precum că „în
momentul în care ..., conducătorul autoturismului Land Rover, a înțeles că ocupanții Citroen
Xsara au intenții agresive, între cele două autoturisme a început practic o urmărire (...). Prin
urmare, ... nu avea posibilitatea evitării accidentului, el accelerând pentru a scăpa de urmăritori.
Conducătorul autoturismului Citroen Xsara, ..., prin manevrele efectuate, (accelerare, respectiv
urmărire) a determinat producerea impactului”. Aceste aspecte în mod evident depăşesc
competenţa funcţională a expertului tehnic desemnat. Intenţiile agresive sau paşnice ale
persoanelor din Citroen, ce a înţeles persoana vătămată ... cu privire la aceste intenţii ori
caracterul intenţionat al izbirii, sunt împrejurări asupra cărora se pronunţă doar instanţa de
judecată şi nu ţin de dinamica concretă a accidentului, drept pentru care concluziile menţionate
urmează a fi ignorate la pronunţarea hotărârii.
În ceea ce priveşte forma de vinovăţie a inculpatului a inculpatului ... la momentul
producerii coliziunii, instanţa apreciază că în cauză, deosebit de relevante şi lămuritoare sunt
planşele foto efectuate cu ocazia cercetării locului faptei efectuate la data de 01.06.2020. Se
observă din fotografiile nr. 14, 15, 16, 18, 19, 20, 22, 25, 27 (dosar urm. penală) că autoturismul
Land Rover s-a răsturnat după parcurgerea unei anumite distanţe faţă de drumul de pământ pe
care se deplasa iniţial. Dacă coliziunea ar fi avut loc imediat după momentul în care ... ar fi
încercat ocolirea căruţei ce bloca drumul, răsturnarea ar fi avut loc în imediata apropiere a
drumului. În realitate, însă urmele Land Rover-ului ies de pe drum şi intră peste 10 metri în
cultura de alături, ceea ce arată că acest vehicul s-a deplasat pe roţi o anumită distanţă după
schimbarea direcţiei, cu autoturismul Citroen în spatele său şi că de fapt coliziunea a avut loc
semnificativ după acest moment, cu mult în afara drumului pe care se deplasau iniţial cele două
vehicule. De altfel, această variantă concordă cu declaraţia dată de inculpatul ... în faza de
urmărire penală:
„(...) L-am auzit pe „...” cerându-i lui ... să intre cu mașina lui în mașina pe care o
urmăream. „...” a zis ceva de genul „Dă-i, că eu răspund!”. Am văzut cum, pentru a scăpa de
urmărirea noastră, acel autoturism a intrat pe câmp. L-am ajuns imediat din urmă, iar ... a intrat
intenționat, cu partea din față a mașinii în care ne aflam, în partea din spate a acelui autoturism.
Mașina acroșată s-a răsturnat pe o parte (...)”
– declarație ..., dosar urm. penală.
Mai mult decât atât, faptul că ... conducea la o distanţa într-atât de mică astfel încât o
eventuală reducere a vitezei de deplasare a vehicului din faţă ar fi însemnat în mod inevitabil
producerea unei coliziune demonstrează faptul că în acele momente a acţionat cu intenţie, nu sub
forma celei directe, ci a celei indirecte, acceptând în mod evident producerea unui impact la
viteză destul de ridicată şi posibilitatea răsturnării (ceea ce s-a şi întâmplat în cele din urmă).
Se cuvine a fi menţionat faptul că, în timpul în care cele două autoturisme erau angajate
în urmărire, inculpatul ... i-a cerut în mod repetat lui ... să intri în coliziune cu Land Rover-ul în
care se aflau persoanele vătămate, aspect relatat de acesta la momentul audierii în faza de
cercetare judecătorească:
„(...) Nu am intenţionat lovirea persoanelor vătămate, deşi ... mi-a cerut în mod repetat
„intră în ei că eu răspund” (...)”
- declaraţie ..., dosar instanţă.
O a doua etapă a conflictului este constituită de agresarea persoanelor vătămate după
răsturnarea maşinii în care se aflau. Astfel, ... a oprit autoturismul Citroen, iar cei cinci inculpaţi
au coborât, fiecare luând asupra sa unul din obiectele contondente aflate în maşină. Având asupra
sa un hârleţ, ... a mers în partea din faţă a autoturismului Land Rover şi cu partea metalică a
hârleţului a spart parbrizul şi a început să lovească în interior, în zona în care se aflau ... şi ..., în
timp ce ... făcea acelaşi lucru din spate, prin geamul lunetei, ţinta acestuia din urmă fiind persoana
vătămată ...
„(...) Am mers toți cinci la mașina răsturnată, iar ... a început să lovească acel autoturism,
în mai multe zone, cu partea metalică a hârlețului. Am văzut cum acesta a lovit parbrizul până
când acesta a făcut o gaură mare în el sau a căzut cu totul. L-am văzut pe ... lovind autoturismul
cu furca. La fel au făcut și ... și ..., care loveau mașina cu bâtele. Am lovit și eu cu bâta geamurile
de pe partea dreaptă a autoturismului, pe care le-am spart. Am spart și geamul din spate și, prin
acel spațiu, loveam cu bâta în interiorul autoturismului, spre locul în care se afla sora lui ... Voiam
să mă răzbun pe ea, pentru că îmi pulverizase spray în față.
Am văzut cum ... a rămas fără hârleț, a luat din mâna lui ... sau a lui ... o bâtă, a urcat pe
autoturismul răsturnat și îi lovea pe cei din autoturism cu bâta, prin geamurile laterale, care
fuseseră sparte de mine (...).”
- declaraţie ..., dosar urm. penală
În faţa instanţei de judecată, inculpatul ... nu a mai recunoscut lovirea persoanelor
vătămate, ci doar spargerea geamurilor autoturismului răsturnat:
„(...) Am coborât din maşină şi am spart luneta din spate a autoturismului, însă nu am
lovit persoanele vătămate.
De asemenea (l-am văzut – n. instanţei) pe ... spărgând cu un băţ sau hârleţ unul din
geamuri, iar pe ... tot cu un hârleţ parbrizul (...)”
- declaraţie ..., dosar instanţă.
Inculpatul ... a negat în mod constant agresarea sub orice formă a persoanelor vătămate,
susţinând că a spart parbrizul Land Rover-ului pentru a-i extrage pe ... şi ... din interior, ceea ce
nu a mai reuşit datorită faptului că din interior ... i-ar fi pulverizat un jet de spray lacrimogen.
Cu toate acestea, faptul că după răsturnarea maşinii persoanelor vătămate, acestea erau în
continuare agresate este dovedit de transcrierea înregistrării apelului efectuat de ... către Serviciul
112, în cursul căruia apare ca evident că agresarea persoanelor vătămate era în plină desfăşurare:
...: Deci ne lovește…vă rog frumos! Am sunat la ..., la ... (pe fundal se aud voci de bărbați)
… Deci suntem în comună (pe fundal se aude un bărbat ...Vă omor!)
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!! Ajutor!!!!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!!! 112! Ajutor! Ajutor!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor! Ajutor!
Operator 112: Doamnă, nu mai țipa! Spune-mi ce s-a întâmplat!
...: Ne-au răsturnat jeep-ul! Ne-au lovit la cap! Bă, animalule, i-ai spart capul!
Operator 112: Doamnă, vorbești cu mine sau cu cine răcnești acolo?
...: Ne dă în cap! Ne-a omorât! Ne omoară în casă, în mașină aici! Ne-au răsturnat cu
mașina! 112 avem nevoie de ajutor! Suntem în ...! Am sunat la poliție la ...
 Operator 112: Da, bine, așteptați acolo!
...: Am sunat la poliție la ...! Ajutor! Am camera de luat vederi.
Operator 112: Bine!
...: Aoelu! Aoleu! Aoleu! (pe fundal se aud zgomote de lovituri și voci de bărbați). Ia uite
animalul! Îmi dă în cap! Ne dă în cap! Ia uite cu hârlețul! Îmi dă!
Operator 112: Doamnă, îmi spui te rog ce se întâmplă acolo!?
...: I-a dat cu hârlețul în cap! Au dat cu hârlețul în cap! Au tăiat capul la oameni,
nenorociții! Ia uite! Ajutor!!!! (pe fundal se aud strigăte și voci de bărbați)
Operator 112: Inițial au spus că sunt urmăriți. I-a lovit cu mașina (discuție între operatorul
poliției și al ambulanței …dacă e nevoie, vă solicităm mai departe).
...: (pe fundal se aud zgomote și strigăte) (se aude cum mai mulți bărbați strigă și ... strigă
către ei: Opriți-vă că am sunat la 112! )
Operator 112: I-a răsturnat și acu…
...: Opriți-vă! (pe fundal se aud zgomote și strigăte de bărbați)
Operator 112: (operatorii 112 poartă discuții cu operatorul poliției)
...: Opriți-vă! Opriți-vă! Băi, opriți-vă că uite cum curge ca la fântână! Băi îi curge sânge!
1 kilogram de sânge i-a curs din cap lui ...! Opriți-vă! Băi! Vine poliția! (pe fundal se aud zgomote
de lovituri și voci de bărbați care strigă „omoară-i!” și o voce de bărbat care strigă: „Vine polița!?
Băga-mi-aș p...a în mă-ta! Vine poliția?”). Oprește-te, ...!
De asemenea, persoana vătămată ... a arătat că la momentul la care a încercat să iasă afară
din maşină, a fost lovit în zona capului de către ..., cu o bâtă pe care acesta o avea asupra sa:
„(...) Am vrut să ies afară din mașină și ... m-a lovit de sus în jos, cu bâta în cap”. Cu toții
au lovit prin geam și parbriz, spre mine și spre fratele meu, încercând să ne lovească în zona
capului cu hârlețul, bâtele și alte obiecte. Atât eu, cât și fratele meu am încercat să ne apărăm cu
ajutorul mâinilor (...)
- declaraţie ..., dosar urm. penală.
Agresarea persoanelor vătămate a încetat (cel puţin parţial) ca urmare a intervenţiei
inculpatului ..., care a strigat către ..., încercând să îl oprească, cei trei ocupanţi ai Land Rover-
ului reuşind să iasă pe unul din geamurile sparte şi să o ia la fugă în direcţia localităţii ..., la o
fabrică de mobilă, de unde au cerut ajutorul fiului persoanei vătămate ..., care a venit cu o maşină
şi i-a transportat la Postul de Poliţie ... Aici a sosit ulterior şi inculpatul ..., între acesta şi ...
existând un alt incident în cursul căruia persoana vătămată i-a pulverizat inculpatului un jet de
spray lacrimogen în faţă în chiar incinta postului de poliţie.
Prin urmare, în ceea ce priveşte aceasta a doua etapă, instanţa urmează a reţine
participarea inculpaţilor ..., ..., ... şi ... Chiar dacă unele din loviturile aplicate persoanelor
vătămate nu au realizat (separat) conţinutul constitutiv al unei infracţiuni contra vieţii, acestea au
avut drept rezultat înfrângerea rezistenţei persoanelor vătămate, punându-le în dificultate
capacitatea de a se apăra de loviturile apte de a produce decesul ori de a le pune în primejdie
viaţa. Aşa cum s-a arătat în cuprinsul încheierii din 05.05.2021, în sprijinul acestui raționament
s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o serie de decizii, din care se cuvine a fi
menționată Decizia Penală nr. 300 din 1 Februarie 2012 potrivit căreia:
„Există coautorat la omor ori de câte ori mai mulţi făptuitori săvârşesc în mod intenţionat
împotriva unei persoane acte specifice de violenţă de natură să-i cauzeze moartea. Se produce,
într-un anume fel, o distribuţie a acţiunilor, unele de intensitate mai mare, altele mai mică, dar
toate orientate spre aceeaşi finalitate: suprimarea vieţii persoanei. Ea dirijează actele fiecărui
coautor, stabilind caracterul de faptă unică realizată de toţi împreună, indiferent dacă contribuţiile
sunt simultane sau succesive, în acelaşi loc sau în locuri diferite.
Pentru ca unul dintre coautori să răspundă pentru omor, el trebuie să fi săvârşit împotriva
victimei, direct sau indirect, activ sau pasiv, un act de violenţă. În acelaşi timp, actul de violenţă
al făptuitorului nu trebuie să acopere în întregime sfera actului tipic, căci el nu se priveşte izolat,
ci în raport cu totalitatea actelor săvârşite de coautori. Cu alte cuvinte, fiecare act de violenţă
conţine un dinamism propriu, fizic şi psihic, prin care participă la fapta în ansamblu, demonstrând
astfel unitatea structurală a acesteia. Potrivit doctrinei juridice, condiţiile coautoratului sunt:
a) unitatea indivizibilă a acţiunilor mai multor făptuitori;
b) cooperarea subiectivă a făptuitorilor.
În cele mai multe cazuri, contribuţiile coautorilor sunt inegale, în sensul că numai unul
sau o parte dintre aceştia săvârşesc acte specifice de ucidere, iar ceilalţi săvârşesc acte care, în
sine, nu posedă eficienţa necesară rezultatului, dar se află în strânsă interdependenţă cu primele,
completându-le.”
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 294/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta tumefacții echimotice și excoriații în vertex, pe piramida nazală, sprâncenare
drepte, placard excoriat la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare și plagă excoriată pe mâna
dreaptă; leziuni traumatice care au putut fi produse: placardul excoriat dorso-lombar prin lovire
și frecare de plan dur, restul leziunilor prin lovire cu corpuri contondente;
- leziunile pot data din 01.06.2020,
- necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitei.
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 292/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta tumefacții echimotice, excoriații și plăgi la nivel epicranian, facial, pe
pavilionul urechii stângi, pe antebrațul stâng și pe mâni, leziuni traumatice care au putut fi
produse prin loviri de corpuri contondente și cu corpuri înțepătoare (posibil coarne de furcă);
- leziunile pot data din 01.06.2020;
- necesită 7-10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului.
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 293/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta traumatism cranio-cerebral minor cu plagă contuză occipitală stânga,
tumefacție echimotică pe antebrațul drept, plăgi și excoriații pe mâna stângă; leziuni traumatice
ce au putut fi produse: plagă accipitală și tumefacția antebrațului prin lovire cu corpuri
contondente, leziunile mâinii stângi prin lovire cu sau de corpuri tăietoare;
- leziunile pot data din 01.06.2020;
- necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., poziţia adoptată de acesta în faţa instanţei a fost de negare
deplină a acuzaţiei, susţinând că nu s-a aflat în autoturismul Citroen, ci la stână, având grijă de
animale. Această poziţie este contrazisă atât de propria sa declaraţie din faza de urmărire penală,
cât şi din declaraţiile celorlalţi inculpaţi de la acel moment, precum şi de depoziţia inculpaţilor
... şi ... din faza de cercetare judecătorească, sens în care Tribunalul va aprecia că este mai mult
decât evident că acest inculpat era prezent la momentul agresării persoanelor vătămate.
Cu toate acestea, Tribunalul nu a reuşit să identifice elemente probatorii din care să reiasă
că acest inculpat ar fi aplicat efectiv lovituri cu obiecte contondente persoanelor vătămate aflate
în interiorul maşinii răsturnate, ci doar vehiculului. Este adevărat că unele persoane vătămate au
făcut referiri cu privire la aplicarea de lovituri de „toţi agresorii”, însă acest gen de afirmaţii cu
caracter general sunt insuficiente pentru a se putea reţine vinovăţia inculpatului, mai ales că în
acele momente capacitatea de percepţie a realităţii a victimelor era în mod evident diminuată
datorită situaţiei în care se aflau. În lipsa unei afirmaţii precise şi exacte privind lovirea
persoanelor vătămate de către inculpatul ..., instanţa de judecată va dispune condamnarea doar în
ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, faţă de acuzaţia de tentativă la omor calificat urmând
a fi pronunţată o soluţie de achitare.
Fapta inculpatului ... (condamnat anterior pentru o infracţiune de omor) care la data de
01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- l-a determinat pe inculpatul ..., aflat la volanul unui autoturism Citroen Xsara să intre în
coliziune cu un autoturism Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ..., .... şi ...,
provocând răsturnarea acestuia,
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., .... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în
interiorul autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț,
levier) în zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare
îngrijiri medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni
7-8 zile de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., ... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32(1) Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere,
prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea
art. 38(2) Cod Penal.
Fapta inculpatului ... care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- în timp ce se afla la volanul unui autoturism Citroen Xsara a intrat în coliziune cu un
autoturism Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ..., ... şi ..., provocând răsturnarea
acestuia,
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., .... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în
interiorul autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț,
levier) în zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare
îngriiri medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni
7-8 zile de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere, prevăzută
de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38
alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ... (condamnat anterior pentru o infracţiune de omor) care la data de
01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în interiorul
autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) în
zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri
medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni 7-8 zile
de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32(1) Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. e) și f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere,
prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 7 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea
art. 38 alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ..., care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în interiorul
autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) în
zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri
medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni 7-8 zile
de îngrijiri medicale)
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere, prevăzută
de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38
alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ..., care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie a
aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253
alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal.
Din fişa de cazier a inculpatului ... rezultă că acesta a fost condamnat în repetate rânduri
atât în România, cât şi în străinătate, pentru o serie de infracţiuni (viol, tentativă la omor calificat,
furt, lovire sau alte violenţe, ultraj, etc.). Prin sentința penală nr. 39/27.01.2003, a Tribunalului
Galați (definitivă prin decizia penală nr. 4555/16.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
inculpatul ... a fost condamnat la pedeapsa de 8 de ani închisoare pentru săvârșirea unei tentative
la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 în referire la art. 174 alin. 1 – art. 175 alin.
1 lit. i) Cod Penal 1969. Raportat la această condamnare, în sarcina inculpatului ... se va reține
starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în referire la art. 43 alin. 5 Cod
Penal, având în vedere că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite după eliberarea la termen
din data de 31.01.2019, însă înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului ... rezultă că prin sentința penală nr.
340/29.06.2009 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 4168/11.12.2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție), inculpatul ... a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod Penal 1969. Executarea acestei
pedepse a început la data de 20.12.2008 (data arestării preventive), inculpatul fiind liberat
condiţionat la data de 28.03.2018, cu un rest neexecutat de 1.495 zile. Faţă de această
condamnare, se va reţine starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în
referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
Inculpatul ... a fost condamnat prin sentinţa penală n. 1441/19.07.2016 a Judecătoriei
Galaţi la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiuni de furt, lovire sau
alte violenţe. Din executarea acestei pedepsei, inculpatul s-a liberat condiţionat la data de
03.05.2018, cu un rest neexecutat de 331 zile închisoare, condamnare în raport de care se va
reţine starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în referire la art. 43 alin. 5
Cod Penal.
Cât priveşte inculpaţii ... şi ..., aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
În ceea ce priveşte pedepsele principale, instanţa urmează a ţine cont la stabilirea acestora
de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod Penal referitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite
ori la periculozitatea inculpaților, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii,
precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea
rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii şi scopul urmărit,
natura şi frecvenţa eventualelor antecedente penale, conduita inculpaților după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia
familială şi socială.
Inculpaţii ... şi ...
Ambii inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale, fiind condamnaţi în trecut pentru
multiple infracţiuni, faptele ce fac obiectul prezentei cauze fiind săvârşite în stare de recidivă
postexecutorie, ceea ce determină aplicabilitatea dispoziţiilor art. 43 alin. 5 Cod Penal. De
asemenea, nu au recunoscut comiterea acestora, nefăcând niciun efort în vederea acoperirii
prejudiciului cauzat, deşi era evident că erau direct răspunzători sub o formă sau alta de
producerea cel puţin a unei părţi a acestuia. Prin urmare, Tribunalul va dispune aplicarea pentru
fiecare infracţiune reţinută în sarcina acestora a unei pedepse cu închisoare în limitele prevăzute
de lege (limite majorate cu jumătate faţă de cele prevăzute de Codul Penal, ca urmare a stării de
recidivă postexecutorie), pedepse care apoi vor fi contopite potrivit regulilor concursului de
infracţiuni, cei doi inculpaţi urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu o treime din cea
de-a doua.
De asemenea, corespunzător infracţiunii de tentativă la omor calificat, a fost aplicată şi
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) –
dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a
ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) –
dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia
persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m
de locuinţa persoanele vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani, ultimele două drepturi fiind
interzise ca urmare a existenţei unei evidente stări conflictuale cu persoanele vătămate din
prezenta cauză.
Inculpatul ...
Acest inculpat este de asemenea cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în
trecut la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru o infracţiune de omor. Cu toate acestea,
Tribunalul apreciază că infracţiunile reţinute în sarcina sa au fost comise sub imperiul provocării
determinate de pulverizarea unui jet de spray lacrimogen de către persoana vătămată ... La
momentul audierii, aceasta a arătat că pulverizarea jetului a fost determinată de intenţia
inculpatului de a lovi autoturismul în care se afla cu băţul, în timp ce acesta din urmă a negat
acest aspect, susţinând că atacul a fost total nejustificat. În aceste condiţii, în lipsa oricăror alte
probe obiective care să lămurească adevărata situaţie de fapt, instanţa de judecată urmează a da
eficienţă principiului in dubio pro reo, reţinând că pulverizarea jetului de spray lacrimongen a
fost nejustificată, ceea ce va determina reţinerea în favoarea acestui inculpat a circumstanţei
atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
Prin urmare, au fost aplicate pedepse pentru fiecare infracţiune în limitele prevăzute de
lege (reduse cu o treime ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante), precum şi pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de
a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi .... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani
Ulterior stabilirii pedepselor individuale, s-a procedat la contopirea acestora potrivit
regulilor concursului de infracţiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită
cu o treime din cea de-a doua.
În a doua etapă de rezolvare a antecedentelor penale, a dispus revocarea beneficiului
liberării condiţionate privind restul de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13
ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/29.06.2009, a Tribunalului Galați (definitivă
prin decizia penală nr. 4168/11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi dispune executarea
acestui rest alături de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, precum şi pedeapsa complementară
a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
Inculpaţii ... şi ...
Aşa cum s-a arătat anterior, aceşti doi inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale,
fiind la prima abatere de acest gen, sens în care vor fi aplicate pedepse în limitele prevăzute de
lege, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66
alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) –
dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege,
lit. h Cod Penal – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani
pentru inculpatul ... corespunzător infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În ceea ce priveşte cererile celorlalţi inculpaţi (în afară de inculpatul ...) de reţinere a unor
circumstanţe atenuante, Tribunalul a apreciat că sunt nefondate. Astfel, probatoriul administrat,
atât în faza de urmărire penală, cât şi cea de cercetare judecătorească nu a relevat existenţa unor
împrejurări ori situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestor circumstanţe. Singurul care este
îndreptăţit să beneficieze de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal
este, aşa cum am arătat, inculpatul ..., cel căruia i-a fost pulverizat în faţă un jet de spray
lacrimogen. Textul de lege anterior citat prevede că ar constitui circumstanță atenuantă
„săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o
provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a
demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă”. Practica judiciară anterioară a apreciat
în mod constant că pentru a se putea reține scuza provocării, este necesar ca infracțiunea să fie
săvârșită imediat după apariția stării de tulburare ori emoție, căci trecerea unei perioade de timp
între cele două momente are drept urmare dispariția tulburării și prin urmare o cenzură sporită
asupra acțiunilor întreprinse. Ceilalţi inculpaţi nu au fost ţinta vreunui atac venit din partea
persoanelor vătămate şi prin urmare nu pot invoca scuza provocării. De asemenea, existenţa unor
conflicte anterioare între inculpatul ... şi angajaţii firmei ... nu justifică agresiunea feroce comisă
de inculpaţi, orice diferende legate de modul de utilizare a păşunilor şi terenurilor agricole
trebuind să fie soluţionate în mod legal şi nu prin acte de violenţă fizică extremă. De altfel,
inculpatul ... a înţeles să apeleze Serviciul 112 şi să anunţe agresarea lui ... (la ora 1311 însă, după
ce agresarea persoanelor vătămate avusese deja loc, iar acestea ajunseseră deja la fabrica de
mobilă din ... – dosar urm. penală).
A dedus din pedepsele rezultante cu închisoare perioadele deja executate în stare de
reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu.
În cursul judecăţii, persoanele vătămate s-au constituit părţi civile după cum urmează
(dosar instanţă):
- ... s-a constituit parte civilă cu suma de 17.000 lei reprezentând contravaloarea
autoturismului Land Rover distrus „în totalitate”
- ..., ... şi ... s-au constituit părţi civile cu suma de 25.00 lei fiecare, cu titlu de daune
nepatrimoniale (morale).
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de ..., instanţa a apreciat că aceasta este
parţial întemeiată. Partea civilă şi-a întemeiat pretenţiile formulate pe contractul de vânzare-
cumpărare a autoturismului Land Rover, din care rezultă că acesta a fost achiziţionat în anul 2019
cu un preţ de 17.000 lei. Din fotografiile judiciare efectuate în cauză (dosar urm. penală), rezultă
că autoturismul marca a suferit degradări considerabile, în special în partea anterioară (zona
motorului). Cu toate acestea, nu s-a făcut nicio dovadă că la acest moment vehiculul este definitiv
scos din uz ca urmare a unor avarii structurale, existând astfel posibilitatea (cel puţin teoretică)
reparării sale. Ar fi inechitabil ca pentru distrugerea parţială a unui bun să fie acordate
despăgubiri materiale echivalente cu întreaga valoare a bunului în cauză. Prin urmare, instanţa a
admis acţiunea civilă formulată de ... doar în parte, urmând a fi obligaţi inculpaţii ..., ..., ..., ... şi
....la plata sumei de doar 9.000 lei.
 În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de persoanele vătămate ..., ... şi ...,
Tribunalul a apreciat ca fiind parţial întemeiate, respectiv până la concurenţa sumei de 20.000
lei. Deşi leziunile produse acestora au necesitat pentru vindecare un număr redus de îngrijiri
medicale, nefiindu-le pusă în primejdie viaţa, totuşi este de necontestat că împrejurările în care
s-au produs agresiunile au fost de natură a le produce o temere ieşită din comună, datorită
ferocităţii de care au dat dovadă inculpaţii. Astfel, după o urmărire cu autovehicule pe drumuri
de exploatare agricolă, maşina în care se aflau persoanele vătămate a fost răsturnată intenţionat,
doar hazardul făcând ca vieţile lor să nu fie puse în pericol în mod efectiv. Agresiunea asupra lor
a continuat şi ulterior acestui moment, fiind loviţi în mod repetat cu diverse obiecte contondente,
în timp ce erau înconjuraţi de inculpaţi, reuşind să scape doar datorită folosirii de către ... a unui
spray lacrimogen. Această succesiune de evenimente este în mod evident de natură a avea urmări
nu doar asupra integrităţii fizice a persoanelor vătămate, ci şi asupra stării lor psihice.
În aceste condiţii, Tribunalul a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor ..., ..., ... şi ... la
plata sumei de 20.000 lei către fiecare din persoanele vătămate vătămate ..., ... şi ..., cu menţiunea
că în ceea ce priveşte inculpatul ... acesta va fi obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata doar
a sumei de 10.000 lei către persoana vătămată ..., având în vedere că inculpatul a acţionat sub
imperiul provocării săvârşite de aceasta din urmă.
A dispus totodată confiscarea obiectelor vulnerante (sau a contravalorii acestora dacă nu
au mai fost identificate) folosite de inculpaţi la agresarea persoanelor vătămate, respectiv:
(a) de la inculpatul ... suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea unui hârleţ, a unei
furci şi a trei bâte din lemn, bunuri ce se aflau la stâna sa la momentul la care inculpaţii le-au luat
şi au plecat în urmărirea persoanelor vătămate.
(b) de la inculpatul ... autoturismul marca Citroen model Xsara de culoare gri-argintiu
(serie de identificare ...).
În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 Cod Procedură Penală instanţa a obligat inculpaţii la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și a judecății, fiecare în
măsura în care a determinat efectuarea acestor cheltuieli.
De asemenea, a dispus avansarea onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu din fondurile
Ministerului Justiţiei.
Totodată, a reţinut că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, în cazul condamnării
pentru una din infracțiunile din Anexa la lege instanța va dispune prelevarea de probe biologice
de la persoana condamnată în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice
Judiciare. Având în vedere că infractiunea de omor calificat se regăsește la pct. 2 al anexei
menționate, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de inculpații ..., ..., ... şi ..., operațiune
ce se va realiza potrivit procedurii prevăzute de art. 7 alin. 2 din lege, la momentul introducerii
în penitenciar, de către personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi
în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi,
inculpaţii ..., ..., ..., ..., ... şi persoanele vătămate ..., ..., ... şi ... În motivele de apel formulate
potrivit dispoziţiilor art. 412 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a
invocat nelegalitatea sentinţei apelate, din perspectiva soluţiei de achitare a inculpatului ... Astfel,
s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat
întrucât s-a înarmat cu un obiect contondent, a plecat cu autoturismul în urmărirea persoanelor
vătămate şi a participat activ la distrugerea autoturismului şi la agresarea acestora.
 Un alt aspect de nelegalitate invocat, s-a referit la greşita deducere a perioadei de arest
preventiv în privinţa inculpatului ...
Au mai fost formulate critici de netemeinicie a sentinţei apelate, Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galaţi apreciind mult prea blânde pedepsele aplicate de prima instanţă. S-a solicitat a
fi avute în vedere antecedentele penale ale inculpaţilor ... şi ..., dar şi modalitatea concretă în care
inculpaţii au acţionat.
Persoanele vătămate au criticat următoarele aspecte:
- achitarea inculpatului ... – apreciind că, faţă de probele aflate la dosar, se impunea
condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor întrucât a participat
activ la exercitarea agresiunilor. În cazul în care nu se va reţine coautorat, persoanele vătămate
au apreciat că se impune cel puţin reţinerea unei complicităţi la săvârşirea infracţiunii de tentativă
de omor.
- pedepsele aplicate inculpaților – acestea fiind apreciate mult prea mici. S-a mai solicitat
sancţionarea mai drastică a inculpatului ..., întrucât acesta a avut iniţiativa săvârşirii infracţiunii.
- s-a mai solicitat aplicarea în sarcina tuturor inculpaţilor a pedepselor accesorii și
complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. n) – o) Cod penal.
- pe latură civilă, s-a solicitat admiterea acţiunii civile, aşa cum a fost formulată.
Inculpaţii ... şi ... au formulat următoarele critici:
- pedeapsa aplicată inculpatului ... a fost apreciată mult prea mare, raportat la contribuţia
concretă a acestuia la săvârşirea infracţiunilor; s-a mai apreciat că în mod corect instanța de fond
a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, având în vedere că persoana
vătămată ... i-a pulverizat spray lacrimogen/iritant în ochi;
- referitor la inculpatul ..., s-a solicitat de asemenea reducerea pedepselor aplicate de
prima instanţă.
Inculpatul ... a formulat următoarele critici:
Faptei imputate îi lipseşte tipicitatea subiectivă, fapt pentru care se impune achitarea sa,
în temeiul art. 16 alin. 1 teza II Cod procedură penală. Inculpatul a acţionat pe fondul unui conflict
anterior şi a atitudinii provocatoare a persoanelor vătămate. Acesta nu a intenţionat niciun
moment să suprime viaţa acestora, ci doar să le aplice o corecţie, iar răsturnarea autoturismului
s-a datorat manevrelor greşite şi lipsei de experienţă a şoferului.
Inculpatul a mai solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale a
provocării, prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, dar şi a circumstanţei atenuante judiciare
prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c Cod
procedură penală, apreciindu-se că probele administrate nu sunt apte să răstoarne prezumţia de
nevinovăţie.
Inculpatul ... a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, invocând faptul că nu are antecedente penale, iar contribuția sa la săvârşirea
infracţiunii a fost minimă.
Inculpatul ... a apreciat că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă de omor. Deşi a condus maşina, iniţial a refuzat să participle, dar în cele din urmă a
acţionat la îndemnul lui ... Acesta a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-
a Cod procedură penală.
 Inculpatul a mai solicitat să se reţină în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de
art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate de prima instanţă,
întrucât a încercat să sisteze întregul conflict.
A mai fost criticată măsura de siguranţă a confiscării autoturismului.
În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420
alin. 1 Cod procedură penală.
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală şi art. 420 alin. 5 Cod procedură
penală, instanţa de apel a dispus reaudierea persoanelor vătămate şi a inculpatului ...
Inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi şi desemnaţi din oficiu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub
toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată
că apelurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de persoanele
vătămate ..., ..., ..., ... şi de inculpaţii ..., ... şi ... sunt fondate, iar apelurile inculpaţilor ... şi ...
sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Prin rechizitoriul nr. 823/P/2020 din data de 14.08.2020 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e și f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
2. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e și f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal.
3. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal.
4. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal.
5. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
 În fapt, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut că la data de 01.06.2020, au pus în executare
intenția de a suprima viața persoanelor vătămate ..., ... şi ... Astfel, în timp ce se aflau în
autoturismul marca Land Rover, condus de persoana vătămată ..., le-au lovit intenționat cu
autoturismul Citroen Xsara, condus de inculpatul ..., ambele circulând pe un drum agricol din
extravilanul comunei ... şi au determinat răsturnarea autoturismului în care se aflau cele trei
persoane vătămate. În acest context, au aplicat simultan, multiple lovituri cu obiecte contondente
(bâte, furci, hârleț, levier) atât în autoturism, cât și în zonele vitale ale persoanelor vătămate aflate
în interiorul autoturismului răsturnat, producând persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 6-
7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 7-10
zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 7-8 zile
de îngrijiri medicale pentru vindecare.
A. În ceea ce priveşte latura penală, în urma propriului demers analitic asupra datelor
cauzei prin raportare atât la criticile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de
inculpaţi cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că soluția de
condamnare a inculpaţilor ..., ..., ... şi ... este conformă cu probele de vinovăție administrate, iar
apărările acestora sunt străine de probele cauzei.
În acest sens, Curtea reține că prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor
datelor relevate de actele dosarului și, printr-o apreciere obiectivă și convingătoare a întregului
material probator administrat, a reținut și a stabilit corect atât situația de fapt dedusă judecății,
cât și vinovăția inculpaţilor menţionaţi anterior.
Astfel, situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu este oarecum recunoscută de toate părţile
implicate, cu unele nuanţări.
Un prim moment, generator al conflictului, s-a derulat între inculpatul ... şi persoanele
vătămate. Acesta ar fi intrat cu animalele în cultura de floarea soarelui a persoanelor vătămate,
fapt ce le-a determinat pe acestea să intervină. Persoanele vătămate au susţinut că ... a ridicat bâta
spre maşina lor - aspect pe care inculpatul îl neagă. Mai mult, acesta susţine că a fost agresat fără
vreun motiv.
Oricum ar fi, cert este că ... i-a pulverizat lui ... spray lacrimogen în ochi. ... s-a întors la
stâna lui ... şi a povestit incidentul.
Auzind cele întâmplate, ... s-a enervat şi le-a cerut celor prezenţi să-l însoţească pentru
a-i bate pe cei de la ferma lui ... ... susţine că el a vrut doar să vadă ce s-a întâmplat, însă ceilalţi
inculpaţi susţin contrariul (că au plecat cu intenţia de a-i agresa).
Inculpaţii au solicitat atât primei instanţe de judecată, cât şi instanţei de apel reţinerea în
favoarea lor a circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod
penal - dat fiind incidentul petrecut între ... şi cele trei persoane vătămate.
Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare se impune, potrivit art. 75
alin. 1 lit. a Cod penal, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii,
adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie
puternică;
starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din
partea persoanei vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza
infracţiunii săvârşite de cel provocat;
 provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a
demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă;
riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva
autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.
Astfel, pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul
provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare
sau emoţie în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă,
săvârşind astfel infracţiunea.
În speța de față, conduita persoanelor vătămate putea reprezenta un act provocator pentru
inculpatul ... - care fusese victima jetului de spray lacrimogen pulverizat de ... - aşa cum în mod
corect a reţinut şi prima instanţă de judecată.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., acesta nu a fost victima directă a vreunui act ilicit şi
provocator al persoanelor vătămate. Faptul că ... i-a relatat incidentul, nu poate avea valenţa unui
act provocator întrucât între cei doi nu exista o legătură atât de apropiată, încât să determine o
puternică tulburare sau emoţie inculpatului ... Între acesta şi persoanele vătămate exista o stare
conflictuală constantă, generată însă şi de propria sa conduită. Astfel, persoanele vătămate au
relatat că ciobanii angajaţi la stâna inculpatului intrau frecvent cu oile pe terenurile cultivate de
..., fapt ce a condus la crearea unei stări conflictuale. Această stare a fost amplificată şi de
conduita agresivă a inculpatului ... faţă de persoana vătămată ... Sintetizând, am putea conchide
că inculpatul ... a provocat deopotrivă reacţia persoanelor vătămate şi nu poate invoca acest
aspect în favoarea sa.
În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, aceştia nu au avut nicio legătură cu cele
întâmplate, ei implicându-se în conflict la propunerea lui ..., faţă de care se aflau într-o relaţie de
subordonare sau de prietenie. Drept urmare, scuza provocării nu le poate profita.
Revenind la situaţia de fapt, Curtea va reţine că cele ce s-au petrecut mai departe sunt
prezentate diferit de persoanele implicate, potrivit propriului interes.
Inculpatul ... susţine că ... a luat un băţ asupra lui, dar nu a văzut alte obiecte contondente
în maşină. Ar fi existat potrivit inculpatului un alt episod în care ... i-ar fi pulverizat şi lui spray
lacrimogen în faţă, când i-a cerut socoteală de cele întâmplate (neconfirmat de vreunul dintre
ceilalţi inculpaţi). Cele două autoturisme s-au pus apoi în mişcare, iar autoturismul în care se
aflau persoanele vătămate a virat brusc şi apoi s-a răsturnat. În faţa primei instanţe de judecată
inculpatul recunoaşte că maşina lor a acroşat, din greşeală, autoturismul în care se aflau
persoanele vătămate.
Cu toţii au coborât din maşină. ... a spart cu băţul pe care îl avea, parbrizul maşinii, însă
persoanele din interior nu au fost lovite. Inculpatul se erijează într-un salvator şi susţine că a luat
băţul de la ... pentru a-l împiedica să mai lovească şi l-a scos afară pe ...
Inculpatul ... susţine însă că ... le-a cerut tuturor celor prezenţi să meargă să îi bată pe cei
de la ferma lui ..., fapt pentru care au urcat cu toţii în maşina lui ... Înainte de a pleca, ... a pus
nişte bâte în portbagaj şi avea un hârleţ în mână, iar ... ţinea lângă el o furcă. Au mers mai întâi
la ferma lui ..., dar nu au găsit vreo persoană şi atunci au plecat pe câmp. La un moment dat, au
văzut un autoturism, l-au recunoscut ca fiind de la ferma lui ... şi au accelerat spre acesta.
Pasagerii acelui autoturism i-au văzut şi au încercat să fugă. ... a mărit viteza, ajungându-l din
urmă. Când acel autoturism a intrat în grâu, ... l-a lovit din spate, cu viteză mare. Acesta s-a
răsturnat imediat, pe partea stângă. Inculpaţii au oprit ceva mai încolo. ... a coborât primul, a luat
bâtele şi le-a împărţit lui ..., ... şi lui ... El a luat hârleţul, iar ... furca. ... a început să lovească
autoturismul în mai multe zone şi apoi a lovit parbrizul, până l-a spart. Toţi ceilalţi au lovit maşina
cu bâtele, inclusiv ... Au fost sparte şi geamurile laterale. A fost spart şi geamul din spate şi prin
acela inculpatul a lovit cu bâta, în interiorul autoturismului, spre locul unde se afla ... ... se urcase
pe autoturismul răsturnat şi lovea de acolo pe cei din interior, prin geamurile laterale. Când ... a
început să pulverizeze spray lacrimogen, inculpaţii s-au oprit, iar persoanele vătămate au ieşit
din autoturism şi au reuşit să fugă. Inculpatul a susţinut că a lovit-o doar pe ...
Inculpatul ... confirmă şi el că ... le-a propus să meargă să îi bată pe cei care pulverizaseră
spray în faţa lui ... Acesta şi ... au pus în portbagaj nişte obiecte cu coadă şi bâte. La un moment
dat, ... a observat maşina agresorilor şi i-a cerut lui ... să se deplaseze în acea direcţie. Acesta s-a
conformat, a mărit viteza cu care conducea maşina, iar autoturismul urmărit a mărit şi el viteza.
Inculpatul ... i-a cerut lui ... să intre cu maşina în maşina persoanelor vătămate susţinând că îşi
asumă toată răspunderea. Când au ajuns în câmp, ... a intrat intenţionat cu partea din faţă a maşinii
în partea din spate a autoturismului urmărit. Maşina acroşată s-a răsturnat pe o parte. Cu toţii au
coborât din autoturism şi, la îndemnul lui ..., au luat câte un obiect contondent. ... a luat un hârleţ,
... şi ... au luat câte o bâtă. Cu aceste obiecte au început să lovească maşina răsturnată. Inculpatul
încearcă să-şi minimalizeze contribuţia, susţinând că a fugit de la faţa locului, iar ... a rămas lângă
maşină.
În faţa primei instanţe de judecată, inculpatul şi-a schimbat declaraţiile, susţinând că
autoturismul în care se aflau persoanele vătămată s-a răsturnat atunci când încerca să ocolească
o căruţă. Inculpaţii nu ar fi făcut altceva decât să le ajute pe acestea să iasă din maşină. Singurul
care avea un obiect contondent (un băţ) era ...
Inculpatul ... recunoaşte în faza de urmărire penală că, la cererea lui ... de a merge să-i
bată pe agresorii lui ..., s-a urcat şi el în maşină. A văzut şi el prezenţa obiectelor contondente
(un hârleţ, o furcă, un băţ, un levier), susţinând însă, că el nu avea nici un obiect asupra sa. ... i-a
spus lui ... să intre în maşina persoanelor vătămate. S-au apropiat cu viteză şi au lovit maşina
acestora, răsturnând-o pe o parte. Inculpatul susţine că a rămas în maşină, iar toţi ceilalţi au
coborât şi au început să lovească maşina răsturnată cu obiectele contondente. ... a lovit toată
maşina până a ajuns la parbriz, pe care l-a spart. ... a lovit şi el în mod repetat, cu furca. Când
persoanele vătămate au ieşit din maşină, inculpaţii le-au luat la bătaie. Inculpatul a susţinut că
acestea au fost lovite atât în zona capului, cât şi pe corp. ... a lovit-o pe persoana vătămată ..., iar
... şi ... îl loveau pe ... După ce conflictul s-a încheiat, el şi ... s-au întors pe jos la stână.
În faţa instanţei de judecată inculpatul a revenit complet asupra acestor declaraţii,
susţinând că nu a fost în maşină la momentul agresării persoanelor vătămate întrucât se afla cu
oile la păscut.
Inculpatul ... confirmă că ... a propus să meargă să vorbească cu persoanele vătămate. ...
luase un hârleţ, iar ... o bâtă. ... pusese în portbagaj o furcă. La scurt timp au zărit autoturismul
persoanelor vătămate. Inculpatul confirmă că nu a existat vreo căruţă în zonă. Când autoturismele
au ajuns pe câmp, ... a intrat în partea din dreapta spate a maşinii de teren, iar aceasta s-a răsturnat.
... a strigat la inculpaţi să ia bâtele şi să meargă la persoanele vătămate. Inculpatul susţine că toţi
ceilalţi au coborât, dar el a rămas la volan. Persoanele vătămate au rămas blocate în maşină, iar
... şi ... îi loveau pe aceştia, prin parbriz. ... a lovit maşina cu bâta şi apoi a lovit-o în cap pe ...
Inculpatul nu a văzut exact ce a făcut ... Când a realizat că cei patru agresori îi vor omorî, a
coborât din maşină şi a încercat să-i oprească. ... striga însă „Lasă că vă arăt eu! Vă omor!” Când
persoana vătămată ... a pulverizat spray lacrimogen, inculpaţii s-au retras, iar persoanele
vătămate au reuşit să iasă din maşină şi au fugit. Percepţia inculpatului a fost că ... nu a încercat
vreun moment să salveze persoanele vătămate şi le-ar fi omorât dacă nu intervenea el. Cu toţii
au rămas la faţa locului, până a venit ... să îi tracteze. La un moment dat, ... şi ... au coborât din
dubă şi au plecat pe jos la stână.
Având în vedere şi faptul că, potrivit teoriei şi practicii judiciare, depoziţiile inculpatului
sunt divizibile, Curtea va acorda valenţă probatorie doar declaraţiilor date de inculpaţi în faza de
urmărire penală care se coroborează şi sunt susţinute de ansamblul probatoriu din cauză.
Vom reţine aşadar că iniţiativa agresării persoanelor vătămate i-a aparţinut inculpatului
..., care şi-a manifestat încă de la început această intenţie (confirmată chiar şi de ceilalţi inculpaţi).
Pentru a pune în aplicare acest plan, inculpaţii s-au înarmat cu diferite obiecte contondente şi
chiar tăietoare-înţepătoare (un hârleţ, o furcă, mai multe bâte).
În faza de cercetare judecătorească inculpatul ... a încercat să avanseze ipoteza că
autoturismul în care se aflau persoanele vătămate s-ar fi răsturnat atunci când a ajuns pe câmp şi
a ocolit o căruţă. Este singulară şi chiar hilară această apărare, în condiţiile în care niciunul dintre
inculpaţi (nici chiar ...) nu a menţionat în faza de urmărire penală prezenţa vreunei căruţe în zonă.
... arată chiar explicit că nu au întâlnit nicio căruţă.
În schimb, toţi inculpaţii (cu excepţia lui ...) au susţinut în faza de urmărire penală că la
propunerea lui ..., autoturismul în care se aflau persoanele vătămate a fost în mod deliberat
răsturnat de ..., care se afla la volan. Astfel, ... chiar l-a încurajat să facă acest lucru, susţinând că
îşi va asuma întreaga răspundere.
Faptul că în faza de cercetare judecătorească inculpaţii şi-au schimbat declaraţiile, nu
determină Curtea să le aprecieze ca fiind plauzibile întrucât nu se coroborează cu vreun alt mijloc
de probă. Dimpotrivă, declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală se coroborează atât
cu declaraţiile persoanelor vătămate (care au rămas constante în susţineri pe tot parcursul
procesului penal), cât şi cu celelalte mijloace de probă.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto care a concluzionat că ... nu a avut
posibilitatea de a evita impactul, el accelerând pentru a scăpa de conducătorul autoturismului
aflat în spatele său, respectiv ... Conducătorul autoturismului Citroen Xsara, ..., prin manevrele
efectuate (accelerare, respectiv urmărire) a determinat producerea impactului.
Expertiza mai reţine faptul că ... avea posibilitati multiple de evitare a coliziunii, locul în
care s-a produs coliziunea permiţând efectuarea oricărei manevre de evitare-frânare, ocolire, etc.
În răspunsul la obiecţiunile formulate de inculpaţi, expertul arată că pentru depăşirea unei
eventuale căruţe nu era necesară o ocolire de 15 m pe drumul de ţară. A fost exclusă de asemenea
o eventuală eroare de conducere a inculpatului ..., dat fiind comportamentul manifestat ulterior.
Concluzia expertului a fost în sensul că ... nu a avut nicio intenţie de a evita accidentul.
Curtea mai reţine ca fiind deosebit de relevantă înregistrarea apelului efectuat de persoana
vătămată ... la Serviciul Unic de Urgență 112. „Suntem urmăriți, o mașină, pe câmp, cu intenția
de a ne lovi din spate. ... vine cu mașina cu viteză. Ia uite ne-au și lovit! Aoleu, ne-au răsturnat!”
Imediat ce au reuşit să răstoarne autoturismul în care se aflau persoanele vătămate
inculpaţii au coborât, s-au înarmat cu obiectele contondente cu care veniseră şi au declanşat
atacul. Au lovit autovehiculul din toate părţile şi mai apoi au spart geamurile, pentru a ajunge în
interior. Cu aceleaşi obiecte contondente au lovit apoi persoanele vătămate în zona capului
(acestea erau căzute pe o parte) şi a corpului.
 Deşi fiecare dintre inculpaţi a încercat să-şi minimalizeze contribuţia, ceilalţi i-au infirmat
susţinerile. Vom reţine prin urmare că inculpaţii au coborât cu toţii din autoturismul cu care
veniseră, s-au înarmat şi au atacat autoturismul Land Rover în care se aflau persoanele vătămate
şi le-au agresat pe acestea din urmă.
Referitor la apărările formulate de inculpaţi, privind neîntrunirea tipicităţii subiective a
infracţiunii de tentativă la omor, Curtea va reţine că această infracţiune se săvârșește cu intenţia
de a suprima viaţa unei persoane („animus necandi”), iar nu cu intenţia generală de a vătăma.
Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art. 188 Cod penal cuprinde implicit ideea
orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește
noţiunea de „dol special”, definit ca voinţa de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă”,
prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se
incriminează producerea unui rezultat determinat.
Fapta este săvârșită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale,
urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte”, iar cu intenţie indirectă când „prevede
rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui”. Ceea ce
deosebește deci intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv. În timp ce la intenţia
directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să
se producă acel rezultat și nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de
efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste
rezultate se va produce.
În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere
se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia
infractorului faţă de rezultat. Demonstrează astfel intenţia de ucidere: perseverenţa cu care
inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor,
unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); aplicarea unei singure lovituri în
regiunea gâtului, în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe
tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur.
Analizând aceste criterii prin prisma situației de fapt anterior expuse în prezenta hotărâre,
se constată că acestea sunt îndeplinite, ceea ce face ca încadrarea juridică dată faptei prin
rechizitoriu să fie corectă – tentativă de omor. Astfel, inculpaţii au răsturnat autoturismul în care
se aflau persoanele vătămate, s-au înarmat cu diferite obiecte contondente dintre care unele
tăietoare-înţepătoare (hârleţ, furcă) şi au aplicat persoanelor vătămate multiple lovituri cu aceste
obiecte, îndeosebi în zona capului.
Chiar dacă initial inculpaţii au avut doar cu intenţia de a aplica o corecţie persoanelor
vătămate, comportamentul lor ulterior şi modul cum s-au derulat evenimentele relevă
împrejurarea că, deși nu au urmărit uciderea persoanelor vătămate, au prevăzut însă posibilul
rezultat letal al actelor de violenţă săvârşite și au acceptat producerea acestui rezultat. Rezoluţia
în baza căreia au acţionat inculpaţii este dovedită cu elementele exterioare ale faptelor lor. Este
irelevant, sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei, dacă leziunile produse au pus sau nu
în primejdie viaţa victimelor, câtă vreme inculpaţii au prefigurat şi realizat o acţiune potenţial
tanato-generatoare îndreptată împotriva unei zone vitale.
Doar prezenţa de spirit a persoanei vătămate ..., care a apelat Serviciul Unic de Urgență
112 exact în timpul agresiunilor (lucru pe care inculpaţii l-au auzit), a pus capăt incidentului şi a
împiedicat producerea unor consecinţe mult mai grave. Realizând că urmează să sosească
organele de poliţie, inculpaţii s-au oprit şi au permis persoanelor vătămate să se îndepărteze în
fugă. De altfel, în înregistrarea apelului efectuat de persoana vătămată ... la Serviciul Unic de
Urgență 112 se aud pe fundal inculpaţii cum ameninţă şi strigă „Vă omor!... omoară-i!... Vine
poliția!? …Oprește-te, ...!”
Rapoartele de primă expertiză medico-legală asupra persoanelor vătămate confirmă
prezenţa leziunilor la nivelul capului şi a membrelor superioare.
Nu în ultimul rând, este relevantă şi conduita ulterioară a inculpatului ..., care a încercat
să ascundă autoturismul marca Citroen Xsara, a reclamat la poliţie agresarea lui ... de către
persoana vătămată ... şi mai apoi a încercat să se sustragă cercetărilor. Şi inculpatul ... a stat fugar
la diferite stâne de pe raza județului ... și ulterior a plecat într-un alt judeţ.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea nu va putea primi apărările inculpaţilor, apreciind că
în cauză sunt întrunite atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv elementele de tipicitate
ale infracţiunii de tentativă de omor. Din probele existente la dosar se poate reține că inculpații
au acționat în mod coordonat, iar acțiunile lor s-au intersectat în acelaşi scop comun.
B. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., Curtea nu împărtăşeşte punctul de vedere al
primei instanţe de judecată.
Astfel, toate probele aflate la dosar îl plasează pe acesta la locul evenimentelor. Deşi în
faza de cercetare judecătorească inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor anterioare, Curtea va
aprecia că declaraţiile date în faza de urmărire penală corespund adevărului.
Inculpaţii ... şi ... confirmă că ... se afla la stână când ... a ajuns acolo şi a relatat incidentul
cu ... şi s-a urcat cu ei în maşină când au plecat în căutarea persoanelor vătămate. ... confirmă şi
el prezenţa lui ... pe bancheta din spate a autoturismului marca Citroen Xsara.
Martorul ... arată că ... a ajuns la stână înaintea lui ... Acesta nu a observat când au plecat
inculpaţii cu maşinile însă, după ce a adăpat animalele şi a revenit la bordei, nu se mai afla nicio
persoană acolo. La scurt timp, inculpaţii ... şi ... au revenit pe jos, dinspre zona ...
Contribuţia concretă a inculpatului la săvârşirea infracţiunii este însă mai greu de stabilit.
Acesta a negat încă din faza de urmărire penală că ar fi lovit autoturismul persoanelor vătămate
ori că le-ar fi agresat pe acestea, declarând că a rămas în maşină.
Inculpatul ... susţine că ... a rămas lângă maşină, iar ... nu a văzut cu exactitate ce a făcut
acesta.
Doar inculpatul ... a relatat că ... a avut o bâtă în mână, cu care a lovit autoturismul
persoanelor vătămate.
Persoanele vătămate nu au putu oferi relaţii despre contribuţia concretă a fiecărui inculpat,
ele apreciind că au fost atacate de 5-6 agresori.
Deşi nu se poate stabili cu certitudine că inculpatul ... ar fi agresat persoanele vătămate,
Curtea apreciază că prezenţa sa la locul evenimentelor, faptul că era înarmat ca şi ceilalţi cu un
obiect contondent cu care a lovit autoturismul Land Rover, are caracterul unui sprijin moral
acordat autorilor infracţiunii de tentativă de omor, între acesta şi ceilalţi inculpaţi existând o
legătură subiectivă, în sensul conlucrării pentru producerea rezultatului socialmente periculos.
Astfel, chiar simpla prezenţă a inculpatului ... în planul infracţional are semnificaţia unei
complicităţi morale la comiterea faptei de tentativă de omor întrucât acesta, nu numai că nu a
intervenit pentru a împiedica săvârşirea agresiunilor, dar a şi acţionat, în sensul distrugerii unui
autoturism - înlesnind astfel şi ajutând la întărirea hotărârii celorlalţi inculpaţi de a suprima viaţa
victimelor. Mai mult, întreaga acţiune a avut un caracter oarecum premeditat întrucât conflictul
nu a fost unul spontan, ci dimpotrivă, inculpaţii s-au înarmat şi au pornit cu maşina în căutarea
persoanelor vătămate, iar ... cunoştea unde merge şi ce gânduri are ...
Potrivit art. 48 Cod penal complice este persoana care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în
orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Complicitatea, în raport cu celelalte forme de participaţie penală, reprezintă o contribuţie
indirectă la săvârşirea infracţiunii. Complicele nu determină şi nici nu realizează în mod
nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci înlesneşte această realizare, făcând prin sprijinul
pe care îl dă, ca autorul să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur fapta incriminată.
Sub raportul laturii obiective, pentru existenţa complicităţii trebuie să fie îndeplinite trei
condiţii principale şi anume: să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către o altă persoană (autor) o
faptă prevăzută de legea penală; să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor
la săvârşirea acelei fapte şi contribuţia complicelui să fie efectivă, respectiv să fi folosit în fapt
la săvârşirea de către autor a acţiunii sau inacţiunii respective.
În ceea ce priveşte actele de sprijinire a săvârşirii faptei de către autor, acestea pot fi acte
de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei prevăzute de legea penală
(complicitate materială) sau acte de înlesnire sau ajutor în vederea realizării laturii subiective a
faptei (complicitatea morală).
Complicitatea morală constă în efectuarea de acte de sprijinire a săvârşirii infracţiunii pe
latura ei psihică, cum ar fi întreţinerea sau consolidarea hotărârii autorului de a săvârşi fapta,
darea de sfaturi sau indicaţii în acest scop, promisiunea de a tăinui bunurile provenite din
săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor, determinarea altor persoane ca ele să sprijine, în
calitate de complici, săvârşirea faptei (instigare la complicitate) etc.
Sub aspectul laturii subiective, complicitatea presupune prevederea de către complice a
acțiunii sau inacțiunii ce urmează să fie executată de autor și a urmărilor ei, alăturarea actului
complicelui la acțiunea sau inacțiunea realizată de autor, acceptarea sau urmărirea de către
complice a producerii urmărilor prevăzute.
Din probele existente la dosar, se poate reține că prezenţa inculpatului ... alături de ceilalţi
inculpaţi şi participarea acestuia la săvârşirea infracţiunii de distrugere a autoturismului Land
Rover a constituit o complicitate morală întrucât a creat autorilor o stare psihică favorabilă
comiterii infracţiunii de tentativă de omor, dându-le curaj pentru punerea în aplicarea hotărârii
infracţionale luate, ori pentru continuarea acţiunii. Mai mult, în opinia Curţii, ... a realizat că
prezenţa sa constituie un astfel de ajutor, astfel încât este clară poziţia sa subiectivă faţă de
rezultatul socialmente periculos.
Prin urmare, soluţia ce se impune este schimbarea încadrării juridice şi condamnarea
inculpatului ... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat,
prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal, în
referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal.
C. Individualizarea pedepselor:
Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea consideră că
este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a
infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)
natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii
infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa
infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia
familială şi socială].
Deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume
inculpat, pe care este menită să-l reeduce şi a cărui readaptare socială diferă de a celorlalţi
inculpaţi, orice deosebire sub aspectul posibilităţii de îndreptare şi reeducare a inculpaţilor
răsfrângându-se şi asupra sancţiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al
faptei comise.
În procesul de individualizare a pedepselor, Curtea consideră că trebuie avută în vedere
atât prevenția specială, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul
evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în
comiterea unora astfel de infracțiuni, precum şi prin retribuție (expresie a indignării societăţii în
ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne
nesancționate).
Faţă de logica regimului sancţionator reglementat de noul Cod penal, Curtea apreciază că
în procesul de individualizare instanţa trebuie mai întâi să stabilească pedeapsa, iar apoi să
evalueze dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei, pentru ca ulterior, în situaţia în care apreciază
că se impune aplicarea pedepsei să stabilească dacă se impune executarea pedepsei sau
suspendarea sub supraveghere a acesteia.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor ... şi ..., Curtea
apreciază că acesta nu a fost just individualizat în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 din
Codul penal.
Instanța reține că pentru a acționa ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să
fie în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale făptuitorului, să influențeze rațiunea,
sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice în mod statornic comportamentul.
Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul și măsura sa reflectă
gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională,
convingătoare, justă și echitabilă.
În plus, pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, care rămâne
totuși în centrul procesului de individualizare, dar și cu periculozitatea infractorului, cu gradul
său de moralitate și cu șansa de reeducare pe care o prezintă.
Aplicând în cauză considerațiile teoretice expuse anterior, instanţa va avea în vedere
gravitatea ridicată a faptelor reţinute în sarcina inculpatului ... şi modalitatea concretă în care
acesta s-a angajat în câmpul infracţional. Astfel, Curtea va reţine că inculpatul ... este cel care a
avut iniţiativa săvârşirii infracţiunilor şi care i-a atras pe ceilalţi inculpaţi în conflictul cu
persoanele vătămate. Tot lui i-a aparţinut ideea răsturnării autoturismului Land Rover, susţinând
că îşi asumă tot ceea ce se va întâmpla – pentru a le întări celorlaţi inculpaţi convingerea de a se
implica. Vom remarca aşadar o agresivitate deosebită a acestui inculpat şi o sfidare totală a
normelor de convieţuire socială.
Inculpatul ... a avut şi el o contribuţie importantă la săvârşirea infracţiunilor, participând
activ la agresarea persoanelor vătămate. Curtea nu poate reţine în favoarea acestuia o
circumstanţă atenuantă aşa cum a solicitat, câtă vreme el este cel care a răsturnat autoturismul în
care se aflau persoanele vătămate cu propriul său mijloc de transport, pe care l-a pus în slujba
unui scop atât de josnic, dând curs propunerii lui ...
 Nu în ultimul rând, instanţa va avea în vedere şi datele ce caracterizează persoana
inculpaţilor.
... este cunoscut în comunitate ca fiind o persoană care inspiră teamă. Martorul ... îl descrie
pe inculpatul acesta ca fiind o persoană violentă, aspect confirmat şi de inculpatul ... Acesta din
urmă a susţinut că ... a fost implicat în multe scandaluri, din cauza faptului că animalele sale intră
pe terenurile altor persoane şi provoacă stricăciuni.
Mai mult, inculpatul are un potențial criminogen extrem de ridicat. Potrivit fişei de cazier
judiciar acesta a mai fost condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni deosebit de grave, atât în
ţară, cât şi în străinătate. Această împrejurare denotă o periculozitate sporită şi o perseverenţă
deosebită în comiterea unor fapte penale, precum şi faptul că sancţiunile stabilite până în prezent,
dar şi clemenţa organelor judiciare nu l-au convins pe inculpat că respectarea legii este o
necesitate şi că numai prin respectarea legii va putea evita aplicarea în viitor a unor pedepse.
Şi inculpatul ... are antecedente penale, fiind recidivist. Perseverenţa sa infracţională şi
apetitul pentru încălcarea normelor de convieţuire socială trebuie mai aspru sancţionate.
De asemenea, pe parcursul urmăririi penale, dar și pe parcursul judecății, inculpaţii au
demonstrat o slabă conştientizare a gravităţii faptelor şi a consecinţelor acestora, denaturând
realitatea.
Analizând deopotrivă circumstanțele personale ale inculpaţilor (corect apreciate de prima
instanţă), dar și gravitatea faptelor în sine, nu putem ajunge la concluzia că aplicarea unor
pedepse apropiate de minimul legal satisface exigențele individualizării pedepsei.
Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la viaţă, statuat în art. 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezintă ,,regele
drepturilor”.
Dreptul la viaţă reprezintă un atribut inalienabil al persoanei şi reprezintă valoarea
supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte
drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie şi de instrumentele internaţionale de protecţie a
drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, împrejurare care determină caracterul axiologic al acestui
drept.
Apreciem astfel că argumentele expuse mai sus, pledează pentru majorarea cuantumului
pedepselor aplicate inculpaţilor ... şi ..., care se impune în vederea realizării scopului educativ –
preventiv al pedepsei penale şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi
regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal pot constitui circumstanţe atenuante judiciare
împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea
infractorului.
Modalitatea în care inculpaţii ..., ... şi ... au fost antrenaţi în activitatea infracţională, faptul
că doi dintre ei erau ciobani la stâna inculpatului ... şi erau direct subordonaţi acestuia,
împrejurarea că ... s-a împotrivit iniţial implicării şi a avut mai apoi contribuţia cea mai redusă
justifică, în opinia Curţii, reținerea în favoarea acestora a circumstanței atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
În opinia Curții, o reducere a cuantumului pedepselor efectiv aplicate pentru fiecare
infracțiune, până spre minimului special posibil, reprezintă o pedeapsă suficientă pentru a
sancţiona în mod corespunzător atât gravitatea fiecăreia dintre infracţiunile deduse judecăţii, cât
şi periculozitatea infracțională a inculpaţilor.
 Curtea va mai avea în vedere şi faptul că ... şi ... sunt infractori primari.
D. Motivul de nelegalitate invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi cu privire
la greşita deducere a perioadei de arest preventiv în privinţa inculpatului ... este fondat.
Față de acest inculpat s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, prin mandatul de arestare
nr. 43/UP/30-06.2020. La data de 22.07.2020, prin încheierea de şedinţă pronunțată în dosarul
2141/121/2020, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Galați a confirmat arestarea
preventivă a inculpatului ... și punerea în executare a mandatului de arestare preventivă.
Prin urmare, în temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, se impunea deducerea perioadei arestării
preventive începând cu data de 22.07.2020 la zi, în privința acestui inculpat.
E. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, facem următoarele precizări:
1. Cuantumul daunelor materiale a fost în mod corect stabilit de prima instanţă de
judecată. În cadrul procedurilor judiciare, pentru stabilirea valorii acestora este necesar ca
prejudiciul să fie cert, actual (sau viitor) şi susţinut de mijloacele de probă administrate în cauză.
Valoarea reală a prejudiciului material nu poate avea la bază prezumţii şi presupuneri, în lipsa
unor probatorii care să confirme mai presus de orice dubiu cuantumul sumelor cheltuite de partea
civilă pentru asistenţa şi îngrijirea sa medicală.
Instanţa de apel reține că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile
delictuale, respectiv existenţa unui prejudiciu de ordin material nereparat încă, produs ca urmare
a faptei ilicite, legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs, precum
şi vinovăţia inculpaţilor, ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia.
În concret, părţile civile nu au depus la dosar decât contractul de vânzare-cumpărare a
autoturismului marca Land Rover. Nu au fost administrate probe din care să rezulte că
autoturismul ar fi suferit o daună totală care să justifice acordarea întregului preţ de achiziţie a
acestuia. Mai mult, nu s-a făcut nici o evaluare a daunelor suferite de autoturism în urma faptei
săvârşite de inculpaţi, prin urmare prima instanţă nu a putut decât să aproximeze prejudiciul
material încercat.
2. Daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material
suferințele fizice sau psihice ale părţii civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tolstoy Miloslovsky c.
Regatul Unit) s-a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de
proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale
ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, prin punerea în primejdie a vieţii
victimei.
Deși apelantele părţi civile contestă cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de
fond, Curtea apreciază că evaluarea prejudiciului moral s-a făcut corect, prin raportare la criterii
obiective, soluția fiind atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române, cât și cu
interpretarea constantă a jurisprudenței europene.
F. Critica formulată de persoanele vătămate, privind aplicarea în sarcina tuturor
inculpaţilor a pedepselor accesorii și complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. n – o Cod
penal, este nefondată - prima instanţă a aplicat fiecărui inculpat aceste pedepse.
G. Cât priveşte confiscarea autoturismului inculpatului ..., luarea acestei măsuri de
siguranţă este justificată. Astfel, dispoziţiile art. 112 lit. b Cod penal prevăd că sunt supuse
confiscării speciale bunurile care au fost folosite în orice mod sau destinate a fi folosite la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului. În speţa de faţă,
autoturismul marca Citroen Xsara satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale pentru a
putea fi confiscat, respectiv este proprietatea inculpatului ..., a servit la săvârşirea de către acesta
din urmă a unei infracţiuni intenţionate, nejustificată, iar valoarea bunului supus confiscării nu
este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptelor (o infracţiune de tentativă de omor
şi o infracţiune de distrugere).
Pentru considerentele dezvoltate mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură
penală, urmează a fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de
persoanele vătămate ..., ..., ... şi ... şi de inculpaţii ..., ... şi ... împotriva sentinţei penale nr.
174/24.06.2021 a Tribunalului Galaţi.
Va fi desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, şi, în rejudecare:
1. Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e şi f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art.
41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 12 (doisprezece) ani închisoare, la 16
(şaisprezece) ani închisoare.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 41
Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 2 (doi) ani închisoare, la 3 (trei) ani
închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 (şaisprezece) ani
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (1 an închisoare), rezultând o pedeapsă totală de
17 (şaptesprezece) ani închisoare.
2. Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1
Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art.
41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 12 (doisprezece) ani închisoare, la 13
(treisprezece) ani închisoare.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 41
Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 2 (doi) ani închisoare, la 2 (doi) ani şi 6
(şase) luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (10 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală
de 13 (treisprezece) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
3. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e şi f Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal,
art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal, de la 6 (şase)
ani închisoare, la 5 (cinci) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
Va menţine pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal,
art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal, de 6 (şase) luni
închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 9 (nouă) luni
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală
de 5 (cinci) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare.
Va menţine dispoziţiile privind revocarea beneficiul liberării condiţionate privind restul
de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 340/29.06.2009 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr.
4168/11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi va dispune executarea acestui rest alături
de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, urmând ca inculpatul ... să execute 5 (cinci) ani, 11
(unsprezece) luni şi 1.495 zile închisoare.
4. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal de la 7
(şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la 6 (şase) ani închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, de la 1
(un) an şi 3 (trei) luni închisoare, la 1 (un) an închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare,
sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (4 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 6 (şase)
ani şi 4 (patru) luni închisoare.
5. Va înlătura dispoziţiile privind achitarea inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1
Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice
a faptei reţinute în sarcina inculpatului ... din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută
de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit.
f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, în infracţiunea de complicitate la tentativă de
omor calificat, prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală va condamna pe inculpatul ... la o
pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tentativă de
omor calificat, prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal,
reţinând în favoarea acestuia şi dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod
penal.
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, de la 1
(un) an şi 3 (trei) luni închisoare, la 1 (un) an închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
 În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare,
sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (4 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 5 (cinci)
ani şi 4 (patru) luni închisoare.
Va obliga pe inculpatul ..., în solidar cu inculpaţii ..., ..., ... şi ... şi la plata daunelor morale
către părţile civile ..., .... şi ..., în modalitatea stabilită de prima instanţă.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare
prezentei decizii.
În temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, apelurile
declarate de inculpaţii ... şi ... vor fi respinse ca nefondate.

11. Titlu: confiscare specială – bun folosit la săvârşirea infracţiunii

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală.
Legislaţie relevantă: art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal
Rezumat: Inculpaţii au pus în executare intenția de a suprima viața persoanelor vătămate şi au
determinat răsturnarea autoturismului în care se aflau acestea. În acest context, au aplicat
simultan, multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) atât în autoturism,
cât și în zonele vitale ale persoanelor vătămate aflate în interiorul autoturismului răsturnat,
producându-le leziuni ce au necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În aceste condiţii este justificată confiscarea autoturismului inculpatului ..., prin prisma
dispoziţiilor art. 112 lit. b Cod penal prevăd că sunt supuse confiscării speciale bunurile care au
fost folosite în orice mod sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală, dacă sunt ale făptuitorului. În speţa de faţă, autoturismul marca Citroen Xsara satisface
cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale pentru a putea fi confiscat, respectiv este proprietatea
inculpatului ..., a servit la săvârşirea de către acesta din urmă a unei infracţiuni intenţionate,
nejustificate (tentativă de omor), iar valoarea bunului supus confiscării nu este vădit
disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptelor.

Decizia penală nr. 331/A/03.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 174 din data de 24.06.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost
respinsă cererea inculpatului ... de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2
Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și f)
Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod Penal în referire la art. 43 alin. 5
Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
 În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia persoanele vătămate ..., ... şi ...
şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 8
luni închisoare la 12 ani şi 8 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ...
şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele vătămate
..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele anterior
aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 8 luni
închisoare la 12 ani şi 8 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la zi.
A fost admisă cererea inculpatului ... de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, precum şi la pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1lit. a) – dreptul de a fi
ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanele
vătămate ..., ... şi ... pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit.
f) Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a), art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod Penal în
referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.
a), art. 77 lit. a) Cod Penal și art. 41 Cod penal în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal (faptă din
01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, sporită cu 2
luni închisoare la 6 ani şi 2 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ...
În temeiul art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h)– dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 43 alin. 1 şi art. 104 alin. 2 Cod Penal a fost revocat beneficiul liberării
condiţionate privind restul de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/29.06.2009, a Tribunalului Galați (definitivă prin
decizia penală nr. 4168 / 11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi dispune executarea
acestui rest alături de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, urmând ca inculpatul ... să execute
6 ani, 2 luni şi 1.495 zile închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ... În temeiul
art. 45 alin. 1 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal –
dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor vătămate ..., ... şi ... pe o durată
de 4 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la zi.
A fost respinsă cererea inculpatului ... de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ..., la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la
pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul
de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal –
dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 a) Cod Penal (faptă din
01.06.2021).
În temeiul art. 66 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a
deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. a) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal au fost contopite pedepsele
anterior aplicate, urmând ca inculpatul ... să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită
cu 5 luni închisoare la 7 ani şi 11 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice
sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a deţine, purta şi folosi
orice categorie de arme.
În temeiul art. 45 alin. 1) Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) Cod Penal – dreptul de a
deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
În temeiul art. 396 alin. 5 în referire la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod Procedură Penală a fost
achitat inculpatul ..., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.
32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod
Penal (faptă din 01.06.2021).
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă cu închisoarea
perioada reţinerii şi arestării preventive de la 02.06.2020 la 11.08.2020 şi cea a arestului la
domiciliu de la 11.08.2020 la zi.
În temeiul art. 208, art. 362 şi art. 399 Cod Procedură Penală s-a menţinut măsura arestării
preventive dispusă în privinţa inculpaţilor ... şi ...
În temeiul art. 208, art. 362 şi art. 399 Cod Procedură Penală s-a menţinut măsura arestului
la domiciliu dispus în privinţa inculpaţilor ... şi ...
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod Procedură Penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la
domiciliu luat faţă de inculpatul ... cu măsura controlului judiciar pe o durată de 60 de zile
începând cu data prezentei hotărâri.
În temeiul art. 1.357 alin. 1 şi art. 1.370 Cod Civil:
 (a) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ..., ... şi ... la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de daune materiale;
(b) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ... şi .... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, din care 10.000 lei în
solidar şi cu inculpatul ...;
(c) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ... şi ... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale;
(d) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de ... și au fost obligaţi în solidar
inculpaţii ..., ..., ... şi .... la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 112 alin. 1lit. b) Cod Penal:
(a) a fost confiscată de la inculpatul ... suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea unui
hârleţ, a unei furci şi a trei bâte din lemn.
(b) a fost confiscată de la inculpatul ... un autoturism marca Citroen model Xsara de
culoare gri-argintiu (serie de identificare ...).
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de
la inculpaţii ..., ..., ... şi ... în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 Cod Procedură Penală au fost obligaţi inculpaţii la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat:
(a) ..., ..., ..., .... – 2.000 lei fiecare
(b) ... – 500 lei.
În temeiul art. 272 Cod Procedură penală s-a dispus avansarea onorariilor cuvenite
avocaţilor din oficiu (av. ... – 3.326 lei, ... – 3.326 lei).
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi cu nr. 823/ P/2020 s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpaţilor:
(a) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod penal
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
(b) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188(1)
Cod Penal în referire la art. 189 alint. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1) Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 alin. a) Cod penal și art. 41 Cod
penal în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal.
(c) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188(1)
Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal.
(d) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
 - tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal.
(e) ... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal și
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 Cod penal
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare mai sus menţionat, faptul că la data de
01.06.2020, cei cinci inculpați mai sus menționați au pus în executare intenția de a suprima viața
persoanelor vătămate ..., ... şi ..., în timp ce acestea se aflau în autoturismul marca Land Rover,
condus de persoana vătămată ..., lovindu-le intenționat cu autoturismul Citroen Xsara condus de
inculpatul ..., ambele circulând pe un drum agricol din extravilanul comunei ..., determinând
răsturnarea autoturismului în care se aflau cele trei persoane vătămate, și, în acest context au
aplicat simultan multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) atât în
autoturismul răsturnat, cât și persoanelor vătămate aflate în acesta, provocând persoanei vătămate
... leziuni ce au necesitat 6-7 zile îngrijri medicale spre vindecare, persoanei vătămate ... leziuni
ce au necesitat spre vindecare 7-10 zile îngrijiri medicale, iar persoanei vătămate ... leziuni ce au
necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale spre vindecare.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Galați, s-a dispus comunicarea
rechizitoriului către inculpat, stabilindu-se un termen de 20 de zile pentru formularea unor
eventuale cereri și excepții privind legalitatea sesizării instanței ori a actelor de urmărire penală.
Întrucât în termenul astfel fixat nu au fost formulate asemenea cereri și excepții şi apreciind că
nu se impune invocarea de excepții cu privire la aceste aspecte nici din oficiu, prin încheierea nr.
227 din 09.10.2020 judecătorul de cameră preliminară urmează a constatat legalitatea sesizării
instanței prin rechizitoriul nr. 823/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, precum
și a probelor și actelor de procedură din faza de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii
faţă de cei cinci inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea
în judecată.
În cursul etapei cercetării judecătoreşti, instanţa de judecată a procedat la audierea
persoanei vătămate ..., ..., a martorilor ..., ..., ..., ..., ..., ..., precum şi a inculpaţilor ..., ..., ..., ... şi
...
Prin încheierea din data de 05.05.2021, Tribunalul a respins ca nefondate cererile
inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice date faptei de tentativă de omor calificat – art. 32
alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod
Penal în cea de lovire sau alte violenţe – art. 193 alin. 2 Cod Penal.
Dezbaterile au avut loc la termenul din data de 27.05.2021, inculpaţii aflaţi în stare de
arest preventiv ori de arest la domiciliu fiind asistaţi de avocaţi aleşi sau desemnaţi din oficiu.
Analizând conținutul dosarului, precum și susținerile și apărările părților, Tribunalul a
reţinut următoarele:
Persoana vătămată ... este administratorul ... În anul 2019 acesta a achiziționat mai multe
terenuri agricole pe raza comunelor ... și ..., constituindu-și o firmă agricolă. De asemenea,
persoanele vătămate ... și ..., precum și pe sora sa, ... sunt angajaţi la firma acestuia şi printre alte
activităţi, aceştia foloseau un autoturism de teren marca Land Rover, cu numărul de înmatriculare
..., cu ajutorul căruia se deplasau în diverse zone unde aveau culturi și pentru a veghea dacă
diverși proprietari de oi intrau cu animalele pe terenurile aflate în administrarea ...
În ceea ce priveşte inculpatul ... (zis „...” sau „....”), acesta locuiește în comuna ... și în
urmă cu mai mulți ani, și-a format o stână, de ovine, de aproximativ 400 de capete, aceasta fiind
amplasată în extravilanul comunei ..., la o distanță de aproximativ de 500 de metri de ferma
persoanei vătămate ... La stâna acestuia, munceau în cursul anului 2020 inculpaţii .. (zis „....”) și
..., iar uneori, în sprijinul acestora, mai venea și inculpatul ... (zis „...”) și martorul ..., care avea
un număr de animale proprii la stâna inculpatului.
Între persoanele vătămate şi inculpatul ... există de mai multă vreme un conflict
determinat de modalitatea de folosire a terenurilor agricole din zonă, fiind formulate o serie de
reclamaţii şi plângeri penale, una din acestea concretizându-se în dosarul ... aflat pe rolul
Judecătoriei Galaţi, în care ... are calitatea de inculpat, iar ... are calitatea de persoană vătămată.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., la începutul lunii iunie 2020 acesta lucra la stâna
inculpatului ... de aproximativ 5-6 luni, iar inculpatul ... din data de 17.05.2020. Inculpatul ...
avea obligația de a merge la păscut cu cele aproximativ 200 de oi, iar inculpatul ... cu cei 119
cârlani, cei doi mergând separat. Cei doi plecau în fiecare dimineață în jurul orei 06.00 și se
întorceau în jurul orei 12.00, iar după amiaza plecau în jurul orei 16.00 și se întorceau în jurul
orei 21.00.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., acesta lucra începând cu jumătatea lunii martie 2020,
lucra zilnic la stâna lui ..., unde îl ajuta la mulsul oilor, activitate pentru care era plătit cu suma
de 1.300 lei. Inculpatul ... își ținea de aproximativ două luni autoturismul marca Citroen Xsara la
stâna inculpatului ... până avea posibilități să o repare.
În data de 01.06.2020, în jurul orei 06.00, inculpații ... și ... au plecat ca de obicei cu oile
la păscut, fiecare în direcția sa.
În jurul orelor 1000-1100, având nevoie să ducă niște roți la ferma lui ... pentru a-și repara
autoturismul marca Citroen Xsara, inculpatul ... a apelat la martorul ... pentru a-l ajuta să le
transporte. Astfel, împreună cu martorul ... și cu cumnatul acestuia, inculpatul ... (zis „...”),
inculpatul ... s-a deplasat la ferma inculpatului ..., cu autoturismul celui dintâi, marca
Volkswagen, cu numărul de înmatriculare ..., la sosire la fermă nefiind prezentă nicio persoană.
În timp ce asamblau roțile, la stână a venit și inculpatul ..., însoțit de martorii ... și ..., cei
trei ajungând aici cu autoutilitara Mercedes Vito, de culoare albă, cu numere de Bulgaria, ce
aparținea celui din urmă.
După un timp, martorul ... a plecat, la stână rămânând inculpații ... și ... și martorii ... și
...
În timp ce persoanele menţionate se aflau la stână, în timp ce erau cu toții și discutau, aici
a sosit inculpatul ..., care prezenta semnele unei iritaţii specifice folosirii unui spray
lacrimongen/iritant, fiind roşu la faţă şi lăcrima. Inculpatul ... l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar ...
a spus că în timp ce era cu oile pe câmp, persoanele vătămate ..., ... şi ... i-au dat cu spray iritant
lacrimogen, „degeaba”, menţionând că se deplasa cu oile pe drum când a fost agresat,
neaflându-se pe culturile aparținând persoanei vătămate ...
În privinţa acestui aspect, persoana vătămată ... a relatat o altă versiune. Astfel, atât în
faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, aceasta a arătat că, fiind sesizată că animalele
inculpatului ... ar fi intrat în culturile fermei la care lucra, s-a deplasat împreună cu ... şi ... cu
autoturismul marca Land Rover. Sosind la faţa locului, inculpatul ... s-a apropiat de autoturism
cu bâta ridicată, ceea ce a determinat-o să pulverizeze un jet de gaz lacrimogen în direcţia
acestuia.
Agresarea lui ... l-a înfuriat pe ..., acesta din urmă hotărând să meargă la ferma ..., pentru
a le cere socoteală celor trei. Inculpatul ... a urcat la volanul autoturismului marca Citroen Xsara
proprietatea sa, inculpatul ... în dreapta față, iar inculpații ..., ... şi ... au urcat pe bancheta din
spate. De asemenea, înainte de a urca în autoturism, inculpații au luat cu ei mai multe bâte şi
unelte agricole, precum furcă şi hârleţ.
De menţionat că la acest moment incipient, din nicio probă administrată atât în faza de
urmărire penală ori în cea de cercetare judecătorească nu rezultă că cei cinci inculpaţi ar fi
intenţionat să acţioneze într-un asemenea mod încât să provoace decesul persoanelor vătămate
ori să pună în primejdie în vreun fel viaţa acestora; dimpotrivă, aceste probe indică că iniţial
intenţia declarată a inculpaţilor (sau măcar a unora dintre ei) era de aplicare a unei simple corecţii
fizice.
„(...) I-am povestit lui ... ce păţisem. Acesta s-a enervat, reacţia lui fiind aceea de a ne
cere tuturor celor prezenţi să mergem să îi batem pe cei din ferma lui ... (...)”
– declaraţie ...
„(...) Când a auzit ce se întâmplase, ... ne-a cerut să urcăm cu toţii în maşina lui ..., să
mergem să îi batem pe cei care îl agresaseră pe ... (...)”
– declaraţie ...
„(...) La scurt timp a venit ... care a început să se plângă că ..., zis „...” (...) i-a dat cu spray
lacrimogen în faţă. Atunci ... a zis să mergem să îi batem (...)
– declaraţie ...
Iniţial, inculpaţii au mers la sediul fermei ..., însă întrucât nu au găsit pe nimeni acolo, au
plecat pe câmp, în căutarea autoturismului Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ...,
... şi ... După scurt timp, au zărit acest vehicul care se deplasa pe câmp, pe drumuri agricole de
pământ, astfel că au pornit în urmărirea acestuia. În Land Rover, persoanele vătămate au observat
că sunt urmăriţi şi au întors, încercând să scape, cu autoturismul Citroen Xsara condus de ... aflat
în urmărirea lor.
Din acest moment, desfăşurarea evenimentelor şi a agresiunilor a avut loc în două etape
principale:
Într-o primă etapă, autoturismul Citroen s-a angajat în urmărirea celui marca Land Rover
în care se aflau cele trei persoane vătămate. Aşa cum am arătat, la volanul primului vehicul se
afla inculpatul ..., pe scaunul din dreapta fiind ... Urmărirea s-a desfăşurat pe drumuri de pământ
aflate în extravilan, timp în care ... a solicitat ajutor, apelând serviciul 112. După aproximativ 3
km parcurşi în acest fel, în faţa Land Rover-ului a apărut o căruţă pe care ... a încercat să o evite,
ieşind de pe drumul de acces. La scurt timp după acest moment, autoturismul Citroen a izbit din
spate Land Rover, provocând răsturnarea pe partea stângă.
Cu privire la acest eveniment, inculpatul ... a arătat că maşina urmărită ar fi încetinit viteza
de deplasare, în timp ce intenţiona să vireze la stânga, iar datorită faptului maşina în care se aflau
era la circa 5 metri în urmă, a intrat în coliziune, cauzând în acest fel răsturnarea, poziţia sa fiind
susţinută şi de declaraţia inculpatului.
 În cauză, pentru a se stabili modalitatea de comitere a impactului între cele două
autoturisme, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, din
concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuat rezultând următoarele:
- dinamica producerii accidentului a constat în părăsirea drumului de țară de către
autoturismul Land Rover și pătrunderea acestuia pe câmp, situație în care autoturismul Citroen
Xsara ce rula în spatele său a intrat în coliziune la nivelul părții frontale dreapta cu partea dreaptă
spate de la Land Rover, determinând răsturnarea acestuia (s-au avut în vedere obiecțiunile
formulate, reținându-se că a fost vorba de o eroare de redactare). Autoturismul Land Rover a
efectuat o răsturnare completă, oprindu-se pe partea stângă.
- viteza autoturismului Citroen Xsara înaintea impactului cu Land Roverul a fost de
minim 59 km/ora.
- viteza autoturismului Land Rover în momentul impactului s-a considerat că a fost
inferioară valorii de 59 km/oră, din moment ce a fost tamponat de Citroen Xsara.
De menţionat că raportul de expertiză conţine o serie de concluzii, precum că „în
momentul în care ..., conducătorul autoturismului Land Rover, a înțeles că ocupanții Citroen
Xsara au intenții agresive, între cele două autoturisme a început practic o urmărire (...). Prin
urmare, ... nu avea posibilitatea evitării accidentului, el accelerând pentru a scăpa de urmăritori.
Conducătorul autoturismului Citroen Xsara, ..., prin manevrele efectuate, (accelerare, respectiv
urmărire) a determinat producerea impactului”. Aceste aspecte în mod evident depăşesc
competenţa funcţională a expertului tehnic desemnat. Intenţiile agresive sau paşnice ale
persoanelor din Citroen, ce a înţeles persoana vătămată ... cu privire la aceste intenţii ori
caracterul intenţionat al izbirii, sunt împrejurări asupra cărora se pronunţă doar instanţa de
judecată şi nu ţin de dinamica concretă a accidentului, drept pentru care concluziile menţionate
urmează a fi ignorate la pronunţarea hotărârii.
În ceea ce priveşte forma de vinovăţie a inculpatului a inculpatului ... la momentul
producerii coliziunii, instanţa apreciază că în cauză, deosebit de relevante şi lămuritoare sunt
planşele foto efectuate cu ocazia cercetării locului faptei efectuate la data de 01.06.2020. Se
observă din fotografiile nr. 14, 15, 16, 18, 19, 20, 22, 25, 27 (dosar urm. penală) că autoturismul
Land Rover s-a răsturnat după parcurgerea unei anumite distanţe faţă de drumul de pământ pe
care se deplasa iniţial. Dacă coliziunea ar fi avut loc imediat după momentul în care ... ar fi
încercat ocolirea căruţei ce bloca drumul, răsturnarea ar fi avut loc în imediata apropiere a
drumului. În realitate, însă urmele Land Rover-ului ies de pe drum şi intră peste 10 metri în
cultura de alături, ceea ce arată că acest vehicul s-a deplasat pe roţi o anumită distanţă după
schimbarea direcţiei, cu autoturismul Citroen în spatele său şi că de fapt coliziunea a avut loc
semnificativ după acest moment, cu mult în afara drumului pe care se deplasau iniţial cele două
vehicule. De altfel, această variantă concordă cu declaraţia dată de inculpatul ... în faza de
urmărire penală:
„(...) L-am auzit pe „...” cerându-i lui ... să intre cu mașina lui în mașina pe care o
urmăream. „...” a zis ceva de genul „Dă-i, că eu răspund!”. Am văzut cum, pentru a scăpa de
urmărirea noastră, acel autoturism a intrat pe câmp. L-am ajuns imediat din urmă, iar ... a intrat
intenționat, cu partea din față a mașinii în care ne aflam, în partea din spate a acelui autoturism.
Mașina acroșată s-a răsturnat pe o parte (...)”
– declarație ..., dosar urm. penală.
 Mai mult decât atât, faptul că ... conducea la o distanţa într-atât de mică astfel încât o
eventuală reducere a vitezei de deplasare a vehicului din faţă ar fi însemnat în mod inevitabil
producerea unei coliziune demonstrează faptul că în acele momente a acţionat cu intenţie, nu sub
forma celei directe, ci a celei indirecte, acceptând în mod evident producerea unui impact la
viteză destul de ridicată şi posibilitatea răsturnării (ceea ce s-a şi întâmplat în cele din urmă).
Se cuvine a fi menţionat faptul că, în timpul în care cele două autoturisme erau angajate
în urmărire, inculpatul ... i-a cerut în mod repetat lui ... să intri în coliziune cu Land Rover-ul în
care se aflau persoanele vătămate, aspect relatat de acesta la momentul audierii în faza de
cercetare judecătorească:
„(...) Nu am intenţionat lovirea persoanelor vătămate, deşi ... mi-a cerut în mod repetat
„intră în ei că eu răspund” (...)”
- declaraţie ..., dosar instanţă.
O a doua etapă a conflictului este constituită de agresarea persoanelor vătămate după
răsturnarea maşinii în care se aflau. Astfel, ... a oprit autoturismul Citroen, iar cei cinci inculpaţi
au coborât, fiecare luând asupra sa unul din obiectele contondente aflate în maşină. Având asupra
sa un hârleţ, ... a mers în partea din faţă a autoturismului Land Rover şi cu partea metalică a
hârleţului a spart parbrizul şi a început să lovească în interior, în zona în care se aflau ... şi ..., în
timp ce ... făcea acelaşi lucru din spate, prin geamul lunetei, ţinta acestuia din urmă fiind persoana
vătămată ...
„(...) Am mers toți cinci la mașina răsturnată, iar ... a început să lovească acel autoturism,
în mai multe zone, cu partea metalică a hârlețului. Am văzut cum acesta a lovit parbrizul până
când acesta a făcut o gaură mare în el sau a căzut cu totul. L-am văzut pe ... lovind autoturismul
cu furca. La fel au făcut și ... și ..., care loveau mașina cu bâtele. Am lovit și eu cu bâta geamurile
de pe partea dreaptă a autoturismului, pe care le-am spart. Am spart și geamul din spate și, prin
acel spațiu, loveam cu bâta în interiorul autoturismului, spre locul în care se afla sora lui ... Voiam
să mă răzbun pe ea, pentru că îmi pulverizase spray în față.
Am văzut cum ... a rămas fără hârleț, a luat din mâna lui ... sau a lui ... o bâtă, a urcat pe
autoturismul răsturnat și îi lovea pe cei din autoturism cu bâta, prin geamurile laterale, care
fuseseră sparte de mine (...).”
- declaraţie ..., dosar urm. penală
În faţa instanţei de judecată, inculpatul ... nu a mai recunoscut lovirea persoanelor
vătămate, ci doar spargerea geamurilor autoturismului răsturnat:
„(...) Am coborât din maşină şi am spart luneta din spate a autoturismului, însă nu am
lovit persoanele vătămate.
De asemenea (l-am văzut – n. instanţei) pe ... spărgând cu un băţ sau hârleţ unul din
geamuri, iar pe ... tot cu un hârleţ parbrizul (...)”
- declaraţie ..., dosar instanţă.
Inculpatul ... a negat în mod constant agresarea sub orice formă a persoanelor vătămate,
susţinând că a spart parbrizul Land Rover-ului pentru a-i extrage pe ... şi ... din interior, ceea ce
nu a mai reuşit datorită faptului că din interior ... i-ar fi pulverizat un jet de spray lacrimogen.
Cu toate acestea, faptul că după răsturnarea maşinii persoanelor vătămate, acestea erau în
continuare agresate este dovedit de transcrierea înregistrării apelului efectuat de ... către Serviciul
112, în cursul căruia apare ca evident că agresarea persoanelor vătămate era în plină desfăşurare:
 ...: Deci ne lovește…vă rog frumos! Am sunat la ..., la ... (pe fundal se aud voci de bărbați)
… Deci suntem în comună (pe fundal se aude un bărbat ...Vă omor!)
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!! Ajutor!!!!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor!!!! 112! Ajutor! Ajutor!
Operator 112: Alo!
...: Ajutor! Ajutor!
Operator 112: Doamnă, nu mai țipa! Spune-mi ce s-a întâmplat!
...: Ne-au răsturnat jeep-ul! Ne-au lovit la cap! Bă, animalule, i-ai spart capul!
Operator 112: Doamnă, vorbești cu mine sau cu cine răcnești acolo?
...: Ne dă în cap! Ne-a omorât! Ne omoară în casă, în mașină aici! Ne-au răsturnat cu
mașina! 112 avem nevoie de ajutor! Suntem în ...! Am sunat la poliție la ...
Operator 112: Da, bine, așteptați acolo!
...: Am sunat la poliție la ...! Ajutor! Am camera de luat vederi.
Operator 112: Bine!
...: Aoelu! Aoleu! Aoleu! (pe fundal se aud zgomote de lovituri și voci de bărbați). Ia uite
animalul! Îmi dă în cap! Ne dă în cap! Ia uite cu hârlețul! Îmi dă!
Operator 112: Doamnă, îmi spui te rog ce se întâmplă acolo!?
...: I-a dat cu hârlețul în cap! Au dat cu hârlețul în cap! Au tăiat capul la oameni,
nenorociții! Ia uite! Ajutor!!!! (pe fundal se aud strigăte și voci de bărbați)
Operator 112: Inițial au spus că sunt urmăriți. I-a lovit cu mașina (discuție între operatorul
poliției și al ambulanței …dacă e nevoie, vă solicităm mai departe).
...: (pe fundal se aud zgomote și strigăte) (se aude cum mai mulți bărbați strigă și ... strigă
către ei: Opriți-vă că am sunat la 112! )
Operator 112: I-a răsturnat și acu…
...: Opriți-vă! (pe fundal se aud zgomote și strigăte de bărbați)
Operator 112: (operatorii 112 poartă discuții cu operatorul poliției)
...: Opriți-vă! Opriți-vă! Băi, opriți-vă că uite cum curge ca la fântână! Băi îi curge sânge!
1 kilogram de sânge i-a curs din cap lui ...! Opriți-vă! Băi! Vine poliția! (pe fundal se aud zgomote
de lovituri și voci de bărbați care strigă „omoară-i!” și o voce de bărbat care strigă: „Vine polița!?
Băga-mi-aș p...a în mă-ta! Vine poliția?”). Oprește-te, ...!
De asemenea, persoana vătămată ... a arătat că la momentul la care a încercat să iasă afară
din maşină, a fost lovit în zona capului de către ..., cu o bâtă pe care acesta o avea asupra sa:
„(...) Am vrut să ies afară din mașină și ... m-a lovit de sus în jos, cu bâta în cap”. Cu toții
au lovit prin geam și parbriz, spre mine și spre fratele meu, încercând să ne lovească în zona
capului cu hârlețul, bâtele și alte obiecte. Atât eu, cât și fratele meu am încercat să ne apărăm cu
ajutorul mâinilor (...)
- declaraţie ..., dosar urm. penală.
Agresarea persoanelor vătămate a încetat (cel puţin parţial) ca urmare a intervenţiei
inculpatului ..., care a strigat către ..., încercând să îl oprească, cei trei ocupanţi ai Land Rover-
ului reuşind să iasă pe unul din geamurile sparte şi să o ia la fugă în direcţia localităţii ..., la o
fabrică de mobilă, de unde au cerut ajutorul fiului persoanei vătămate ..., care a venit cu o maşină
şi i-a transportat la Postul de Poliţie ... Aici a sosit ulterior şi inculpatul ..., între acesta şi ...
existând un alt incident în cursul căruia persoana vătămată i-a pulverizat inculpatului un jet de
spray lacrimogen în faţă în chiar incinta postului de poliţie.
Prin urmare, în ceea ce priveşte aceasta a doua etapă, instanţa urmează a reţine
participarea inculpaţilor ..., ..., ... şi ... Chiar dacă unele din loviturile aplicate persoanelor
vătămate nu au realizat (separat) conţinutul constitutiv al unei infracţiuni contra vieţii, acestea au
avut drept rezultat înfrângerea rezistenţei persoanelor vătămate, punându-le în dificultate
capacitatea de a se apăra de loviturile apte de a produce decesul ori de a le pune în primejdie
viaţa. Aşa cum s-a arătat în cuprinsul încheierii din 05.05.2021, în sprijinul acestui raționament
s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o serie de decizii, din care se cuvine a fi
menționată Decizia Penală nr. 300 din 1 Februarie 2012 potrivit căreia:
„Există coautorat la omor ori de câte ori mai mulţi făptuitori săvârşesc în mod intenţionat
împotriva unei persoane acte specifice de violenţă de natură să-i cauzeze moartea. Se produce,
într-un anume fel, o distribuţie a acţiunilor, unele de intensitate mai mare, altele mai mică, dar
toate orientate spre aceeaşi finalitate: suprimarea vieţii persoanei. Ea dirijează actele fiecărui
coautor, stabilind caracterul de faptă unică realizată de toţi împreună, indiferent dacă contribuţiile
sunt simultane sau succesive, în acelaşi loc sau în locuri diferite.
Pentru ca unul dintre coautori să răspundă pentru omor, el trebuie să fi săvârşit împotriva
victimei, direct sau indirect, activ sau pasiv, un act de violenţă. În acelaşi timp, actul de violenţă
al făptuitorului nu trebuie să acopere în întregime sfera actului tipic, căci el nu se priveşte izolat,
ci în raport cu totalitatea actelor săvârşite de coautori. Cu alte cuvinte, fiecare act de violenţă
conţine un dinamism propriu, fizic şi psihic, prin care participă la fapta în ansamblu, demonstrând
astfel unitatea structurală a acesteia. Potrivit doctrinei juridice, condiţiile coautoratului sunt:
a) unitatea indivizibilă a acţiunilor mai multor făptuitori;
b) cooperarea subiectivă a făptuitorilor.
În cele mai multe cazuri, contribuţiile coautorilor sunt inegale, în sensul că numai unul
sau o parte dintre aceştia săvârşesc acte specifice de ucidere, iar ceilalţi săvârşesc acte care, în
sine, nu posedă eficienţa necesară rezultatului, dar se află în strânsă interdependenţă cu primele,
completându-le.”
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 294/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta tumefacții echimotice și excoriații în vertex, pe piramida nazală, sprâncenare
drepte, placard excoriat la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare și plagă excoriată pe mâna
dreaptă; leziuni traumatice care au putut fi produse: placardul excoriat dorso-lombar prin lovire
și frecare de plan dur, restul leziunilor prin lovire cu corpuri contondente;
- leziunile pot data din 01.06.2020,
- necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitei.
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 292/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta tumefacții echimotice, excoriații și plăgi la nivel epicranian, facial, pe
pavilionul urechii stângi, pe antebrațul stâng și pe mâni, leziuni traumatice care au putut fi
produse prin loviri de corpuri contondente și cu corpuri înțepătoare (posibil coarne de furcă);
 - leziunile pot data din 01.06.2020;
- necesită 7-10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului.
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 293/AD/01.06.2020 (dosar
urm. penală):
- ... prezenta traumatism cranio-cerebral minor cu plagă contuză occipitală stânga,
tumefacție echimotică pe antebrațul drept, plăgi și excoriații pe mâna stângă; leziuni traumatice
ce au putut fi produse: plagă accipitală și tumefacția antebrațului prin lovire cu corpuri
contondente, leziunile mâinii stângi prin lovire cu sau de corpuri tăietoare;
- leziunile pot data din 01.06.2020;
- necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului.
În ceea ce priveşte inculpatul ..., poziţia adoptată de acesta în faţa instanţei a fost de negare
deplină a acuzaţiei, susţinând că nu s-a aflat în autoturismul Citroen, ci la stână, având grijă de
animale. Această poziţie este contrazisă atât de propria sa declaraţie din faza de urmărire penală,
cât şi din declaraţiile celorlalţi inculpaţi de la acel moment, precum şi de depoziţia inculpaţilor
... şi ... din faza de cercetare judecătorească, sens în care Tribunalul va aprecia că este mai mult
decât evident că acest inculpat era prezent la momentul agresării persoanelor vătămate.
Cu toate acestea, Tribunalul nu a reuşit să identifice elemente probatorii din care să reiasă
că acest inculpat ar fi aplicat efectiv lovituri cu obiecte contondente persoanelor vătămate aflate
în interiorul maşinii răsturnate, ci doar vehiculului. Este adevărat că unele persoane vătămate au
făcut referiri cu privire la aplicarea de lovituri de „toţi agresorii”, însă acest gen de afirmaţii cu
caracter general sunt insuficiente pentru a se putea reţine vinovăţia inculpatului, mai ales că în
acele momente capacitatea de percepţie a realităţii a victimelor era în mod evident diminuată
datorită situaţiei în care se aflau. În lipsa unei afirmaţii precise şi exacte privind lovirea
persoanelor vătămate de către inculpatul ..., instanţa de judecată va dispune condamnarea doar în
ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, faţă de acuzaţia de tentativă la omor calificat urmând
a fi pronunţată o soluţie de achitare.
Fapta inculpatului ... (condamnat anterior pentru o infracţiune de omor) care la data de
01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- l-a determinat pe inculpatul ..., aflat la volanul unui autoturism Citroen Xsara să intre în
coliziune cu un autoturism Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ..., .... şi ...,
provocând răsturnarea acestuia,
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., .... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în
interiorul autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț,
levier) în zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare
îngrijiri medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni
7-8 zile de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., ... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32(1) Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. e) și lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere,
prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea
art. 38(2) Cod Penal.
Fapta inculpatului ... care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- în timp ce se afla la volanul unui autoturism Citroen Xsara a intrat în coliziune cu un
autoturism Land Rover în care se aflau persoanele vătămate ..., ... şi ..., provocând răsturnarea
acestuia,
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., .... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în
interiorul autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț,
levier) în zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare
îngriiri medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni
7-8 zile de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere, prevăzută
de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38
alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ... (condamnat anterior pentru o infracţiune de omor) care la data de
01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în interiorul
autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) în
zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri
medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni 7-8 zile
de îngrijiri medicale),
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32(1) Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. e) și f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere,
prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 7 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea
art. 38 alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ..., care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie:
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ... şi ...) persoanelor vătămate aflate încă în interiorul
autoturismului răsturnat multiple lovituri cu obiecte contondente (bâte, furci, hârleț, levier) în
zone vitale ale corpului, provocându-le astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri
medicale (... 6-7 zile de îngrijiri medicale, ... 7-10 zile de îngrijiri medicale și ... leziuni 7-8 zile
de îngrijiri medicale)
- a aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări
 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat,
prevăzută de prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal în referire
la art. 189 alin. 1 lit. f) Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal şi distrugere, prevăzută
de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38
alin. 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului ..., care la data de 01.06.2021, în extravilanul comunei ..., cu intenţie a
aplicat (împreună cu inculpaţii ..., ..., .... şi ...) multiple lovituri cu obiecte contondente
contondente (bâte, furci, hârleț, levier) autoturismului Land Rover, provocându-i în acest mod
degradări, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253
alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod Penal.
Din fişa de cazier a inculpatului ... rezultă că acesta a fost condamnat în repetate rânduri
atât în România, cât şi în străinătate, pentru o serie de infracţiuni (viol, tentativă la omor calificat,
furt, lovire sau alte violenţe, ultraj, etc.). Prin sentința penală nr. 39/27.01.2003, a Tribunalului
Galați (definitivă prin decizia penală nr. 4555/16.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
inculpatul ... a fost condamnat la pedeapsa de 8 de ani închisoare pentru săvârșirea unei tentative
la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 în referire la art. 174 alin. 1 – art. 175 alin.
1 lit. i) Cod Penal 1969. Raportat la această condamnare, în sarcina inculpatului ... se va reține
starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în referire la art. 43 alin. 5 Cod
Penal, având în vedere că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite după eliberarea la termen
din data de 31.01.2019, însă înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului ... rezultă că prin sentința penală nr.
340/29.06.2009 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr. 4168/11.12.2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție), inculpatul ... a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod Penal 1969. Executarea acestei
pedepse a început la data de 20.12.2008 (data arestării preventive), inculpatul fiind liberat
condiţionat la data de 28.03.2018, cu un rest neexecutat de 1.495 zile. Faţă de această
condamnare, se va reţine starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în
referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
Inculpatul ... a fost condamnat prin sentinţa penală n. 1441/19.07.2016 a Judecătoriei
Galaţi la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiuni de furt, lovire sau
alte violenţe. Din executarea acestei pedepsei, inculpatul s-a liberat condiţionat la data de
03.05.2018, cu un rest neexecutat de 331 zile închisoare, condamnare în raport de care se va
reţine starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 în referire la art. 43 alin. 5
Cod Penal.
Cât priveşte inculpaţii ... şi ..., aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
În ceea ce priveşte pedepsele principale, instanţa urmează a ţine cont la stabilirea acestora
de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod Penal referitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite
ori la periculozitatea inculpaților, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii,
precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea
rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii şi scopul urmărit,
natura şi frecvenţa eventualelor antecedente penale, conduita inculpaților după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia
familială şi socială.
Inculpaţii ... şi ...
 Ambii inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale, fiind condamnaţi în trecut pentru
multiple infracţiuni, faptele ce fac obiectul prezentei cauze fiind săvârşite în stare de recidivă
postexecutorie, ceea ce determină aplicabilitatea dispoziţiilor art. 43 alin. 5 Cod Penal. De
asemenea, nu au recunoscut comiterea acestora, nefăcând niciun efort în vederea acoperirii
prejudiciului cauzat, deşi era evident că erau direct răspunzători sub o formă sau alta de
producerea cel puţin a unei părţi a acestuia. Prin urmare, Tribunalul va dispune aplicarea pentru
fiecare infracţiune reţinută în sarcina acestora a unei pedepse cu închisoare în limitele prevăzute
de lege (limite majorate cu jumătate faţă de cele prevăzute de Codul Penal, ca urmare a stării de
recidivă postexecutorie), pedepse care apoi vor fi contopite potrivit regulilor concursului de
infracţiuni, cei doi inculpaţi urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu o treime din cea
de-a doua.
De asemenea, corespunzător infracţiunii de tentativă la omor calificat, a fost aplicată şi
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) –
dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a
ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) –
dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia
persoanele vătămate ..., ... şi ... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m
de locuinţa persoanele vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani, ultimele două drepturi fiind
interzise ca urmare a existenţei unei evidente stări conflictuale cu persoanele vătămate din
prezenta cauză.
Inculpatul ...
Acest inculpat este de asemenea cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în
trecut la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru o infracţiune de omor. Cu toate acestea,
Tribunalul apreciază că infracţiunile reţinute în sarcina sa au fost comise sub imperiul provocării
determinate de pulverizarea unui jet de spray lacrimogen de către persoana vătămată ... La
momentul audierii, aceasta a arătat că pulverizarea jetului a fost determinată de intenţia
inculpatului de a lovi autoturismul în care se afla cu băţul, în timp ce acesta din urmă a negat
acest aspect, susţinând că atacul a fost total nejustificat. În aceste condiţii, în lipsa oricăror alte
probe obiective care să lămurească adevărata situaţie de fapt, instanţa de judecată urmează a da
eficienţă principiului in dubio pro reo, reţinând că pulverizarea jetului de spray lacrimongen a
fost nejustificată, ceea ce va determina reţinerea în favoarea acestui inculpat a circumstanţei
atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
Prin urmare, au fost aplicate pedepse pentru fiecare infracţiune în limitele prevăzute de
lege (reduse cu o treime ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante), precum şi pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de
a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine,
purta şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de se apropia de persoanele vătămate ...,
... şi .... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani
Ulterior stabilirii pedepselor individuale, s-a procedat la contopirea acestora potrivit
regulilor concursului de infracţiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită
cu o treime din cea de-a doua.
 În a doua etapă de rezolvare a antecedentelor penale, a dispus revocarea beneficiului
liberării condiţionate privind restul de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13
ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/29.06.2009, a Tribunalului Galați (definitivă
prin decizia penală nr. 4168/11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi dispune executarea
acestui rest alături de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, precum şi pedeapsa complementară
a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) – dreptul de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege, lit. h) – dreptul de a deţine, purta
şi folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a se apropia de persoanele vătămate ..., ... şi
... şi lit. o) Cod Penal – dreptul a se apropia la mai puţin de 100 m de locuinţa persoanelor
vătămate ..., ... şi ... pe o durată de 4 ani.
Inculpaţii ... şi ...
Aşa cum s-a arătat anterior, aceşti doi inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale,
fiind la prima abatere de acest gen, sens în care vor fi aplicate pedepse în limitele prevăzute de
lege, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66
alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) –
dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, lit. d) – dreptul de a alege,
lit. h Cod Penal – dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 3 ani
pentru inculpatul ... corespunzător infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În ceea ce priveşte cererile celorlalţi inculpaţi (în afară de inculpatul ...) de reţinere a unor
circumstanţe atenuante, Tribunalul a apreciat că sunt nefondate. Astfel, probatoriul administrat,
atât în faza de urmărire penală, cât şi cea de cercetare judecătorească nu a relevat existenţa unor
împrejurări ori situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestor circumstanţe. Singurul care este
îndreptăţit să beneficieze de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod Penal
este, aşa cum am arătat, inculpatul ..., cel căruia i-a fost pulverizat în faţă un jet de spray
lacrimogen. Textul de lege anterior citat prevede că ar constitui circumstanță atenuantă
„săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o
provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a
demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă”. Practica judiciară anterioară a apreciat
în mod constant că pentru a se putea reține scuza provocării, este necesar ca infracțiunea să fie
săvârșită imediat după apariția stării de tulburare ori emoție, căci trecerea unei perioade de timp
între cele două momente are drept urmare dispariția tulburării și prin urmare o cenzură sporită
asupra acțiunilor întreprinse. Ceilalţi inculpaţi nu au fost ţinta vreunui atac venit din partea
persoanelor vătămate şi prin urmare nu pot invoca scuza provocării. De asemenea, existenţa unor
conflicte anterioare între inculpatul ... şi angajaţii firmei ... nu justifică agresiunea feroce comisă
de inculpaţi, orice diferende legate de modul de utilizare a păşunilor şi terenurilor agricole
trebuind să fie soluţionate în mod legal şi nu prin acte de violenţă fizică extremă. De altfel,
inculpatul ... a înţeles să apeleze Serviciul 112 şi să anunţe agresarea lui ... (la ora 1311 însă, după
ce agresarea persoanelor vătămate avusese deja loc, iar acestea ajunseseră deja la fabrica de
mobilă din ... – dosar urm. penală).
A dedus din pedepsele rezultante cu închisoare perioadele deja executate în stare de
reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu.
În cursul judecăţii, persoanele vătămate s-au constituit părţi civile după cum urmează
(dosar instanţă):
 - ... s-a constituit parte civilă cu suma de 17.000 lei reprezentând contravaloarea
autoturismului Land Rover distrus „în totalitate”
- ..., ... şi ... s-au constituit părţi civile cu suma de 25.00 lei fiecare, cu titlu de daune
nepatrimoniale (morale).
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de ..., instanţa a apreciat că aceasta este
parţial întemeiată. Partea civilă şi-a întemeiat pretenţiile formulate pe contractul de vânzare-
cumpărare a autoturismului Land Rover, din care rezultă că acesta a fost achiziţionat în anul 2019
cu un preţ de 17.000 lei. Din fotografiile judiciare efectuate în cauză (dosar urm. penală), rezultă
că autoturismul marca a suferit degradări considerabile, în special în partea anterioară (zona
motorului). Cu toate acestea, nu s-a făcut nicio dovadă că la acest moment vehiculul este definitiv
scos din uz ca urmare a unor avarii structurale, existând astfel posibilitatea (cel puţin teoretică)
reparării sale. Ar fi inechitabil ca pentru distrugerea parţială a unui bun să fie acordate
despăgubiri materiale echivalente cu întreaga valoare a bunului în cauză. Prin urmare, instanţa a
admis acţiunea civilă formulată de ... doar în parte, urmând a fi obligaţi inculpaţii ..., ..., ..., ... şi
....la plata sumei de doar 9.000 lei.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de persoanele vătămate ..., ... şi ...,
Tribunalul a apreciat ca fiind parţial întemeiate, respectiv până la concurenţa sumei de 20.000
lei. Deşi leziunile produse acestora au necesitat pentru vindecare un număr redus de îngrijiri
medicale, nefiindu-le pusă în primejdie viaţa, totuşi este de necontestat că împrejurările în care
s-au produs agresiunile au fost de natură a le produce o temere ieşită din comună, datorită
ferocităţii de care au dat dovadă inculpaţii. Astfel, după o urmărire cu autovehicule pe drumuri
de exploatare agricolă, maşina în care se aflau persoanele vătămate a fost răsturnată intenţionat,
doar hazardul făcând ca vieţile lor să nu fie puse în pericol în mod efectiv. Agresiunea asupra lor
a continuat şi ulterior acestui moment, fiind loviţi în mod repetat cu diverse obiecte contondente,
în timp ce erau înconjuraţi de inculpaţi, reuşind să scape doar datorită folosirii de către ... a unui
spray lacrimogen. Această succesiune de evenimente este în mod evident de natură a avea urmări
nu doar asupra integrităţii fizice a persoanelor vătămate, ci şi asupra stării lor psihice.
În aceste condiţii, Tribunalul a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor ..., ..., ... şi ... la
plata sumei de 20.000 lei către fiecare din persoanele vătămate vătămate ..., ... şi ..., cu menţiunea
că în ceea ce priveşte inculpatul ... acesta va fi obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata doar
a sumei de 10.000 lei către persoana vătămată ..., având în vedere că inculpatul a acţionat sub
imperiul provocării săvârşite de aceasta din urmă.
A dispus totodată confiscarea obiectelor vulnerante (sau a contravalorii acestora dacă nu
au mai fost identificate) folosite de inculpaţi la agresarea persoanelor vătămate, respectiv:
(a) de la inculpatul ... suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea unui hârleţ, a unei
furci şi a trei bâte din lemn, bunuri ce se aflau la stâna sa la momentul la care inculpaţii le-au luat
şi au plecat în urmărirea persoanelor vătămate.
(b) de la inculpatul ... autoturismul marca Citroen model Xsara de culoare gri-argintiu
(serie de identificare ...).
În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 Cod Procedură Penală instanţa a obligat inculpaţii la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și a judecății, fiecare în
măsura în care a determinat efectuarea acestor cheltuieli.
De asemenea, a dispus avansarea onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu din fondurile
Ministerului Justiţiei.
 Totodată, a reţinut că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, în cazul condamnării
pentru una din infracțiunile din Anexa la lege instanța va dispune prelevarea de probe biologice
de la persoana condamnată în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice
Judiciare. Având în vedere că infractiunea de omor calificat se regăsește la pct. 2 al anexei
menționate, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de inculpații ..., ..., ... şi ..., operațiune
ce se va realiza potrivit procedurii prevăzute de art. 7 alin. 2 din lege, la momentul introducerii
în penitenciar, de către personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi
în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi,
inculpaţii ..., ..., ..., ..., ... şi persoanele vătămate ..., ..., ... şi ... În motivele de apel formulate
potrivit dispoziţiilor art. 412 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a
invocat nelegalitatea sentinţei apelate, din perspectiva soluţiei de achitare a inculpatului ... Astfel,
s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat
întrucât s-a înarmat cu un obiect contondent, a plecat cu autoturismul în urmărirea persoanelor
vătămate şi a participat activ la distrugerea autoturismului şi la agresarea acestora.
Un alt aspect de nelegalitate invocat, s-a referit la greşita deducere a perioadei de arest
preventiv în privinţa inculpatului ...
Au mai fost formulate critici de netemeinicie a sentinţei apelate, Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galaţi apreciind mult prea blânde pedepsele aplicate de prima instanţă. S-a solicitat a
fi avute în vedere antecedentele penale ale inculpaţilor ... şi ..., dar şi modalitatea concretă în care
inculpaţii au acţionat.
Persoanele vătămate au criticat următoarele aspecte:
- achitarea inculpatului ... – apreciind că, faţă de probele aflate la dosar, se impunea
condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor întrucât a participat
activ la exercitarea agresiunilor. În cazul în care nu se va reţine coautorat, persoanele vătămate
au apreciat că se impune cel puţin reţinerea unei complicităţi la săvârşirea infracţiunii de tentativă
de omor.
- pedepsele aplicate inculpaților – acestea fiind apreciate mult prea mici. S-a mai solicitat
sancţionarea mai drastică a inculpatului ..., întrucât acesta a avut iniţiativa săvârşirii infracţiunii.
- s-a mai solicitat aplicarea în sarcina tuturor inculpaţilor a pedepselor accesorii și
complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. n) – o) Cod penal.
- pe latură civilă, s-a solicitat admiterea acţiunii civile, aşa cum a fost formulată.
Inculpaţii ... şi ... au formulat următoarele critici:
- pedeapsa aplicată inculpatului ... a fost apreciată mult prea mare, raportat la contribuţia
concretă a acestuia la săvârşirea infracţiunilor; s-a mai apreciat că în mod corect instanța de fond
a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, având în vedere că persoana
vătămată ... i-a pulverizat spray lacrimogen/iritant în ochi;
- referitor la inculpatul ..., s-a solicitat de asemenea reducerea pedepselor aplicate de
prima instanţă.
Inculpatul ... a formulat următoarele critici:
Faptei imputate îi lipseşte tipicitatea subiectivă, fapt pentru care se impune achitarea sa,
în temeiul art. 16 alin. 1 teza II Cod procedură penală. Inculpatul a acţionat pe fondul unui conflict
anterior şi a atitudinii provocatoare a persoanelor vătămate. Acesta nu a intenţionat niciun
moment să suprime viaţa acestora, ci doar să le aplice o corecţie, iar răsturnarea autoturismului
s-a datorat manevrelor greşite şi lipsei de experienţă a şoferului.
Inculpatul a mai solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale a
provocării, prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, dar şi a circumstanţei atenuante judiciare
prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c Cod
procedură penală, apreciindu-se că probele administrate nu sunt apte să răstoarne prezumţia de
nevinovăţie.
Inculpatul ... a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, invocând faptul că nu are antecedente penale, iar contribuția sa la săvârşirea
infracţiunii a fost minimă.
Inculpatul ... a apreciat că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă de omor. Deşi a condus maşina, iniţial a refuzat să participle, dar în cele din urmă a
acţionat la îndemnul lui ... Acesta a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-
a Cod procedură penală.
Inculpatul a mai solicitat să se reţină în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de
art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate de prima instanţă,
întrucât a încercat să sisteze întregul conflict.
A mai fost criticată măsura de siguranţă a confiscării autoturismului.
În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420
alin. 1 Cod procedură penală.
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală şi art. 420 alin. 5 Cod procedură
penală, instanţa de apel a dispus reaudierea persoanelor vătămate şi a inculpatului ...
Inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi şi desemnaţi din oficiu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub
toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată
că apelurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de persoanele
vătămate ..., ..., ..., ... şi de inculpaţii ..., ... şi ... sunt fondate, iar apelurile inculpaţilor ... şi ...
sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Prin rechizitoriul nr. 823/P/2020 din data de 14.08.2020 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e și f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
2. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e și f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal.
3. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
 - tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal.
4. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal.
5. ..., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188
alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal;
- distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal,
în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal.
În fapt, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut că la data de 01.06.2020, au pus în executare
intenția de a suprima viața persoanelor vătămate ..., ... şi ... Astfel, în timp ce se aflau în
autoturismul marca Land Rover, condus de persoana vătămată ..., le-au lovit intenționat cu
autoturismul Citroen Xsara, condus de inculpatul ..., ambele circulând pe un drum agricol din
extravilanul comunei ... şi au determinat răsturnarea autoturismului în care se aflau cele trei
persoane vătămate. În acest context, au aplicat simultan, multiple lovituri cu obiecte contondente
(bâte, furci, hârleț, levier) atât în autoturism, cât și în zonele vitale ale persoanelor vătămate aflate
în interiorul autoturismului răsturnat, producând persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 6-
7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 7-10
zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și persoanei vătămate ... leziuni ce au necesitat 7-8 zile
de îngrijiri medicale pentru vindecare.
A. În ceea ce priveşte latura penală, în urma propriului demers analitic asupra datelor
cauzei prin raportare atât la criticile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de
inculpaţi cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că soluția de
condamnare a inculpaţilor ..., ..., ... şi ... este conformă cu probele de vinovăție administrate, iar
apărările acestora sunt străine de probele cauzei.
În acest sens, Curtea reține că prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor
datelor relevate de actele dosarului și, printr-o apreciere obiectivă și convingătoare a întregului
material probator administrat, a reținut și a stabilit corect atât situația de fapt dedusă judecății,
cât și vinovăția inculpaţilor menţionaţi anterior.
Astfel, situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu este oarecum recunoscută de toate părţile
implicate, cu unele nuanţări.
Un prim moment, generator al conflictului, s-a derulat între inculpatul ... şi persoanele
vătămate. Acesta ar fi intrat cu animalele în cultura de floarea soarelui a persoanelor vătămate,
fapt ce le-a determinat pe acestea să intervină. Persoanele vătămate au susţinut că ... a ridicat bâta
spre maşina lor - aspect pe care inculpatul îl neagă. Mai mult, acesta susţine că a fost agresat fără
vreun motiv.
Oricum ar fi, cert este că ... i-a pulverizat lui ... spray lacrimogen în ochi. ... s-a întors la
stâna lui ... şi a povestit incidentul.
 Auzind cele întâmplate, ... s-a enervat şi le-a cerut celor prezenţi să-l însoţească pentru
a-i bate pe cei de la ferma lui ... ... susţine că el a vrut doar să vadă ce s-a întâmplat, însă ceilalţi
inculpaţi susţin contrariul (că au plecat cu intenţia de a-i agresa).
Inculpaţii au solicitat atât primei instanţe de judecată, cât şi instanţei de apel reţinerea în
favoarea lor a circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod
penal - dat fiind incidentul petrecut între ... şi cele trei persoane vătămate.
Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare se impune, potrivit art. 75
alin. 1 lit. a Cod penal, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii,
adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie
puternică;
starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din
partea persoanei vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza
infracţiunii săvârşite de cel provocat;
provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a
demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă;
riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva
autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.
Astfel, pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul
provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare
sau emoţie în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă,
săvârşind astfel infracţiunea.
În speța de față, conduita persoanelor vătămate putea reprezenta un act provocator pentru
inculpatul ... - care fusese victima jetului de spray lacrimogen pulverizat de ... - aşa cum în mod
corect a reţinut şi prima instanţă de judecată.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., acesta nu a fost victima directă a vreunui act ilicit şi
provocator al persoanelor vătămate. Faptul că ... i-a relatat incidentul, nu poate avea valenţa unui
act provocator întrucât între cei doi nu exista o legătură atât de apropiată, încât să determine o
puternică tulburare sau emoţie inculpatului ... Între acesta şi persoanele vătămate exista o stare
conflictuală constantă, generată însă şi de propria sa conduită. Astfel, persoanele vătămate au
relatat că ciobanii angajaţi la stâna inculpatului intrau frecvent cu oile pe terenurile cultivate de
..., fapt ce a condus la crearea unei stări conflictuale. Această stare a fost amplificată şi de
conduita agresivă a inculpatului ... faţă de persoana vătămată ... Sintetizând, am putea conchide
că inculpatul ... a provocat deopotrivă reacţia persoanelor vătămate şi nu poate invoca acest
aspect în favoarea sa.
În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, aceştia nu au avut nicio legătură cu cele
întâmplate, ei implicându-se în conflict la propunerea lui ..., faţă de care se aflau într-o relaţie de
subordonare sau de prietenie. Drept urmare, scuza provocării nu le poate profita.
Revenind la situaţia de fapt, Curtea va reţine că cele ce s-au petrecut mai departe sunt
prezentate diferit de persoanele implicate, potrivit propriului interes.
Inculpatul ... susţine că ... a luat un băţ asupra lui, dar nu a văzut alte obiecte contondente
în maşină. Ar fi existat potrivit inculpatului un alt episod în care ... i-ar fi pulverizat şi lui spray
lacrimogen în faţă, când i-a cerut socoteală de cele întâmplate (neconfirmat de vreunul dintre
ceilalţi inculpaţi). Cele două autoturisme s-au pus apoi în mişcare, iar autoturismul în care se
aflau persoanele vătămate a virat brusc şi apoi s-a răsturnat. În faţa primei instanţe de judecată
inculpatul recunoaşte că maşina lor a acroşat, din greşeală, autoturismul în care se aflau
persoanele vătămate.
Cu toţii au coborât din maşină. ... a spart cu băţul pe care îl avea, parbrizul maşinii, însă
persoanele din interior nu au fost lovite. Inculpatul se erijează într-un salvator şi susţine că a luat
băţul de la ... pentru a-l împiedica să mai lovească şi l-a scos afară pe ...
Inculpatul ... susţine însă că ... le-a cerut tuturor celor prezenţi să meargă să îi bată pe cei
de la ferma lui ..., fapt pentru care au urcat cu toţii în maşina lui ... Înainte de a pleca, ... a pus
nişte bâte în portbagaj şi avea un hârleţ în mână, iar ... ţinea lângă el o furcă. Au mers mai întâi
la ferma lui ..., dar nu au găsit vreo persoană şi atunci au plecat pe câmp. La un moment dat, au
văzut un autoturism, l-au recunoscut ca fiind de la ferma lui ... şi au accelerat spre acesta.
Pasagerii acelui autoturism i-au văzut şi au încercat să fugă. ... a mărit viteza, ajungându-l din
urmă. Când acel autoturism a intrat în grâu, ... l-a lovit din spate, cu viteză mare. Acesta s-a
răsturnat imediat, pe partea stângă. Inculpaţii au oprit ceva mai încolo. ... a coborât primul, a luat
bâtele şi le-a împărţit lui ..., ... şi lui ... El a luat hârleţul, iar ... furca. ... a început să lovească
autoturismul în mai multe zone şi apoi a lovit parbrizul, până l-a spart. Toţi ceilalţi au lovit maşina
cu bâtele, inclusiv ... Au fost sparte şi geamurile laterale. A fost spart şi geamul din spate şi prin
acela inculpatul a lovit cu bâta, în interiorul autoturismului, spre locul unde se afla ... ... se urcase
pe autoturismul răsturnat şi lovea de acolo pe cei din interior, prin geamurile laterale. Când ... a
început să pulverizeze spray lacrimogen, inculpaţii s-au oprit, iar persoanele vătămate au ieşit
din autoturism şi au reuşit să fugă. Inculpatul a susţinut că a lovit-o doar pe ...
Inculpatul ... confirmă şi el că ... le-a propus să meargă să îi bată pe cei care pulverizaseră
spray în faţa lui ... Acesta şi ... au pus în portbagaj nişte obiecte cu coadă şi bâte. La un moment
dat, ... a observat maşina agresorilor şi i-a cerut lui ... să se deplaseze în acea direcţie. Acesta s-a
conformat, a mărit viteza cu care conducea maşina, iar autoturismul urmărit a mărit şi el viteza.
Inculpatul ... i-a cerut lui ... să intre cu maşina în maşina persoanelor vătămate susţinând că îşi
asumă toată răspunderea. Când au ajuns în câmp, ... a intrat intenţionat cu partea din faţă a maşinii
în partea din spate a autoturismului urmărit. Maşina acroşată s-a răsturnat pe o parte. Cu toţii au
coborât din autoturism şi, la îndemnul lui ..., au luat câte un obiect contondent. ... a luat un hârleţ,
... şi ... au luat câte o bâtă. Cu aceste obiecte au început să lovească maşina răsturnată. Inculpatul
încearcă să-şi minimalizeze contribuţia, susţinând că a fugit de la faţa locului, iar ... a rămas lângă
maşină.
În faţa primei instanţe de judecată, inculpatul şi-a schimbat declaraţiile, susţinând că
autoturismul în care se aflau persoanele vătămată s-a răsturnat atunci când încerca să ocolească
o căruţă. Inculpaţii nu ar fi făcut altceva decât să le ajute pe acestea să iasă din maşină. Singurul
care avea un obiect contondent (un băţ) era ...
Inculpatul ... recunoaşte în faza de urmărire penală că, la cererea lui ... de a merge să-i
bată pe agresorii lui ..., s-a urcat şi el în maşină. A văzut şi el prezenţa obiectelor contondente
(un hârleţ, o furcă, un băţ, un levier), susţinând însă, că el nu avea nici un obiect asupra sa. ... i-a
spus lui ... să intre în maşina persoanelor vătămate. S-au apropiat cu viteză şi au lovit maşina
acestora, răsturnând-o pe o parte. Inculpatul susţine că a rămas în maşină, iar toţi ceilalţi au
coborât şi au început să lovească maşina răsturnată cu obiectele contondente. ... a lovit toată
maşina până a ajuns la parbriz, pe care l-a spart. ... a lovit şi el în mod repetat, cu furca. Când
persoanele vătămate au ieşit din maşină, inculpaţii le-au luat la bătaie. Inculpatul a susţinut că
acestea au fost lovite atât în zona capului, cât şi pe corp. ... a lovit-o pe persoana vătămată ..., iar
... şi ... îl loveau pe ... După ce conflictul s-a încheiat, el şi ... s-au întors pe jos la stână.
În faţa instanţei de judecată inculpatul a revenit complet asupra acestor declaraţii,
susţinând că nu a fost în maşină la momentul agresării persoanelor vătămate întrucât se afla cu
oile la păscut.
Inculpatul ... confirmă că ... a propus să meargă să vorbească cu persoanele vătămate. ...
luase un hârleţ, iar ... o bâtă. ... pusese în portbagaj o furcă. La scurt timp au zărit autoturismul
persoanelor vătămate. Inculpatul confirmă că nu a existat vreo căruţă în zonă. Când autoturismele
au ajuns pe câmp, ... a intrat în partea din dreapta spate a maşinii de teren, iar aceasta s-a răsturnat.
... a strigat la inculpaţi să ia bâtele şi să meargă la persoanele vătămate. Inculpatul susţine că toţi
ceilalţi au coborât, dar el a rămas la volan. Persoanele vătămate au rămas blocate în maşină, iar
... şi ... îi loveau pe aceştia, prin parbriz. ... a lovit maşina cu bâta şi apoi a lovit-o în cap pe ...
Inculpatul nu a văzut exact ce a făcut ... Când a realizat că cei patru agresori îi vor omorî, a
coborât din maşină şi a încercat să-i oprească. ... striga însă „Lasă că vă arăt eu! Vă omor!” Când
persoana vătămată ... a pulverizat spray lacrimogen, inculpaţii s-au retras, iar persoanele
vătămate au reuşit să iasă din maşină şi au fugit. Percepţia inculpatului a fost că ... nu a încercat
vreun moment să salveze persoanele vătămate şi le-ar fi omorât dacă nu intervenea el. Cu toţii
au rămas la faţa locului, până a venit ... să îi tracteze. La un moment dat, ... şi ... au coborât din
dubă şi au plecat pe jos la stână.
Având în vedere şi faptul că, potrivit teoriei şi practicii judiciare, depoziţiile inculpatului
sunt divizibile, Curtea va acorda valenţă probatorie doar declaraţiilor date de inculpaţi în faza de
urmărire penală care se coroborează şi sunt susţinute de ansamblul probatoriu din cauză.
Vom reţine aşadar că iniţiativa agresării persoanelor vătămate i-a aparţinut inculpatului
..., care şi-a manifestat încă de la început această intenţie (confirmată chiar şi de ceilalţi inculpaţi).
Pentru a pune în aplicare acest plan, inculpaţii s-au înarmat cu diferite obiecte contondente şi
chiar tăietoare-înţepătoare (un hârleţ, o furcă, mai multe bâte).
În faza de cercetare judecătorească inculpatul ... a încercat să avanseze ipoteza că
autoturismul în care se aflau persoanele vătămate s-ar fi răsturnat atunci când a ajuns pe câmp şi
a ocolit o căruţă. Este singulară şi chiar hilară această apărare, în condiţiile în care niciunul dintre
inculpaţi (nici chiar ...) nu a menţionat în faza de urmărire penală prezenţa vreunei căruţe în zonă.
... arată chiar explicit că nu au întâlnit nicio căruţă.
În schimb, toţi inculpaţii (cu excepţia lui ...) au susţinut în faza de urmărire penală că la
propunerea lui ..., autoturismul în care se aflau persoanele vătămate a fost în mod deliberat
răsturnat de ..., care se afla la volan. Astfel, ... chiar l-a încurajat să facă acest lucru, susţinând că
îşi va asuma întreaga răspundere.
Faptul că în faza de cercetare judecătorească inculpaţii şi-au schimbat declaraţiile, nu
determină Curtea să le aprecieze ca fiind plauzibile întrucât nu se coroborează cu vreun alt mijloc
de probă. Dimpotrivă, declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală se coroborează atât
cu declaraţiile persoanelor vătămate (care au rămas constante în susţineri pe tot parcursul
procesului penal), cât şi cu celelalte mijloace de probă.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto care a concluzionat că ... nu a avut
posibilitatea de a evita impactul, el accelerând pentru a scăpa de conducătorul autoturismului
aflat în spatele său, respectiv ... Conducătorul autoturismului Citroen Xsara, ..., prin manevrele
efectuate (accelerare, respectiv urmărire) a determinat producerea impactului.
 Expertiza mai reţine faptul că ... avea posibilitati multiple de evitare a coliziunii, locul în
care s-a produs coliziunea permiţând efectuarea oricărei manevre de evitare-frânare, ocolire, etc.
În răspunsul la obiecţiunile formulate de inculpaţi, expertul arată că pentru depăşirea unei
eventuale căruţe nu era necesară o ocolire de 15 m pe drumul de ţară. A fost exclusă de asemenea
o eventuală eroare de conducere a inculpatului ..., dat fiind comportamentul manifestat ulterior.
Concluzia expertului a fost în sensul că ... nu a avut nicio intenţie de a evita accidentul.
Curtea mai reţine ca fiind deosebit de relevantă înregistrarea apelului efectuat de persoana
vătămată ... la Serviciul Unic de Urgență 112. „Suntem urmăriți, o mașină, pe câmp, cu intenția
de a ne lovi din spate. ... vine cu mașina cu viteză. Ia uite ne-au și lovit! Aoleu, ne-au răsturnat!”
Imediat ce au reuşit să răstoarne autoturismul în care se aflau persoanele vătămate
inculpaţii au coborât, s-au înarmat cu obiectele contondente cu care veniseră şi au declanşat
atacul. Au lovit autovehiculul din toate părţile şi mai apoi au spart geamurile, pentru a ajunge în
interior. Cu aceleaşi obiecte contondente au lovit apoi persoanele vătămate în zona capului
(acestea erau căzute pe o parte) şi a corpului.
Deşi fiecare dintre inculpaţi a încercat să-şi minimalizeze contribuţia, ceilalţi i-au infirmat
susţinerile. Vom reţine prin urmare că inculpaţii au coborât cu toţii din autoturismul cu care
veniseră, s-au înarmat şi au atacat autoturismul Land Rover în care se aflau persoanele vătămate
şi le-au agresat pe acestea din urmă.
Referitor la apărările formulate de inculpaţi, privind neîntrunirea tipicităţii subiective a
infracţiunii de tentativă la omor, Curtea va reţine că această infracţiune se săvârșește cu intenţia
de a suprima viaţa unei persoane („animus necandi”), iar nu cu intenţia generală de a vătăma.
Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art. 188 Cod penal cuprinde implicit ideea
orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește
noţiunea de „dol special”, definit ca voinţa de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă”,
prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se
incriminează producerea unui rezultat determinat.
Fapta este săvârșită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale,
urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte”, iar cu intenţie indirectă când „prevede
rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui”. Ceea ce
deosebește deci intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv. În timp ce la intenţia
directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să
se producă acel rezultat și nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de
efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste
rezultate se va produce.
În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere
se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia
infractorului faţă de rezultat. Demonstrează astfel intenţia de ucidere: perseverenţa cu care
inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor,
unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); aplicarea unei singure lovituri în
regiunea gâtului, în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe
tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur.
Analizând aceste criterii prin prisma situației de fapt anterior expuse în prezenta hotărâre,
se constată că acestea sunt îndeplinite, ceea ce face ca încadrarea juridică dată faptei prin
rechizitoriu să fie corectă – tentativă de omor. Astfel, inculpaţii au răsturnat autoturismul în care
se aflau persoanele vătămate, s-au înarmat cu diferite obiecte contondente dintre care unele
tăietoare-înţepătoare (hârleţ, furcă) şi au aplicat persoanelor vătămate multiple lovituri cu aceste
obiecte, îndeosebi în zona capului.
Chiar dacă initial inculpaţii au avut doar cu intenţia de a aplica o corecţie persoanelor
vătămate, comportamentul lor ulterior şi modul cum s-au derulat evenimentele relevă
împrejurarea că, deși nu au urmărit uciderea persoanelor vătămate, au prevăzut însă posibilul
rezultat letal al actelor de violenţă săvârşite și au acceptat producerea acestui rezultat. Rezoluţia
în baza căreia au acţionat inculpaţii este dovedită cu elementele exterioare ale faptelor lor. Este
irelevant, sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei, dacă leziunile produse au pus sau nu
în primejdie viaţa victimelor, câtă vreme inculpaţii au prefigurat şi realizat o acţiune potenţial
tanato-generatoare îndreptată împotriva unei zone vitale.
Doar prezenţa de spirit a persoanei vătămate ..., care a apelat Serviciul Unic de Urgență
112 exact în timpul agresiunilor (lucru pe care inculpaţii l-au auzit), a pus capăt incidentului şi a
împiedicat producerea unor consecinţe mult mai grave. Realizând că urmează să sosească
organele de poliţie, inculpaţii s-au oprit şi au permis persoanelor vătămate să se îndepărteze în
fugă. De altfel, în înregistrarea apelului efectuat de persoana vătămată ... la Serviciul Unic de
Urgență 112 se aud pe fundal inculpaţii cum ameninţă şi strigă „Vă omor!... omoară-i!... Vine
poliția!? …Oprește-te, ...!”
Rapoartele de primă expertiză medico-legală asupra persoanelor vătămate confirmă
prezenţa leziunilor la nivelul capului şi a membrelor superioare.
Nu în ultimul rând, este relevantă şi conduita ulterioară a inculpatului ..., care a încercat
să ascundă autoturismul marca Citroen Xsara, a reclamat la poliţie agresarea lui ... de către
persoana vătămată ... şi mai apoi a încercat să se sustragă cercetărilor. Şi inculpatul ... a stat fugar
la diferite stâne de pe raza județului ... și ulterior a plecat într-un alt judeţ.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea nu va putea primi apărările inculpaţilor, apreciind că
în cauză sunt întrunite atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv elementele de tipicitate
ale infracţiunii de tentativă de omor. Din probele existente la dosar se poate reține că inculpații
au acționat în mod coordonat, iar acțiunile lor s-au intersectat în acelaşi scop comun.
B. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ..., Curtea nu împărtăşeşte punctul de vedere al
primei instanţe de judecată.
Astfel, toate probele aflate la dosar îl plasează pe acesta la locul evenimentelor. Deşi în
faza de cercetare judecătorească inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor anterioare, Curtea va
aprecia că declaraţiile date în faza de urmărire penală corespund adevărului.
Inculpaţii ... şi ... confirmă că ... se afla la stână când ... a ajuns acolo şi a relatat incidentul
cu ... şi s-a urcat cu ei în maşină când au plecat în căutarea persoanelor vătămate. ... confirmă şi
el prezenţa lui ... pe bancheta din spate a autoturismului marca Citroen Xsara.
Martorul ... arată că ... a ajuns la stână înaintea lui ... Acesta nu a observat când au plecat
inculpaţii cu maşinile însă, după ce a adăpat animalele şi a revenit la bordei, nu se mai afla nicio
persoană acolo. La scurt timp, inculpaţii ... şi ... au revenit pe jos, dinspre zona ...
Contribuţia concretă a inculpatului la săvârşirea infracţiunii este însă mai greu de stabilit.
Acesta a negat încă din faza de urmărire penală că ar fi lovit autoturismul persoanelor vătămate
ori că le-ar fi agresat pe acestea, declarând că a rămas în maşină.
Inculpatul ... susţine că ... a rămas lângă maşină, iar ... nu a văzut cu exactitate ce a făcut
acesta.
 Doar inculpatul ... a relatat că ... a avut o bâtă în mână, cu care a lovit autoturismul
persoanelor vătămate.
Persoanele vătămate nu au putu oferi relaţii despre contribuţia concretă a fiecărui inculpat,
ele apreciind că au fost atacate de 5-6 agresori.
Deşi nu se poate stabili cu certitudine că inculpatul ... ar fi agresat persoanele vătămate,
Curtea apreciază că prezenţa sa la locul evenimentelor, faptul că era înarmat ca şi ceilalţi cu un
obiect contondent cu care a lovit autoturismul Land Rover, are caracterul unui sprijin moral
acordat autorilor infracţiunii de tentativă de omor, între acesta şi ceilalţi inculpaţi existând o
legătură subiectivă, în sensul conlucrării pentru producerea rezultatului socialmente periculos.
Astfel, chiar simpla prezenţă a inculpatului ... în planul infracţional are semnificaţia unei
complicităţi morale la comiterea faptei de tentativă de omor întrucât acesta, nu numai că nu a
intervenit pentru a împiedica săvârşirea agresiunilor, dar a şi acţionat, în sensul distrugerii unui
autoturism - înlesnind astfel şi ajutând la întărirea hotărârii celorlalţi inculpaţi de a suprima viaţa
victimelor. Mai mult, întreaga acţiune a avut un caracter oarecum premeditat întrucât conflictul
nu a fost unul spontan, ci dimpotrivă, inculpaţii s-au înarmat şi au pornit cu maşina în căutarea
persoanelor vătămate, iar ... cunoştea unde merge şi ce gânduri are ...
Potrivit art. 48 Cod penal complice este persoana care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în
orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Complicitatea, în raport cu celelalte forme de participaţie penală, reprezintă o contribuţie
indirectă la săvârşirea infracţiunii. Complicele nu determină şi nici nu realizează în mod
nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci înlesneşte această realizare, făcând prin sprijinul
pe care îl dă, ca autorul să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur fapta incriminată.
Sub raportul laturii obiective, pentru existenţa complicităţii trebuie să fie îndeplinite trei
condiţii principale şi anume: să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către o altă persoană (autor) o
faptă prevăzută de legea penală; să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor
la săvârşirea acelei fapte şi contribuţia complicelui să fie efectivă, respectiv să fi folosit în fapt
la săvârşirea de către autor a acţiunii sau inacţiunii respective.
În ceea ce priveşte actele de sprijinire a săvârşirii faptei de către autor, acestea pot fi acte
de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei prevăzute de legea penală
(complicitate materială) sau acte de înlesnire sau ajutor în vederea realizării laturii subiective a
faptei (complicitatea morală).
Complicitatea morală constă în efectuarea de acte de sprijinire a săvârşirii infracţiunii pe
latura ei psihică, cum ar fi întreţinerea sau consolidarea hotărârii autorului de a săvârşi fapta,
darea de sfaturi sau indicaţii în acest scop, promisiunea de a tăinui bunurile provenite din
săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor, determinarea altor persoane ca ele să sprijine, în
calitate de complici, săvârşirea faptei (instigare la complicitate) etc.
Sub aspectul laturii subiective, complicitatea presupune prevederea de către complice a
acțiunii sau inacțiunii ce urmează să fie executată de autor și a urmărilor ei, alăturarea actului
complicelui la acțiunea sau inacțiunea realizată de autor, acceptarea sau urmărirea de către
complice a producerii urmărilor prevăzute.
Din probele existente la dosar, se poate reține că prezenţa inculpatului ... alături de ceilalţi
inculpaţi şi participarea acestuia la săvârşirea infracţiunii de distrugere a autoturismului Land
Rover a constituit o complicitate morală întrucât a creat autorilor o stare psihică favorabilă
comiterii infracţiunii de tentativă de omor, dându-le curaj pentru punerea în aplicarea hotărârii
infracţionale luate, ori pentru continuarea acţiunii. Mai mult, în opinia Curţii, ... a realizat că
prezenţa sa constituie un astfel de ajutor, astfel încât este clară poziţia sa subiectivă faţă de
rezultatul socialmente periculos.
Prin urmare, soluţia ce se impune este schimbarea încadrării juridice şi condamnarea
inculpatului ... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat,
prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal, în
referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal.
C. Individualizarea pedepselor:
Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea consideră că
este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a
infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)
natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii
infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa
infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia
familială şi socială].
Deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume
inculpat, pe care este menită să-l reeduce şi a cărui readaptare socială diferă de a celorlalţi
inculpaţi, orice deosebire sub aspectul posibilităţii de îndreptare şi reeducare a inculpaţilor
răsfrângându-se şi asupra sancţiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al
faptei comise.
În procesul de individualizare a pedepselor, Curtea consideră că trebuie avută în vedere
atât prevenția specială, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul
evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în
comiterea unora astfel de infracțiuni, precum şi prin retribuție (expresie a indignării societăţii în
ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne
nesancționate).
Faţă de logica regimului sancţionator reglementat de noul Cod penal, Curtea apreciază că
în procesul de individualizare instanţa trebuie mai întâi să stabilească pedeapsa, iar apoi să
evalueze dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei, pentru ca ulterior, în situaţia în care apreciază
că se impune aplicarea pedepsei să stabilească dacă se impune executarea pedepsei sau
suspendarea sub supraveghere a acesteia.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor ... şi ..., Curtea
apreciază că acesta nu a fost just individualizat în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 din
Codul penal.
Instanța reține că pentru a acționa ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să
fie în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale făptuitorului, să influențeze rațiunea,
sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice în mod statornic comportamentul.
Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul și măsura sa reflectă
gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională,
convingătoare, justă și echitabilă.
 În plus, pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, care rămâne
totuși în centrul procesului de individualizare, dar și cu periculozitatea infractorului, cu gradul
său de moralitate și cu șansa de reeducare pe care o prezintă.
Aplicând în cauză considerațiile teoretice expuse anterior, instanţa va avea în vedere
gravitatea ridicată a faptelor reţinute în sarcina inculpatului ... şi modalitatea concretă în care
acesta s-a angajat în câmpul infracţional. Astfel, Curtea va reţine că inculpatul ... este cel care a
avut iniţiativa săvârşirii infracţiunilor şi care i-a atras pe ceilalţi inculpaţi în conflictul cu
persoanele vătămate. Tot lui i-a aparţinut ideea răsturnării autoturismului Land Rover, susţinând
că îşi asumă tot ceea ce se va întâmpla – pentru a le întări celorlaţi inculpaţi convingerea de a se
implica. Vom remarca aşadar o agresivitate deosebită a acestui inculpat şi o sfidare totală a
normelor de convieţuire socială.
Inculpatul ... a avut şi el o contribuţie importantă la săvârşirea infracţiunilor, participând
activ la agresarea persoanelor vătămate. Curtea nu poate reţine în favoarea acestuia o
circumstanţă atenuantă aşa cum a solicitat, câtă vreme el este cel care a răsturnat autoturismul în
care se aflau persoanele vătămate cu propriul său mijloc de transport, pe care l-a pus în slujba
unui scop atât de josnic, dând curs propunerii lui ...
Nu în ultimul rând, instanţa va avea în vedere şi datele ce caracterizează persoana
inculpaţilor.
... este cunoscut în comunitate ca fiind o persoană care inspiră teamă. Martorul ... îl descrie
pe inculpatul acesta ca fiind o persoană violentă, aspect confirmat şi de inculpatul ... Acesta din
urmă a susţinut că ... a fost implicat în multe scandaluri, din cauza faptului că animalele sale intră
pe terenurile altor persoane şi provoacă stricăciuni.
Mai mult, inculpatul are un potențial criminogen extrem de ridicat. Potrivit fişei de cazier
judiciar acesta a mai fost condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni deosebit de grave, atât în
ţară, cât şi în străinătate. Această împrejurare denotă o periculozitate sporită şi o perseverenţă
deosebită în comiterea unor fapte penale, precum şi faptul că sancţiunile stabilite până în prezent,
dar şi clemenţa organelor judiciare nu l-au convins pe inculpat că respectarea legii este o
necesitate şi că numai prin respectarea legii va putea evita aplicarea în viitor a unor pedepse.
Şi inculpatul ... are antecedente penale, fiind recidivist. Perseverenţa sa infracţională şi
apetitul pentru încălcarea normelor de convieţuire socială trebuie mai aspru sancţionate.
De asemenea, pe parcursul urmăririi penale, dar și pe parcursul judecății, inculpaţii au
demonstrat o slabă conştientizare a gravităţii faptelor şi a consecinţelor acestora, denaturând
realitatea.
Analizând deopotrivă circumstanțele personale ale inculpaţilor (corect apreciate de prima
instanţă), dar și gravitatea faptelor în sine, nu putem ajunge la concluzia că aplicarea unor
pedepse apropiate de minimul legal satisface exigențele individualizării pedepsei.
Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la viaţă, statuat în art. 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezintă ,,regele
drepturilor”.
Dreptul la viaţă reprezintă un atribut inalienabil al persoanei şi reprezintă valoarea
supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte
drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie şi de instrumentele internaţionale de protecţie a
drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, împrejurare care determină caracterul axiologic al acestui
drept.
 Apreciem astfel că argumentele expuse mai sus, pledează pentru majorarea cuantumului
pedepselor aplicate inculpaţilor ... şi ..., care se impune în vederea realizării scopului educativ –
preventiv al pedepsei penale şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi
regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal pot constitui circumstanţe atenuante judiciare
împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea
infractorului.
Modalitatea în care inculpaţii ..., ... şi ... au fost antrenaţi în activitatea infracţională, faptul
că doi dintre ei erau ciobani la stâna inculpatului ... şi erau direct subordonaţi acestuia,
împrejurarea că ... s-a împotrivit iniţial implicării şi a avut mai apoi contribuţia cea mai redusă
justifică, în opinia Curţii, reținerea în favoarea acestora a circumstanței atenuante prevăzute de
art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
În opinia Curții, o reducere a cuantumului pedepselor efectiv aplicate pentru fiecare
infracțiune, până spre minimului special posibil, reprezintă o pedeapsă suficientă pentru a
sancţiona în mod corespunzător atât gravitatea fiecăreia dintre infracţiunile deduse judecăţii, cât
şi periculozitatea infracțională a inculpaţilor.
Curtea va mai avea în vedere şi faptul că ... şi ... sunt infractori primari.
D. Motivul de nelegalitate invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi cu privire
la greşita deducere a perioadei de arest preventiv în privinţa inculpatului ... este fondat.
Față de acest inculpat s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, prin mandatul de arestare
nr. 43/UP/30-06.2020. La data de 22.07.2020, prin încheierea de şedinţă pronunțată în dosarul
2141/121/2020, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Galați a confirmat arestarea
preventivă a inculpatului ... și punerea în executare a mandatului de arestare preventivă.
Prin urmare, în temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, se impunea deducerea perioadei arestării
preventive începând cu data de 22.07.2020 la zi, în privința acestui inculpat.
E. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, facem următoarele precizări:
1. Cuantumul daunelor materiale a fost în mod corect stabilit de prima instanţă de
judecată. În cadrul procedurilor judiciare, pentru stabilirea valorii acestora este necesar ca
prejudiciul să fie cert, actual (sau viitor) şi susţinut de mijloacele de probă administrate în cauză.
Valoarea reală a prejudiciului material nu poate avea la bază prezumţii şi presupuneri, în lipsa
unor probatorii care să confirme mai presus de orice dubiu cuantumul sumelor cheltuite de partea
civilă pentru asistenţa şi îngrijirea sa medicală.
Instanţa de apel reține că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile
delictuale, respectiv existenţa unui prejudiciu de ordin material nereparat încă, produs ca urmare
a faptei ilicite, legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs, precum
şi vinovăţia inculpaţilor, ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia.
În concret, părţile civile nu au depus la dosar decât contractul de vânzare-cumpărare a
autoturismului marca Land Rover. Nu au fost administrate probe din care să rezulte că
autoturismul ar fi suferit o daună totală care să justifice acordarea întregului preţ de achiziţie a
acestuia. Mai mult, nu s-a făcut nici o evaluare a daunelor suferite de autoturism în urma faptei
săvârşite de inculpaţi, prin urmare prima instanţă nu a putut decât să aproximeze prejudiciul
material încercat.
2. Daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material
suferințele fizice sau psihice ale părţii civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului.
 În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tolstoy Miloslovsky c.
Regatul Unit) s-a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de
proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale
ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, prin punerea în primejdie a vieţii
victimei.
Deși apelantele părţi civile contestă cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de
fond, Curtea apreciază că evaluarea prejudiciului moral s-a făcut corect, prin raportare la criterii
obiective, soluția fiind atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române, cât și cu
interpretarea constantă a jurisprudenței europene.
F. Critica formulată de persoanele vătămate, privind aplicarea în sarcina tuturor
inculpaţilor a pedepselor accesorii și complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. n – o Cod
penal, este nefondată - prima instanţă a aplicat fiecărui inculpat aceste pedepse.
G. Cât priveşte confiscarea autoturismului inculpatului ..., luarea acestei măsuri de
siguranţă este justificată. Astfel, dispoziţiile art. 112 lit. b Cod penal prevăd că sunt supuse
confiscării speciale bunurile care au fost folosite în orice mod sau destinate a fi folosite la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului. În speţa de faţă,
autoturismul marca Citroen Xsara satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale pentru a
putea fi confiscat, respectiv este proprietatea inculpatului ..., a servit la săvârşirea de către acesta
din urmă a unei infracţiuni intenţionate, nejustificată, iar valoarea bunului supus confiscării nu
este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptelor (o infracţiune de tentativă de omor
şi o infracţiune de distrugere).
Pentru considerentele dezvoltate mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură
penală, urmează a fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de
persoanele vătămate ..., ..., ... şi ... şi de inculpaţii ..., ... şi ... împotriva sentinţei penale nr.
174/24.06.2021 a Tribunalului Galaţi.
Va fi desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, şi, în rejudecare:
1. Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e şi f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art.
41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 12 (doisprezece) ani închisoare, la 16
(şaisprezece) ani închisoare.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 41
Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 2 (doi) ani închisoare, la 3 (trei) ani
închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 (şaisprezece) ani
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (1 an închisoare), rezultând o pedeapsă totală de
17 (şaptesprezece) ani închisoare.
2. Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1
Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art.
41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 12 (doisprezece) ani închisoare, la 13
(treisprezece) ani închisoare.
 Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 41
Cod penal, în referire la art. 43 alin. 5 Cod Penal, de la 2 (doi) ani închisoare, la 2 (doi) ani şi 6
(şase) luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (10 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală
de 13 (treisprezece) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
3. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. e şi f Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal,
art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal, de la 6 (şase)
ani închisoare, la 5 (cinci) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
Va menţine pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal,
art. 77 lit. a Cod penal și art. 41 Cod penal, în referire la art. 43 alin. 2 Cod Penal, de 6 (şase) luni
închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 9 (nouă) luni
închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală
de 5 (cinci) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare.
Va menţine dispoziţiile privind revocarea beneficiul liberării condiţionate privind restul
de 1.495 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 340/29.06.2009 a Tribunalului Galați (definitivă prin decizia penală nr.
4168/11.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi va dispune executarea acestui rest alături
de pedeapsa rezultantă anterior stabilită, urmând ca inculpatul ... să execute 5 (cinci) ani, 11
(unsprezece) luni şi 1.495 zile închisoare.
4. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod
Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal de la 7
(şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la 6 (şase) ani închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, de la 1
(un) an şi 3 (trei) luni închisoare, la 1 (un) an închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare,
sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (4 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 6 (şase)
ani şi 4 (patru) luni închisoare.
5. Va înlătura dispoziţiile privind achitarea inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1
Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
 În temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice
a faptei reţinute în sarcina inculpatului ... din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută
de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit.
f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, în infracţiunea de complicitate la tentativă de
omor calificat, prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală va condamna pe inculpatul ... la o
pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tentativă de
omor calificat, prevăzută de art. 48 Cod penal, art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin.
1 Cod Penal, în referire la art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal,
reţinând în favoarea acestuia şi dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod
penal.
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii de
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, de la 1
(un) an şi 3 (trei) luni închisoare, la 1 (un) an închisoare, reţinând în favoarea acestuia şi
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, va contopi pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare,
sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (4 luni închisoare), rezultând o pedeapsă totală de 5 (cinci)
ani şi 4 (patru) luni închisoare.
Va obliga pe inculpatul ..., în solidar cu inculpaţii ..., ..., ... şi ... şi la plata daunelor morale
către părţile civile ..., .... şi ..., în modalitatea stabilită de prima instanţă.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare
prezentei decizii.
În temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, apelurile
declarate de inculpaţii ... şi ... vor fi respinse ca nefondate.
DREPT PROCESUAL PENAL

1. Titlu: Apel. Inadmisibilitate. Lipsa calitate procesuală.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială.
Indice alfabetic: Drept procesual penal
Apel
Legislaţie relevantă: art. 409 Cod procedură penală
Rezumat: Apelantul ..., cu sediul în ..., strada ... nr ..., având codul unic de înregistrare nr. ...,
număr de ordine în registrul comerțului J17/..../1991, nu are vreo calitate în dosar, calitatea de
intimat având-o ..., care este o altă persoană juridică, având un alt sediu, respectiv în sat ..., ...
nr. ..., jud. ..., fără alte date de identificare.
Prin urmare, neavând vreuna dintre calitățile prevăzute de art. 409 Cod procedură
penală, ... nu poate declara apel în cauză, o asemenea cale de atac fiind inadmisibilă.

Decizia penală nr. 420/A/17.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.1172 din data de 26.11.2021, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în
temeiul art. 298 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală,
republicată, a fost recunoscută decizia de impunere a sancţiunii financiare emisă de statul Olanda,
prin autoritatea Minister voor Rechtsbescherming – cu număr de referinţă al deciziei/dosarului –
EGS - ..., dată la data de 27.09.2019, rămasă definitivă la data de 08.11.2019, faţă de intimatul
..., cu privire la sancțiunea financiară în cuantum de 107 euro, pentru săvârşirea faptei de
conduită contrară normelor de trafic rutier, fapta din data de 08.09.2019 ora 14.36, faptă
prevăzută de art. 2 din Legea administraţiei juridice pentru respectarea regulilor de circulaţie.
În temeiul art. 300 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie
penală, republicată, a fost obligat intimatul la plata amenzii de 107 euro, în lei la cursul valutar
din data pronunţării pedepsei.
În temeiul art. 306 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală,
republicată, s-a dispus comunicarea către Autoritatea rogantă a unui exemplar al prezentei
sentinţe penale, după rămânerea definitivă.
În temeiul art. 305 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie
penală, republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 05.07.2021 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi cererea privind
recunoaşterea sancţiunii pecuniare aplicată de către autorităţile străine cu privire la persoana ...
cu privire la sancţiunea financiară în cuantum de 107 euro, pentru săvârşirea faptei de conduită
contrară normelor de trafic rutier, fapta din data de 08.09.2019 ora 14.36, faptă prevăzută de art.
2 din Legea administrației juridice pentru respectarea regulilor de circulație.
La cererea formulată au fost ataşate certificatul prevăzut la articolul 4 din Decizia-cadru
2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii
reciproce a sancţiunilor pecuniare şi copia certificată a deciziei de impunere a sancţiunii
financiare menţionată mai sus, și traduse în limba română.
 Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa a reţinut
următoarele:
Prin decizia de impunere a sancţiunii financiare emisă de autorităţile străine cu nr. de
referinţă al deciziei – deciziei/dosarului – EGS - ..., dată la data de 27.09.2019, rămasă definitivă
la data de 08.11.2019 emisă de statul Olanda, intimatei i-a fost aplicată o amendă de 107 euro,
pentru săvârşirea faptei de conduită contrară normelor de trafic rutier, fapta din data de
08.09.2019 ora 14.36, faptă prevăzută de art. 2 din Legea administraţiei juridice pentru
respectarea regulilor de circulaţie, constând în aceea că a depășit cu 14 km/h viteza legală maximă
pe autostradă.
Intimatul a fost informat, în conformitate cu legislaţia statului emitent, cu privire la
dreptul său de a contesta cauza şi de termenul unei asemenea căi de atac.
Activitatea ilicită comisă constituie fapta de conduită contrară normelor de trafic rutier.
Potrivit art. 298 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală,
republicată, alin.1: Autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte
formalități şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului
în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare
prevăzute la art. 299.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa a constatat că în
cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune recunoaşterea sancţiunii
financiare aplicată intimatei, de autoritatea străină.
Instanţa a constatat că sancţiunea pecuniară a fost aplicată printr-o decizie definitivă
emisă de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanţă, în ceea ce priveşte fapte care se
pedepsesc conform dreptului naţional al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale,
confirmându-se posibilitatea intimatei de a solicita judecarea cauzei de către o instanţă
competentă.
S-a constatat că fapta nu face parte din categoria infracţiunilor enumerate în
Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului
recunoaşterii reciproce a sancţiunilor financiare, însă fapta la care se referă decizia este
sancţionată contravenţional şi de legea română, fiind astfel aplicabile prevederile art. 297 alin. 2
din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora „Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin.
(1), executarea sancţiunii pecuniare este subordonată condiţiei că fapta la care se referă hotărârea
autorităţii judiciare sau administrative străine să fie prevăzută şi de legea română ”.
Prin urmare, fapta săvârșită de intimata din această cauză reprezintă o contravenţie la
regimul rutier şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 299 alin. 2 din Legea nr. 302/2004
în sensul că:
a) împotriva persoanei condamnate şi pentru aceleaşi fapte nu s-a pronunţat o hotărâre în
România sau în orice alt stat decât statul emitent şi, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;
b) executarea hotărârii nu este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la
fapte care intră în competenţa instanţelor române;
c) hotărârea nu se referă la fapte care:
(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul
României ori într-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite
urmărirea aceloraşi infracţiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;
 d) nu există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;
e) hotărârea nu a fost pronunţată referitor la o persoană fizică care, conform legii române,
dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a
pronunţat hotărârea;
- persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii
aceluiaşi stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa şi la termenul în
care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau
g) pedeapsa pecuniară nu este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei
sume.
Conform art. 297 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, fapta este sancţionată atât pe teritoriul
statului străin, cât pe teritoriul statului român fiind sancționată de OUG 195/2002, astfel încât
este îndeplinită condiția dublei incriminări solicitate de textul anterior indicat.
De asemenea, instanţa a constatat că decizia de aplicare a sancţiunii financiare este
definitivă, executarea deciziei nu este prescrisă conform legislaţiei române şi nu există date
referitoare la pronunţarea unei decizii împotriva aceleiaşi persoane şi cu privire la aceeaşi faptă
în statul de executare şi nici o astfel de decizie pronunţată în orice stat, altul decât statul emitent
sau statul de executare, nu a fost executată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 298 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară în materie penală, republicată, a recunoscut decizia de impunere a sancţiunii financiare
emisă de statul Olanda, prin autoritatea Minister voor Rechtsbescherming – cu număr de referinţă
al deciziei/ dosarului – EGS - ..., dată la data de 27.09.2019, rămasă definitivă la data de
08.11.2019, faţă de intimatul ... cu privire la sancţiunea financiară in cuantum de 107 euro, pentru
săvârşirea faptei de conduită contrară normelor de trafic rutier, fapta din data de 08.09.2019 ora
14.36, faptă prevăzută de art. 2 din Legea administraţiei juridice pentru respectarea regulilor de
circulaţie.
În temeiul art. 300 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie
penală, republicată, a obligat intimatul la plata amenzii de 107 euro, în lei la care cursul valutar
din data pronunţării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel ..., arătând că lipsește
calitatea procesuală pasivă motivat de faptul că nu există identitate între persoana juridica ... cu
sediul în ..., strada ... nr ..., având codul unic de înregistrare nr. R..., număr de ordine în registrul
comerțului J17/.../1991, și contravenienta ... fără date de identificare fiscală cunoscute și cu sediul
declarat în satul ..., ... nr. ..., jud. ... A solicitat să se dispună refuzul recunoașterii hotărârii străine.
Procurorul a considerat că apelul este tardiv, motivat de faptul că minuta sentinței penale
a fost comunicată la data de 06.12.2021, iar apelul a fost declarat peste 10 zile de la data
comunicării minutei, respectiv după ce a fost comunicată hotărârea, pe data de 09.02.2022. Pe
fondul cauzei, a solicitat respingerea apelului, instanța de fond corect referindu-se la ... cu sediul
în comuna ..., iar dacă s-a menționat ulterior, pe actele de executare o altă adresă, consideră că
urmează a se formula o contestație la executare.
Apelata a precizat că a formulat apelul în termen, având în vedere că în luna decembrie
când a primit dispozitivul hotărârii a înștiințat instanța cu privire la faptul că ..., cu sediul în str.
... nr ... nu era ..., cu sediul în str. ... nr ...
Apelul este inadmisibil.
Astfel, potrivit art. 409 Cod procedură penală, pot face apel:
 a) procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă;
b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;
c) partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, şi partea responsabilă
civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia
din această latură a influenţat soluţia în latura civilă;
d) persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală;
e) martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte amenzile judiciare
aplicate prin sentinţă, precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare şi indemnizațiile
cuvenite acestora;
f) orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate
nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au
provocat asemenea vătămare.
Din actele dosarului reiese că apelantul ..., cu sediul în ..., strada ... nr...., având codul unic
de înregistrare nr. ..., număr de ordine în registrul comerțului J17/.../1991, nu are vreo calitate în
dosar, calitatea de intimat având-o ..., care este o altă persoană juridică, având un alt sediu,
respectiv în sat ..., ... nr. ..., jud. ..., fără alte date de identificare.
Prin urmare, neavând vreuna dintre calitățile prevăzute de art. 409 Cod procedură penală,
... nu poate declara apel în cauză, o asemenea cale de atac fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește motivul de referitor la faptul că nu există identitate între ... și intimata-
contravenientă ..., aceasta poate constitui motivul de contestație la executare prev. de art. 598
alin.1 lit.b Cod procedură penală, în situația în care executarea se va îndrepta împotriva altei
persoane decât cea prevăzută în hotărâre.
Prin urmare, în baza art. 421 alin.1 pct.1 lit.a C.proc.pen., se va respinge ca fiind
inadmisibil apelul declarat de ...
SECŢIA PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

1. Titlul: Contestaţie în anulare. Asigurări sociale

Cuprins pe materii: Apelul declarat de contestator fusese admis anterior printr-o altă decizie
Legislaţie relevantă: art. 503 alin. 3 Cod procedură civilă
Rezumat: În cauză nu este incidentă situaţia premisă pentru admiterea contestaţiei în anulare
întrucât prin decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare nu a fost respins sau
admis apelul, ci a fost soluţionată cauza pe fond, în rejudecare. Apelul declarat de contestator
fusese admis anterior printr-o altă decizie. Nu se poate susţine că instanţa a omis să cerceteze
vreunul din motivele de apel odată ce decizia contestată a soluţionat cauza pe fond, nu apelul.

Decizia civilă nr. 117/22.02.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel la data de 25.01.2022, contestatorul ... a
formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. ... pronunţată de Curtea de Apel ...
în dosarul nr. ...
În motivare, a arătat că instanţa care a soluţionat apelul, în rejudecare, nu a respectat
propria hotărâre referitoare la lămurirea modalităţii de valorificare a stagiilor suplimentare de
cotizare pentru perioada 01.09.2004-01.09.2015 prin solicitarea unei adrese de la Casa
Sectorială de Pensii a ..., aşa cum se stabilise prin decizia ....
Instanţa a omis să cerceteze unul din motivele de anulare a sentinţei.
În drept, a invocat art. 503 alin. 3 în referire la art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod de procedură
civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare
ca nefondată, deoarece instanţa a analizat toate motivele de apel şi a tranşat chestiunea
valorificării perioadei menţionate. Faptul că la data pronunţării soluţiei, Curtea a apreciat
într-un anumit fel asupra situaţiei de fapt şi de drept, precum şi asupra probelor administrate nu
duce la concluzia că hotărârea este rezultatul omiterii cercetării vreunui motiv de apel. Nu sunt
incidente dispoziţiile art. 503 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare poate fi promovată numai
pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de lege.
Contestatorul a invocat art. 503 alin. 3 în referire la art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod de
procedură civilă, din interpretarea cărora, rezultă că hotărârea instanţei de apel poate fi atacată
cu contestaţie în anulare când instanţa de apel, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a
omis să cerceteze vreunul din motivele de apel invocate.
Parcursul judiciar al cauzei este următorul:
Prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii ...sub nr. .../25.03.2020,
contestatorul a solicitat înscrierea la pensie de limită de vârstă, cu valorificarea perioadei
septembrie 2004-25.03.2020. Prin decizia nr. .../15.06.2020 emisă de Casa Judeţeană de Pensii
..., în baza Legii nr.263/2010, s-a admis cererea şi s-a stabilit pensia de asigurări sociale.
 Partea a contestat decizia în instanţă sub două aspecte principale: valorificarea doar a
perioadei 01.01.2016-25.03.2020 (în loc de 01.09.2004-25.03.2020) și reținerea unui stagiu de
cotizare total mai mic decât cel din nr. .../6.07.2017 emisă de Casa de pensii Sectorială a
Ministerului Afacerilor Interne.
Prin sentinţa civilă nr. ..., Tribunalul ... a respins ca nefondată contestaţia formulată.
Prin decizia civilă nr. ..., Curtea de Apel ... a admis apelul formulat de către apelantul
..., a anulat sentinţa civilă nr. ..., pronunţată de Tribunalul ... și a dispus rejudecarea fondului.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. ... pronunţată de Curtea de Apel ... a fost respinsă
ca nefondată contestația formulată de contestatorul ... împotriva deciziei nr. .../15.06.2020 în
contradictoriu cu intimata C.J.P. ...
Rezultă că, în cauză, nu este incidentă situaţia premisă pentru admiterea contestaţiei în
anulare, întrucât prin decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare nu a fost
respins sau admis în parte apelul, ci a fost soluţionată cauza pe fond, în rejudecare. Apelul
declarat de contestator fusese anterior admis, prin decizia ..., iar sentinţa fusese anulată.
Prin urmare, nu se poate susţine că instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de
apel, de vreme ce decizia ... a soluţionat cauza pe fond, sub toate aspectele invocate. În
considerentele deciziei, instanţa a clarificat şi problema de drept privind perioada 01.09.2004-
01.09.2015, reţinând că a fost luată în calcul în momentul recalculării pensiei potrivit Legii
nr.223/2015, chiar dacă într-o modalitate pe care contestatorul a apreciat-o ca fiind insuficientă;
în realitate, nemulțumirile acestuia vizează soluția legislativă impusă prin noua Lege nr.
223/2015 în raport de legislația anterioară, însă această chestiune nu poate face obiect al
aprecierii instanței de judecată.
Modul de administrare a probelor de către instanţa de apel nu poate fi pus în discuţie
pe calea contestaţiei în anulare. Susţinerile contestatorului sunt contrazise de actele dosarului.
După anularea sentinţei, instanţa a emis adresa către Casa Sectorială de Pensii a MAI, iar
răspunsul acestei instituţii se regăseşte în dosarul de apel.
Constatând că motivul de contestaţie în anulare invocat de contestator nu este incident
în cauză, Curtea va respinge contestaţia ca nefondată.
2. Titlul: Asigurări sociale
Cuprins pe materii: Valorificarea adeverinţei privind grupa a II-a de muncă
Legislaţie relevantă: art. 158 alin. 4 Legea nr. 263/2010, art. 6 Ordinul nr. 50/1990
Rezumat: Această adeverinţă a fost eliberată în baza actelor interne ale fostului angajator,
care încă din anul 1997 a hotărât ca personalul TESA, respectiv directorul şi inginerul şef
mecanic agricol să beneficieze de încadrarea în grupa a II-a de muncă. Angajatorul a avut ca
temei Ordinul nr. 50/990 şi Scrisoarea MMPS 78328/18.09.1997. În cauză s-a prezentat
documentul intern care a stat la baza eliberării adeverinţei.

Decizia civilă nr. 158/10.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ... a admis contestaţia formulată de reclamantul ..., în
contradictoriu cu pârâta CJP ...
A anulat decizia nr. .../28.07.2021 emisă de intimata CJP...
A obligat intimata CJP... să emită o nouă decizie de pensie în sensul valorificării şi a
perioadelor cuprinse între 01.05.1994-01.05.1999 ; 16.05.2000 – 01.04.2001, ca fiind lucrate în
grupa II de muncă în procent de 80%, conform adeverinţei nr.13/10.01.2011 eliberată de S.C
....
A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 1200 de lei reprezentând
cheltuieli de judecată (onorariu avocat redus).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 27.08.2021 sub nr. ... contestatorul
... a contestat decizia ... /28.07.2021 privind respingerea pensiei pentru limita de vârsta, în
conformitate cu prevederile art. 139 din Legea 127/2019.
A arătat că decizia a fost comunicată prin serviciul de curierat, la data de 02.08.2021.
În fapt a mai arătat că urmare a depunerii dosarului de pensionare, înregistrat sub nr. ...
/16.06.2021, a fost emisă Decizia nr. ... 1/28.07.2021, prin care a fost respinsă cererea de
acordare a pensiei pentru limită de vârstă, motivat de împrejurarea că perioada 01.05.1994-
01.05.1999 nu a fost valorificată în grupa a II-a de muncă deoarece „emailul invocat este
incorect” şi perioada 16.05.2000-01.04.2001 nu a fost valorificată în grupa a II-a deoarece
„funcţia deţinută nu se regăseşte în temeiul legal invocat”.
Raportat la acest temei legal, nu a avut posibilitatea de a face precizări deoarece intimata
nu a indicat care este temeiul legal incorect, unde este acesta precizat sau care ar fi trebuit să
fie temeiul legal.
Consideră că persoanele care depun dosarele de pensionare nu au obligaţia de a avea
cunoștințe juridice astfel încât să precizeze corect temeiul legal în baza căruia au muncit 40 de
ani.
De asemenea, lipsa indicării temeiului legal nu justifică eliminarea a 7 ani de muncă,
astfel cum rezultă din cartea de muncă fila 14, nr. crt.31-46 şi fila 19, nr. crt.48, în perioada
(1.05.1994-01.05.1999 a deţinut funcţia de inginer şef la ..., iar în perioada 16.05.2000-
01.04.2001 a deţinut funcţia de Şef atelier mecanic.
A solicitat anularea deciziei, obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie de pensionare,
cu luarea în calcul a perioadelor 01.05.1994-01.05.1999 şi 16.05.2000-01.04.2001 ce se
încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 80% din timpul electiv lucrat și obligarea
pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a
contestaţiei formulată de către ... împotriva deciziei de pensie nr. .../28.07.2021.
In fapt, prin cererea înregistrată sub nr. .../16.06.2021 reclamantul a solicitat înscrierea
la pensie pentru limită de vârstă conform dispoziţiilor Legii nr. 263/2010.
La cererea mai sus arătată reclamantul a anexat printre altele si Adeverinţa nr.
.../10.01.2011 eliberată de ...
Prin emiterea deciziei nr. ..., CJP ... a respins cererea de pensionare mai sus arătată
aducându-se totodată la cunoştinţa reclamantului motivele acestei respingeri.
Prin această decizie s-a adus totodată la cunoştinţa domnului ... faptul că perioadele
01.05.1994 - 01.05.1999 şi 16.05.2000 - 01.04.2001 nu au putut fi valorificate ca fiind lucrate
în grupa a II-a de muncă.
A considerat că în mod corect instituţia nu a valorificat perioadele 01.05.1994 -
01.05.1999 şi 16.05.2000 - 0l.04.2001 ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă deoarece
conform dispoziţiilor art. 158 alin. 4 din Legea nr.263/2010 „Adeverinţele care atestă
încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în
situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior
datei de 1 aprilie 2001”.
In baza dispoziţiilor legale mai sus arătate, CJP ... are dreptul şi obligaţia de a verifica
adeverinţele care atestă încadrarea în grupe superioare de muncă, nefiind obligată să valorifice
orice adeverinţă eliberată de către angajator.
Perioadele 01.05.1994 - 01.05.1999 şi 16.05.2000 - 01.04.2001 au fost certificate ca
fiind lucrate în grupa a II-a de muncă prin Adeverinţa nr. 13/10.01.2011 eliberată de ...
Conform acestei adeverinţe, încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă în
perioadele 01.05.1994 - 01.05.1999 şi 16.05.2000 - 01.04.2001 s-a făcut în baza Ordinului nr.
50/1990.
Referitor la acest temei legal respectiv pct. 178 din anexa 2 din Ordinul 50/1990, cu
completările ulterioare acesta prevede ca se încadrează în grupa a II-a de muncă: «Mecanicii
agricoli care efectuează lucrări in câmp, vii şi livezii cu tractoare şi combine autopropulsate,
cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire şi prăfuire cu maşini de erbicidat şi
maşini pentru stropit şi prăfuit, precum şi mecanicii de întreţinere a tractoarelor, combinelor şi
maşinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp».
Poziţia nr.178 din Anexa nr. II la Ordinul 50/1990 a fost detaliată prin anexa la
Scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000 unde sunt precizate locurile de muncă, activităţile şi
categoriile profesionale care se încadrează în grupa a II de muncă, cu perioada de timp şi
procentul lucrat în condiţii deosebite.
Astfel, la lit. c de la punctul 178 din Anexa II la Ordinul 50/1990 așa cum a fost acesta
detaliat prin anexa la scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000 (litera invocată prin certificatul
ce face obiectul prezentei cauze) se precizează că pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă
mecanicii de întreţinere care au participat la lucrările efectuate la pct. a si pct. b din aceeaşi
Scrisoare* respectiv: mecanicii agricoli care fitosanitare; mecanicii agricoli care tratamente
fitosanitare care au efectuat lucrări.
 Din adeverinţa mai sus arătată rezultă faptul că în perioada 01.05.1994 - 01.05.1999
acesta a desfăşurat activitate de inginer-șef, iar în perioada 16.05.2000 - 01.04.2001 același
lucru rezultă şi din carnetul de muncă.
In drept, și-a întemeiat susţinerile pe baza dispoziţiilor Ordinului 50/1990 şi a Legii
nr.263/2010.
In susţinerea celor mai sus arătate solicită proba cu înscrisuri.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele invocate în
cererea introductivă.
Potrivit art.3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrare în grupele I şi II de
muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri,
subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreținere şi reparaţii, controlori tehnici, de calitate,
precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile
prevăzute în anexele 1 şi 2.
Contestatorul a arătat că şi-a îndeplinit integral obligaţiile, dosarul de pensionare
cuprinzând toate actele prevăzute de lege. Prin urmare, nu se poate limita contestatorului dreptul
de a beneficia de avantajele pe care i le conferă încadrarea.
Potrivit Ordinului 50/1990, întreaga procedură privind încadrarea în grupe de muncă
este supravegheată, îndrumată şi controlată de Ministerul Muncii, autoritate centrală cu atribuţii
în ceea ce priveşte sistemul de asigurări sociale, care ar fi putut sesiza chiar la acel moment
nelegala încadrare în grupe de muncă a angajaţilor unei societăţi. Casa de Pensii nu poate
interveni peste atonie acestei autorităţi, întrucât s-ar ajunge la o aplicare excesivă a art.158 din
Legea nr. 263/2010.
Mai mult decât atât, adeverinţa eliberată de angajator putea şi trebuia să fie avută în
vedere, întrucât atestarea activităţii desfăşurate în cadrul societăţii s-a făcut având la bază
documente verificabile - dosarul regăsindu-se în arhiva administrate de ... CUI ..., Cod Fiscal
RO ......, Str. ... nr. ...
Această adeverinţă reprezintă un document obligatoriu pentru Casa de Pensii,
angajatorul răspunzând pentru conţinutul şi corectitudinea acesteia, pârâta neavând competenţa
de a cenzura înscrisurile ce sunt emise de angajatori.
Eventuala nerespectare a obligaţiilor angajatorului de a elibera adeverinţe doar pe baza
documentelor verificabile aflate în evidenţa sa, nu conferă vreun drept casei de pensii de a nu
valorifica documentul în detrimentul asiguratului, ci doar posibilitatea verificării realităţii prin
mijloacele, în termenele şi condiţiile legii de către organele judiciare.
Numai în cadrul unei astfel de proceduri se poate stabili, pe baza documentelor
verificabile, dacă documentele şi datele înscrise într-o astfel de adeverinţă sunt reale sau fictive
şi atrag consecinţele prevăzute de lege.
Acest aspect rezultă şi din dispoziţiile art. 158 si art.159 din Legea nr. 263/2010, potrivit
cărora adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi a II-a de muncă,
trebuie sa fie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie dacă au fost emise în baza
documentelor verificabile, precum şi a art. 125 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010,
care precizează că angajatorii sau orice alți deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în
condiţiile legii, de legalitatea exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor
pe care le înscriu în adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii drepturilor de pensie.
 Susţinerile pârâtei cu privire la temeiul legal, nu pot fi primite şi a solicitat a fi înlăturate,
propriile constatări, în absenţa altor dovezi, nu prezintă relevanţă pentru reţinerea caracterului
neadevărat al menţiunilor.
A solicitat anularea deciziei, obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie de pensionare,
cu luarea în calcul a perioadelor 01.05.1994-01.05.1999 şi 16.05.2000-01.04.2001 ce se
încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 80% din timpul efectiv lucrat și obligarea la
plata tuturor cheltuielilor de judecata (chitanţa în original).
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 27.08.2021, sub nr. ...,
contestatorul ... a contestat decizia .../28.07.2021 privind respingerea pensiei pentru limita de
vârsta, în conformitate cu prevederile art. 139 din Legea nr. 127/2019, și a solicitat obligarea
pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu luarea în calcul a perioadelor 01.05.1994-
01.05.1999 şi 16.05.2000-01.04.2001 ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de
80% din timpul efectiv lucrat și obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Prin cererea nr. ... /16.06.2021 reclamantul a solicitat pârâtei înscrierea la pensie pentru
limita de vârstă conform dispoziţiilor Legii nr. 263/2010.
La cererea mai sus arătată reclamantul a anexat printre altele şi Adeverinţa nr.
.../10.01.2011 eliberată de ...
Prin emiterea deciziei nr. .../28.07.2021 CJP ... a respins eronat cererea de pensionare
mai sus arătată aducându-se totodată la cunoştinţa reclamantului motivele acestei respingeri.
În mod eronat prin această decizie s-a adus totodată la cunoştinţa domnului ... faptul că
perioadele 01.05.1994 - 01.05.1999 şi 16.05.2000 - 01.04.2001 nu au putut fi valorificate ca
fiind lucrate în grupa a II-a de muncă.
Perioadele 01.05.1994 - 01.05.1999 şi 16.05.2000 - 01.04.2001 au fost certificate ca
fiind lucrate în grupa a II-a de muncă prin adeverinţa nr. ... /10.01.2011 eliberata de ...
Astfel cum rezultă și din Cartea de muncă fila ..., nr. crt. ..., şi fila ... nr. crt. ..., în
perioada 01.05.1994-01.05.1999 a deţinut funcţia de inginer şef la ..., iar în perioada
16.05.2000-01.04.2001 a deţinut funcţia de Şef Atelier mecanic.
Conform acestei adeverinţe, încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă în
perioadele 01.05.1994 - 01.05.1999 şi 16.05.2000 - 01.04.2001 s-a făcut în baza Ordinului nr.
50/1990.
Art. 158 din Legea nr. 263/2010 modificată (forma în vigoare la data depunerii cererii
de pensionare) prevede că: „(31) Dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă
realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea
prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă. (32).
În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de
muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată
incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori
sau deţinătorii legali de arhive.
Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă
sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor
verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. (5) Prin documente verificabile se
înţelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de
muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de
muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul
individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de
modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care
să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative. (6) În
situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau
a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la
dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la
solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au
eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă,
în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu. (7) În situaţia în care, ca urmare a
verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe
superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării
adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în
condiţii normale de muncă.”
Din cuprinsul art. 6 din Ordinul 50/1990 reiese că nominalizarea persoanelor care se
încadrează în grupele I şi a II-a de muncă este atributul conducerii unităţilor împreună cu
sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în
care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii
nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie,
iradiere sau infectare etc.).
Dacă se dovedeşte că, în aplicarea Ordinului nr. 50/1990, sindicatele şi conducerea au
fost de acord cu încadrarea activităţii unui salariat în grupa I sau a II-a de muncă, adoptând o
hotărâre în acest sens, Casa de Pensii nu poate interveni, întrucât s-ar ajunge la o aplicare
excesivă a art. 158 din Legea 263/2010.
Cu alte cuvinte, în cazul existenţei unor astfel de dovezi, Casa de Pensii nu poate face
aprecieri cu privire la condiţiile de lucru ale contestatoarei sau procentului lucrat în aceste
condiţii, prin prisma funcţiei pe care a îndeplinit-o.
S-a mai reţinut că, potrivit Ordinului 50/1990, întreaga procedură privind încadrarea în
grupe de muncă este supravegheată, îndrumată şi controlată de Ministerul Muncii, autoritate
centrală cu atribuţii în ceea ce priveşte sistemul de asigurări sociale, care ar fi putut sesiza chiar
la acel moment nelegala încadrare în grupe de muncă a angajaţilor unei societăţi.
În consecinţă, având în vedere cele stabilite prin hotărârile angajatorului, instanţa a
apreciat că în cadrul prezentei contestaţii nu poate fi verificată corectitudinea datelor atestate
prin adeverinţa nr. .../10.01.2011 eliberata de ...
Mai mult, intimata nu a făcut dovada că ar fi urmat procedura prevăzută de art. 158 alin.
6 din Legea nr. 263/2010, astfel că nu poate imputa contestatoarei faptul că nu a prezentat
documente suplimentare necesare dovedirii activităţii desfăşurate în grupa a II-a de muncă.
Pentru considerentele expuse, instanţa a constatat că în mod netemeinic şi nelegal
intimata nu a valorificat, la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatoarei, perioadele
prevăzute în adeverinţa .../10.01.2011 eliberata de ...
Deşi în adeverinţă nu s-a făcut menţiune cu privire la plata contribuţiilor de asigurări
sociale aferente grupei a II-a, aceasta nu justifică refuzul de a valorifica perioada menţionată,
în condiţiile în care intimata nu a solicitat relaţii referitoare la acest aspect, aşa cum prevede art.
158 alin. 6 din Legea nr. 263/2010.
 În plus, din coroborarea dispoziţiilor art. 48 alin. 1 cu cele ale art. 6 alin. 1 pct. IV şi
alin. 2 din Legea nr. 263/2010 modificată, reiese că, în situaţia persoanelor care desfăşoară
activităţi pe bază de contract individual de muncă, stagiul de cotizare se constituie din
însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat
de către angajator şi asigurat, neavând deci relevanţă dacă s-a plătit sau nu respectiva
contribuţie.
Faţă de cele reţinute, instanţa a admis contestaţia şi a dispus anularea deciziei contestate.
De asemenea, a obligat pe intimată să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei
pentru limită de vârstă, prin care să stabilească drepturile de pensie având în vedere şi cu luarea
în calcul a perioadelor 01.05.1994-01.05.1999 şi 16.05.2000-01.04.2001 ce se încadrează în
grupa a II-a de muncă, în procent de 80% din timpul electiv lucrat și a obligat pârâta la plata
cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat diminuat.
Împotriva sentinţei civile a declarat apel CJP ..., considerând-o eronată pentru
următoarele motive:
Potrivit art. 158 alin. 4 din Legea nr. 263/2010 adeverinţele care atestă încadrarea în
fostele grupe de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii,
pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Astfel că în mod eronat prima instanţă a apreciat că pârâta nu poate face referiri cu
privire la condiţiile de lucru ale contestatoarei sau procentului lucrat în aceste condiţii, din
prisma funcţiei pe care a îndeplinit-o, atât timp cât CJP ... are dreptul şi obligaţia de a verifica
adeverinţele care atestă încadrarea în grupe superioare de muncă, nefiind obligată să valorifice
orice adeverinţă eliberată de angajator.
Conform adeverinţei nr. .../2011 eliberată de ..., încadrarea reclamantului în grupa a II-
a de muncă în perioadele 01.05.1994 - 01.05.1999 şi 16.05.2000 - 01.04.2001 s-a făcut în baza
Ordinului nr. 50/1990 completat cu Scrisoarea MMPS 382/MB/08.11.2000, poz. 178 Anexa
2 lit. c.
Funcţia reclamantului nu se regăseşte în această încadrare care se referă la mecanicii
agricoli, iar reclamantul a deţinut funcţia de inginer şef şi respectiv, şef atelier mecanic.
Apelanta a criticat sentinţa şi sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată în sumă
de 12000 lei, considerând că acesta este prea mare şi vădit disproporţionat în raport de valoarea
sau complexitatea cauzei.
A solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat.
În drept a invocat art. 466, 470 - 471 Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului ca
nefondat. În apărare a învederat prevederile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 potrivit cu care
beneficiază de încadrarea în grupele de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în
activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştrii, tehnicieni, personal de întreţinere, reparaţii,
controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile
de muncă şi activităţile prevăzute în anexele 1şi 2.
A mai reiterat procedura privind încadrarea în grupe de muncă aşa cum este prevăzută
de Ordinul nr. 50/1990 şi potrivit cu care nominalizarea persoanelor beneficiare este atributul
conducerii unităţilor care cunosc condiţiile de muncă, casa de pensii neputând face aprecieri cu
privire la condiţiile de muncă prin prisma funcţiei îndeplinite de salariat.
 A mai susţinut că încadrarea sa în grupa a II-a de muncă a avut la bază documente
verificabile.
În apel s-a comunicat de către ... actul administrativ intern existent în arhiva ..., care a
stat la baza încadrării în grupă de muncă a reclamantului şi în baza căruia a fost eliberată
adeverinţa nr. 13/10.01. 2001, şi anume, tabelul nr. 1 cu „personalul încadrat în grupele I şi II
pe locuri de muncă” aprobat în şedinţa CAS din data de 28.07.1997. A mai precizat ... că nu
deţine procesul-verbal al şedinţei CA şi/sau hotărârea CA din data de 28.07.1997, aceasta este
menţionată doar pe tabelul cu nominalizarea locurilor de muncă
funcţiilor/meseriilor/activităţilor încadrate în grupe de muncă.
Din tabelul nr. 1 cu „personalul încadrat în grupele I şi II pe locuri de muncă” figurează
şi funcţiile de director, inginer şef, inginer mecanic agricol, fiind încadrate în grupa a II-a în
baza Scrisorii MMPS nr. 78328/18.09.1997 şi a Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2 poz.178.
Curtea, analizând motivele de apel în raport de actele administrate în primă instanţă şi
în apel, apreciază că soluţia Tribunalului este legală şi temeinică.
În mod nejustificat pârâta-apelantă nu a valorificat perioadele de muncă în grupa
a II-a înscrise în adeverinţa nr. .../2011 eliberată de deţinătorul de arhivă ...
Această adeverinţă a fost eliberată în baza actelor interne ale fostului angajator ..., care
încă din anul 1997 a hotărât ca şi personalul TESA, respectiv, directorul şi inginerul şef mecanic
agricol să beneficieze de încadrarea în grupa a II-a de muncă. Angajatorul a avut la bază
prevederile Ordinului nr. 50/1990 şi cele ale Scrisorii MMPS nr. 78328/18.09.1997.
Potrivit art. 6 din Ordinul 50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în
grupele I şi a II-a de muncă este atributul conducerii unităţilor împreună cu sindicatele libere
din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară
activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de
microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare
etc.).
În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele
I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună
la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la
solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au
eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă,
în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu. Totodată, prin documente verificabile se
înţelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de
muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de
muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul
individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de
modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care
să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative.
În cauza de faţă, cu înscrisul depus în apel, reclamantul a făcut dovada că încadrarea sa
în grupa a II-a de muncă a fost hotărâtă de către angajator.
Doar în situaţia în care, ca urmare a verificărilor se constată încălcări ale legislaţiei
privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au
stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în
muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.
 Cum în cauza de faţă s-a prezentat documentul intern care a stat la baza eliberării
adeverinţei, rezultă că în mod eronat pârâta a valorificat perioada înscrisă în adeverinţa nr.
.../2011 ca fiind lucrată în condiţii normale de muncă.
Aşadar, în mod corect a reţinut prima instanţă că, în cazul existenţei unor astfel de
dovezi, Casa de Pensii nu poate face aprecieri cu privire la condiţiile de lucru ale reclamantului
sau procentului lucrat în aceste condiţii, prin prisma funcţiei pe care a îndeplinit-o.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că motivul de apel ce vizează fondul acuzei
este neîntemeiat.
In ceea ce priveşte critica cuantumului cheltuielilor de judecată în suma de 1200 lei,
Curtea apreciază că nici aceasta nu este întemeiată, suma respectivă nefiind în mod vădit
disproporţionată în sensul art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă şi nu se impune a fi redusă aşa
cum solicită apelanta.
Prin urmare, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat
apelul declarat de pârâtă şi va menţine soluţia pronunţată de Tribunalul ... ca fiind temeinică şi
legală.

3. Titlul: Asigurări sociale

Cuprins pe materii: Recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul la stabilirea
punctajului de pensie a veniturilor evidenţiate în adeverinţa emisă de fostul angajator
Legislaţie relevantă: art. 64 alin.1 Legea nr. 263/2010
Rezumat: Cuantumul pensiei anticipate transformată în pensie pentru limită de vârstă se
recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate
în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate, acestea fiind singurele elemente care se
schimbă faţă de momentul deschiderii drepturilor iniţiale de pensie, legea fiind clară în acest
sens.
Stagiul de cotizare este un element care rămâne neschimbat, fiind stabilit iniţial prin
decizia privind acordarea pensiei anticipate. În lipsa constatării/revizuirii acestei decizii,
stagiul complet de cotizare nu mai poate fi restabilit prin revizuirea deciziei privind acordarea
pensiei pentru limită de vârstă.

Decizia civilă nr. 187 din 18 martie 2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr...., Tribunalul ... a admis în parte contestaţia formulată de
contestatorul ..., în contradictoriu cu intimata CJP....
A anulat decizia nr. .../16.04.2021 emisă de intimata CJP ...
A obligat pe intimată să emită o nouă decizie de pensie în sensul valorificării şi a
sporurilor/veniturilor suplimentare obţinute de contestator în perioada 15.05.1990 - 01.04.2001
cu titlu de spor tehnic, acord, muncă suplimentară, stimulent, spor toxicitate şi înălţime, spor
compensaţii, conform adeverinţei nr. .../23.06.2020 eliberată de ..., cu plata diferenţelor
corespunzătoare din data de 01.04.2021.
 A respins în rest contestaţia.
A obligat pe intimată să plătească contestatorului suma de 1000 lei reprezentând
cheltuieli de judecată proporţional cu admiterea cererii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ..., sub nr. ..., formulată de contestatorul
... în contradictoriu cu intimata CJP... împotriva deciziei nr. .../16.04.2021 privind acordarea
pensiei pentru limită de vârsta emisă de CJP ..., petentul a solicitat anularea deciziei mai sus
menţionate emisă de CJP ... şi obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să stabilească
drepturile de pensie prin includerea în baza de calcul a punctajului de pensie şi a veniturilor
evidenţiate în adeverinţa nr. .../23.06.2020 emisă de angajatorul ... compuse din sporuri cu
caracter permanent: spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară, stimulente,
spor toxicitate si înălţime, spor compensaţii şi indemnizaţie concediu odihnă neefectuat,
obligarea pârâtei la achitarea drepturilor de pensie cuvenite începând cu data de 03.03.2021 şi
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.
In fapt arată că la data de 03.03.2021 a formulat cerere de recalculare a pensiei pentru
limită de vârstă în conformitate cu disp. art. 107 din Legea 263/2010 prin care a solicitat luarea
în calcul la stabilirea punctajului de pensie a veniturilor evidenţiate în adeverinţa nr.
.../23.06.2020 emisă de angajatorul ...
Prin decizia contestată pârâta nu a valorificat veniturile compuse din următoarele sporuri
cu caracter permanent: spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară,
stimulente, spor toxicitate si înălţime, spor compensaţii, acord şi indemnizaţie concediu odihnă
neefectuat invocând faptul că nu fac parte din baza de calcul potrivit anexei 15 din H.G.
257/2011. Consideră că decizia emisă de CJP ... este netemeinică şi nelegală.
Potrivit art. 127 alin. 1 din H.G. 257/2011 „Sporurile cu caracter permanent care se pot
valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165
alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în ANEXA 15 la norme.
Potrivit anexei 15 „sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care,
potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor
şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt următoarele:
1. Pct. II. Sporuri, indemnizaţii şi majorări ale retribuţiei tarifare prevăzute în Legea
retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, republicată* (şi abrogată prin Legea
nr. 120/2000).
Pct. IV. Alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor
normative în vigoare în diverse perioade, evidenţiate împreună cu salariile aferente în statele de
plată şi pentru care s-a datorat şi s-a virat contribuţia de asigurări sociale.
Pct. V. Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992
pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale: sporul
de vechime în muncă (a se vedea pct. I); sporul pentru lucru în subteran, precum şi pentru lucru
pe platformele marine de foraj şi extracţie; indemnizaţia de zbor; sporul pentru condiţii grele
de muncă; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea
unei funcţii suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică
fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă.
 Conform menţiunii din Anexă, aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului
mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie
1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.
Referitor la valorificarea stagiului de cotizare art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede
că:
(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1
aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de
înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
salariile nete, de la data de 1 iulie 1977până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data
de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au
în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din
baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de
muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare ...”
Referitor la stabilirea bazei de calcul al pensiilor în funcţie de anumite categorii de
venituri realizate de salariaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Curtea
Constituţională, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, a reţinut că „verificarea
împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii la asigurările
sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri
au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor constituie probleme de fapt şi de aplicare a
legii în cazuri concrete individuale, a căror soluţionare intră în competenţa exclusivă a instanţei
judecătoreşti.”
De asemenea, principiul contributivităţii instituit prin disp. art. 2 lit. e) din Legea nr.
19/2000 a fost preluat prin disp. art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, iar disp. art. 165 alin. (2)
din Legea nr. 263/2010 care sunt similare celor cuprinse în art. 164 alin. (3) din Legea nr.
19/2000 astfel încât raţionamentul evidenţiat în considerentele Deciziei nr. 19/ 2012 a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie îşi păstrează actualitatea şi se transpune în interpretarea dispoziţiilor
art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
Conform adeverinţei emise de către angajator rezultă că sporurile solicitate a fi luate în
calcul la stabilirea punctajului de pensie au fost acordate în baza actelor normative în vigoare
la data respectivă şi a CCM. Sporul sistematic pentru muncă suplimentară (HCM 1546/52,
HCM2579/59).
Regimul juridic al prelungirii timpului de lucru a fost reglementat iniţial prin HCM nr.
1.546/1952, prin care se prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală
respectiva vor putea aproba şantierele de construcţii şi montaj pentru care se admite program
normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepţionale, prelungirea zilei de lucru peste
10 ore pe zi. Orele efectuate în aceste condiţii vor fi considerate şi plătite ca ore normale.
Ulterior, prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii, care în art. 116 prevedea
ca în construcţii, în industria forestieră, în agricultură, precum şi în alte activităţi cu condiţii
specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condiţiile şi limitele stabilite prin HCM.
Aceste dispoziţii au fost preluate şi de Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea
muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că „personalul care lucrează peste durata normală
a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se
lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber
corespunzător”.
Prin urmare, veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru
sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al
pensiei datorate pentru munca depusă.
Pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece
Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea această
sarcina asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincţie.
Timpul de muncă în regim de lucru prelungit are un alt regim juridic, fiind considerat
de lege ca timp normal de lucru şi retribuit ca atare.
A mai arătat că în acest sens s-a pronunţat şi ICCJ, care prin decizia nr. 5/2010 a admis
recursul în interesul legii şi a stabilit că sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi
în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.
1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.
Cu privire la sporul adaos acord şi reţinere acord (art. 12 si 40 din Legea. 57/1974) mai
arată că raportat la categoriile de venituri stabilite pentru determinarea punctajelor lunare,
pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, prin Decizia nr.19/17.10.2011 pronunţată
în interesul legii de ICCJ, s-a stabilit că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute
de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor
fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost
incluse în salariul brut si, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul
public de pensii. Deşi este dată în interpretarea unor dispoziţii din Legea nr. 19/2001 şi respectiv
O.U.G. 4/2005, abrogate, această decizie are aplicabilitate şi în prezent întrucât vizează o
situaţie identică, reluată în reglementarea actuală prin dispoziţiile Anexei 15 la Legea nr.
263/2010, astfel că decizia este aplicabilă în prezenta cauză pentru identitate de raţiune, disp.
art. 165 din Legea nr. 263/2010 având acelaşi conţinut normativ ca prevederile art. 164 din
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, abrogată
prin Legea nr. 263/2010.
Retribuirea în acord este o formă de salarizare prevăzută de Legea nr. 57/1974.
Caracteristic formei de retribuire în acord este faptul că ea presupunea salarizarea angajaţilor
în funcţie de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceştia puteau obţine venituri
mai mici sau mai mari decât salariile tarifare.
Conform acestor dispoziţii legale care reglementau acordul global, salariile se plăteau
lunar în raport cu lucrările executate, cu producţia realizată sau cu ceilalţi indicatori, după caz,
care exprimă volumul de activitate, făcându-se reţineri lunare de 10-20% din fondul de salarii.
Potrivit art. 40 din Legea nr. 57/1974, retribuţia muncitorilor şi a celorlalte categorii de
personal, care lucrează în acord, se stabileşte în funcţie de gradul de realizare a normelor de
muncă.
Veniturile obţinute pentru prestarea muncii în acord suplimentau retribuţia tarifară,
astfel că, pe lângă această retribuţie tarifară, personalul muncitor beneficia de venituri
suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor şi altor
stimulente, sporurilor, indemnizaţiilor si compensaţiilor prevăzute de lege.
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 3/1977 şi preluat de către Legea nr. 19/2000 şi
Legea nr. 263 /2010, unul dintre principiile de bază pe care este organizat sistemul public de
pensii este cel al contributivităţii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul
contribuţiilor de asigurări sociale plătite.
In condiţiile în care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale în cotele stabilite prin
diferite acte normative, iar sporurile cu caracter permanent au intrat în baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale (art. 10 din Legea nr. 57/1974 modificată prin Legea nr.
49/1992), aceste venituri trebuie să fie avute în vedere şi valorificate la stabilirea drepturilor de
pensie.
Cu privire la sporul tehnic (toxicitate şi înălţime) arată că au fost acordate în baza
contractului colectiv de muncă în aceleaşi condiţii ca şi sporul de fidelitate.
Potrivit Anexei 15, conform punctelor mai sus menţionate, sporurile cu caracter
permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în
contractele colective şi individuale de muncă se utilizează la determinarea punctajului de
pensie.
Pârâta, aşa cum a arătat prin decizia contestată, a valorificat sporul de fidelitate conform
înscrisurilor din carnetul de muncă.
In condiţiile în care sporul tehnic nu se regăseşte în carnetul de muncă, dar angajatorul
a eliberat adeverinţa din care rezultă faptul că acesta a fost acordat în aceleaşi condiţii ca sporul
de fidelitate, acesta trebuie avut în vedere la calcularea punctajului de pensie.
Referitor la sporul de compensaţii (cf. Decret 46/1982, Hot. 542/1996)
Hotărârea nr. 542/1996 arată că potrivit Art.5 (1) „La salariile individuale ale personalului din
sectorul bugetar şi din regiile autonome cu specific deosebit, precum şi ale personalului încadrat
în muncă de către persoane fizice sau juridice, indexate potrivit prevederilor prezentei hotărâri,
se adaugă o compensaţie corespunzătoare creşterilor de preţuri la energie electrică şi termică,
combustibili pentru prepararea hranei şi încălzire şi pâine, reprezentând 11.000 lei lunar brut
pe salariat în perioada 1 iulie - 30 septembrie 1996. Această compensaţie devine, începând cu
data de 1 octombrie 1996, 17.000 lei lunar brut pe salariat.
Art.7 (1) Compensaţia stabilită potrivit art. 5 şi 6 face parte din salariu, fără a fi inclusă
în salariul de bază, şi se acordă proporţional cu timpul lucrat în program normal de lucru.
Compensaţia se cuprinde în fondul de salarii şi se ia în calcul, potrivit legii, la stabilirea
drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu salariul şi, respectiv, cu fondul de salarii,
cumulându-se, în vederea impozitării, cu celelalte drepturi salariale.
Compensaţia se ia în calcul la stabilirea indemnizaţiei pentru concediul de odihnă. (2)
Compensaţia prevăzută la art. 5 şi 6 are caracter de spor permanent
în sensul prevederilor Legii nr. 49/1992.” In condiţiile în care potrivit disp. legale acest spor
are caracter permanent trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual atât pentru
perioadele anterioare, cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare
a prevederilor Legii nr. 49/1992.
In drept invocă Legea nr. 263/2010, art.139 alin. 1 din Legea nr. 127/2019.
Pârâta a formulat întâmpinare la contestaţia formulată de către petentul ... împotriva
deciziei nr. .../16.04.2021 emisă de CJP ...
In fapt, arată că prin cererea înregistrată sub nr. .../03.03.2021 reclamantul a solicitat
recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea datelor înscrise în adeverinţa nr.
.../23.06.2020 eliberată de ...
 Cererea mai sus arătată a fost soluţionată prin emiterea deciziei nr. .../16.04.2021 prin
care s-a calculat un punctaj mediu anual de 1,85893 puncte începând cu data de 01.04.2021.
Totodată, prin decizia mai sus arătată s-au adus la cunoştinţa reclamantului sumele
certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ... care nu au putut fi valorificate la
recalcularea drepturilor de pensie.
Cu privire la sporul de vechime face precizarea faptului că acesta a fost valorificat după
cum urmează:
- pentru perioada certificată prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ..., anterioară
datei de 01.04.1992 sporul de vechime a fost valorificat conform dispoziţiilor art. 164 din Legea
nr. 19/2000 în vigoare la data înscrierii la pensie, prin decizia nr. .../30.01.2009;
- pentru perioada 01.04.1992 - 01.04.2001 sporul de vechime a fost valorificat conform
înscrisurilor din adeverinţa nr. 956/22.08.2008 eliberată de ... prin emiterea deciziei nr.
.../30.01.2009.
Dovada celor mai sus arătate înţelege să o facă cu buletinul de calcul - date privitoare
la activitatea în muncă al deciziei nr. .../30.01.2009 emisa de CJP ...
Cu privire la sporurile certificate prin adeverinţa nr. 561/23.06.2020 eliberată de ... sub
denumirea de spor condiţii grele, spor atracţie şi spor de şantier au fost valorificate conform
înscrisurilor din adeverinţa nr. .../22.08.2008 eliberata de ... prin emiterea deciziei nr.
.../30.01.2009.
Cu privire la sumele certificate sub denumirea de muncă suplimentară, primă, stimulent,
muncă suplimentară şi acord arată faptul că acestea sunt excluse în mod expres de la
valorificarea la stabilirea drepturilor de pensie prin anexa nr. 15 la HG 257/2011.
In acest sens solicită instanţei să reţină dispoziţiile legale mai sus arătate conform cărora
«Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza
de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire
în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; premiile
anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; formele de retribuire
pentru „orele suplimentare” realizate peste programul normal de lucru».
Totodată, solicită instanţei să reţină şi dispoziţiile art. 127 alin.1 din HG 257/2011
conform cărora «Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau
recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele
prevăzute în anexa nr. 15».
Având în vedere dispoziţiile legale mai sus arătate consideră că nu pot fi avute în vedere
la stabilirea drepturilor de pensie sumele certificate sub denumirea de muncă suplimentară,
primă, stimulent, muncă suplimentară şi acord atât timp cât prin Anexa nr. 15 la HG 257/2011
legiuitorul le-a exclus în mod expres de la valorificare.
Cu privire la sumele certificate sub denumirea de «diferenţă», «muncă» sau «spor
tehnic», a arătat că acestea nu au putut fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie motivat
de faptul că prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ... unitatea angajatoare nu a menţionat
temeiul legal în baza căruia au fost acordate acestea.
In acest sens, s-a solicitat instanţei să reţină dispoziţiile art. 124 din HG 257/2011 care
dispun faptul că în situaţia prezentării şi a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege,
pentru perioadele menţionate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puţin
următoarele elemente: denumirea angajatorului; datele de identificare a persoanei; perioada în
care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă; menţionarea
temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea; funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;
salariul tarifar de încadrare; denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma
acordată; perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat».
Cu privire la sumele certificate prin adeverinţa mai sus arătată, inclusiv pentru sumele
certificate sub denumirea de «diferenţă», «muncă» sau «spor tehnic» unitatea angajatoare nu a
menţionat temeiul legal de acordare a acestora, motiv pentru care s-a solicitat instanţei să
constate faptul că adeverinţa în speţă nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate impuse de 124
din HG 257/2011.
Având în vedere cele mai sus arătate s-a solicitat instanţei să se constate faptul că în
mod corect nu s-au valorificat sumele certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de
... sub denumirea de «diferenţă», «muncă» sau «spor tehnic».
De asemenea, cu privire la sume certificate sub denumirea de «suma CO» se face
precizarea faptului că acestea nu se pot valorifica separat, remuneraţia aferentă concediului de
odihnă fiind inclusă în salariul de încadrare.
Tot cu privire la aceste sume s-a arătat că nu există temei legal pentru valorificarea
separată a acestor sume.
Totodată, a mai arătat că nici reclamantul nu a invocat nici un temei legal în susţinerea
cererii de valorificare a sumelor înscrise în adeverinţa ce face obiectul prezentei cauze sub
denumirea de «suma CO».
Cu privire la sumele certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ... sub
denumirea de «Total Venituri», «Total Venituri Realizate» solicită instanţei să reţină
dispoziţiile art. 165 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 conform cărora «(1) La determinarea
punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile
brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă,
astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până
la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în
vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din
baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de
muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare».
Din textul de lege mai sus arătat a rezultat faptul că la determinarea punctajului mediu
anual se are în vedere salariul de încadrare brut sau net, aşa cum a fost acesta înscris în carnetul
de muncă, astfel încât nu există temei legal pentru valorificarea sumelor certificate prin
adeverinţa nr. 561/23.06.2020 eliberată de ... sub denumirea de «Total Venituri», «Total
Venituri Realizate».
Face precizarea faptului că pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, la
determinarea punctajului mediu anual s-au avut în vedere printre alte elemente şi salariile
înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, precum şi o serie de sporuri salariale.
Totodată, atât timp cât sumele certificate sub denumirea de «Total Venituri», «Total
Venituri Realizate» cuprind şi sporuri ce nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie,
arată că nu există temei legal pentru valorificarea acestuia.
Tot în sensul respingerii acţiunii se solicită instanţei să se constate faptul că unitatea
angajatoare nu face sub nici o formă menţiunea că ar fi plătit contribuţia de asigurări sociale
pentru sumele certificate, limitându-se la a face o menţiune cu caracter general în sensul că
«Veniturile salariale sunt extrase din arhiva societăţii din statele de plată ce au stat la baza
calculării şi virării contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat, inclusiv contribuţiile pentru
pensie suplimentară în procent de 2%, 3% şi 5% prevăzute de legislaţia în vigoare pentru aceste
perioade».
Având în vedere cele mai sus arătate solicită instanţei să se constate faptul că nu există
temei legal pentru valorificarea sumelor certificate prin adeverinţa nr. 561/23.06.2020 eliberată
de ... şi pe cale de consecinţă să respingă acţiunea ca nefondată.
In ceea ce priveşte solicitarea reclamantului, ca în cazul în care instanţa va admite
acţiunea formulată, drepturile recalculate să fie acordate începând cu data de 03.03.2021, se
solicită respingerea acesteia ca nefondată deoarece sumele ce fac obiectul prezentei cauze au
fost certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ...
Această adeverinţă a fost depusă la dosarul de pensie odată cu cererea înregistrată la
CJP ... sub nr. .../03.03.2021.
Conform art. 107 alin. 3 coroborat cu alin. 5 din Legea nr. 263/2010 în situaţia în care
instanţa ar admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, drepturile
recalculate s-ar cuveni acestuia începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată
cererea de recalculare.
In aceste condiţii, în situaţia admiterii acţiunii, drepturile recalculate de pensie ale
reclamantului s-ar cuveni începând cu data de 01.04.2021, cererea de recalculare fiind depusă
în data de 03.03.2021.
In drept, îşi întemeiază susţinerile pe baza dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 şi HG nr.
257/2011.
In susţinerea celor mai sus arătate solicită proba cu înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu acte şi înscrisuri.
Analizând şi coroborând actele şi lucrările dosarului Tribunalul a reţinut următoarele:
Petentul ... a formulat în contradictoriu cu intimata CJP... contestaţie împotriva deciziei
nr. .../16.04.2021 privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta emisa de CJP ..., anularea
deciziei mai sus menţionate şi obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să stabilească
drepturile de pensie prin includerea în baza de calcul a punctajului de pensie şi a veniturilor
evidenţiate în adeverinţa nr. .../23.06.2020 emisa de angajatorul ... compuse din sporuri cu
caracter permanent: spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară, stimulente,
spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii şi indemnizaţie concediu odihnă neefectuat,
obligarea pârâtei la achitarea drepturilor de pensie cuvenite începând cu data de 03.03.2021 şi
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.
La data de 03.03.2021 petentul a formulat cerere de recalculare a pensiei pentru limita
de vârsta în conformitate cu disp. art. 107 din Legea nr. 263/2010 prin care a solicitat luarea în
calcul la stabilirea punctajului de pensie a veniturilor evidenţiate în adeverinţa nr. .../23.06.2020
emisă de angajatorul ...
Prin decizia contestată, în mod eronat pârâta nu a valorificat o parte din veniturile
evidenţiate în adeverinţa nr. 561/23.06.2020 emisa de angajatorul ... compuse din următoarele
sporuri cu caracter permanent: spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară,
stimulente, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii, invocând faptul că nu fac parte din
baza de calcul potrivit anexei 15 din H.G. 257/2011.
 Conform adeverinţei, sporurile solicitate a fi luate în calcul la stabilirea punctajului de
pensie au fost acordate în baza actelor normative în vigoare la data respectivă şi a CCM,
respectiv sporul sistematic pentru muncă suplimentară potrivit HCM 1546/52 şi HCM 2579/59.
Regimul juridic al prelungirii timpului de lucru, a fost reglementat iniţial prin HCM nr.
1.546/1952, prin care se prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală
respectivă vor putea aproba şantierele de construcţii şi montaj pentru care se admite program
normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepţionale, prelungirea zilei de lucru peste
10 ore pe zi. Orele efectuate în aceste condiţii vor fi considerate şi plătite ca ore normale.
Prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii, care în art. 116 prevedea ca în
construcţii, în industria forestieră, în agricultură, precum şi în alte activităţi cu condiţii specifice,
durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condiţiile şi limitele stabilite prin HCM.
Aceste dispoziţii au fost preluate şi de Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea
muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că „personalul care lucrează peste durata normală
a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se
lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber
corespunzător”.
Prin urmare, veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru
sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al
pensiei datorate pentru munca depusă.
Pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece
Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea această
sarcină asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincţie, astfel timpul
de muncă în regim de lucru prelungit, are un alt regim juridic, fiind considerat de lege ca timp
normal de lucru şi retribuit ca atare.
În acest sens s-a pronunţat şi ICCJ, care prin Decizia nr. 5/2010 a admis recursul în
interesul legii şi a stabilit că sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de
lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se
au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.
Cu privire la sporul adaos acord şi reţinere acord (art. 12 şi 40 din Legea 57/1974)
raportat la categoriile de venituri stabilite pentru determinarea punctajelor lunare, pentru
perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, prin Decizia nr.19/17.10.2011 pronunţată în
interesul legii de ICCJ, s-a stabilit ca formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute
de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor
fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost
incluse în salariul brut si, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul
public de pensii.
Deşi este dată în interpretarea unor dispoziţii din Legea 19/2001 şi respectiv O.U.G.
4/2005, abrogate, această decizie are aplicabilitate şi în prezent întrucât vizează o situaţie
identică, reluată în reglementarea actuală prin dispoziţiile anexei 15 la Legea 263/2010, astfel
că decizia este aplicabilă în prezenta cauză pentru identitate de raţiune, disp. art. 165 din Legea
nr. 263/2010 având acelaşi conţinut normativ ca prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, abrogată prin Legea nr.
263/2010.
Retribuirea în acord este o formă de salarizare prevăzută de Legea 57/1974.
 Caracteristic formei de retribuire în acord este faptul că ea presupunea salarizarea
angajaţilor în funcţie de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceştia puteau obţine
venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare.
Conform acestor dispoziţii legale care reglementau acordul global, salariile se plăteau
lunar în raport cu lucrările executate, cu producţia realizată sau cu ceilalţi indicatori, după caz,
care exprimă volumul de activitate, făcându-se reţineri lunare de 10-20% din fondul de salarii.
Potrivit art. 40 din Legea nr. 57/1974, retribuţia muncitorilor şi a celorlalte categorii de
personal, care lucrează în acord, se stabileşte în funcţie de gradul de realizare a normelor de
muncă.
Veniturile obţinute pentru prestarea muncii în acord suplimentau retribuţia tarifară,
astfel că, pe lângă această retribuţie tarifară, personalul muncitor beneficia de venituri
suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor şi altor
stimulente, sporurilor, indemnizaţiilor şi compensaţiilor prevăzute de lege.
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 3/1977 şi preluat de către Legea nr. 19/2000 şi
Legea 263/2010 unul dintre principiile de bază pe care este organizat sistemul public de pensii
este cel al contributivităţii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor
de asigurări sociale plătite.
In condiţiile în care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale în cotele stabilite prin
diferite acte normative, iar sporurile cu caracter permanent au intrat în baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale (art. 10 din L. 57/1974 modificată prin L. nr.49/1992), aceste
venituri trebuie să fie avute în vedere şi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.
Cu privire la sporul tehnic (toxicitate şi înălţime) acestea au fost acordate în baza
contractului colectiv de muncă în aceleaşi condiţii ca şi sporul de fidelitate.
Potrivit anexei 15 conform punctelor mai sus menţionate, sporurile cu caracter
permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în
contractele colective şi individuale de muncă se utilizează la determinarea punctajului de
pensie.
Pârâta, aşa cum a arătat prin decizia contestată, a valorificat sporul de fidelitate conform
înscrisurilor din carnetul de muncă.
In condiţiile în care sporul tehnic nu se regăseşte în carnetul de muncă, dar angajatorul
a eliberat adeverinţa din care rezultă faptul că acesta a fost acordat în aceleaşi condiţii ca sporul
de fidelitate, acesta trebuie avut în vedere la calcularea punctajului de pensie.
Referitor la sporul de compensaţii (cf. Decret 46/1982, Hot. 542/1996)
Hotărârea nr. 542/1996 potrivit art.5 (1) „La salariile individuale ale personalului din sectorul
bugetar şi din regiile autonome cu specific deosebit, precum şi ale personalului încadrat în
muncă de către persoane fizice sau juridice, indexate potrivit prevederilor prezentei hotărâri, se
adaugă o compensaţie corespunzătoare creşterilor de preturi la energie electrică şi termică,
combustibili pentru prepararea hranei şi încălzire şi pâine, reprezentând 11.000 lei lunar brut
pe salariat în perioada 1 iulie - 30 septembrie 1996. Această compensaţie devine, începând cu
data de 1 octombrie 1996, 17.000 lei lunar brut pe salariat.
Conform art.7 „compensaţia stabilită potrivit art. 5 şi 6 face parte din salariu, fără a fi
inclusă în salariul de bază, şi se acordă proporţional cu timpul lucrat în program normal de
lucru. Compensaţia se cuprinde în fondul de salarii şi se ia în calcul, potrivit legii, la stabilirea
drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu salariul şi, respectiv, cu fondul de salarii,
cumulându-se, în vederea impozitării, cu celelalte drepturi salariale.
Compensaţia se ia în calcul la stabilirea indemnizaţiei pentru concediul de odihnă.
(2) Compensaţia prevăzută la art. 5 şi 6 are caracter de spor permanent în sensul
prevederilor Legii nr. 49/1992.”
Practic, motivele contestaţiei vizează doar această decizie, solicitându-se valorificarea
veniturilor totale înscrise în noua adeverinţă depusă la dosarul de pensie.
Astfel, sumele înscrise în adeverinţă cu titlu de spor tehnic, spor sistematic, adaos acord,
muncă suplimentară, stimulente, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii nu au fost eronat
valorificate de intimată motivat de lipsa înscrierii temeiului legal în baza căruia au fost acordate.
Instanţa a constatat că neluarea în considerare a veniturilor obţinute de reclamant cu
acest titlu (spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară, stimulente, spor
toxicitate şi înălţime, spor compensaţii) pentru calculul pensiei ar constitui o încălcare a
principiului contributivităţii, statuat prin art. 2 lit. c din Legea 263/2010 şi potrivit căruia
drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor sociale plătite.
Intimata a contestat aceste sporuri/venituri suplimentare pe de o parte, prin faptul că nu
se regăsesc printre sporurile cu caracter permanent prevăzute de anexa 15 la HG 257/2011, iar
pe de altă parte, prin faptul că unitatea angajatoare nu a menţionat temeiul legal în baza căruia
acestea au fost acordate.
Cu alte cuvinte s-a contestat de către pârâtă legalitatea acestor sporuri.
Cât timp însă angajatorul a acordat sporul/venitul respectiv, Casa de Pensii nu are
calitatea să conteste legalitatea unui drept salarial, întrucât este un terţ faţă de raporturile dintre
contestator şi angajator.
Totodată, adeverinţa eliberată de angajator atestă în mod clar, defalcat, toate categoriile
de sporuri/venituri suplimentare obţinute de contestator în întreaga perioadă lucrată cu indicarea
în concret a lunilor şi anilor în care acesta a obţinut diferite categorii de venituri.
Ceea ce interesează în stabilirea drepturilor de pensie este doar dacă într-adevăr
contestatorul a beneficiat de spor/venitul suplimentar şi dacă au fost reţinute contribuţiile de
asigurări sociale aferente.
Pentru sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, plata contribuţiilor de
asigurări sociale se prezumă, iar pentru celelalte sporuri şi venituri de natură salarială urmează
a se face dovada plăţii acestei contribuţii, în cazul în care se solicită valorificarea la stabilirea
sau recalcularea drepturilor de pensie.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că orice dispoziţie care adaugă la lege, în sensul că
exclude expres anumite venituri de la valorificare, este lipsită de eficienţă, întrucât încalcă
normele de principiu privitoare la calculul pensiilor, precum şi principiul contributivităţii.
Din acest punct de vedere, în cadrul adeverinţei nr. 561/23.06.2020 s-a specificat faptul
că unitatea a calculat şi virat contribuţia individual a salariatului la sistemul public de pensii
conform prevederilor legale în vigoare.
S-a constatat astfel că toate veniturile suplimentare au făcut parte integrantă din fondul
de salarii, iar angajatorul a plătit CAS pentru întregul venit brut realizat de salariat, deci şi
pentru sumele acordate cu titlu spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară,
stimulente, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii – refuzate de la valorificare de intimată.
 Tribunalul a constatat că în cauză este pe deplin aplicabilă Decizia RIL a ÎCCJ nr.
19/2012, decizie, prin care „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin.
(2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a
stabilit că „sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor
fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost
incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă
sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit
contribuţia de asigurări sociale.”
Instanţa a constatat că prevederile interpretate de Înalta Curte prin această decizie au
fost preluate în mod identic prin Legea 263/2010 – în art. 165 şi art. 2 lit. c, sens în care, în
acord cu practica constată a Înaltei Curţi (Decizia nr. 2553 din 7 iunie 2018, pronunţată de
Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), precum şi cu considerentele Deciziei
HP 33/2018 a ÎCCJ (publicată în M.Of 562/2018) dezlegarea dată unei probleme de drept
printr-un recurs în interesul legii de către instanţa supremă privind interpretarea unei text de
lege care a fost ulterior abrogat, dar înlocuit de o normă similară, îşi păstrează actualitatea.
Nu sunt incidente prevederile art. 518 C. proc. civ potrivit cărora decizia în interesul
legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării
neconstituţionalităţii dispoziţiei legale ce a făcut obiectul interpretării.
S-a arătat în considerentele acestei din urmă decizii că „52. (…) Toate instanţele de
judecată, cu două excepţii, au exprimat opinia unanimă în a aprecia că art. 518 din Codul de
procedură civilă trebuie interpretat în sensul că, într-adevăr, acest articol prevede că decizia în
interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării
neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării, însă în condiţiile în
care dispoziţiile menţionate anterior din Legea nr. 263/2010 sunt similare cu cele din Legea nr.
19/2000, care au fost interpretate de instanţa supremă, s-a apreciat că soluţia trebuie să fie
identică. S-a mai reţinut, în esenţă, că dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 4/2005 şi Legea nr. 19/2000, care au fost interpretate de către Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie prin decizia sus-menţionată, au fost preluate cu acelaşi conţinut în legislaţia
privitoare la sistemul unitar de pensii publice, motiv pentru care instanţele au apreciat că
aspectele avute în vedere cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 19/2011 sunt aplicabile şi în cazul
cererilor de calculare a pensiilor formulate după data de 1 ianuarie 2011.
53. S-a mai considerat că motivele pentru care instanţa supremă a înlăturat aplicarea
dispoziţiilor identice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări
prin Legea nr. 78/2005, fundamentate pe aplicarea prioritară a principiului contributivităţii şi
necesitatea respectării principiului ierarhiei actelor normative, îşi menţin valabilitatea şi sunt
incidente mutatis mutandis şi în privinţa prevederilor cuprinse în normele de aplicare a Legii
nr. 263/2010.”
În considerentele deciziei RIL 19/2012 - aplicabile şi în prezenta cauză, prin prisma
celor mai sus enunţate se arată că „ (…) În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume
pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului
contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel
cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie
2011 pronunţată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art.
78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 4/2005.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că
drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite
constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr.
30/1994.”
În final se concluzionează de Înalta Curte că „principalul element obiectiv apt să
conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de
asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la
stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte
venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru
asigurările sociale de stat.”
Cu privire la indemnizaţia de concediu de odihnă Tribunalul reţine că aceste sume sunt
asimilate drepturilor salariale şi au fost luate în considerare la determinarea punctajelor lunare
în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă.
În raport de aceste considerente, instanţa a admis în parte contestaţia, a anulat decizia
nr. 186085/16.04.2021 emisă de intimata CJP... şi a obligat pe intimată să emită o nouă decizie
de pensie în sensul valorificării şi a sporurilor/veniturilor suplimentare obţinute de contestator
în perioada 15.05.1990 - 01.04.2001 cu titlu de spor tehnic, acord, muncă suplimentară,
stimulent, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii, conform adeverinţei nr. .../23.06.2020
eliberată de ..., cu plata diferenţelor corespunzătoare din data de 01.04.2021.
Faţă de prevederile art. 453 Cod procedură civilă a fost obligată intimata să plătească
contestatorului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform art. 453 al.2 Cpc
în raport de admiterea parţială a contestaţiei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta CJP..., solicitând schimbarea în tot a
hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În susținerea apelului, a arătat faptul că sumele certificate prin adeverinţa nr.
.../23.06.2020 sub denumirea de spor toxicitate, spor înălţime şi compensaţii au fost deja
valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, astfel cum rezultă din buletinul de calcul depus
la dosarul de fond.
În ceea ce priveşte sumele certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 sub denumirea
de muncă suplimentară, a precizat faptul că acestea nu reprezintă spor pentru lucru sistematic
peste programul de lucru, dovada în acest sens fiind adeverinţa nr. .../15.07.2009 în care s-a
menţionat sporul sistematic şi care a fost valorificat de CJP. A arătat că sumele menţionate sub
denumirea de muncă suplimentară, stimulent şi acord nu pot fi valorificate întrucât au fost
exceptate expres prin anexa nr. 15 la HG nr. 257/2011. Cu privire la sporul tehnic, a menţionat
că adeverinţa nu precizează temeiul legal de acordare.
De asemenea, a solicitat reanalizarea cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la
fond.
În drept, s-a întemeiat pe prevederile art. 466, 470-471 C.proc.civ.
Intimatul ... a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat,
cu cheltuieli de judecată.
 A arătat că sporurile nu au fost valorificate astfel cum sunt evidenţiate în adeverinţa
emisă de angajator. Cu privire la sporul compensaţii, acesta are caracter de spor permanent
potrivit Hotărârii nr. 542/1996. Referitor la sporul tehnic, toxicitate şi înălţime, a precizat că
acesta a fost acordat în aceleaşi condiţii ca şi sporul de fidelitate, spor care a fost valorificat de
CJP ... Sporul sistematic pentru munca suplimentară a fost reglementat iniţial prin HCM nr.
1546/1952, fiind pronunţată Decizia RIL nr. 5/2010 cu privire la luarea în calcul a acestor sume
la stabilirea şi recalcularea pensiilor. De asemenea, cu privire la sporul adaos acord şi reţinere
acord, a invocat Decizia RIL nr. 19/2011.
A precizat că, în condiţiile în care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale în cotele
stabilite prin diferite acte normative, iar sporurile cu caracter permanent au intrat în baza de
calcul a contribuţiei de asigurări sociale, aceste venituri trebuie să fie avute în vedere la
stabilirea drepturilor de pensie.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi urm. C.proc.civ., Legea nr. 263/2010, art. 139
alin. 1 din Legea nr. 127/2019.
Conform art.476 alin.1 și 2 Cod proc.civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă
judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. De asemenea,
potrivit art.479 alin.1 Cod proc.civ., instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel,
stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel
invocate și a dispozițiilor art.476 şi 479 alin.1 Cod proc.civ., Curtea constată că apelul este
fondat, motiv pentru care urmează a fi admis.
Ca o chestiune prealabilă, Curtea constată că, prin apelul formulat, a fost învestită cu
analiza cererii privind valorificarea sumelor de bani obţinute cu titlu de spor toxicitate, spor
înălţime, compensaţii, muncă suplimentară, stimulent, acord, spor tehnic, potrivit adeverinţei
nr. .../23.06.2020 emisă de ...
În ceea ce priveşte sumele obţinute conform adeverinţei nr. .../23.06.2020 pentru muncă
suplimentară, Curtea reţine că, în cauză, nu s-a probat faptul că acestea reprezintă sporul pentru
lucru sistematic, în privinţa căruia este aplicabilă Decizia RIL nr. 5/2010, în condiţiile în care
acelaşi angajator a eliberat şi adeverinţa nr. .../15.07.2009, valorificată de pârâtă, în care sporul
avea exact denumirea invocată, fiind prevăzut sub formă procentuală.
De asemenea, din înscrisurile depuse, nu rezultă faptul că sporul tehnic ar fi compus din
sporul de toxicitate şi sporul de înălţime, prin urmare acestea vor fi tratate drept sporuri de sine
stătătoare.
Astfel, Curtea reţine că, potrivit art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, pensia poate fi
recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate
stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă
la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia.
Curtea are în vedere că, prin Decizia nr. 19/10.12.2012 pronunţată în recurs în interesul
legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că sporurile şi alte venituri suplimentare
realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea
pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei
anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi,
conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.
 De asemenea, în analiza drepturilor ce pot fi valorificate la stabilirea/recalcularea
drepturilor de pensie, Curtea are în vedere că, prin Decizia nr. 19/17.10.2011 pronunţată în
recurs în interesul legii (RIL), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Î.C.C.J.) a stabilit că formele
de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art.12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după
cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea
pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit
contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În condiţiile în care dispoziţiile art. 164 din Legea nr. 19/2000 au acelaşi conţinut şi în
Legea nr. 263/2010, regăsindu-se la art. 165, Curtea reţine că soluţia pronunţată de ÎCCJ îşi
menţine aplicabilitatea şi în cazul interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 165 din Legea nr.
263/2010.
Câtă vreme instanţele de judecată sunt obligate să interpreteze și să aplice prevederile
art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 din HG nr. 257/2011 în conformitate cu
interpretarea expusă în dispozitivul Deciziei nr. 19/2012 şi Deciziei nr. 19/2011, într-adevăr,
caracterul permanent sau nepermanent al sumelor ce se solicită a fi valorificate ori împrejurarea
că acestea ar fi fost sau nu incluse în calculul pensiei conform Legii nr. 3/1977, constituie
condiții irelevante pentru stabilirea temeiniciei acțiunii.
În ceea ce priveşte contribuţia de asigurări sociale, Curtea subliniază faptul că este vorba
despre contribuţia astfel cum era reglementată de lege la momentul reţinerii, respectiv Decretul
nr.389/1972 şi Legea nr.49/1992, potrivit cărora angajatorii au fost obligaţi să verse la bugetul
asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor
salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, iar nu de contribuţia angajatului
la pensia suplimentară, câtă vreme din considerentele Deciziilor Î.C.C.J. nu rezultă în nici un
mod o astfel de limitare.
Prin urmare, pentru valorificarea veniturilor cuprinse în adeverinţe, Curtea trebuie doar
să verifice condiţiile stabilite prin Deciziile Î.C.CJ. nr.19/2012 şi nr. 19/2011(R.I.L.), astfel cum
au fost prezentate anterior.
Astfel, Curtea reţine că, din cuprinsul adeverinței în discuţie, cu nr. 561/23.06.2020
emisă de ... nu rezultă dacă sumele obţinute cu titlu de spor tehnic, acord, muncă suplimentară
şi stimulente au fost incluse în baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale (C.A.S.) şi
dacă aceste contribuții au fost plătite în mod efectiv, pentru a fi îndeplinită ultima condiţie
stabilită prin decizia în interesul legii. În concret, adeverinţa în discuţie cuprinde doar o
menţiune generică în sensul că drepturile salariale sunt extrase din arhiva societăţii, din statele
de plată ce au stat la baza calculării şi virării CAS, fără a se arăta în mod expres dacă sumele în
discuție au fost incluse în baza de calcul, iar plata C.A.S. s-a făcut efectiv și pentru aceste sume.
Prin urmare, motivul pentru care adeverința depusă de către intimat nu poate fi luată în
considerare pentru recalcularea pensiei cu luarea în calcul a sumelor obţinute cu titlu de spor
tehnic, acord, muncă suplimentară şi stimulente este legat de faptul că aceste înscrisuri nu atestă
în mod clar că s-a achitat C.A.S. în sensul Deciziilor ÎCCJ nr. 19/2012 şi nr. 19/2011(RIL);
însă, achitarea C.A.S. se raportează la dispozițiile legale în vigoare la momentul datorării
acestei contribuții, respectiv Decret nr.389/1972, care instituia obligația de plată în sarcina
angajatorului, iar nu a salariatului.
Astfel, acest motiv de apel este întemeiat.
 În ceea ce priveşte valorificarea sumelor obţinute cu titlu de spor toxicitate şi spor
înălţime, Curtea reţine faptul că adeverinţa menţionează ca temei de acordare a acestora
contractul colectiv de muncă, astfel că se încadrează în prevederile Anexei nr. 15 la Normele
de aplicare a Legii nr. 263/2010, la pct. V, respectiv „alte sporuri cu caracter permanent
prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele
colective şi individuale de muncă”. De asemenea, sumele obţinute cu titlu de compensaţii au
caracter de spor permanent potrivit dispoziţiilor art. 7 alin.2 din HG nr. 542/1996.
Astfel, acestea reprezintă sporuri care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie
2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea
punctajului mediu anual, fără a fi necesară menţiunea reţinerii şi virării cotelor CAS. Prin
urmare, chiar şi în condiţiile unei menţiuni neconforme exigenţelor Deciziei RIL nr. 19/2012
privind plata CAS, aceste sporuri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.
În ceea ce priveşte motivul de apel privind valorificarea lor anterioară, Curtea constată
că acestea nu au fost luate în calcul integral la stabilirea pensiei, astfel cum rezultă din înscrisul
depus de apelanta CJP ... referitor la „Datele privitoare la activitatea în muncă”. Astfel, luând
de exemplu, prin sondaj, luna decembrie 1996, se poate observa că suma valorificată la rubrica
„Sporuri adăugate – Altele - Suma” este de 43315 lei, iar sporul de toxicitate menţionat în
adeverinţa la această lună este de 68118 lei, existând şi un cuantum de 17000 lei, cu titlu de
compensaţii. Însă există, într-adevăr, luni în care valorificarea s-a realizat corect, cum ar fi luna
martie 1994, astfel încât acest motiv de apel este parţial întemeiat.
De asemenea, Curtea va dispune reducerea cheltuielilor de judecată acordate la fond,
însă nu pentru că ar fi incidente dispoziţiile art.451 alin.(2) C.pr.civ., onorariul de avocat nefiind
disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei, activitatea avocatului la fond presupunând
documentare, formularea acţiunii, prezenţa la termenul de judecată, ci pentru că, în urma
admiterii apelului, proporţia pretenţiilor admise se reduce considerabil.
În consecinţă, Curtea va admite apelul formulat în cauză şi va schimba în parte sentinţa.
Va obliga pârâta să emită o decizie de pensie care să valorifice diferenţa dintre cuantumul
sumelor de bani obţinute cu titlu de spor toxicitate, spor înălţime şi compensaţii, potrivit
adeverinţei nr. .../23.06.2020 emisă de ... şi sumele deja valorificate. Va respinge capătul de
cerere privind valorificarea sumelor obţinute cu titlu de spor tehnic, acord, muncă suplimentară
şi stimulente. Va obliga pârâta la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la
fond. Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei, cu privire la soluţia de admitere în parte a
acţiunii, anularea deciziei nr. .../16.04.2021 emisă de CJP ... şi capetele de cerere respinse.
4. Titlul: Asigurări sociale
Cuprins pe materii: Nu poate fi valorificat același stagiu de cotizare în ambele sisteme de
asigurare, sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de pensii
Legislaţia relevantă: art. 26 Legea nr. 223/2015, art. 192 Legea nr. 263/2010
Rezumat: Nu se poate valorifica același stagiu de cotizare în ambele sisteme de asigurare,
sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de pensii, întrucât legiuitorul nu a permis
această posibilitate, făcând referire doar la recunoaşterea reciprocă a stagiilor de cotizare în
vederea deschiderii drepturilor la pensie.
Se recunosc doar anii de stagiu, nefiind permis a se stabili însă două pensii în referire
la aceleaşi perioade.

Decizia civilă nr. 200 din 18 martie 2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ..., Tribunalul ... a respins acțiunea formulată de reclamantul ...
în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii ..., ca nefondată.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.08.2020, sub nr. ..., pe rolul Tribunalului ...,
reclamantul ... a formulat în contradictoriu cu CJP ..., contestaţie împotriva deciziei nr.
.../22.07.2020, solicitând anularea deciziei contestate, precum şi obligarea pârâtei la emiterea
unei noi decizii cu recalcularea şi luarea în calcul a întregii perioade de contributivitate.
În motivare, a arătat că a fost pensionat în anul 1994 în sistemul de pensii militar
(plutonier trecut în rezervă ), deciziile de recalculare fiind făcute pe parcursul timpului de către
Casa de Pensii Sectorială a MAPN.
A mai arătat că s-a adresat foştilor angajatori în vederea obţinerii adeverinţelor cu
veniturile realizate în perioada în care a activat în unităţi ale MAPN şi nu numai, astfel încât
ulterior obţinerii acestora, constatând că acestea aveau menţiunea „au fost eliberate în vederea
aplicării prevederilor Legii nr. 263/2010”, l-au determinat a se adresa CJP cu o cerere de
recalculare întrucât principiul contributivităţii este valorificat în baza Legii nr. 263/2010.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a
cererii de chemare în judecată.
În motivare s-au arătat următoarele:
Reclamantul cu cererea nr. .../11.03.2020 a solicitat înscrierea la pensie de limită de
vârstă în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. La această cerere
a reclamantului, instituția a emis decizia de respingere cu nr. .../25.05.2020, în care se
precizează că toată activitatea s-a desfășurat în sistem militar, practic sistem neintegrat
sistemului public, iar această activitate este deja valorificată la pensie din acest sistem.
S-a mai arătat că la data de 22.02.2017, C.N.P.P. ... a transmis instituției adresa cu nr.
1/P297, prin care a impus aplicarea dispozițiilor art. 192 alin.1 din Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, în concordanţă cu prevederile art. 26 din Legea nr. 223/2015
privind pensiile militare de stat, pentru persoanele ce cer deschiderea drepturilor de pensie
începând cu data de 01.01.2016. În acest context au înţeles să arate prevederile art.26 din Legea
223/2015, act normativ care a intrat in vigoare la data de 01.01.2016:
 “între sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de pensii, precum şi sistemele
proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare,
respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii dreptului la
pensie.”
Având în vedere prevederile legale sus amintite, în cazul persoanelor care solicită
înscrierea la pensie cu data de 01.01.2016 şi au realizat stagii de cotizare atât în sistemul public
de pensii, cât şi în sistem neintegrat, activitatea realizată în sistem neintegrat se valorifică numai
pentru deschiderea dreptului la pensie în sistemul public potrivit art.192 alin. (1) din Legea nr.
263/2010, calculul mediu anual se efectuează numai pentru stagiul de cotizare realizat în sistem
public.
Ori reclamantul nu are realizate stagii de cotizare în sistem public şi mai mult beneficiază
de drepturi din sistemul de pensii militar.
La 29.05.2020 cu cererea nr. 23061 a solicitat recalculare atașând acestei cereri două
adeverințe referitoare la perioadele: 20.08.1973-01.01.1995, respectiv septembrie 1973 -
decembrie 1986, activitate desfășurată la diverse unități militare ca sergent major şi plutonier.
Urmare şi acestei cereri s-a emis decizia de respingere cu nr. .../22.07.2020, decizie contestată
în prezenta cauză.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 - 208 Cod procedură civilă
şi Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Analizând şi coroborând înscrisurile, susţinerile părţilor, precum şi dispoziţiile legale,
instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul ... a formulat în contradictoriu cu CJP ..., contestaţie împotriva deciziei nr.
.../22.07.2020, solicitând anularea deciziei contestate, precum şi obligarea pârâtei la emiterea
unei noi decizii cu recalcularea şi luarea în calcul a întregii perioade de contributivitate.
Instanţa a reţinut aspectul, necontestat de nici una dintre părţi, conform căruia
contestatorul a fost pensionat în anul 1994 în sistemul de pensii militar (plutonier trecut în
rezervă), deciziile de recalculare fiind făcute pe parcursul timpului de către Casa de Pensii
Sectorială a MAPN.
Prin cererea nr. .../11.03.2020, contestatorul a solicitat înscrierea la pensie de limită de
vârsta în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cerere ce a fost
soluţionată prin decizia de respingere cu nr. .../25.05.2020, în care se precizează că toată
activitatea prestată s-a desfășurat în sistem militar, practic sistem neintegrat sistemului public,
iar această activitate a fost deja valorificată la pensie, în acest sistem.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 223/2015 între sistemul pensiilor
militare de stat și sistemul public de pensii, precum și sistemele proprii de asigurări sociale
neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau
vechimea în serviciu, în vederea deschiderii dreptului la pensie în condițiile alin. (1). În situația
prevăzută la alin. (1), pensia militară de stat se stabilește doar pentru perioadele de vechime în
serviciu, la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24, la calculul pensiei de invaliditate
stagiul potențial se acordă doar de către ultimul sistem în care persoana a fost asigurată.
Prevederile art. 27 din aceeaşi lege stabilesc că perioadele de vechime în serviciu
prevăzute la art. 3 lit. e) pct. 3-5, (a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu
termen redus, elev sau student al unei instituții militare de învățământ din sistemul de apărare,
ordine publică și securitate națională pentru formarea cadrelor militare/polițiștilor/
funcționarilor publici cu statut special, cu excepția învățământului liceal; 4. a fost concentrată
sau mobilizată ca rezervist; 5. a fost în captivitate) care sunt recunoscute ca perioade asimilate
în sistemul public de pensii sau care constituie vechime în muncă sau în serviciu în sistemele
proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii, se iau în calcul, opțional, în
unul dintre sisteme.
S-a mai reţinut că într-adevăr principiul contributivităţii, prevăzut de Legea nr.
263/2010, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor
datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de
asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, este unul
din principiile fundamentale care stau la baza deschiderii drepturilor de pensie în sistemul unitar
de pensii publice.
Astfel, faţă de textele de lege anterior menţionate, prin coroborare, se va reţine în cazul
persoanelor care au realizat stagii de cotizare atât în sistemul public de pensii cât şi în sistem
neintegrat, activitatea realizată în sistem neintegrat se valorifica numai pentru deschiderea
dreptului la pensie în sistemul public, or, în condiţiile în care contestatorul are drepturile de
pensie deschise în sistemul neintegrat încă din anul 1994, valorificarea vechimii în muncă
ulterior dobândită, ar fi trebuit a fi solicitată în sistemul în care s-au deschis drepturile iniţiale.
Mai mult, prin cererea nr. 23061 contestatorul a solicitat pârâtei recalcularea drepturilor
de pensie în baza a două adeverințe referitoare la perioadele 20.08.1973 -01.01.1995, respectiv
septembrie 1973 - decembrie 1986, activitate desfășurată la diverse unități militare ca sergent
major şi plutonier. În atare condiţii, pârâta, pe bună dreptate a emis decizia nr .../22.07.2020.
Faţă de toate cele anterior reţinute şi analizate, instanţa a respins ca nefondată contestaţia
împotriva deciziei nr .../22.07.2020.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel contestatorul ..., solicitând acordarea pensiei
potrivit Legii nr. 263/2010, întrucât nu i-au fost luate în calcul toate veniturile obţinute.
Cererea de apel nu a fost motivată în drept.
Intimata C.J.P. ... a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca
nefondat.
Intimata a arătat că reclamantul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă în
temeiul Legii nr.263/2010, cerere respinsă prin decizia nr. .../25.05.2020, în care s-a precizat că
toată activitatea s-a desfăşurat în sistem militar, practic neintegrat sistemului public, iar această
activitate este deja valorificată la pensie în acest sistem.
A menţionat că, potrivit Legii nr. 223/2015, în cazul persoanelor care solicită înscrierea
la pensie începând cu data de 01.01.2016 şi au realizat stagii de cotizare atât în sistemul public
de pensii, cât şi în sistem neintegrat, activitatea realizată în sistem neintegrat se valorifică numai
pentru deschiderea dreptului la pensie în sistemul public potrivit art. 192 alin. 1 din Legea nr.
263/2010, calculul mediu anual efectuându-se numai pentru stagiul de cotizare realizat în sistem
public.
Or, reclamantul nu are realizate stagii de cotizare în sistem public şi beneficiază de
drepturi din sistemul de pensii militar.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Potrivit art.476 alin.1 și 2 Cod proc.civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă
judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept, iar în cazul în care
apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace
de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate
la prima instanţă.
De asemenea, potrivit art.477 alin.1 Cod proc.civ., instanţa de apel va proceda la
rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu
privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată, iar potrivit
art.479 alin.1 Cod proc.civ., va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi
aplicarea legii de către prima instanţă.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel
invocate și a dispozițiilor art.476 Cod proc.civ., Curtea constată că apelul este nefondat, motiv
pentru care urmează a fi respins.
Prin decizia nr. .../22.07.2020 emisă de CJP ..., s-a respins cererea formulată de către
apelant pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă din sistemul public, pe motivul că toată
perioada de activitate a fost valorificată la stabilirea pensiei din sistemul militar.
În prezenta cauză, s-a contestat decizia mai-sus menţionată pe motiv că nu au fost luate
în calcul perioadele de stagiu de cotizare precizate în adeverinţele şi carnetul de muncă depus
la dosar.
Curtea reține că, în fapt, contestatorul beneficiază și de pensie militară de stat, în baza
Legii nr.223/2015 privind pensiile militare de stat, la dosar fiind depusă decizia de actualizare
a acesteia, cu nr. .../3 din 14.02.2018.
Din cuprinsul acestei decizii, rezultă că s-a procedat la recalcularea pensiei militare
anterioare prin aplicarea Legii nr.223/2015 şi a algoritmului de calcul prevăzut de acest act
normativ, fiind avute în vedere toate perioadele cuprinse în adeverinţe sau în carnetul de muncă.
Astfel, din anexa 1 la decizia de actualizare rezultă că a fost valorificată perioada 14.09.1967 –
05.02.1968 rezultată din adeverinţa nr. .../24.10.2000 emisă de SC ..., perioada 20.08.1973 –
20.11.1994, rezultată din adeverinţele nr. .../23.04.2019 şi nr. .../03.06.2019 emise de Ministerul
Apărării Naţionale, ... şi .... De asemenea, a fost luată în calcul şi perioada stagiului militar,
respectiv 15.07.1969 – 20.08.1973, astfel cum rezultă din livretul militar depus la dosar.
În ceea ce priveşte luna decembrie 1994, Curtea constată că, din adeverinţă, rezultă că
sumele primite în această lună au fost cu titlu de premiu anual pentru anul 1994, astfel că nu
reprezintă o perioadă suplimentară de stagiu propriu-zis, ci sume aferente unei perioade
anterioare, mai ales că au fost primite după momentul trecerii în rezervă.
Prin urmare, faţă de înscrisurile depuse la dosar, Curtea reţine că toate perioadele de
stagiu de cotizare au fost luate în calcul în momentul stabilirii pensiei militare.
Potrivit art.109 alin.1 din Legea nr.223/2015, pensiile militarilor, poliţiştilor şi
funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare, revizuite în baza Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate
beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată
prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cele plătite în baza Legii nr.
241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi
din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările ulterioare, precum
şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, devin
pensii militare de stat şi se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi, în raport cu
vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie şi baza de calcul stabilită conform
prevederilor art. 28, actualizată conform prevederilor legale care reglementează salarizarea
militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special la data intrării în vigoare a
prezentei legi.
Având în vedere că stagiul aferent perioadelor menţionate în adeverinţe a fost deja
valorificat la stabilirea drepturilor de pensie în sistem militar, Curtea apreciază că, în mod legal,
acest stagiu de cotizare a fost exclus de la stabilirea pensiei în sistem public potrivit Legii
nr.263/2010.
Potrivit art. 192 din Legea nr.263/2010:
(1) Între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate
acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea
în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi
de urmaş.
(2) Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b) şi c),
care constituie şi vechime în muncă sau în serviciu în sistemele proprii de asigurări sociale
neintegrate sistemului public de pensii se iau în calcul în unul dintre sisteme, în urma exprimării
opţiunii de către asigurat.
Conform art.26 alin. 2 din Legea nr. 223/2015: Între sistemul pensiilor militare de stat
şi sistemul public de pensii, precum şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia
se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu,
în vederea deschiderii dreptului la pensie în condiţiile alin. (1).
Față de mențiunile acestor texte de lege, contestatorul nu poate valorifica același stagiu
de cotizare în ambele sisteme de asigurare, întrucât legiuitorul nu a permis această posibilitate,
făcând referire doar la recunoașterea reciprocă a stagiilor de cotizare în vederea deschiderii
drepturilor la pensie (așadar se recunosc doar anii de stagiu, nefiind permis a se stabili însă 2
pensii în referire la aceleași perioade).
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
SECŢIA PENTRU CAUZE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI
FISCAL

1.Titlu: Contracte de muncă cu normă parţială suspendate. Acordarea indemnizaţiei prevăzute

de OUG 30/2020
Cuprins materii: indemnizaţie
Legislaţie relevantă: art.XI alin. 9 şi 10 OUG nr. 30/2020
Rezumat: art. XI alin. 10 din OUG nr. 30/2020 oferă suficiente criterii pentru a se putea
determina cum se acordă indemnizaţia în cazul în care un angajat are încheiate mai multe
contracte de muncă şi toate sunt suspendate, legiuitorul prevăzând că se acordă indemnizaţia
prevăzută la alin. (1) aferentă contractului individual de muncă cu drepturile salariale cele
mai avantajoase, fără a distinge după cum contactul este sau nu, cu normă întreagă.

Decizia nr. 289/22.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ... secția a II-a, la data de 28.10.2020 sub
nr. de dosar .../91/2020, reclamanta ... a solicitat, în contradictoriu cu MMPS - ANOFM –
A.J.O.F.M. ..., revocarea Deciziei A.J.O.F.M. ... nr. 1434/01.07.2020 cu consecința obligării
pârâtei la plata îndemnizației în cuantum de 630 lei, aferentă perioadei 11-31 mai 2020, așa
cum este prevăzută de art. XI alin.1) din OUG 30/2020 modificată, completată prin OUG
32/2020.
Prin sentinţa civilă nr. 292/10 iunie 2021 a Tribunalului ... a fost admisă cererea de
chemare în judecată intentată de reclamanta ..., prin administrator ..., în contradictoriu cu
pârâtul MMPS – A.J.O.F.M. ... şi anulată art. 2 din Decizia nr.1434/01.07.2020 în ceea ce
priveşte respingerea la plată a sumei de 630 lei pentru persoana ... Pentru a pronunţa această
sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Decizia nr. 1434/01.07.2020 emisă de AJOFM ..., art.3, a fost respinsă la plata din
Bugetul Asigurărilor pentru Șomaj suma de 630 lei aferentă perioadei 11.05.2020-31.05.2020
pentru ... motivat de faptul că a solicitat îndemnizația și societatea ... pentru aceeași perioadă,
indemnizație care a fost aprobată și plătită de către AJOFM ..., arătându-se că în drept nu se
respectă disp. art. XI alin.10 din OUG 30/2020.
A arătat instanța de fond faptul că din dispozițiile art. XI alin.1, 9 și 10 din OUG 30/2020
rezultă, în primul rând, că persoanele care au contractul individual de muncă suspendat din
inițiativa angajatorului beneficiază de indemnizație, în al doilea rând, rezultă că dacă o persoană
are încheiate mai multe contracte individuale de muncă și dintre acestea cel puțin unul cu normă
întreagă este activ, iar restul sunt suspendate, persoana respectivă nu beneficiază de
indemnizația prevăzută la alin.1, iar în al treilea rând, rezultă că, dacă o persoană are încheiate
mai multe contracte individuale de muncă și toate sunt suspendate, beneficiază de indemnizație
pentru cel mai avantajos.
Din interpretarea per a contrario a disp. art. XI alin. 9 din OUG 30/2020 rezultă că, dacă
activ este doar un contract cu normă parțială, atunci persoana beneficiază de indemnizație,
intenția legiuitorului fiind aceea de a asigura indemnizația corespunzătoare unui contract cu
normă întreagă (cu excepția cazurilor în care o persoană are încheiat un singur contract
individual de muncă și acesta nu este cu normă întreagă).
În cazul de față, ... are două contracte de muncă, fiecare dintre ele cu câte 4h/zi, respectiv
cu normă parțială, din care unul încheiat cu societatea ..., iar cel de al doilea încheiat cu ...,
ambele societăți aparținând aceluiași administrator.
Ambele contracte cu normă parțială, atât cel încheiat cu societatea ... cât și cel încheiat
cu ..., au fost suspendate din inițiativa angajatorului potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a
efectelor produse de coronavirusul SARS-CoV-2.
Cum ... nu are încheiat și un alt contract individual de muncă, dar cu normă întreagă
care să fi rămas activ în perioada de referință, reține instanța de fond că aceasta trebuie să
beneficieze de indemnizație pentru ambele contracte cu normă parțială suspendate pentru că
doar așa se poate asigura indemnizația corespunzătoare unui contract cu normă întreagă.
Pentru aceste argumente, Tribunalul a reținut că cererea de chemare în judecată este
întemeiată, astfel că a admis-o și a anulat art.3 din Decizia nr.1434/01.07.2020 în ceea ce
privește respingerea la plată a sumei de 630 lei pentru persoana ...
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs AJOFM ... solicitând
instanței casarea sentinței civile nr. 292/10.06.2021 şi în rejudecare, să fie respinsă acțiunea
ca neîntemeiată.
În motivarea cererii formulate s-a invocat faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea
sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
La data de 01.06.2020, reclamanta a solicitat plata contravalorii indemnizației prevăzută
la art. XI alin. 1 din OUG nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative,
precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației
epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 pentru un număr de
2 persoane.
În urma analizării cererii formulate, AJOFM ... a constatat faptul că pentru una dintre
cele două persoane, în speță pentru ..., a fost solicitată decontarea indemnizației şi de către o
altă societate, şi anume ..., pentru aceeași perioadă, societate care aparține aceluiași
administrator pentru acordarea subvenției care în fapt, urmărește o compensare parțială a
pierderii suferite de angajator şi nu o compensare totală cum de fapt s-a întâmplat în prezenta
speță.
Se arată că în condițiile în care AJOFM ... ar fi procedat la interpretarea art. XI alin. 10
din OUG 30/2020 așa cum a făcut-o Tribunalul ..., în sensul acordării indemnizației pentru
ambele contracte la fel de avantajoase suspendate, dispoziția legală invocată ar fi
discriminatorie în condițiile în care pentru un alt caz în care pentru două contracte de muncă
suspendate, dar care nu sunt la fel de avantajoase, indemnizația ar fi acordată doar pentru unul
din ele.
Având în vedere cele prezentate anterior, rezultă cu prisosință faptul că legiuitorul a
înțeles să acorde indemnizația doar pentru un singur contract de muncă, al unui salariat care are
mai multe asemenea contracte.
Ca urmare, consideră că AJOFM ... a procedat în mod corect şi legal la soluționarea
cererii formulate de către reclamantă, interpretarea Tribunalului ... fiind eronată, motiv pentru
care solicită casarea sentinței civile nr. 292/10.06.2021 şi în rejudecare, să fie respinsă
reclamația ca netemeinică.
În drept: art. 488, pct. 8 din Codul de procedură civilă şi OUG 30/2020.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor formulate, Curtea constată că ceea ce
se invocă de către recurent, este greșita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. XI
alin.10 din OUG 30/2020.
Curtea constată că recursul este întemeiat.
Potrivit prevederilor citate „În situaţia în care un angajat are încheiate mai multe
contracte individuale de muncă şi toate sunt suspendate ca urmare a instituirii stării de urgenţă,
acesta beneficiază de indemnizaţia prevăzută la alin. (1) aferentă contractului individual de
muncă cu drepturile salariale cele mai avantajoase.”
Soluţia primei instanţe a fost dată prin interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. XI
alin. 9 care prevede că în situaţia în care un angajat are încheiate mai multe contracte individuale
de muncă, dintre care cel puţin un contract cu normă întreagă este activ pe perioada instituirii
stării de urgenţă, acesta nu beneficiază de indemnizaţia prevăzută la alin.1.
Curtea apreciază că, în condiţiile în care legiuitorul a reglementat la alin. 10, modalitatea
în care se acordă indemnizaţia în cazul existenţei mai multor contracte, nu se putea recurge la
interpretarea per a conrario a unei reguli de drept care are ca situaţie premisă împrejurarea în
care un contract este activ.
Astfel, art. XI alin. 10 din OUG 30 2020 oferă suficiente criterii pentru a se putea
determina cum se acordă indemnizaţia în cazul în care un angajat are încheiate mai multe
contracte de muncă şi toate sunt suspendate, legiuitorul prevăzând că se acordă indemnizaţia
prevăzută la alin. (1) aferentă contractului individual de muncă cu drepturile salariale cele mai
avantajoase, fără a distinge după cum contractul este sau nu cu normă întreagă.
Prin urmare, Curtea consideră că situaţiei concrete deduse judecăţii îi sunt aplicabile
prevederile art. XI alin. 10, prevederi care, atâta vreme nu disting între tipuri de contract (cu
normă întreagă sau redusă), nu se pot face distincţii pe care legea nu le prevede.
Pentru aceste motive, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge
acţiunea ca nefondată.

2. Titlu: anulare sancţiune disciplinară

Cuprins materii: sancţiune disciplinară
Legislaţie relevantă: OUG nr. 57/2019
Rezumat: aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 492 din OUG nr. 57/2019 raportat la art. 623
Cod administrativ

Decizia nr. 35 din data de 20/01/2022 a Curţii de Apel Galaţi

Asupra cauzei de față, deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile
nr. 326/23.06.2021 pronunțată de Tribunalul ... în dosarul nr. .../91/2021, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 326/23.06.2021, Tribunalul ... a admis cererea de chemare în
judecată formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M. ... și a anulat Decizia
nr. 4/28.01.2021 emisă de Directorul Executiv al A.J.O.F.M. ... și anexa la Decizia nr.
4/28.01.2021 reprezentată de Raportul nr. 53/CD/21.01.2021 întocmit de Comisia de Disciplină
din cadrul A.J.O.F.M. ... A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, Tribunalul ... a reținut următoarele: „Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Vrancea-Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal sub nr. de
dosar 182/91/2021 reclamanta ..., în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M. ... prin reprezentant
legal a solicitat anularea și suspendarea executării Deciziei nr. 4/28.01.2021 emise de Directorul
executiv al AJOFM ... și a Raportului nr. 53/CD/21.01.2021 emis de Comisia de Cercetare
Disciplinară până la soluționarea definitivă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii în anulare, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 4/28.01.2021
emisă de Directorul executiv al AJOFM ... s-a dispus sancționarea sa disciplinară cu
„suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de trei ani” în temeiul art. 492 alin. 3 lit. d
raportat la art. 492 alin. 4 lit. c și d din OUG nr. 57/2019, arătându-se că faptele reținute în
sarcina sa se încadrează în dispozițiile art. 492 alin. 2 lit. g și h din OUG nr. 57/2019. Aceasta
a mai arătat că prin Raportul nr. 53/CD/21.01.2021 s-a propus sancțiunea suspendării dreptului
său de promovare pe o perioadă de trei ani de către Comisia de Cercetare Disciplinară din cadrul
AJOFM ...
A învederat că asupra Deciziei nr. 4/28.01.2021 emise de Directorul executiv al AJOFM
... și a Raportului nr. 53/CD/21.01.2021 emis de Comisia de Cercetare Disciplinară planează o
îndoială serioasă cu privire la legalitatea și temeinicia lor, având în vedere că:
- cercetarea sa disciplinară a început sub imperiul Legii nr. 188/1999, la data de
13.07.2015 odată cu înregistrarea sesizării formulate de ..., director executiv al AJOFM ..., sub
nr. 30/CD/13.07.2015; având în vedere că cercetarea disciplinară a început sub imperiul Legii
nr. 188/1999 se impunea ca întreaga activitate a comisiei de disciplină să se desfășoare sub
imperiul legii aplicabile la dat sesizării comisiei de disciplină, și nu sub imperiul OUG nr.
57/2019 cum în mod nelegal a procedat pârâta, cu încălcarea dispozițiilor art. 623 alin. 1 din
OUG nr. 57/2019.
- sancțiunea a fost aplicată de către Directorul executiv al AJOFM ... cu încălcarea
dispozițiilor art. 78 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că numirea sa în funcție
s-a făcut de către Președintele ANOFM, iar doar acesta avea competența de a aplica și
sancțiunea disciplinară;
- Comisia de Disciplină care a emis Raportul nr. 53/CD/21.01.2021 prin care s-a propus
sancționarea sa a fost nelegal constituită, una dintre persoanele care au semnat raportul în
calitate de membru nu avea această atribuție legală deoarece nu a avut niciodată calitatea de
membru în cadrul Comisiei de Disciplină; mai mult, aceasta era în situația de incompatibilitate
prevăzută de art. 8 alin.1 lit. b din HG nr. 833/2007; totodată a menționat că au fost încălcate și
dispozițiile art. 79 alin.2 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că din componența comisiei
nu a făcut parte un reprezentant al organizației sindicale reprezentative sau un reprezentant
desemnat prin votul majorității funcționarilor publici pentru care este desemnată comisia de
disciplină;
- decizia de sancționare a fost emisă tardiv, cu depășirea termenului de un an de la data
sesizării comisiei de disciplină prevăzut de art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999;
- sancțiunea este aplicată fără temei întrucât nu se face vinovată de niciuna dintre faptele
reținute în sarcina sa prin Decizia nr. 4/28.01.2021.
 În drept a invocat dispozițiile art. 623 din OUG nr. 57/2019 raportat la art. 80 din Legea
nr. 188/1999.
În susținerea cererii de chemare în judecată au fost depuse în copie înscrisuri.
Legal citată, pârâta AJOFM ... prin reprezentant legal a formulat întâmpinare prin care
a învederat că la data formulării sesizării 07.07.2015, se afla în vigoare Legea nr. 188/1999.
Sesizarea formulată de către Directorul Executiv al AJOFM ... a fost înregistrată la secretariatul
Comisiei de Disciplină la 13.07.2015, dată la care au fost transmise și convocările membrilor
comisiei în vederea efectuării formalităților premergătoare cercetării disciplinare.
A precizat că, având în vedere faptul că prin sesizarea formulată au fost reclamate fapte
care îmbrăcau forma unor infracțiuni, susțineri care aveau la bază trei procese verbale de control
independente unele de celelalte, Comisia de disciplină, verificând competența de soluționare, a
constatat că în situația existentă la acea dată, competența de soluționare a faptelor imputate
reclamantei aparține organelor de cercetare penală, motiv pentru care nu a efectuat niciun act
de cercetare disciplinară, propunând conducătorului instituției în baza procesului verbal nr.
33/CD/15.07.2015 sesizarea organelor de urmărire penală. A mai precizat pârâta că cercetarea
penală s-a desfășurat în perioada 17.07.2015 -29.01.2020 când Judecătoria ... prin încheiere a
menținut ca legale și temeinice soluțiile de clasare pronunțate în dosarele nr. 737/P/2017 și nr.
104/II/2019, iar ca motivarea încheierii pronunțată la data de 29.01.2020 a fost transmisă către
AJOFM ... la data de 05.06.2020, când noua Comisie de Disciplină (constituită ca urmare a
expirării mandatului celei vechi prin Decizia nr. 62/12.07.2017) a procedat la efectuarea
formalităților premergătoare necesare în vederea demarării cercetării disciplinare a faptelor
imputate reclamantei.
Cu privire la legea aplicabilă, pârâta a concluzionat că declanșarea cercetării disciplinare
a avut loc începând cu data de 12.08.2020 când dispozițiile privitoare la abaterile disciplinare
din Legea nr. 188/1999 erau abrogate prin OUG 57/2019.
În ceea ce privește persoana competentă să aplice sancțiunea disciplinară, a învederat că
pe parcursul cercetării disciplinare, precum și la data aplicării sancțiunii disciplinare reclamanta
a deținut funcția publică de Șef serviciu APMES în cadrul AJOFM ..., funcție în care este
numită de către Directorul executiv al instituției, iar funcția de director executiv adjunct având
caracter temporar și fiind exercitată pe durată determinată. A menționat că, și în condițiile în
care s-ar fi avut în vedere aplicarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, competența aplicării
sancțiunii ar fi aparținut tot Directorului Executiv AJOFM ...
În ceea ce privește motivul privind nelegalitatea constituirii Comisiei de disciplină, a
învederat pârâta că, în fapt, comisia de disciplină care a procedat la cercetarea disciplinară a
fost constituită în baza Deciziei Directorului Executiv nr. 64/03.07.2020, fiind avute în vedere
dispozițiile art. 4 din HG nr. 1344/2007, inclusiv cele privitoare la includerea în cadrul acesteia
a unui reprezentant desemnat de majoritatea funcționarilor publici, având în vedere faptul că la
nivel de instituție nu exista sindicat.
În ceea ce privește desemnarea doamnei ..., a menționat faptul că aceasta a fost numită
în cadrul Comisiei de disciplină în baza Deciziei Directorului Executiv al AJOFM ... nr.
81/26.11.2020 privind actualizarea comisiei, tocmai ca urmare a solicitării reclamantei de
înlocuire unui membru ca fiind incompatibil (respectiv ...).
 În ceea ce privește tardivitatea emiterii deciziei de sancționare disciplinară, a precizat
că, indiferent la care act normativ se raportează, fie la cel abrogat fie la cel aflat în vigoare, în
ambele cazuri acestea prevăd suspendarea termenului în cazul cercetării faptei de natură penală.
În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia nu se face vinovată de nici una
din faptele menționate în Decizia de sancționare nr. 4/28.01.2021, pârâta a învederat că aceasta
este neîntemeiată întrucât în perioada septembrie 2010- ianuarie 2015 reclamanta a efectuat
activități de încasare a debitelor fără a avea atribuții în acest sens conform fișelor de post; în
aceeași perioadă a emis în mod nelegal chitanțe neutilizate în cadrul AJOFM ... completate
olograf cu date false în ceea ce privea seria și numărul, înmânându-le debitorilor ca dovezi ale
încasării sumelor; a utilizat sumele încasate nelegal în alte scopuri decât cele normale și legale;
pentru dosarele identificate și analizate de către organele de control ale AJOFM ... și ANOFM
.... a procedat la restituirea sumelor încasate după o lungă perioadă de timp de la încasare,
respectiv după o perioadă de 1 până la 5 ani, așa cum rezultă și din declarația scrisă a casierei
..., încercând în acest fel să-și acopere activitatea ilegală.
Concluzionând, pârâta a arătat că pentru dosarele analizate de către AJOFM ...,
reclamanta a creat un prejudiciu reprezentat de majorări și penalități de întârziere identificat
până în prezent în valoare de 1.750 lei, sumă care este înregistrată în contabilitatea instituției.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia raportul nr. 53/21.01.2021 și nici Decizia
de sancționare nr. 4/28.01.2021 nu cuprind elemente care să permită a se stabili modul cum
s-a realizat individualizarea sancțiunii și a duratei acesteia, a precizat că în cadrul acestor
documente au fost expuse „in extenso” toate motivele de fapt și de drept care au condus la
soluția aplicată.
În drept a invocat art. 205 Cod procedură civilă.
În apărare, au fost depuse înscrisuri în copii.
La data de 31.03.2021, reclamanta a depus cerere completatoare, prin care a învederat
că nu au fost respectate dispozițiile legale privind compunerea comisiei de disciplină.
Astfel, prin Decizia nr. 81 din 26.11.2020 emisă de dna ... (director al AJOFM ... și
autoarea sesizării disciplinare formulată împotriva subsemnatei), s-a dispus actualizarea
comisiei de disciplină. La data de 26.11.2020, dna ..., membru supleant, a fost convocată în
vederea participării la activitatea comisiei de disciplină și analizarea sesizării formulate de dna
director executiv ... Dna ... a participat la activitatea comisiei de disciplină și a semnat Raportul
nr. 53/CD/21.01.2021, ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare a reclamantei, însă,
aceasta nu putea face parte din comisia de disciplină, deoarece era membru al comisiei paritare
constituite la nivelul AJOFM ..., fiind numită prin decizia nr. 11595 din 09.09.2016.
Potrivit art. 8 alin. (l) lit. ”b” din HG nr. 833/2007 privind normele de organizare și
funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, calitatea de membru în
comisia paritară este incompatibilă cu calitățile de membru, membru supleant sau președinte al
comisiei de disciplină.
Prin urmare, a precizat reclamanta, dna ... nu putea face parte din comisia de disciplină,
ceea ce face ca toate activitățile desfășurate de comisia cu participarea acesteia să fie lovite de
nulitate absolută, pentru încălcarea normelor legale cu caracter imperativ.
În drept, cererea completatoare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 204 Cod pr. Civ.
La termenul din data de 31.03.2021, prin încheiere, instanța a dispus suspendarea
executării deciziei nr. 4/28.01.2021 emise de directorul executiv al AJOFM ... și a anexei la
Decizia nr. 4/28.01.2021 reprezentate de Raportul nr. 53/CD/21.01.2021 emis de Comisia de
cercetare disciplinară până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr.
554/2004.
La termenul de față, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod pr. Civ., a
încuviințat părților proba cu înscrisuri pe cererea în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 4/28.01.2021 emisă de Directorul executiv al AJOFM ... s-a dispus
sancționarea disciplinară a reclamantei ... cu „suspendarea dreptului de promovare pe o
perioadă de trei ani” în temeiul art. 492 alin.3 lit. d raportat la art. 492 alin.4 lit. c și d din OUG
nr. 57/2019, arătându-se că faptele reținute în sarcina sa se încadrează în dispozițiile art. 492
alin.2 lit. g și h din OUG nr. 57/2019. Se mai reține că în cuprinsul deciziei anterior menținute
la art. 2 din decizie se menționează că Raportul nr. 53/CD/21.01.2021 prin care s-a propus
sancțiunea suspendării dreptului de promovare al reclamantei pe o perioadă de trei ani de către
Comisia de Cercetare Disciplinară din cadrul AJOFM ..., „se anexează prezentei decizii”.
La data de 07.07.2015 a fost formulată sesizarea nr. 11149 de către ... în calitate de
director executiv al AJOFM ..., sesizare care a fost înregistrată la secretariatul Comisiei de
Disciplină la 13.07.2015 sub nr. 30/CD/13.07.2015 cu privire la necesitatea analizării faptelor
săvârșite de reclamanta ..., având funcția publică de Șef serviciu Managementul Pieței muncii
al AJOFM ...
În motivarea sesizării s-a arătat că, în urma notei de constatare nr. 39/11.02.2015
întocmită de către d-l ... și dna ..., consilierii superiori în cadrul Serviciul Măsuri Active al
ANOFM ... înregistrată la Cabinetul Președintelui cu nr. 2602/CB/2015 și a rapoartelor nr.
6387/30.04.2015 întocmit de către dl ... auditor public intern al AJOFM ... și nr.
10457/29.06.2015 întocmit de către dl ..., inspector în cadrul compartimentului Control
Îndeplinirea Măsurilor Asiguratorii și Executare Silită a Debitelor al AJOFM ..., a rezultat
faptul că reclamanta a încasat de la mai multe persoane fizice sume de bani reprezentând
contravaloarea unor debite stabilite în sarcina acestora, pentru care a emis chitanțe pe formulare
neutilizate în cadrul instituției noastre și nici nu a depus aceste sume în contul AJOFM ... S-a
mai arătat în cuprinsul sesizării că în perioada 2012-2014, pentru debitorii analizați au fost
înregistrate în contabilitate plăți eșalonate în tranșe reduse (5, 10 sau 20 lei), pentru ca în anul
2015 să fie achitată diferența de sumă până la stingerea debitului, în unele cazuri peste valoarea
stabilită inițial, plăți care nu sunt recunoscute de către debitori.
Comisia de disciplină din cadrul AJOFM ... constituită prin Decizia nr. 12/19.01.2015
convocată în vederea efectuării formalităților premergătoare cercetării disciplinare a
reclamantei a decis conform procesului verbal nr. 33/CD/15.07.2015 sesizarea organelor de
urmărire penală, având în vedere că, din analiza preliminară a sesizării și a documentelor
anexate acesteia, s-a apreciat că există indicii temeinice pentru săvârșirea unor fapte de natură
penală, comisia reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 77 alin. 6 din Legea nr. 188/1999.
Se mai reține că cercetarea penală s-a desfășurat în perioada 17.07.2015 - 29.01.2020
când Judecătoria ... prin încheierea pronunțată în cadrul dosarului nr. .../231/2019 a menținut
ca legale și temeinice soluțiile de clasare pronunțate în dosarele nr. 737/P/2017 și nr.
104/II/2019, apreciindu-se că faptele pentru care a fost cercetată penal reclamanta nu sunt
prevăzute de legea penală.
 Având în vedere finalizarea definitivă a cercetării penale a reclamantei, pârâta a decis
continuarea cercetării disciplinare a acesteia față de comunicarea încheierii pronunțate în cadrul
dosarului nr. .../231/2019 de către Judecătoria ... înregistrată la pârâtă sub nr. 7133/05.06.2020.
Ca urmare, a fost convocată Comisia de disciplină din cadrul AJOFM ... constituită prin Decizia
nr. 62/12.07.2017.
Conform Raportului nr. 5/C/29.06.2020 al Comisiei de disciplină se menționează că
aceasta „s-a întrunit în vederea reluării cercetării disciplinare a reclamantei”, prin același raport
fiind propusă și înlocuirea unui membru ca efect al ivirii conflictului de interese.
Totodată, prin referatul nr. 6974/03.06.2020, a fost propusă demararea procedurilor
privind constituirea unei noi comisii de disciplină având în vedere că mandatul comisiei expira
la data de 12.07.2020.
Se mai reține de către instanță că potrivit procesului verbal nr. 6/CD/06.07.2020 al
Comisiei de disciplină s-a stabilit de către Directorul Executiv al AJOFM ... înlocuirea
membrului incompatibil cu un nou membru în comisia de disciplină, respectiv în persoana dlui
..., și, față de expirarea mandatului Comisiei de disciplină la data de 12.07.2020, a fost emisă
Decizia nr. 64/03.07.2020 prin care s-a constituit o nouă comisie de disciplină la nivelul
AJOFM ... cu aceiași membri titulari, cu începerea activității din data de 12.07.2020.
Din cuprinsul acestui proces verbal se reține că s-a stabilit că, ulterior datei de
12.07.2020, urma să se fixeze primul termen în vederea „cercetării faptei sesizate ca abatere
disciplinară, în baza sesizării înaintată de către Directorul Executiv al AJOFM ..., doamna ...
împotriva doamnei ..., înregistrată la Secretariatul Comisiei de disciplină cu nr.
30/CD713.07.2015, ca urmare a soluționării plângerii penale formulată împotriva acesteia”.
Aceeași mențiune cu privire la sesizarea cu nr. 30/CD/13.07.2015 apare și în procesul
verbal nr. 10/CD721.07.2020 al Comisiei de disciplină, precum și în raportul nr.
11/CD/21.07.2020, precum și toate actele efectuate în cadrul cercetării disciplinare aflate la
dosar.
Se reține că, și în cadrul noii comisii de disciplină a apărut același conflict de interese
cu privire la anumiți membri (... și ...), motiv pentru care s-a dispus înlocuirea acestora cu noi
membri (... și ...).
Analizând actele de cercetare disciplinară, instanța reține că pentru prima dată în cadrul
cercetării disciplinare apare ca și temei de drept al acestei cercetări OUG nr. 57/2019, astfel
cum reiese din cuprinsul procesului verbal nr. 31/CD/03.11.2020, de unde se constată că
cercetarea disciplinară a reclamantei după reluarea acesteia ca efect al finalizării cercetării
penale, se desfășura sub prevederile OUG nr. 57/2019.
Ca urmare a sesizării reclamantei cu privire la existența unui caz de incompatibilitate al
membrului ..., se dispune înlocuirea acestuia cu un nou membru în persoana doamnei ..., fiind
emisă Decizia nr. 81/26.11.2020 de actualizare a Comisiei de disciplină.
Au fost efectuate acte de cercetare disciplinară a reclamantei sub imperiul OUG nr.
57/2019, fiind audiați martori, au fost efectuate verificări la Compartimentul Resurse Umane
Salarizare și Secretariatul Consiliului Consultativ (procesele verbale nr. 46/CD/03.12.2020 și
nr. 52/CD/21.01.2021), concluziile cercetării disciplinare a reclamantei fiind cuprinse în
Raportul nr. 53/CD/21.01.2021 și finalizate prin Decizia de sancționare nr. 4/28.01.2021.
Prioritar, față de motivele invocate de către reclamantă cu privire la legea aplicabilă
cercetării disciplinare, instanța apreciază că se impune a se stabili dacă în cazul cercetării
disciplinare a reclamantei este aplicabilă Legea nr. 188/1999 sau OUG nr. 57/2019, prin
raportare la susținerile părților.
Astfel, se reține că la momentul sesizării comisiei de disciplină au fost reținute de către
aceasta dispozițiile art. 77 alin. 6 din Legea nr. 188/1999, în timp ce ulterior reluării procedurii
de cercetare ca efect al finalizării cercetării penale a reclamantei au fost reținute dispozițiile
OUG nr. 57/2019.
Se reține că potrivit prevederilor art. 623 alin. (I) din OUG. nr. 57/2019 privind
aprobarea Codului administrativ, ”(1) Pentru situațiile în care cu privire la funcționarii publici,
a fost sesizată comisia de disciplină anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentului cod,
se aplică prevederile legale în vigoare la data demarării procedurii de cercetare disciplinară.”
Or, această dispoziție normativă este fără echivoc în sensul că legea administrativă
aplicabilă raportului juridic dintre funcționarul public și instituția angajatoare în materie
disciplinară este determinată de momentul sesizării comisiei de disciplină, respectiv în cauza
litigioasă este Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, republicată.
Din dispoziții legale anterior citate rezultă că actele și faptele juridice nu pot genera
decât efectele juridice prevăzute de legea în vigoare la momentul apariției lor, fie că este vorba
de efecte produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, fie că este vorba de efectele produse
după intrarea în vigoare a legii noi. În privința situațiilor juridice în curs de formare, modificare
sau stingere la data intrării legii în vigoare - facta pendentia, legiuitorul poate opta între
aplicarea legii noi și ultraactivitatea legii vechi. Dacă însă elementele ce alcătuiesc constituirea
sau, după caz, modificarea ori stingerea au individualitate proprie, atunci pentru fiecare element
se aplică legea în vigoare la momentul la care acesta s-a produs. Efectele produse în timp ale
unei situații juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare în momentul în care se realizează
fiecare efect în parte, deci legea nouă nu se poate aplica efectelor produse de aceste situații
juridice înainte de intrarea ei în vigoare, deoarece ar însemna o aplicare retroactivă a legii noi.
De asemenea, în cazul în care legea nouă ar suprima o situație juridică, ea poate fi aplicată
numai efectelor viitoare, nu însă și efectelor produse de acea situație juridică înainte de intrarea
în vigoare a legii noi.
Chiar dacă, aparent, sistemul sancționator reglementat de Legea nr. 188/1999 este
asemănător celui din OUG nr. 57/2019, acesta nu poate fi aplicat reclamantei deoarece s-ar
încălca principiul neretroactivității legii civile.
Așadar, contrar susținerilor pârâtei, în cauză sunt aplicabile prevederile din Legea nr.
188/1999 prin raportare la momentul sesizării comisiei de disciplină față de sesizarea nr.
30/CD/13.07.2015, care de altfel a și demarat procedura de cercetare prin convocarea
membrilor și care a emis procesul verbal nr. 33/CD/15.07.2015. Prin acest act al comisiei de
disciplină s-a hotărât sesizarea organelor de urmărire penală, având în vedere că, din analiza
preliminară a sesizării și a documentelor anexate acesteia, s-a apreciat că există indicii
temeinice pentru săvârșirea unor fapte de natură penală, comisia reținând aplicabilitatea
dispozițiilor art. 77 alin. 6 din Legea nr. 188/1999 care instituie un caz de suspendare a
procedurii disciplinare până la adoptarea unei soluții de către instituțiile abilitate.
Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile pârâtei în sensul că a fost demarată o nouă
cercetare disciplinară ca efect al comunicării încheierii pronunțate în cadrul dosarului nr.
.../231/2019 de către Judecătoria ... înregistrată la pârâtă sub nr. 7133/05.06.2020, în cauză, în
realitate, fiind reluată procedura de cercetare disciplinară demarată sub efectul legii vechi ca
efect al încetării cazului de suspendare pe perioada 17.07.2015 -29.01.2020, caz de suspendare
de altfel instituit de legiuitor.
De asemenea, ulterior „reluării” cercetării procedurii disciplinare a reclamantei, termen
folosit chiar de către comisia de disciplină în procesele verbale întocmite de către aceasta, actele
de cercetare disciplinară s-au referit totdeauna la sesizarea cu nr. 30/CD/13.07.2015, astfel cum
s-a reținut de către instanță din cuprinsul dosarului, astfel încât nu se poate reține că s-ar fi
demarat o nouă procedură de cercetare disciplinară în anul 2020 care să justifice aplicabilitatea
legii noi, respectiv OUG nr. 57/2019.
Așadar, se reține că pârâta a efectuat procedura de cercetare disciplinară și a sancționat
reclamanta în temeiul unor prevederi legale care nu erau incidente, din acest punct de vedere
procedura de cercetare disciplinară și sancționare a reclamantei fiind nelegale.
În ceea ce privește susținerile reclamantei cu privire la nelegalitatea componenței
comisiei de disciplină din cadrul AJOFM ..., s-a reținut din situația de fapt că, urmare a
intervenirii cazurilor de incompatibilitate, o parte din membrii acesteia au fost înlocuiți
succesiv, astfel prin Decizia nr. 81/26.11.2020 de actualizare a Comisiei de disciplină ultima
înlocuire a vizat persoana numitului ... aflat în caz de incompatibilitate cu noul membru supleant
...
Aceasta, în calitate de membru al comisiei de disciplină a participat la cercetarea
disciplinară a reclamantei, semnând toate actele efectuate în cadrul procedurii de cercetare.
Cu toate acestea, instanța reține că aceasta nu putea face parte din comisia de disciplină,
fiind ea însăși într-o situație de incompatibilitate, deoarece era membru al comisiei paritare
constituite la nivelul AJOFM ..., fiind numită prin Decizia nr. 11595/ 09.09.2016 depusă la
dosarul cauzei.
În acest sens, se rețin dispozițiile art. 8 alin.(l) lit. b din HG nr. 833/2007 privind normele
de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, care
stabilesc: calitatea de membru în comisia paritară este incompatibilă cu calitățile de membru,
membru supleant sau președinte al comisiei de disciplină.
Față de prevederile art. 15 din HG nr. 833/2007 care statuează următoarele: 1) Membrii
comisiei paritare sunt numiți pe o perioadă de 3 ani. Mandatul lor poate fi reînnoit o singură
dată. (2) Comisia paritară își exercită mandatul de la data constituirii până la data constituirii
comisiei paritare nou-alese, instanța constată că pârâta, deși a invocat încetarea mandatului
membrilor comisiei paritare, nu a făcut dovada în acest sens, de unde se instituie prezumția că
mandatul membrilor a fost reînnoit tacit. Pârâta nu a prezentat un act administrativ de instituire
a unei noi comisii paritare și de încetare a efectelor Deciziei nr. 11595/ 09.09.2016, având în
vedere că, potrivit deciziei anterioare, se specifică în cuprinsul acesteia că își încetează efectele
Decizia nr. 76/09.09.2013 de constituire a comisiei paritare anterioare anului 2016.
Astfel, se prezumă că, dacă ar fi fost constituită o nouă comisie paritară, ar fi existat un
act administrativ de constituire a unei noi comisii prin care să se dispună încetarea efectelor
Deciziei nr. 11595/09.09.2016. Cum o astfel de dovadă nu a fost făcută, în aceste condiții,
instanța va da valență prevederilor alin. 2 al art. 15 din actul normativ anterior menționat, fiind
evident că la momentul derulării cercetării disciplinare a reclamantei, numita ... avea încă
calitatea de membru în comisia paritară și în comisia de disciplină, fiind în caz de
incompatibilitate expres prevăzut de lege.
 Prin urmare, constatând că cercetarea disciplinară a reclamantei s-a efectuat de o
comisie nelegal constituită, instanța apreciază că actele de cercetare disciplinară sunt lovite de
nulitate, inclusiv Raportul nr. 53/CD/21.01.2021 semnat și de numita ... în calitate de membru,
prin care s-a propus sancționarea disciplinară a reclamantei și care a stat la baza emiterii
Deciziei de sancționare nr. 4/28.01.2021.
Pe cale de consecință, aplicând sancțiunea disciplinară în temeiul unei cercetări
disciplinare efectuată cu aplicarea greșită a legii incidente și cu încălcarea principiului
neretroactivității legii civile, precum și de către o comisie de disciplină nelegal constituită,
instanța apreciază că și Decizia de sancționare nr. 4/28.01.2021 este nelegală, astfel încât se
impune anularea acesteia.
Instanța nu va reține susținerile reclamantei referitoare la emiterea tardivă a deciziei de
sancționare față de dispozițiile art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 aplicabil speței, având în
vedere prevederile alin. 6 ale aceluiași text de lege cărora instanța le va da o interpretare diferită
decât cea invocată de reclamantă.
Astfel, se reține din dispozițiile legale anterioare că, „În cazul în care fapta
funcționarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară și ca infracțiune, procedura angajării
răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori renunțării la urmărirea
penală sau până la data la care instanța judecătorească dispune achitarea, renunțarea la aplicarea
pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal.”
Prin urmare, procedura cercetării disciplinare a reclamantei a fost suspendată până la
data soluționării definitive a plângerilor formulate împotriva soluțiilor de clasare, respectiv până
la data de 29.01.2020, data încheierii pronunțate de către Judecătoria ... în cadrul dosarului nr.
.../231/2019, și nu până la data pronunțării soluției de clasare care nu era definitivă, cum susține
reclamanta.
De la momentul rămânerii definitive a soluției de clasare a început să curgă termenul de
un an prevăzut de lege, Decizia de sancționare nr. 4 fiind emisă de Directorul Executiv al
AJOFM ... la data de 28.01.2021, exact înainte de împlinirea acestui termen.
Instanța nu va reține nici susținerile reclamantei referitoare la aspectul că sancționarea
sa s-a dispus de o persoană care nu avea competențe în acest sens, respectiv de dna ..., Director
executiv al AJOFM ... deoarece nu aceasta are competență legală de numire a reclamantei în
funcția publică.
Astfel, nu pot fi primite afirmațiile acesteia în sensul că numirea sa în funcția publică de
director executiv adjunct al AJOFM ..., s-a făcut de către Președintele ANOFM, conform art.
22 alin. (l) lit. „o” din Legea nr. 202/2006 prin Ordinul nr. 19/27.01.2020 al Președintelui
ANOFM, numire confirmată prin ordinele succesive ulterioare, ultimul fiind Ordinul nr.
529/17.07.2020 al Președintelui ANOFM, astfel încât se impunea a fi dispusă sancționarea sa
tot de către Președintele ANOFM. Aceasta deoarece pe parcursul cercetării disciplinare, precum
și la data aplicării sancțiunii disciplinare reclamanta a deținut funcția publică de Șef serviciu
APMES în cadrul AJOFM ..., funcție în care este numită de către Directorul Executiv al
AJOFM ..., iar funcția de director executiv adjunct are caracter temporar și este exercitată pe
durată determinată.
Cum, prevederile legale aplicabile speței sunt dispozițiile Legii nr. 188/1999, se reține
că art. 78 din Legea nr. 188/1999 dau în competența persoanei care are abilitarea de numire a
funcționarului public în funcția publică și pe cea privind sancționarea sa, în speță această
competență aparținând Directorului Executiv al AJOFM ..., prin raportare la funcțiile deținute
de reclamantă la momentul cercetării sale disciplinare și pe perioada săvârșirii presupuselor
fapte pentru care a fost cercetată.
Având în vedere motivele de nelegalitate reținute de către instanță cu privire la Raportul
nr. 53/CD/21.01.2021 și Decizia de sancționare nr. 4/28.01.2021 și soluția de anulare a acestora,
nu vor mai fi analizate motivele invocate de către reclamantă referitoare la temeinicia
sancționării din punct de vedere a săvârșirii faptelor atât timp cât însăși procedura de cercetare
disciplinară a fost nelegală, ceea ce face imposibil ca instanța de judecată să se substituie
comisiei de disciplină și să se pronunțe omisso medio direct cu privire la abaterea disciplinară
a funcționarului public.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr.
544/2004, instanța va anula Decizia nr. 4/28.01.2021 emisă de directorul executiv al AJOFM
... și anexa la Decizia nr. 4/28.01.2021 reprezentată de Raportul nr. 53/CD/21.01.2021 întocmit
de Comisa de Disciplină din cadrul AJOFM ...
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod pr. civ., precum și principiul
disponibilității, va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în prezenta cauză.”
2. AJOFM ... a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 326/23.06.2021 prin care a
solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare menținerea ca temeinică și
legală a deciziei de sancționare nr. 4/28.01.2021, considerând că hotărârea pronunțată este
lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivare recursului, reclamanta a reluat prezentarea situației de fapt, arătând că la
data formulării sesizării 07.07.2015, era în vigoare Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici.
Sesizarea formulată de către directorul executiv al AJOFM ... a fost înregistrată la
secretariatul Comisiei de Disciplină la 13.07.2015, dată la care au fost transmise și convocările
către membrii comisiei, în vederea efectuării formalităților premergătoare cercetării
disciplinare.
A invocat dispozițiile art. 29 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare
și funcționare a comisiilor de disciplină, argumentând că, deoarece prin sesizarea formulată au
fost reclamate fapte care îmbrăcau forma unor infracțiuni, susțineri care aveau la bază trei
procese verbale de control independente unele de celelalte, Comisia de disciplină, verificând
competența de soluționare, a constatat că în situația existentă la acea dată, competența de
soluționare a faptelor imputate reclamantei aparține organelor de cercetare penală motiv pentru
care nu a efectuat nici un act de cercetare disciplinară, propunând conducătorului instituției în
baza procesului verbal nr. 33/CD/15.07.2015 sesizarea organelor de urmărire penală.
A invocat dispozițiile art. 623 alin. 1 din OUG nr. 57/2019, motivând faptul că
Tribunalul Vrancea a interpretat aceste dispoziții „in extenso” și nu strict așa cum rezultă din
textul legii, considerând că dacă fapta a fost săvârșită sub imperiul legii vechi se aplica acea
lege, neținând cont că OUG nr. 57/2019 care este legea specială, deroga de la legea generală
impunând faptul ca cercetarea să se realizeze în temeiul legii aflate în vigoare la data demarării
cercetării disciplinare și nu la data sesizării comisiei de disciplină
A susținut că, din analiza întregului dosar de cercetare disciplinară, nu rezulta în nici un
fel faptul că demararea procedurii disciplinare a avut loc sub imperiul Legii nr. 188/1999, ci
din contra, că cercetarea disciplinara s-a efectuat exclusiv după intrarea în vigoare a OUG nr.
57/2019.
A subliniat faptul că declanșarea cercetării disciplinare a avut loc începând cu data de
12.08.2020 când dispozițiile privitoare la abaterile disciplinare din Legea nr. 188/1999 erau
abrogate prin OUG nr. 57/2019 Codul administrativ.
A susținut că, raportat la dispozițiile art. 623 alin. 1 din OUG nr. 57/2019, pentru
sesizarea formulată sub imperiul Legii nr. 188/1999 se aplică prevederile legale în vigoare la
data demarării procedurii disciplinare care a avut loc la data de 12.08.2020, în speță dispozițiile
OUG nr. 57/ 2019.
Referitor la faptul că un membru al comisiei de disciplină, ..., nu ar fi putut participa la
cercetarea disciplinară motivat de faptul că era în același timp membru al comisiei paritare, a
arătat că susținerea contestatoarei, preluată de către instanța de fond, nu este conformă cu
realitatea.
A precizat că ... a fost numită în cadrul Comisiei de Disciplină în baza Deciziei
Directorului Executiv al AJOFM ... nr. 81/26.11.2020, privind actualizarea comisiei, tocmai ca
urmare a solicitării reclamantei de înlocuire a unui membru ca fiind incompatibil. ... a fost
membru al comisiei paritare pe perioada a două mandate fiind numită în cadrul acestora în baza
deciziilor nr. 76/23.09.2013 și 11595/09.09.2016.
A arătat că dispozițiile art. 15 din HG nr. 833/2007 privind normele de organizare și
funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, precizează la alin. 1 și 2,
faptul că „membrii comisiilor paritare sunt numiți pe o perioadă de 3 ani” și „mandatul lor poate
fi reînnoit o singură dată”.
A argumentat că, având în vedere faptul că mandatul a fost reînnoit o dată, este evident
faptul că la finalul celui de-al doilea mandat, aceasta nu mai avea calitatea de membru al
comisiei paritare chiar în condițiile în care nu ar fi fost constituită o altă comisie paritară.
A susținut că motivația instanței potrivit căreia se instituie prezumția că mandatul
membrilor comisiei paritare nr. 11595/09.09.2016 a fost reînnoit tacit nu este susținută în
realitate, întrucât această prelungire nu mai era posibilă și legală ținând cont că expirase cel
de-al doilea mandat.
3. Intimata ... nu a formulat întâmpinare, însă a formulat concluzii scrise prin care a
solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
A mai solicitat cheltuieli de judecată, onorariul avocatului (la fond) în sumă de 4000 lei.
Referitor la susținerea recurentei privind incompatibilitatea unui membru al comisiei de
disciplină a arătat că acest motiv nu face decât să confirme că, componența comisiei de
disciplină trebuia revizuită înainte de a demara o procedură de sancționare.
A susținut că solicitarea de rejudecare nu poate schimba faptul că la momentul emiterii
și semnării Raportului nr. 53/CD/21.01.2021 întocmit de Comisia de Disciplină din cadrul
AJOFM ..., incompatibilitatea unui membru duce la nulitatea actului respectiv de drept.
A subliniat că cercetarea disciplinară a început sub imperiul Legii nr. 188/1999, privind
statutul funcționarilor publici, în data de 13.07.2015, odată cu înregistrarea sesizării formulată
de către Directorul executiv al AJOFM ... nr. 30/CD/13.07.2015 și tot același director aplică și
sancțiunea, având tot interesul să-și pună în aplicare sesizarea.
A considerat că nici în raportul nr. 53CD/21.01.2021 (care propune sancțiunea) și nici
Decizia de sancționare nr. 4/28.01.2021 (care aplică sancțiunea), nu cuprind elemente care să
permită a se stabili modul cum s-a realizat individualizarea sancțiunii propriu-zise și a duratei
acesteia.
A arătat că menționarea tuturor elementelor care să permită a se stabili cum s-a realizat
individualizarea sancțiunii era obligatorie, în condițiile în care art. 77 alin. 4 din Legea nr.
188/1999.
A precizat că este funcționar în cadrul AJOFM ... din luna noiembrie 1999, că a deținut
inclusiv funcția de director executiv, și că până când a fost înlocuită în funcție de actualul
director executiv (decembrie 2014), nu a avut nici o abatere disciplinară, iar valoarea
prejudiciului estimat creat instituției este de 1.750 lei.
A menționat că această sumă ar fi putut fi oricând recuperată dacă s-ar fi dorit prin
impunere și nu prin acțiuni penale și acțiuni în instanță, cu consecințe morale și psihice.
A mai arătat că sancțiunea îi creează un prejudiciu material real și viitor, cert ca
producere, în legătură directă cu toată cariera de funcționar public, iar această situație menținută
de conducerea instituției îi periclitează și viața de familie, atât prin prejudiciul adus imaginii
persoanei față de aspectele care au condus la sancționarea disciplinară și neconfirmate, cât și
prin lipsirea de posibilitatea efectivă de a-și mari veniturile salariale și implicit nivelul de trai
prin obținerea unei funcții publice superioare remunerate corespunzător.
4. Examinând sentința recurată prin prisma celorlalte critici formulate, Curtea reține că
printr-o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale
incidente, instanța de fond a stabilit că sancțiunea disciplinară a fost aplicată în temeiul unei
cercetări disciplinare efectuată cu aplicarea greșită a legii incidente și cu încălcarea principiului
neretroactivității legii civile, precum și de către o comisie de disciplină nelegal constituită.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 623 alin. 1 din OUG nr. 57/2019, așa cum a reținut
și instanța de fond, Curtea constată faptul că la data de 13.07.2015 a fost sesizată comisia de
disciplină pentru cercetarea disciplinară a reclamantei, când erau în vigoare prevederile Legii
nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, iar ulterior cercetarea disciplinară a fost
suspendată la data de 15.07.2015 în baza dispozițiilor art. 77 alin. 6 din Legea nr. 188/1999.
Conform procesului verbal nr. 33/CD/15.07.2015, Comisia de disciplină s-a întrunit în
cadrul primei ședințe în ziua de 15.07.2015, și după ce a constatat că sesizarea este depusă în
termenul legal și că întrunește toate condițiile necesare conform art. 28 din Hot. 1344/2007, a
considerat că există indicii temeinice că abaterile sesizate pot să îmbrace și forma infracțiunilor
de fals material în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 5 din HG nr. 1.344/2007, „Comisia de disciplină începe
procedura de cercetare administrativă pentru sesizările care nu au fost clasate în condițiile
prevăzute la alin. (2).”
Prin urmare, data începerii (demarării) procedurii de cercetare disciplinară este
15.07.2015.
Susținerile recurentei privind faptul că Tribunalul ... a interpretat dispozițiile art. 623
alin. 1 din OUG nr. 57/2019 „in extenso”, sunt nefondate, având în vedere faptul că în cauză
prezintă relevanță data când a fost sesizată comisia de disciplină și data începerii (demarării)
procedurii de cercetare disciplinară, și nu data săvârșirii faptei sau data efectuării cercetării
disciplinare.
Faptul că cercetarea disciplinară s-a efectuat și după intrarea în vigoare a OUG nr.
57/2019 nu poate conduce la concluzia că sunt aplicabile alte dispoziții legale decât cele în
vigoare la data sesizării comisiei de disciplină și la data începerii (demarării) procedurii de
cercetare disciplinară.
Contrar susținerilor recurentei privind faptul că demararea procedurii disciplinare a avut
loc la data de 12.08.2020, Curtea constată faptul că din Raportul nr. 5/CD rezultă că la data de
26.06.2020 Comisia de disciplină s-a întrunit în vederea reluării cercetării disciplinare, iar o
procedură de cercetare disciplinară nu poate fi reluată dacă nu a fost începută.
Cu alte cuvinte, numai o activitate care a fost începută (demarată) poate fi suspendată
sau reluată.
În ceea ce privește susținerile recurentei cu privire la legalitatea componenței comisiei
de disciplină, Curtea reține faptul că instanța de fond a constatat faptul că pârâta nu a făcut
dovada încetării mandatului membrilor comisiei paritare numiți prin Decizia nr.
11595/09.09.2016, și de aceea a prezumat că mandatul membrilor a fost reînnoit tacit.
Cu toate că recurenta a invocat dispozițiile art. 15 din HG nr. 833/2007 privind normele
de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, nu a
dovedit nici în recurs faptul că mandatul membrilor comisiei paritare numiți prin Decizia nr.
11595/09.09.2016 a încetat prin constituirea unei noi comisii paritare.
Deși art. 15 alin. 1 din HG nr. 833/2007 dispune faptul că membrii comisiei paritare
sunt numiți pe o perioadă de 3 ani, mandatul acestora durează până la data alegerii următoarei
comisiei paritare.
Cum recurenta nu a dovedit faptul că mandatul membrilor comisiei paritare numiți prin
Decizia nr. 11595/09.09.2016 nu a încetat prin alegerea altei comisii, Curtea constată faptul că
instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile legale.
Față de cele arătate mai sus, văzând și art. 496 Noul Cod procedură civilă, urmează a
respinge recursul de față cu consecința menținerii sentinței recurate.
Referitor la cererea intimatei de plată a cheltuielilor de judecată efectuate la fond, Curtea
constată faptul că aceste cheltuieli nu pot fi acordate în calea de atac exercitată de recurentă
întrucât s-ar ajunge la încălcarea principiului neînrăutățirii situației părții în propria cale de atac
– non reformatio in peius, consacrat de dispozițiile art. 502 raportat la art. 481 C.proc.civ.
3. Titlu: Necorelarea propunerii tehnice cu propunerea financiară. Menţiunea suportării unor
costuri din cota de profit - modificarea propunerii tehnice. Cazuri de excludere în ceea ce
priveşte contracte de achiziţii anterioare.
Cuprins materii: achiziţii publice
Legislaţie relevantă: Cauza Delta, Cauza Antwopse, Cauza Tax FIN, art.136-136 şi 167 HG
nr. 395/2016
Rezumat: Fiind evaluată ... şi conformitatea acesteia cu ..., Comisia de evaluare a sesizată o
serie de necorelări între elementele din P.T. şi P.F. în sensul că P.F. nu includea costurile
pentru anumite activităţi secundare, prezentate în P.T. Prin clarificări au fost cuantificate
aceste costuri la o valoare situată sub 1% din valoarea anuală şi s-a susţinut de către ofertant
suportarea lor din profit, permiţând astfel păstrarea valorii din P.F. ofertată iniţial.
Contrar deciziei CNSC, Curtea a apreciat că norma prevăzută de art.134 alin.6 din
H.G. 395/2016 conform căruia „În cazul în care ofertantul modifică prin răspunsurile pe care
le prezintă comisiei de evaluare potrivit dispozițiilor alin. (1) conținutul propunerii tehnice sau
propunerii financiare, oferta sa va fi considerată inacceptabilă.” Nu poate fi aplicată fără a se
verifica însăşi legislaţia naţională, legislaţia comunitară şi jurisprudenţa CJUE, dar şi efectele
pe care le produce respectiva modificare în contextul procedurii de atribuiri.
În Cazul C-336/12 - Manova, Curtea a reţinut că art. 2 din Directiva 2004/18 nu se
opune ca datele referitoare la ofertă să poată fi corectate sau completate punctual, în special
întrucât necesită în mod vădit o simplă clarificare sau pentru a înlătura erori materiale
evidente (Hotărârea SAG ELV Slovensko şi alţii, citată anterior, punctul 40).
Plecând de la aceste precizări preliminare, aspectele care se impun a fi lămurite prin
raportare la specificul speței, a legislației naționale şi a jurisprudenței CJUE incidente sunt
următoarele:
1. dacă în determinarea caracterului acceptabil/inacceptabil al ofertei, modificările
aduse prin clarificarea adusă de petentă ofertei iniţiale sunt încadrabile în prevederile art.134
alin.6 din HG 395/2006 sau este vorba în speţă de o situaţie de excepţie, dintre cele
reglementate de art. 134 alin.7 din acelaşi act normativ.
2. în ce măsură, o ofertă care include în propunerea tehnică anumite costuri, cu privire
la care în propunerea financiară se arată că vor fi suportate din cota de profit, constituie o
ofertă neconformă în sensul art.137 alin.3, lit.d din HG 395/2016.
Curtea a apreciat că, prin clarificările sale, petenta nu şi-a modificat oferta, ci
recunoscând existenţa unei necorelări, a explicat-o şi a înlătura-o, prin precizarea că preţul
oferit pentru acele servicii necuantificate iniţial va fi suportat din cota de profit.
Raportarea pur literală şi strictă la prevederile art. 134, fără a fi avute în vedere
principiile care guvernează procedura de atribuire, este de natură să conducă, din cauza unei
omisiuni, la respingerea unor oferte avantajoase economic, ceea ce, după cum se arată în
jurisprudența CJUE, nu este, în definitiv, conciliabil cu „principiul economiei”.
Asupra posibilităţii completării ofertei financiar s-a pronunţat CJUE în Cauza T-
195/08 Antwerpse Bouwwerken NV c. Comisia în cazul căreia s-a statuat faptul că principiul
proporționalității impune ca actele instituțiilor să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat
şi necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite, înțelegându-se că, în cazul în care este
posibilă o alegere între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin
constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu
scopurile urmărite.
Analizând din această perspectivă clarificările petentei, Curtea a constatat că
activitățile necuantificate iniţial, care fac obiectul precizărilor, reprezintă 0,99% din valoarea
ofertată mai puțin decât pragul de 1% prevăzut de art. 134 (9) din HG 395/2016; nu se modifică
clasamentul ofertanţilor, iar oferta, în ansamblul ei, asigură prestarea serviciului la parametrii
impuşi prin documentația de atribuire.

Decizia nr. 76 din data de 08/02/2022 a Curţii de Apel Galaţi

..., ..., ..., în calitate de membri ai Asocierii ... („Asocierea ...”, ”...”), în contradictoriu
cu ... și ..., prin lider de asociere ..., în temeiul art. 29 din Legea nr. 101/2016 privind remediile
și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor
sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru
organizarea și funcționarea C.N.S.C., în termen legal a formulat plângere împotriva Deciziei
CNSC nr. 2839/C9/2760, 3102/23.12.2021 („Decizia CNSC”), prin care solicită instanței
admiterea plângerii și modificarea în parte a deciziei CNSC în sensul admiterii în întregime a
contestației formulate de RER și, pe cale de consecință, instanța: să anuleze Raportul procedurii
nr. 392/08.10.2021; să anuleze Comunicarea Autorității Contractante nr. 403/11.10.2021
privind rezultatul procedurii; să anuleze Procesul-verbal nr. 354/14.09.2021 privind evaluarea
conformității ofertelor financiare cu propunerile tehnice; să constate că oferta depusă de RER
este admisibilă și conformă; să constate că oferta depusă de asocierea ... - ... este inadmisibilă
având în vedere situația personală a ... şi să oblige Autoritatea contractantă să reia procesul de
evaluare și să refacă raportul procedurii ținând cont de admisibilitatea și conformitatea ofertei
...
În motivarea plângerii, a arătat faptul că Asocierea ... a participat la procedura de
atribuire a contractului de achiziție publică de servicii ce are ca obiect delegarea gestiunii
serviciului de colectare și transport al deșeurilor în județul ... și a serviciului de salubrizare
stradală în municipiul ... Aceste servicii fac parte din Sistemul de Management Integrat al
Deșeurilor în județul ... (S.M.I.D. ...). La procedură au mai participat asocierea ... - ... și un alt
ofertant.
Potrivit Raportului procedurii nr. 392/08.10.2021, oferta Asocierii ... a fost declarată
inacceptabilă și neconformă, iar oferta ..., singura ofertă declarată admisibilă și conformă, a
câștigat procedura.
Urmare a depunerii ofertei, Autoritatea Contractantă a formulat o serie de solicitări de
clarificare la propunerea financiară (nr. 232/27.05.2021, nr. 270/28.06.2021, nr.
295/22.07.2021, nr. 320/26.08.2021), la care ... a răspuns (adresele nr. 6518/10.06.2021, nr.
7315/02.07.2021, nr. 8273/27.07.2021, nr. 9664/31.08.2021).
Printre altele, Autoritatea contractantă a solicitat clarificări cu privire la anumite costuri
din oferta Asocierii ... care, însumate, reprezintă 0,99% din valoarea ofertei ...
Urmare a clarificărilor oferite de Asocierea ..., Autoritatea Contractantă a întocmit
procesul-verbal nr. 347/07.09.2021 (”PV 347”) prin care oferta Asocierii ... a fost declarată
admisibilă. Prin același proces-verbal, după aplicarea criteriilor de atribuire, oferta ... s-a situat
pe primul loc, cu o valoare ofertată de 402.675.416,83 lei, iar oferta ..., pe al doilea loc, cu o
valoare ofertată de 424.713.306,82 lei.
Ulterior, în urma unui control ex-ante al Agenției Naționale pentru Achiziții Publice
(A.N.A.P.), Autoritatea Contractantă a emis procesul-verbal nr. 354/14.09.2021 (”PV 354”) și
Raportul procedurii nr. 392/08.10.2021, declarând oferta Asocierii ... inacceptabilă și
neconformă.
Asocierea ... a formulat contestație împotriva acestor acte, atât cu privire la respingerea
ofertei ..., cât și cu privire la declararea ca admisibilă a ofertei ..., contestația formând obiectul
dosarului nr. 2760/2021 al CNSC.
Urmare a contestației, Autoritatea contractantă a anulat raportul procedurii doar în ceea
ce privește oferta ... - ... și a realizat o așa-zisă ”re-evaluare” pur formală a acesteia, cu scopul
de a o declara din nou admisibilă.
A fost emis astfel procesul-verbal de remediere nr. 473/15.11.2021, prin care oferta ...
a fost declarată din nou admisibilă.
Asocierea ... a formulat o nouă contestație împotriva PV 473/2021, care a format dosarul
3102/2021 al CNSC, conexat la dosarul inițial.
Arată petenta că în cadrul deciziei atacate, CNSC susține că nu este posibilă cotarea la
valoarea zero a unor articole de cost, iar în măsura în care cotarea la valoarea zero a unor articole
de cost reprezintă o eroare, CNSC susține că această eroare nu este permis a fi corectată ca
abatere tehnică minoră. Potrivit CNSC, astfel de corelări ale ofertei financiare cu oferta tehnică
nu intră sub incidența abaterilor tehnice minore (art. 134 alin 8-9 din HG nr. 395/2016).
Consideră petenta că această interpretare contravine în mod flagrant jurisprudenței
instanțelor europene, Consiliul încălcând astfel datoria de a asigura supremația dreptului
unional și de a interpreta și aplica dreptul intern astfel încât acesta să se conformeze dreptului
Uniunii.
Deși a invocat în fața CNSC o serie de decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene
(CJUE) și Tribunalului de Primă Instanța care confirmă interpretarea petentei, CNSC a trecut
sub tăcere aceste decizii, nu s-a referit absolut deloc la ele în Decizie și a pronunțat o hotărâre
contrară celor decise de instanțele europene. CNSC s-a întemeiat exclusiv pe o serie de decizii
din propria sa practică, unele emise chiar anterior legislației actuale a achizițiilor publice,
decizii neverificabile şi care nu realizează o analiză din perspectiva dreptului UE.
Petenta reiterează în cadrul plângerii o cerere de trimitere preliminară, o astfel de
plângere fiind formulată şi în faţa Consiliului.
Susține petenta faptul că, corelarea ofertelor tehnică și financiară prin corectarea
abaterilor tehnice minore se poate face și în oferta financiară.
Decizia CNSC se bazează pe interpretarea textuală pe care o dă art. 134 alin (7) - (10)
din HG nr. 395/2016 susținând interpretarea potrivit căreia fiecare tip de eroare poate fi corectat
numai într-o singură parte a ofertei, respectiv abaterile tehnice minore și viciile de formă ar
putea fi corectate doar în propunerea tehnică, iar erorile aritmetice doar în propunerea
financiară.
Potrivit acestei interpretări, nu este admisă corectarea unei abateri tehnice minore în
propunerea financiară (prin corelare cu propunerea tehnică, precum în cazul de față). Aplicarea
consecventă a interpretării în cauză ar trebui să conducă și la inadmisibilitatea corectării unei
erori aritmetice în propunerea tehnică.
 Această modalitate de raționament și interpretare a HG nr. 395/2016, bazată exclusiv pe
formularea textului și ignorând natura erorilor în cauză, situațiile pe care aceste prevederi doresc
să le corecteze în oferte și normele juridice cu forță superioară este artificială, excesiv de
formalistă și, mai cu seamă, nelegală.
Art. 56 alin. 3 din Directivă prevede în mod expres posibilitatea de a corecta erori în
ofertă, fără să facă o distincție între părțile din ofertă în care acestea s-ar putea regăsi.
În acest sens, petenta face referire la considerentele Cauzei T-195/08 ... c. Comisia,
cauză în care reclamanta se plânsese de faptul că autoritatea contractantă a autorizat un alt
ofertant să își completeze oferta financiară, similar cu cauza de față, iar Tribunalul a hotărât că
principiul egalității de tratament și al bunei administrări dă naștere unei obligații a autorității
contractante de a solicita clarificări, atunci când este probabil ca inadvertența ofertei să poată fi
explicată în mod simplu.
Astfel, deși clarificarea ofertei Societății ... a condus la modificarea propunerii
financiare (și chiar și la modificarea câștigătorului procedurii, pe când în cazul de față ... are în
orice situație o ofertă mai bună decât ..., Tribunalul a decis că principiile proporționalității și
egalității de tratament nu numai că permit o astfel de clarificare, ci chiar dau naștere unei
obligații a comisiei de evaluare de a solicita clarificări în ipoteza în care inadvertența din ofertă
poate fi ușor explicată.
Problema reală care se pune nu este dacă eroarea sau inadvertența se regăsește în
cuprinsul propunerii tehnice sau al celei financiare (această distincție este pur formalistă și
lipsită de sens), ci aceea că solicitarea de clarificări trebuie să asigure în continuare securitatea
juridică.
Din această perspectivă a securității juridice și raportând raționamentul Tribunalului la
situația de față, în mod corect și legal comisia de evaluare a solicitat Asocierii ... să clarifice
oferta (prin corelarea propunerii tehnice cu cea financiară), de vreme ce securitatea juridică este
asigurată.
Aspectele în cauză reprezintă mai puțin decât pragul de 1% prevăzut de art. 134 (9) din
HG 395/2016, iar clasamentul ofertanților nu se modifică. Contractul este în continuare
profitabil, astfel încât nu există riscul nesustenabilității prestării serviciului.
Comisia de evaluare a reținut: „Menționăm că profitul din oferta inițială era de
2.428.492,53 lei, respectiv 7,85%, iar în urma corecțiilor a rezultat un profit de 1.871.016,11
lei, respectiv 6,10%. După cum se vede, rezultă că rămâne o cotă de profit rezonabilă pentru
îndeplinirea în bune condiții a contractului”.
Motivarea CNSC este, în esență, contrară principiului bunei administrări și al
deschiderii spre concurență, care au fost afirmate de CJUE în numeroase rânduri, de exemplu
în cauza C-305/08:
„37 Astfel, Curtea a hotărât că unul dintre obiectivele normelor comunitare în materia
achizițiilor publice este deschiderea spre o concurență cât mai extinsă posibil (a se vedea printre
altele în acest sens Hotărârea Bayerischer Rundjunk și alții, citată anterior, punctul 39) și că
este în interesul dreptului comunitar să se asigure participarea cât mai largă posibil a ofertanților
la o cerere de ofertă (Hotărârea din 19 mai 2OO9, Assitur, C-538/07, nepublicată încă în
Repertoriu, punctul 26)”.
 Concluzionând, petenta arată că motivarea CNSC încalcă modul în care instanțele
Uniunii au interpretat principiile proporționalității şi tratamentului egal din Directiva
2004/24/UE, iar în cazul unei astfel de contradicții, Decizia CNSC devine nelegală.
În acest sens, CJUE a stabilit în Cauza 0-208/05, Murphy, din 11 ianuarie 2007, la pct.
70, că aparține judecătorului național sarcina de a da unei dispoziții de drept intern, în măsura
în care îi este acordată o marjă de apreciere prin regulile de drept național, interpretarea și
aplicarea conformă cu exigențele dreptului Uniunii și, atunci când o astfel de interpretare
conformă nu este posibilă, în contextul în care Tratatele conferă particularilor drepturi pe care
le pot apăra în justiție și pe care instanțele naționale sunt obligate să le protejeze, să lase
neaplicată orice dispoziție de drept intern care ar fi contrară normelor impuse de Tratate.
Art. 56 (3) din Directiva 2014/24/UE permite corectarea erorilor ”cu excepția unor
dispoziții contrare din dreptul intern de punere în aplicare a prezentei directive”. Potrivit
aceluiași text, solicitările de clarificări trebuie să respecte principiile egalității de tratament și
al transparenței.
Legiuitorul român a înțeles să transpună Directiva în sensul de a permite corectarea
erorilor ofertelor în cele trei cazuri prevăzute de HG nr. 395/2016: abaterile tehnice minore,
viciile de formă și erorile aritmetice.
Pe de altă parte, CNSC susține că HG nr. 395/2016 trebuie interpretat în sensul că, în
privința ofertei financiare, singurul tip de eroare care poate fi corectat este eroarea aritmetică,
fără posibilitatea de a îndrepta celelalte două tipuri de erori prevăzute de art. 134 - abaterile
tehnice minore și viciile de formă.
Această interpretare este nelegală și nu se poate considera că reprezintă o „dispoziție
contrară din dreptul intern” în sensul art. 56 (3) din Directivă, deoarece interpretarea în cauză
încalcă principiile tratamentului egal şi al proporționalității.
Totuși, în măsura în care legiuitorul a decis în sensul de a permite anumite modificări
cu titlu de excepție, libertatea de legiferare a condițiilor de aplicare a acestora nu mai este
absolută, ci trebuie să respecte principiile menționate ale tratamentului egal și al
proporționalității.
Tratamentul egal reprezintă, în primul rând, aplicarea acelorași reguli de drept la situații
similare. În al doilea rând, corolarul acestei afirmații este că situațiile diferite trebuie tratate în
mod diferit, aceasta fiind tot o manifestare a principiului tratamentului egal. Întrebarea care se
ridică este dacă între propunerea tehnică și propunerea financiară există vreo diferență care să
justifice tratamentul diferențiat din punct de vedere al încadrării în excepțiile prevăzute de art.
134 din din HG nr. 395/2016 și al posibilității de a aduce corecturi sau precizări ofertei în baza
unor astfel de excepții.
Altfel spus, instanța trebuie să cerceteze dacă există vreo justificare rezonabilă care să
fundamenteze interpretarea CNSC că fiecare tip de excepție este aplicabil fie propunerii
tehnice, fie propunerii financiare, dar nu amândurora.
Petenta consideră că o asemenea justificare nu există. Nu se poate justifica în mod
rezonabil o diferență de tratament între propunerea tehnică și cea financiară.
Acceptarea unei diferențe de tratament juridic pe baza unei distincții arbitrare între
propunerea tehnică și cea financiară va crea o încălcare a principiului egalității între ofertanți,
în sensul că o eroare cu caracteristici similare (valoare mai mică de 1%, fără schimbarea
clasamentului ofertanților, fără diminuare calitativă a ofertei) va fi posibil a fi corectată în
propunerea tehnică, dar va conduce la respingerea ofertei dacă se regăsește în propunerea
financiară, fără însă să existe o justificare reală din perspectiva securității juridice, a executării
viitoare a contractului, a relației cu ceilalți ofertanți, sau din orice altă perspectivă care să aibă
semnificație.
Nu există nicio prevedere în Directiva 2004/24/UE care să justifice o distincție sub acest
aspect între propunerea tehnică și cea financiară, iar jurisprudența CJUE citată mai sus a decis
că este posibilă corectarea unor abateri similare în oferta financiară.
Așadar, interpretarea CNSC este nelegală, deoarece încalcă egalitatea de tratament a
ofertanților pentru un criteriu arbitrar și nesemnificativ.
Deopotrivă, interpretarea respectivă încalcă și principiul proporționalității, aceasta fiind
o cauză distinctă de nelegalitate a Deciziei CNSC.
Potrivit jurisprudenței CJUE, acțiunile și deciziile autorității contractante trebuie
ponderate din perspectiva proporționalității, iar analiza ofertelor depuse nu face excepție, ci
”acest principiu impune autorității contractante, atunci când aceasta se confruntă cu o ofertă
ambiguă, iar o cerere de precizări cu privire la conținutul ofertei menționate ar putea asigura
securitatea juridică în același mod precum respingerea imediată a ofertei în cauză, să solicite
precizări candidatului vizat, mai degrabă, decât să opteze pentru respingerea pură și simplă a
ofertei”.
Consideră petenta că instanța are datoria de a înlătura interpretarea CNSC și de a aplica
cu prioritate regulile și principiile care se desprind din jurisprudența citată a CJUE.
Atât timp cât inadvertențele din oferta ... îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate
abateri tehnice minore (aspect constatat de Comisia de evaluare și care nu a fost negat sau pus
în discuție nici de Autoritatea contractantă, nici de CNSC), corectarea acestora este posibilă
prin corelarea propunerii financiare cu propunerea tehnică, fiind nelegală decizia în sens contrar
a CNSC.
În plus, arată că, spre deosebire de cele reținute de CNSC, suportarea unor costuri din
resursele proprii ale operatorului nu este interzisă de nicio prevedere legală, astfel încât în mod
riguros nu se poate susține nici măcar că oferta inițială ar fi fost neconformă.
Și acest argument se întemeiază pe jurisprudența recentă a CJUE, mai precis Cauza C-
367/19 din septembrie 2020, unde CJUE a decis că nici măcar un preț zero nu poate conduce
automat la respingerea ofertei, ci autoritatea trebuie să ceară clarificări din perspectiva
reglementărilor referitoare la prețul neobișnuit de scăzut. Prețul zero - per se, nu este un motiv
de excludere.
Cu atât mai mult se impune această concluzie a CJUE în situația de față, în care trebuie
aplicat principiul qui potest plus, potest minus și trebuie constatat că dacă este permisă în
principiu o ofertă cu prețul zero, cu atât mai mult este permis prețul zero pentru anumite
elemente minore ale ofertei, precum cele din oferta Asocierii ...
În mod evident, în cazul de față costul asumat de RER din resurse proprii este de 0,99%
din valoarea contractului și nu se poate pune problema unui preț neobișnuit de scăzut sau a
nesustenabilității contractului din această cauză, după cum Comisia de evaluare a stabilit deja
în PV 347 și a reluat în PV 354.
A mai arătat petenta că profitul din oferta inițială era de 2.428.492,53 lei, respectiv
7,85%, iar în urma corecțiilor a rezultat un profit de 1.871.016,11 lei, respectiv 6,10%. Rezultă
că rămâne o cotă de profit rezonabilă pentru îndeplinirea în bune condiții a contractului.
 De altfel, posibilitatea ofertanților de a-și asuma anumite costuri (în condițiile în care
oferta nu are un preț neobișnuit de scăzut) fusese recunoscută de instanțe încă sub reglementarea
anterioară a OUG 34/2006. În acest sens, petenta a citat jurisprudența instanțelor naționale şi a
CNSC-ului.
În continuare, a mai arătat petenta faptul că, deși modul corect de interpretare a
prevederilor în cauză, care este cel pe care îl susține, ar trebui să nu ridice niciun fel de dubiu
în fața Curții de Apel, totuși, pentru evitarea oricărui dubiu și în vederea stabilirii definitive a
răspunsului la această întrebare, a atașat o cerere de sesizare a CJUE în vederea pronunțării unei
hotărâri preliminare.
Prin cea de a doua contestație, formulată împotriva procesului verbal de remediere nr.
473/15.11.2021, a susținut că oferta ... este inadmisibilă pentru ambii ofertanți. Astfel, a arătat
faptul că ... se încadrează în cazurile de conflict de interese prevăzute de art. 59-60 din Legea
nr. 98/2016 și respectiv în cazul de excludere prevăzut de art. 167 lit e) din Legea nr. 98/2016,
iar ... se încadrează în situațiile de excludere prevăzute de art. 167 alin. 1 lit. c), g) și h) din
Legea nr. 98/2016.
CNSC a admis contestația numai cu privire la motivele de excludere ce privesc pe ..., în
schimb, Consiliul a respins contestația cu privire la motivele invocate împotriva ...
Petenta solicită Curţii să constate că oferta ... este inadmisibilă și pentru motivele ce
privesc asociatul ...., care se regăsește în prevederile art. 59-60 din Legea nr. 98/2016.
Se arată că procedura de atribuire este organizată de Autoritatea Contractantă - Asociația
de Dezvoltare Intercomunitară ”...” ..., ai cărei membri sunt unitățile administrativ-teritoriale
din județul ... Cea mai importantă UAT membră a Autorității Contractante este municipiul ...
Capitalul social al ... este deținut în proporție de 99% de Consiliul Local al municipiului ..., care
exercită astfel un control total asupra societății, iar poziția municipiului ... ca membru în
Autoritatea Contractantă și totodată acționar 99% în ... este de natură să creeze eo ipso o situație
clară de conflict de interese instituțional.
Solicită instanței să constate că ... se încadrează în prevederile cazului de excludere de
la art. 167 lit e) din Legea 98/2016, iar acesta constituie un motiv suplimentar de
inadmisibilitate a ofertei ... – ............., pe lângă cel reținut deja de CNSC.
Având în vedere cele de mai sus, solicită instanței să admită plângerea şi să modifice
decizia CNSC în sensul admiterii contestației inițiale a RER.
În termen legal, Asociația de Dezvoltare Intercomunitara „...” ... - Autoritate
Contractantă a formulat întâmpinare la plângerea promovată de ... împotriva deciziei CNSC nr.
2839/C9/2760, 3102 din 23.12.2021.
Pe cale de excepție, intimata a solicitat respingerea plângerii ca fiind lipsită de interes,
în partea care se referă la inadmisibilitatea ofertei desemnate câștigătoare, iar pe fondul cauzei,
respingerea ca nefondată a plângerii şi menținerea ca fiind temeinice și legale actele autorității
contractante, în partea care privește cele criticate prin plângere.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod de procedură civilă, a solicitat obligarea
societăților intimate-contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate a invocat următoarele:
În vederea verificării conformității cu dispozițiile legale aplicabile in domeniul
achizițiilor publice, ANAP a exercitat controlul ex-ante, ocazie cu care a emis Avizul Conform
Condiționat nr. 8428/18867/CN1023555/AC/10.09.2021 la Procesul de evaluare
347/07.09.2021 privind evaluarea propunerilor financiare și a conformității acestora cu
propunerile tehnice.
În raport de modalitatea de evaluare a răspunsului la solicitarea de clarificări transmis
de ..., verificatorii împuterniciți ex-ante ANAP au consemnat că Comisia de evaluare a ofertelor
a considerat răspunsul concludent și cerințele îndeplinite ulterior clarificărilor, deși legislația în
materia achizițiilor publice impune obligația ca ofertanta să-și fundamenteze propunerea
financiară pe baza unor costuri reale, astfel încât, pe de o parte să asigure Autoritatea
contractantă că vor duce la îndeplinire contractul în bune condiții, iar pe de alta, pentru a permite
o evaluare efectivă și obiectivă a ofertelor.
Drept urmare, prin avizul conform condiționat, reprezentanții ANAP au dispus
următoarele măsuri:
„Exercitarea de către comisia de evaluare a atribuțiilor prevăzute de art. 127 alin. (1) lit.
(h) din H.G. nr. 395/7016, cu modificările şi completările ulterioare şi fundamentarea deciziilor
privind evaluarea propunerii financiare depuse de ofertantul Asocierea ... - ..., cu respectarea
prevederilor art. 131 alin. (4) şi art. 133 alin. (1) şi alin. (3) din același act normativ.”
În raport de cele concluzionate prin avizul conform condiționat emis de reprezentanții
ANAP, Comisia de evaluare a respins oferta Asocierii RER, iar motivele consemnate în
Raportul procedurii nr. 392/08.10.2021 au constat în reținerea caracterului neconform al ofertei,
în raport de prevederile art. 137 alin. (3) lit. d) din anexa la HG nr. 395/2016, precum și al
caracterului inacceptabil al ofertei, în conformitate cu art. 134 alin. (6) din același act normativ.
În ceea ce privește criticile aduse ofertei desemnate câștigătoare, dat fiind că la
momentul realizării primei evaluări Comisia de evaluare nu a putut identifica niciun certificat
constatator care să ateste că asociatul ... se afla în vreuna dintre situațiile de excludere
menționate de contestatoare, dar nicio hotărâre judecătorească care să stabilească că respectivul
operator economic se afla într-una dintre situațiile prevăzute la art. 167 alin. 1 lit. c) și g) din
Legea nr. 98/2016, Autoritatea Contractantă a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 9 alin. (1)
din Legea nr. 101/2016.
Astfel, prin Dispoziția nr. 2 din 25.10.2021, Autoritatea Contractantă a dispus
următoarele măsuri de remediere:
„In conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 şi având în vedere
contestația formulată de Asocierea ..., ... şi ..., autoritatea contractantă înţelege să dispună
anularea Raportului procedurii nr. 392/08.10.2021 şi a tuturor actelor care au stat la baza
emiterii acestuia, în partea care privește admisibilitatea ofertei depuse de ... - ..., cu consecința
reevaluării ofertei desemnate câştigătoare”.
Totodată, prin Dispoziția nr. 3/25.10.2021 a Președintelui Asociației, Autoritatea
contractantă a numit o nouă comisie de evaluare - „Comisia de evaluare”, care a reluat procesul
de evaluare prin reanalizarea ofertei depuse de ... - ..., restul informațiilor și concluziilor
aferente ofertelor prezentate de către ... și ofertantul ... din Raportul procedurii nr.
392/08.10.2021 rămânând valabile.
Ca urmare a Măsurilor de remediere nr. 462/25.10.2021, Comisia de evaluare 2 a
reanalizat documentele prezentate de către .... - ..., precum și procesele verbale de mai sus și a
constatat că la baza Raportului procedurii inițial privind admisibilitatea ofertei ... - ... a stat și
informația potrivit căreia, după consultarea bazei de date a SEAP, Comisia de evaluare 1 nu a
putut identifica un certificat constatator care să ateste că asociatul ... se afla în vreuna dintre
situațiile menționate de ... în contestație. De asemenea, nu s-a putut identifica vreo hotărâre
judecătorească care să stabilească că respectivul operator se afla într-una dintre situațiile
prevăzute la art. 167 alin. 1 lit. c) şi g) din Legea 98/2016, fapt pentru care a admis DUAE -ul
prezentat de către asociat.
Ulterior, în raport de considerentele din contestația care face obiectul dosarului nr.
2670/C9-2021, de Măsurile de remediere nr. 426/25.10.2021 și față de Punctul de vedere nr.
431/26.10.2021, Comisia de evaluare 2 a decis să solicite ... - ... următoarele clarificări:
Prin adresa nr. 435/28.10.2021 s-a solicitat să clarifice existența posibilei situații de
excludere conform art. 167 alin. 1 lit. c), g) și h) din Legea nr. 98/2016, respectiv să prezinte
lămuriri privind situația contractelor derulate de către asociatul ... și la care ... a făcut referire în
Contestația inițială, ca fiind derulate necorespunzător;
Prin adresa nr. 463/08.11.2021 s-a solicitat să fie puse la dispoziție actele aferente
acțiunii în instanță finalizată cu decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 1171/13.07.2021 (cererea
de chemare în judecată, întâmpinarea, hotărârile și, după caz, alte dovezi).
Prin adresele nr. 4485/02.11.2021 și 4618/11.11.2021, semnate cu semnătură
electronică extinsă, înregistrate la sediul autorității contractante sub nr.445/02.11.2021 și nr.
468/11.11.2021, ... - ... a transmis clarificările solicitate, acestea fiind considerate concludente
de către Comisia de evaluare, concluzia acesteia fiind materializată în cuprinsul Procesului-
verbal de remediere nr. 473/15.11.2021.
Văzând avizul condiționat emis de reprezentanții ANAP, Comisia de evaluare a
consemnat în Procesului verbal nr. 347/07.09.2021 că ... nu a evidențiat toate costurile cuprinse
în fișele de fundamentare și, implicit în conținutul propunerii financiare depuse, situație care a
condus la respingerea ofertei.
Astfel, de exemplu, costurile cu energie electrică, alimentare cu apă și apa uzată,
întreținere și igienizare puncte colectare, anvelope, mentenanță, service, reparații utilaje,
reparații vehicule, protecția mediului, verificări metrologice, impozit utilaje, autorizații de
funcționare, spălare/igienizare pubele și containere, spălat platforme, asigurări CASCO și ITP,
certificate ISO, contribuție ANRSC, chirii, au fost cotate de către ofertantul ... cu valoarea 0,
sens în care Comisia de evaluare a ofertelor a solicitat acestuia clarificări.
Răspunsurile Asocierii RER la solicitările de clarificări au fost evidențiate în tabelul de
la pag. 74 din Procesul-verbal nr. 354/14.09.2021.
Cele reiterate de ... prin plângere nu pot fi primite la soluționarea raportului juridic
litigios, în condițiile în care, legiuitorul a statuat la art. 134 alin. (6) din anexa la HG nr.
395/2016 că, în cazul în care ofertantul modifică prin răspunsurile pe care le prezintă Comisiei
de evaluare potrivit dispozițiilor alin. (1) conținutul propunerii tehnice sau propunerii
financiare, oferta sa va fi considerată inacceptabilă.
Arată intimata că, în situația unor neconformități care se referă la propunerea financiară
a ..., sens în care singura posibilitate de modificare a acesteia putea fi acceptată doar dacă era
în discuție existența unor erori aritmetice, respectiv aspecte care pot fi clarificate cu respectarea
principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din Lege, elementele propunerii financiare urmând a fi
corectate, implicit alături de prețul total al ofertei, prin refacerea calculelor aferente. Or, în cazul
ofertei ..., neconformitatea vizează conținutul propunerii financiare, dar care nu poate fi
corectată cu respectarea principiilor care prevăzute de Legea nr. 98/2016, situație în care în mod
temeinic și legal Consiliul a reținut ca fiind neconcludent răspunsul la solicitarea de clarificări.
 În susținerea acestor argumente face trimitere la jurisprudența naţională şi arată că în
mod corect Comisia de evaluare a reținut incidența prevederilor art. 134 alin. (6) și ale 137 alin.
(3) lit. d) din Anexa la HG nr. 395/2016, în condițiile în care instituția abaterilor tehnice minore
privește, în mod exclusiv, neconformități ale propunerii tehnice, iar nu cele ale propunerii
financiare.
Într-o astfel de situație, în care indiferent cât de mică ar fi modificarea prețului ofertei
și fără a avea relevanță dacă ofertantul poate asigura îndeplinirea contractului la parametri
cantitativi și calitativi solicitați prin caietul de sarcini, contrar celor invocate de ... întocmirea
propunerii financiare cu nerespectarea prevederilor obligatorii ale documentației de atribuire
conduce la respingerea obligatorie a ofertei.
Neexistând o discrepanță între prețul unitar și prețul total sau o discrepanță între litere
și cifre și nici aspecte care pot fi clarificate cu respectarea principiilor prevăzute la art. 2 alin.
(2) din Lege, în mod corect Comisia de evaluare a respins oferta ..., în cauză fiind incidente
situațiile de la art. 134 alin. (8) și (9) din anexa la HG nr. 395/2016.
Aceasta deoarece, potrivit instanței europene, principiul tratamentului egal, care
reprezintă esența normelor Uniunii privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziții
publice, presupune ca ofertanta să se afle pe o poziție de egalitate atât în momentul în care își
pregătesc ofertele, cât și în momentul în care acestea sunt evaluate de către Autoritatea
contractantă.
Or, dat fiind că ... nu a respectat cerințele obligatorii referitoare la modalitatea de
întocmire a propunerii financiare, în mod legal și cu respectarea principiului tratamentului egal
Autoritatea a decis respingerea ofertei în discuție, eliminând apariția unui avantaj evident
ofertantului prin acceptarea de modificare a propunerii financiare.
Decizia Autorității Contractante a fost motivată și de faptul că neremedierea aspectelor
constatate de către ANAP în cadrul controlului ex-ante este de natură a determina incidența
dispozițiilor art. 25 alin. (1) din OUG nr. 98/2017.
Pe lângă faptul că modificarea propunerii financiare este sancționată în mod expres de
dispozițiile legale anterior menționate, trebuie avut în vedere și faptul că acceptarea unui astfel
de demers al ofertantului conduce la încălcarea gravă a principiului tratamentului egal al
ofertanților, statuat de art. 2 din Legea nr. 98/2016, sens în care s-a pronunțat inclusiv Curtea
de Justiție a Uniunii Europene care a reținut în repetate rânduri că o ofertă nu poate să fie
modificată nici la invitația Autorității Contractante, nici la cea a ofertanților. Astfel, a permite
unui ofertant să își modifice prin răspunsurile la clarificări o ofertă imprecisă sau neconformă
cu specificațiile tehnice din caietul de sarcini ar conduce la nerespectarea principiului egalității
de tratament.
Pentru respectarea egalității de tratament este permis în mod excepțional să fie
rectificate sau completate punctual anumite informații din ofertă, dacă este necesară o simplă
clarificare sau îndreptarea unei erori evidente, condiții care nu sunt respectate în speță. Prin
depunerea ofertelor la procedură se presupune că ofertanții și-au însușit documentația de
atribuire fără rezerve, ceea ce înseamnă că nu li se poate scuza nicio abatere de la prescripțiile
ei, fiindu-le opozabile în cel mai mic detaliu.
Raportat la acest aspect, modificările aduse de ofertant propunerii financiare inițiale nu
pot fi considerate ca fiind corectări ale unor erori aritmetice, întrucât fișele de fundamentare
conțin informațiile ce trebuie preluate în formularul de ofertă, iar corectarea acestuia din urmă
nu poate avea loc, indiferent de conținutul fisei de fundamentare. Totodată, arată că fișele de
fundamentare sunt documentele care stau la baza formării/justificării tarifelor unitare ofertate,
iar tarifele unitare se obțin ca rezultat final al fișelor de fundamentare și nu invers.
Așadar, ... nu se află în ipoteza descrisă de prevederile art. 134 alin (10) din HG nr.
395/2016, ci în cea reglementată de dispozițiile art. 134 alin (6) din același act normativ, fiind
incidente și prevederile art. 124 alin (1): „oferta are caracter obligatoriu, din punct de vedere al
conținutului, pe toata durata de valabilitate stabilită de către autoritatea contractantă şi asumată
de ofertant”, iar raportat la acest text legal, permisiunea operării unor asemenea modificări
echivalează cu favorizarea ofertantului respectiv.
Față de cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile legale menționate, solicită instanței
de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să respingă plângerea ... ca nefondată, în
partea care privește respingerea propriei oferte.
Și această intimată a invocat excepţia lipsei de interes a plângerii care se referă la
admisibilitatea ofertei desemnate câştigătoare.
Arată intimata că nu sunt incidente situațiile de excludere de la art.59-60 din Legea
98/2016, deoarece niciun membru al personalului Autorității Contractante (angajat ai acesteia)
și care este implicat în desfășurarea procedurii nu se poate considera, în mod rezonabil, că ar
avea un interes direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal.
Faptul că municipiul ... este membru al ... și, în același timp, organul său deliberativ —
Consiliul Local este acționar al ofertantului asociat ... nu constituie o împrejurare care să se
înscrie în noțiunea de conflict de interese, astfel cum este reglementată la art. 59 din Legea nr.
98/2016. Aceasta întrucât, chiar dacă s-ar asimila Consiliul Local cu municipiul ..., se constată
că acest membru al Autorității Contractante nu poate fi considerat „personal” al Autorității
Contractante și cu atât mai mult, personal „implicat în desfășurarea procedurii de atribuire sau
care poate influenţa rezultatul acesteia.” Procedura de atribuire este desfășurată și poate fi
influențată exclusiv de membrii Comisiei de evaluare, din care, în mod evident, nu face parte
municipiul ...
De asemenea, faptul că Primarul municipiului ... este menționat ca persoană cu funcție
de decizie în cadrul Autorității Contractante nu constituie un caz de conflict de interese în sensul
art. 59 și art. 60 din Legea nr. 98/2016, procedura fiind derulată de către ..., iar această persoană
nu este implicată sub nicio formă în procesul de verificare sau evaluare și nici nu se află în
relații comerciale cu contestatoarea.
Afirmația că membrii Comisiei de evaluare se află într-o „situație de natură să îi afecteze
independenţa şi imparțialitatea pe parcursul procesului de evaluare” în sensul art. 60 lit. c) din
Legea nr. 98/2016, nu poate fi reținută. Acest lucru ar presupune că din partea Consiliului Local
al municipiului ... s-ar fi impus membrilor Comisiei o anumită comportare pe parcursul
evaluării ofertelor, ... neprezentând dovezi în acest scop, ci numai o opinie subiectivă.
Solicită instanței să rețină că evaluarea ofertei ... s-a realizat cu respectarea avizului
ANAP și a prevederilor legale în materia achizițiilor publice, aspect pentru care solicită şi
respingerea cererii de sesizare a CJUE ca neîntemeiată.
În concluzie, în raport de argumentele de fapt și de drept menționate consideră că
evaluarea ofertelor depuse s-a realizat cu respectarea prevederilor legale în materie, dar și a
documentației de atribuire, aspect pentru care solicită instanței de judecată, pe cale de excepție,
respingerea plângerii ca fiind lipsită de interes, în partea care se referă la admisibilitatea ofertei
desemnate câștigătoare, iar pe fond, respingerea ca nefondată a plângerii, iar pe cale de
consecință, să mențină ca fiind temeinice și legale actele Autorității contractante, în partea care
privește cele criticate prin plângere.
... a formulat, de asemenea întâmpinare prin care a invocat faptul că plângerea ... este
nefondată, solicitând respingerea acesteia.
În motivare a arătat faptul că în mod legal CNSC a respins contestația cu referire la
oferta ..., în condițiile în care aceasta este neconformă, potrivit dispozițiilor art.137 al.3 lit. d)
din HG nr. 395/2016 și inacceptabilă, potrivit dispozițiilor art.137 al. l din HG nr.395/2016.
În continuare, această intimată reia argumentele CNSC în ceea ce privește respingerea
ca nefondată a plângerii formulate de ..., arătând faptul că abaterea tehnică minoră la care face
referire petenta ... nu poate privi decât propunerea tehnică nu şi pe cea financiară.
Arată că nu pot fi primite susținerile petentelor, potrivit cărora “necorelările ofertei ...
reprezintă abateri tehnice minore”, ce au fost corectate, astfel încât ar fi aplicabile dispozițiile
art. 134 al .7 din HG nr. 295/2016, în condițiile în care abaterile tehnice minore, care pot
constitui temei al declarării ofertei drept admisibilă, se referă la oferta tehnică depusă şi nu la
cea financiară.
Răspunsurile la clarificări ce au determinat respingerea ofertei aveau drept obiect oferta
financiară a Asocierii, și nu oferta tehnică a acesteia. În aceste condiții, pentru a fi declarată
drept admisibilă oferta, modificările realizate de către ofertant în oferta sa financiară trebuiau
să se încadreze în dispozițiile art. 139 al. 10 din HG nr. 395/2016, respectiv să se refere la erori
aritmetice.
În cauza de față, oferta contestatoarelor nu se încadrează în excepția prevăzută de
dispozițiile art. 134 al. 10 din HG nr.395/2016, fiind evident că nu a fost vorba de o eroare
aritmetică, ci de omisiunea de a include în propunerea financiară, a unor costuri cu activități
regăsite în propunerea tehnică.
În plus, pentru a face aplicabile dispozițiile art. 134 al. 10 din HG nr.395/2016, se
impunea ca ofertantul să corecteze prețul total al ofertei (astfel cum prevăd în mod expres aceste
dispoziții), lucru care nu s-a întâmplat, acesta declarând în mod expres că își menține prețul
total al ofertei, înțelegând să diminueze însă cota de profit cuprinsă în ofertă inițială.
Având în vedere aceste aspecte, se constată că în mod temeinic și legal Autoritatea
Contractantă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 134 al. 10 din HG nr. 395/2016, constatând
faptul că ofertantul a modificat prin răspunsurile pe care le-a prezentat Comisiei de evaluare
conținutul propunerii financiarei, iar aceste modificări nu se încadrează în situațiile de excepție
de la regula respingerii ofertei.
Față de jurisprudența invocată, arată că aceasta a fost emisă cu luarea în considerare a
dispozițiilor art.56 al.3 din Directiva 2014/24/UE, dispoziții care însă au fost respectate de către
Autoritatea Contractantă. Faptul că ulterior comunicării acestor clarificări s-a constatat că oferta
nu este admisibilă, nu presupune că au fost încălcate dispozițiile Directivei.
Nici dispozițiile art.2 din Directiva 2004/18, invocate și acestea în plângere, nu conduc
la concluzia că nu ar exista nicio justificare a tratamentului diferențiat între propunerea tehnică
și cea financiară, întrucât, inclusiv aceste dispoziții se referă la erori materiale sau „simple
clarificări”, situație neaplicabilă în speţă.
Nu pot fi primite susținerile petentelor referitoare la cuantumul redus al cheltuielilor
financiare neincluse în oferta inițială, care, în opinia acestora, nu ar determina consecința
prevăzută de dispozițiile art.215 al. 3 lit.d) din HG nr. 395/2016, cât timp aceste dispoziții nu
impun condiția necorelării celor două oferte ca să determine o executare defectuoasă a
contractului. Dimpotrivă, legiuitorul a utilizat sintagma “ceea ce ar putea conduce”, astfel încât
necorelarea ofertelor, în viziunea legiuitorului determină prezumția unei executări defectuoase
a contractului. O asemenea interpretare este justă, cât timp, dacă cele două propuneri nu se
corelează, este cert că, fie ofertantul nu are cunoștințe temeinice cu referire la costurile pe care
le implică executarea activităților descrise, în oferta tehnică, fie a omis intenționat să includă
anumite cheltuieli pentru a obține un preț diminuat.
La emiterea Avizului ANAP s-a avut în vedere faptul că prin Fișa de date a achiziției,
secțiunea IV.4.2. Modul de prezentare al propunerii financiare, Autoritatea contractantă a
înscris că propunerea financiară se întocmește conform secțiunii 3.3. din Caietul de sarcini, iar
în această secțiune s-a menționat faptul că elaborarea ofertei financiare se va face pe baza fișei
de fundamentare, ținând cont de costurile reale aferente fiecărui tarif.
Atât timp cât însăși Autoritatea contractantă a prevăzut în documentația de atribuire
obligativitatea includerii tuturor costurilor de operare în tarif, este cert că declararea drept
conformă și admisibilă a unei oferte care nu cuprindea toate aceste costuri reprezintă o decizie
care încalcă dispozițiile art.131 al.4 din HG nr.395/2016, potrivit cărora „Fiecare decizie a
comisiei de evaluare este fundamentată prin identificarea elementelor concrete ale solicitării de
participare ofertelor în raport cu cerințele definite prin documentele achiziției și prevederile
legale”.
Având în vedere toate aceste aspecte, se constată, pe de o parte, că Avizul ANAP a avut
în vedere cerințele documentației de atribuire, iar pe de altă parte că, și în lipsa acestui Aviz,
oferta Asocierii RER se impunea a fi respinsă ca inacceptabilă și neconformă.
În ceea ce privește asociatul ..., arată intimata că nu există motive de declarare a ofertei
Asocierii ca inadmisibilă, astfel încât soluția dată de CNSC motivelor din contestație cu privire
la acest aspect, este legală.
Având în vedere cele precizate, consideră ca fiind vădit netemeinice susținerile petentei
..., solicitând respingerea ca neîntemeiate a plângerii formulate de această petentă.
Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „...”, în calitate de Autoritate contractantă, a
formulat de asemenea plângere împotriva deciziei CNSC nr. 2839/C9/2760, 3102 din
23.12.2021, pronunțată cu privire la contestația promovata de ..., ... și ..., în calitate de membri
ai ..., împotriva rezultatului procedurii de atribuire a contractului, solicitând instanței de
judecată admiterea plângerii și modificarea în parte a deciziei CNSC, în ceea ce privește soluția
Consiliului de admitere în parte a contestației înregistrate la CNSC sub nr. 62281/2.12.2021 şi
de anulare a procesului verbal de remediere nr.473/15.11.2021.
În motivarea cererii formulate s-a invocat faptul că nu sunt incidente situațiile de
excludere de la art. 167 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 98/2016.
În raport cu aceste dispoziții, contrar celor reținute de Consiliu prin decizia a cărei
modificare o solicită, simpla existență a unor înscrisuri care atestă neîndeplinirea unor obligații
contractuale ce îi reveneau ofertantului în cadrul unui contract de achiziție publică încheiat
anterior, nu este de natură să conducă în mod direct aplicarea prevederilor art. 167 alin. (1) lit.
g) din Legea nr. 98/2016 și nici la art. 167 alin. (1) lit. h) în situația în care ofertantul nu declară
existența unui astfel de document, apreciind că nu se află în situația de excludere.
 Susține petenta că nici contestatoarea și nici Consiliul nu au făcut dovada unei încălcări
grave a unor obligații principale, întrucât semnificația noțiunii de „încălcare gravă” nu include
orice tip de neexecutare contractuală, ci neexecutarea trebuie să fie de natură a afecta
credibilitatea operatorului economic, astfel cum ar rezulta și din prevederile art. 171 din Legea
nr. 98/2016, care permite ofertantului să își demonstreze reabilitarea credibilității prin măsurile
autocorective dispuse.
Acest aspect a fost subliniat și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în
cauza Forposta C-465/11. CJUE a statuat că, prin raportare la prevederile art. 45 alin. (2) lit. d)
din Directiva 2004/18/UE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de
achiziție publică de lucrări, de bunuri și servicii (corespondentul art. 57 alin. (4) lit. c) și d) din
Directiva 2014/24/UE), deși nerespectarea de către un operator economic a obligațiilor sale
contractuale poate, în principiu, să fie considerată drept abatere profesională (pct. 29), noțiunea
de „abatere gravă” să fie înțeleasă ca referindu-se în mod normal la un comportament al
operatorului economic în cauză care denotă o intenție culpabilă sau o neglijență de o anumită
gravitate din partea sa. Astfel, Curtea a arătat că nu orice executare incorectă, imprecisă sau
defectuoasă a unui contract sau a unei părți din acest contract echivalează în mod automat cu o
abatere gravă (pct. 30).
Drept urmare, faptul că un operator economic a săvârșit o încălcare a unor obligații
contractuale anterioare, nu înseamnă că Autoritatea Contractantă ar trebui să îl excludă din
procedură și nici că are obligația de a declara acest lucru, dacă nu sunt îndeplinite cerințele
prevăzute la art. 167 alin. (1) lit. g).
Fără a fi îndeplinite aceste cerințe cumulative, nu există situație de excludere, astfel că
declarațiile petentei în DUAE au fost corecte și reale, nefiind incidente dispozițiile art. 167 alin.
(1) lit. h) din Legea nr. 98/2016.
În raport de cele mai sus arătate, înțelege să arate că decizia Autorității privind
admisibilitatea ofertei Asocierii ... este temeinică și legală.
Cu privire la motivul de excludere prevăzut de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. g) din
Legea nr. 98/2016 arată că asociatul ... nu se încadrează în situația reglementată de acest text
normativ, în considerarea simplă a faptului că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul
cauzei, precum și din răspunsul operatorului economic, contractele pentru zonele 1, 2 și 3 din
județul ... nu au încetat anticipat.
Drept urmare, din perspectiva presupusei încetări anticipate a contractului, corect a
reținut Consiliul că prevederile art.167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016 nu sunt aplicabile,
nefiind îndeplinită condiția prevăzută de Lege.
Referitor la plata redevenței și a penalităților, Consiliul a reținut că ... a fost obligat
printr-o decizie rămasă definitivă la plata redevenței și a penalităților pentru primul an de
operare și pentru trimestrul 1 din anul 2 de operare, apreciind ca fiind incidente prevederile art.
167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016.
O primă critică adusă deciziei CNSC se referă la faptul că, analizând criticile din
contestația nr. 2, Consiliul s-a rezumat să analizeze în mod exclusiv problema încadrării plăţii
penalităților și a redevenței în categoria daunelor-interese sau a altor sancțiuni comparabile,
omițând cu desăvârșire să verifice în ce măsură plata redevenței reprezenta obligația principală
în respectivele contracte.
 Or, cum plata redevenței nu a constituit obligația principală a contractantului, ci
colectarea separată și transportul separat al deșeurilor municipale și al deșeurilor similare la
stația de sortare sau tratare mecano-biologică, în mod eronat Consiliul a reținut ca fiind
îndeplinită condiția cumulativa a existenței încălcării grave sau repetate a obligațiilor principale
ce-i reveneau Asocierii ...
Totodată, contrar concluziilor Consiliului din decizia atacată, obligația de plată a
redevenței și a penalităților aferente nu se înscrie în cazurile de aplicare a dispozițiilor art.167
alin. (1) lit. g) din Legea nr.98/2016, cât timp aceste dispoziții se referă în mod exclusiv la
„plata de daune-interese sau alte sancțiuni comparabile”.
Situația în care operatorul poate fi obligat la plata de daune-interese este distinct
reglementată în contractele de delegare (art. 27, art. 28) de obligația de plată a redevenței (care
nu reprezintă plata de daune-interese și nicio sancțiune în conformitate cu prevederile
contractului de delegare), astfel încât cele două obligații nu sunt similare.
În sensul că existența penalităților contractuale nu atrage excluderea dintr-o procedură
a ofertanților este inclusiv punctul de vedere al ANAP exprimat în adresa nr. 2531 din
19.03.2019.
Pentru a verifica îndeplinirea obligației de plată a redevenței, la solicitarea Comisiei de
evaluare 2, Asocierea ... a depus actele procedurale formulate de părți în dosarul nr. .../97/2020,
precum și hotărârile pronunțate în cauză având ca obiect obligarea societății ... la plata
redevenței și a penalităților de întârziere aferente dosarului în care a fost pronunțată Decizia
civilă nr. 1171/13.07.2021, din care a rezultat obligarea acesteia de a plăti redevența și
penalitățile aferente pentru primul an de operare și pentru trimestrele 1 și 2 pentru următorul
an.
De asemenea, operatorul economic a menționat că, referitor la achitarea redevenței ce a
făcut obiectul cauzei civile, „în prezent se desfășoară o procedură de mediere între asociatul ...
şi creditorul UAT județul ..., reglementată de dispozițiile art. 230 lit. C procedură fiscală”, fiind
atașate dovezile, conform art. 171 alin. (3) din Legea 98/2016.
În conformitate cu art. 171 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, Comisia de evaluare 2 a
considerat dovezile prezentate de Asocierea ... - ... ca fiind suficiente pentru demonstrarea
credibilității acesteia și nu a exclus Asocierea din procedura de atribuire.
Drept urmare, operatorul economic interesat își menține posibilitatea de a adopta
măsurile prevăzute la art. 171 alin. (3) din Legea nr. 98/2016 în scopul de a-și demonstra
fiabilitatea, dacă dorește totuși să participe la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții
publice.
Susține petenta că orice operator economic aflat în oricare dintre situațiile prevăzute la
art. 164 și 167 care atrag excluderea din procedura de atribuire poate furniza dovezi care să
arate că măsurile luate de acesta sunt suficiente pentru a-și demonstra în concret credibilitatea
prin raportare la motivele de excludere. În cazul în care Autoritatea contractantă consideră
dovezile prezentate de operatorul economic în conformitate cu prevederile alin. (1) ca fiind
suficiente pentru demonstrarea în concret a credibilității, Autoritatea contractantă nu exclude
operatorul economic din procedura de atribuire. Autoritatea contractanta evaluează măsurile
luate de operatorii economici și dovedite în conformitate cu prevederile alin. (3), ținând seama
de gravitatea și circumstanțele particulare ale infracțiunii sau abaterii avute în vedere.
 În sprijinul acestei afirmaţii, petenta citează din Preambulul Directivei 2014/24/UE, în
ceea ce privește Motivele de Excludere, Punctul (102). În susținerea argumentației sale, petenta
citează şi Hotărârea CJUE din 3 octombrie 2019, Delta, Cauza C-267/18, EU:C:2019:826.
Referitor la incidența în cauză a prevederilor art. 167 alin. (1) lit. h) din Legea nr.
98/2016 arată că cele reținute de CNSC în decizia a cărei modificare o solicită, nu pot fi primite
la soluționarea plângerii, pentru simplul considerent că, din moment ce la data întocmirii ofertei
nu era pronunțată nicio hotărâre judecătorească prin care ... să fie obligată la plata redevenței și
a penalităților de întârziere, nu există în sarcina operatorul economic obligația de a menționa în
DUAE situația stabilită printr-o hotărâre viitoare.
Mai mult, contrar celor reținute de CNSC, în raport de prevederile art. 468 alin. (5)
C.proc.civ., termenul de apel suspendă executarea hotărârii de primă instanță, situație în care
prin depunerea apelului, sentința de primă instanță a fost suspendată, o eventuală obligație de a
menționa în DUAE existența respectivelor hotărâri judecătorești intervenind cu mult după data
de depunere a ofertelor.
Referitor la contractele pentru zona 1 și zona 4 ... județul ..., conform Actului Adițional
1 la Acordul de Asociere nr.734/19.12.2018 încheiat la data de 27.08.2019, Actului Adițional
1 la Acordul de Asociere nr.735/19.12.2018 încheiat la data de 24.10.2019, Actului Adițional
1 la Acordul de Asociere nr.736/19.12.2018 încheiat la data de 27.08.2019, asociatul ... susține
că nu-i revenea obligația de îndeplinire a obiectului acestor contacte.
Prin cele 3 acte adiționale, părțile au stabilit faptul că:
„Activitatea de colectare şi transport al deșeurilor — 100% revine LIDERULUI
ASOCIERII ... (pentru contractul aferent zonei ...), iar pentru zonele ... și ... s-a stabilit că:
„Activitatea de operare, respectiv de colectare şi transport a deșeurilor şi de operare a
stațiilor de transfer —100% revine LIDERULUI ASOCIERII ...”
În acest fel au fost modificate dispozițiile art.2.2. din Acordurile de asociere, potrivit
cărora activitățile specifice fiecărui contract vor fi îndeplinite de fiecare parte în proporție de
50%.
Având în vedere aceste modificări ale Acordurilor de asociere, Comisia de evaluare 2 a
constatat că asociatul ... nu și-a mai asumat, începând cu data încheierii actelor adiționale,
obligația de realizare a obiectului contractelor (activitatea de colectare și transport deșeuri,
activitatea de operare a stațiilor de transfer), astfel încât nu se regăsește în situația în care și-ar
fi încălcat în mod grav sau repetat obligațiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract
de achiziție publică, cât timp nu și-a asumat astfel de obligații.
Hotărârile prezentate de către contestatoare, privind aprobarea rezilierii acestor
contracte, sunt emise de către UAT-urile membre după data depunerii ofertelor și, implicit, a
completării DUAE, sens în care ofertantul nu se încadrează la art. 167 lit. h) din Legea nr.
98/2016.
Mai mult, arată că din referatele de aprobare nr. 1861 și nr. 1862 din 22.01.2021 rezultă
că:
„(...) Pe parcursul derulării contractului, s-a constatat în repetate rânduri neîndeplinirea
obligațiilor contractuale asumate de către ..., fapt pentru care a fost notificat şi informat cu
privire la aceste aspecte”.
Consideră petenta că în mod eronat Consiliul a reținut că actele adiționale nu sunt
suficiente pentru a exclude neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către ... Aceasta deoarece,
contrar celor reținute de Consiliu, părțile nu au răspuns solidar în fața Autorității Contractante,
pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale fiind notificat ..., textul de lege face referire la
mențiunea din documentația de atribuire privitoare la răspunderea solidară, situație
nedemonstrată de Consiliu.
În ceea ce priveşte contractele pentru zonele 2, 3 și 4 județul ..., arată petenta că,
contractele de delegare nr.1792/28.09.2017 (zona 3 ...) și nr. 1088/21.05.2018 (zona 4 ...) au
încetat din inițiativa asociatului ..., conform Notificărilor de încetare nr.2348/27.11.2020,
respectiv 2349/27.11.2020, situație în care operatorul nu se află în situația încetării anticipate
ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor ofertantului, din cuprinsul acestor notificări rezultând
culpa autorității contractante în neîndeplinirea propriilor obligații contractuale.
Obligațiile reclamate de către ... ca fiind neîndeplinite de către Asociația de Dezvoltare
Intercomunitară Deșeuri (A.D.I.D.) ..., și care au condus la încetarea contractului sunt: obligația
prevăzută de dispozițiile art.7 alin. 1 lit.b din Contract – să aprobe (inclusiv ajustările și
modificările) tarifele propuse de delegat, conform legii în vigoare, obligație care se va exercita
prin intermediul ..., cu respectarea corelativă a dispozițiilor art.6 alin.(1) lit.c), precum și
obligația prevăzută de dispozițiile art.7 alin.l lit. a din Contract – să actualizeze și să aprobe
modificările la Regulamentul Serviciului, cuprins în Caietul de Sarcini — Anexa 1 la prezentul
Contract, în baza regulamentelor cadru, conform legilor în vigoare, obligație care se va exercita
prin intermediul ...
Comisia de evaluare 2 a constatat că, nici în acest caz, asociatul ... nu se află în situația
enunțată la art. 167 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 98/2016, deoarece contractele în cauză nu au
încetat din culpa asociatului.
Contractul de delegare nr. 1791/28.09.2017, încheiat pentru zona 2 ..., a încetat la
inițiativa Autorității contractante, care a comunicat Notificarea de încetare nr. 4151/27.08.2019,
măsură contestată de către Asociatul ..., acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului ... sub
nr. .../30/2021, Asocierea atașând o copie a înscrisurilor aferente cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, cât timp măsura încetării anticipate a contractului a fost supusă controlului judiciar
și nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, Comisia a considerat că nu poate produce efectele
specifice în materia achizițiilor publice.
Cu privire la această concluzie, în mod eronat Consiliul a considerat că atacarea actului
beneficiarului în instanță nu ar reprezenta o situație pe care Comisia de evaluare să nu o aibă în
vedere la evaluarea ofertei. Aceasta, deoarece, în situația în care, aparent, ar exista motive de
excludere, Autoritatea Contractantă este cea care decide dacă situația de fapt, stabilită ca urmare
a răspunsului la solicitările de clarificări, este de natură să determine excluderea ofertantului,
în acest sens fiind inclusiv jurisprudența în materie.
Prin urmare, inclusiv în situația în care s-ar fi dispus rezilierea unui contract de achiziție
publică încheiată de către un ofertant, contrar concluziilor CNSC Autoritatea Contractantă este
cea care stabilește dacă aceasta împrejurare este de natură să determine excluderea, întrucât
revine acesteia sarcina de a efectua propria evaluare a comportamentului operatorului economic
vizat de rezilierea unui contract de achiziții publice anterior.
Arată petenta şi faptul că, în mod eronat Consiliul a respins cheltuielile de judecată
aferente contestației nr. 1 întrucât, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (9) din Legea nr.
101/2016: „Consiliul poate obliga, la cerere, partea în culpă, la plata cheltuielilor efectuate
pentru soluționarea contestației. Cuantumul, detalierea şi documentele doveditoare ale
cheltuielilor efectuate sunt prezentate în cerere, care trebuie depusă înainte de pronunțarea
deciziei de soluționare a contestației.”
Arată în continuare petenta faptul că, în măsura în care decizia CNSC rămâne definitivă
în forma pronunțată, Autoritatea Contractantă va fi obligată să anuleze procedura de atribuire,
în condițiile în care niciuna dintre oferte nu este admisibilă.
Într-o astfel de situație, în raport de sursa de finanțare a contractului, învederează
instanței faptul că Proiectul Sistem de Management Integrat al Deșeurilor în județul ... (SMID),
finanțat prin Contractul de finanțare nr. 4476/RP/27.09.2013, a fost finalizat prin Contractul
de Finanțare nr. 25/09.02.2017, încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației
Publice și Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management pentru POIM,
termenul de implementare fiind 31.10.2022 (conform Actului adițional nr. 3/05.05.2020).
Valoarea finală a celor două Contracte de Finanțare a fost de 99.672.762 lei.
Proiectul SMID cuprinde colectarea și transportul selectiv al deșeurilor pe 4 fracții
(hârtie/carton, plastic/metal, sticlă și rezidual), transferul, sortarea deșeurilor prin cele două
stații de sortare (... și ...), tratarea mecano-biologică a deșeurilor (TMB ...) și depozitarea finală
a deșeurilor reziduale care nu mai pot fi valorificate (în depozitele ecologice de la ... și ...).
În cadrul acestui proiect au fost finalizate toate investițiile proiectate:
Stația de Sortare și Stația de Tratare Mecano-Biologică de la ... - construcțiile și
instalațiile aferente finalizate, contractul de delegare a operării semnat, urmare a unei proceduri
de atribuire competitivă (licitație publică);
Stația de Sortare, Depozitul ecologic de la ... și Stația de Transfer de la ... - construcțiile
și instalațiile aferente finalizate, contractul de delegare a operării semnat, urmare a unei
proceduri de atribuire competitivă (licitație publică);
Achiziția echipamentelor de colectare și transport, respectiv europubele, containere
pentru colectarea deșeurilor, precum și autospeciale pentru transportul deșeurilor.
Activitățile din cadrul contractelor de delegare a operării instalațiilor din cadrul
Proiectului SMID nu pot fi prestate și fluxul deșeurilor respectat, atâta timp cât partea de
colectare și transport a deșeurilor nu a fost contractată. Drept urmare, sistemul nu poate fi
funcțional atâta timp cât o componentă importantă, respectiv activitatea de colectare și transport
a deșeurilor din întreg lanțul de operare, nu este delegat.
Într-o astfel de situație, în cazul în care Proiectul SMID nu devine operațional până la
data de 31.12.2022, toate fondurile folosite pentru realizarea investițiilor din cadrul Proiectului
SMID vor constitui corecții financiare ce se vor restitui finanțatorului, respectiv Uniunii
Europene (conform contractul de finanțare 4476/RP/27.09.2013 și Ordinul de ministru nr.
1726/12.07.2013 privind aprobarea finanțării proiectului Sistem de management integrat al
deșeurilor în județul ...).
Mai mult, trebuie avut în vedere că există riscul degradării investițiilor realizate prin
Proiect, atât fizic cât și moral. Pe de altă parte, prin necolectarea conformă a deșeurilor și
nerespectarea termenelor de conformare, Comisia Europeană poate aplica penalități sau
deschide proceduri de infringement pe mediu României, inclusiv din cauza neimplementării
Proiectelor SMID (nefiind îndeplinite țintele de conformare asumate de Romania prin Tratatul
de aderare la Uniunea Europeană și impuse prin regulamentele și directivele europene transpuse
în legislația națională, respectiv reducerea cantității de deșeuri depozitate pe suprafața județului
...; a creșterii cantității de deșeuri reciclate și valorificate la nivelul județului ..., etc).
 În concluzie, în raport de argumentele de fapt și de drept menționate, solicită instanței
să constate faptul că evaluarea ofertelor depuse s-a realizat cu respectarea prevederilor legale
în materie, dar și a documentației de atribuire, motiv pentru care solicită admiterea plângerii,
modificarea în parte a deciziei CNSC și, rejudecând contestația înregistrată la Consiliu sub nr.
62281/02.12.2021 împotriva Procesului verbal de remediere nr. 473/15.11.2021, solicită pe cale
de excepţie, respingerea contestației nr. 2 ca fiind lipsită de interes, iar pe fond, respingerea ca
nefondată a contestației nr. 2, iar pe cale de consecință, să mențină ca fiind temeinice și legale
actele Autorității Contractante.
În conformitate cu prevederile art. 453 C.proc.civ., obligarea societăților intimate-
contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 101/2016, ale Legii nr. 98/2016 și ale anexei la
HG nr. 395/2016.
... a formulat de asemenea plângere împotriva Deciziei nr. 2839/C9/2760, 3102 din
23.12.2021, pronunțată de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (comunicat
petentei la data de 29.12.2021), solicitând ca, prin decizia ce se va pronunța, să se admită
plângerea și să se modifice Decizia C.N.S.C. atacată, în sensul respingerii, pe fond, în totalitate,
a Contestației formulată de Asocierea ..., ... și ... împotriva procesului verbal de remediere nr:
473/15.11.2021 emis de Autoritatea Contractantă, cu consecința menținerii acestuia ca legal și
temeinic.
În motivarea plângerii formulate, arată faptul că, prin Decizia CNSC nr. 2839/C9/2760,
3102 din 23.12.2021 a fost admisă în parte contestația formulată de Asocierea ... și admisă în
principiu cererea de intervenție accesorie a ... formulată în interesul Autorității Contractante
dispunându-se anularea procesului verbal de remediere nr.473/15.11.2021, Autoritatea
Contractantă fiind obligată la reevaluarea ofertei sale, cu respectarea celor din motivare
Deciziei, a documentației de atribuire și a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, în
termen de 15 zile de la primirea deciziei.
Pentru a dispune această soluție, în motivarea deciziei s-a reținut faptul că Autoritatea
Contractantă trebuia să constate incidența dispozițiilor art.167 al. l lit. g) din Legea nr. 98/2016
și a dispozițiilor lit. h) din același articol, cu referire la oferta depusă de către Asocierea
câștigătoare.
În acest sens s-a arătat că încălcarea obligațiilor contractuale de către Asociatul ... a avut
una din consecințele prevăzute la art.167 al.l lit.g) din Legea nr. 98/2016, anume plata de daune
interese, situație care ar fi trebuit să determine excluderea ofertei din procedură. Aceasta
întrucât obligarea asociatului prin hotărârea judecătorească, pronunțată în dosarul nr.
.../97/2020* la plata de penalități calculate la redevență neachitată constituie, în opinia CNSC,
o situație de obligare la „daune interese” sau „alte sancțiuni comparabile” la care face referire
art. 167 al. l lit. g), având în vedere dispozițiile art. 1530 Cod civil și art. 1535 Cod civil.
Penalitățile au fost solicitate de UAT ... și acceptate de instanță, intervenind ca urmare a neplății
redevenței la care era obligat asociatul ... prin contractul de delegare. Cu referire la
considerentele Avizului ANAP nr.2531/19.03.2019, invocate de către Autoritatea Contractantă,
CNSC a reținut că, într-adevăr, potrivit acestor considerente aplicarea de penalități nu poate fi
considerată o sancțiune comparabilă cu „plata de daune interese”, motivat de faptul că în cazul
acestora din urmă este nevoie de realizarea unor demersuri suplimentare în vederea
demonstrării existenței unui eventual prejudiciu și recuperării acestuia, însă în cazul de față
aceste demersuri au fost realizate de către UAT ..., instanța fiind cea care a admis cererea și în
privința penalităților. Faptul că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată ulterior depunerii
ofertei de către ASOCIERE, însă anterior încheierii primului raport al procedurii, nu prezintă
relevanță în cauză, Autoritatea Contractantă trebuind să aibă în vedere consecințele hotărârii
primei instanțe, cât timp efectele acesteia nu erau suspendate. Mai mult, hotărârea a rămas
definitivă la 13.07.2021, anterior primului raport al procedurii. Faptul că, ulterior depunerii
contestației de către Asocierea ..., au fost efectuate anumite plăți de către operatorul ..., nu putea
atrage aplicarea dispozițiilor art. 171 din Legea nr.98/2016, fiind creat un avantaj ofertantului
în perioada de reevaluare a ofertei, determinată de depunerea unei contestații.
Al doilea aspect, în temeiul căruia procesul verbal de remediere emis de către
Autoritatea Contractantă a fost apreciat ca nelegal, se referă la situația rezilierii Contractului de
delegare nr. 179128.09.2017 prin Notificarea de încetare nr.4151/27.08.2019. Cu privire la
acest aspect, CNSC a reţinut că, atât în practica sa, cât și în cea a instanțelor de judecată, s-a
considerat că atâta vreme cât nu sunt suspendate efectele actului administrativ de notificare a
rezilierii, acesta își produce efectele, astfel că nu putea fi pusă în discuție de către Autoritatea
Contractantă aplicarea lui. Atacarea actului beneficiarului nu presupunea suspendarea automată
a efectelor lui, astfel că Autoritatea Contractantă trebuia să constate existența Notificării de
încetare, iar intervenirea cazului de reziliere determină considerarea neîndeplinirii obligațiilor
ca încălcare gravă, potrivit practicii instanțelor de apel.
În consecința acestor rețineri, CNSC a constatat incidența dispozițiilor art. 167 lit. g) din
Legea nr. 98/2016 și a lit. h) din același articol, asociatul ... neindicând cazul de reziliere în
Formularul DUAE.
Cu referire la situația contractelor din județul ..., CNSC a reținut doar faptul că actele
adiționale la Acordurile de Asociere prezentate de către ASOCIERE ca dovedind faptul că
asociatul ... nu și-a asumat obligații în acele contracte de delegare, nu puteau fi considerate
înscrisuri suficiente pentru a se aprecia că rezilierea nu ar privi Asocierea ... - ..., ci doar liderul
Asocierii: - ..., fiind necesare informații suplimentare, astfel încât Autoritatea Contractanta să
poată stabili pe baza unor probe certe și concludente aplicarea dispozițiilor art. l67 lit.g) sau h)
din Legea nr. 98/2016.
Consideră petenta că decizia astfel emisă și motivată este nelegală și netemeinică, pentru
următoarele considerente:
CNSC nu a analizat și nu s-a pronunțat pe aspectul învederat în cererea de intervenție
formulată de către Asociere, referitoare la lipsa calității procesuale active a Asocierii ...,
raportată la lipsa interesului acesteia în formularea contestației împotriva procesului verbal de
remediere nr. 473/15.11.2021, în condițiile în care contestația formulată de către petentă
împotriva raportului procedurii nr. 392/08.10.2021, în partea ce privește oferta sa, a fost
respinsă.
Astfel, atât în cererea de intervenție formulată în dosarul nr. .../C9/2021, cât și în cererea
de intervenție formulată in dosarul nr. .../C9/2021 (dosare care ulterior au fost conexate), s-a
arătat că Asocierea ... are legitimitate procesuală activă în a critica decizia Autorității
Contractante de declarare, drept câștigătoarea ofertei Asocierii ... doar în condițiile în care va fi
admisă contestația sa cu privire la respingerea ofertei depuse de contestatoare.
În situația în care CNSC analiza lipsa calității procesuale active a Asocierii ... în
formularea contestației împotriva procesului verbal de remediere nr. 473/15.11.2021 în
condițiile în care contestația împotriva actelor autorității prin care oferta acestei Asocieri a fost
declarată inadmisibilă și neconformă a fost respinsă prin Decizia atacată, se constata că
susținerile din cererea de intervenție sunt întemeiate.
Aceasta întrucât, prin respingerea contestației cu privire la oferta Asocierii ..., acest
ofertant și-a pierdut interesul legitim și actual în procedură, neputând-și demonstra calitatea de
persoană vătămată în raport cu procesul verbal de remediere nr.473/15.11.2021, prin care oferta
Asocierii interveniente a fost declarată câștigătoare a procedurii. În această situație, nu sunt
îndeplinite condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile art.3 al. l lit.f din Legea nr.
101/2016, referitoare la noțiunea de persoană vătămată.
Așa fiind, la momentul pronunțării Consiliului nu se mai justifica solicitarea de
verificare a caracterului inacceptabil şi neconform al ofertei intervenientei.
Astfel, o simplă posibilitate viitoare nu poate justifica admiterea în parte a contestației,
deoarece ea are ca punct de plecare, printre altele, tocmai culpa contestatoarei, care a depus, în
cadrul acestei proceduri, o ofertă admisibilă și conformă. Cu alte cuvinte, scopul declarat
urmărit, respectiv temporizarea procedurii, în ideea oferirii posibilității depunerii unei oferte în
acord cu cerințele autorității contractante, în condițiile în care intimata a luat cunoștință de
conținutul celorlalte oferte, nu poate fi apreciat ca fiind legitim, deoarece nu numai că ar
echivala cu negarea principiului conform căruia, nimeni nu își poate invoca propria culpă, dar
ar intra în conflict și cu interesele colectivității în numele căreia acționează Autoritatea
Contractantă, respectiv acelea de a nu fi pierdută finanțarea europeană, având în vedere
termenul de implementare stabilit la și a se demara și finaliza lucrările, într-un termen rezonabil.
Aşa fiind, este exclusă condiția existenței unui interes legitim, actual și direct, și,
totodată, a cauzării unui prejudiciu ca urmare a unui act al Autorității Contractante, din moment
ce, chiar urmare a reevaluării dispuse de către Consiliu nu ar putea fi luată nicio măsură prin
prisma căreia să se poată aprecia că intimata-contestatoare justifica existența unui folos practic
ce ar fi urmărit prin promovarea demersului. Acest folos practic trebuie raportat la specificul
acestei proceduri, or contestatoarea a devenit terț față de ea.
Având în vedere aceste considerente, consideră că în mod nelegal CNSC a admis în
parte contestația Asocierii ..., cu referire la declararea drept câștigătoare a ofertei sale, cât timp
a respins contestația aceleiași Asocieri cu privire la oferta sa. În acest moment ne aflăm în
situația în care Autoritatea Contractantă nu ar avea o altă soluție decât anularea procedurii,
ambele oferte depuse fiind inadmisibile, or, așa cum statuează practica judiciară, o asemenea
situație nu justifică pentru Asocierea ... un interes legitim în promovarea demersului său
judiciar.
În mod nelegal CNSC a apreciat, cu referire la oferta petentei, că sunt incidente cazurile
de excludere prevăzute de art. 167 al. l lit. g) și f) din Legea 98/2016.
Cu privire la cazul de excludere prevăzut de art.167 alin 1 lit.g din Legea nr.98/2016,
arată că, pentru a fi incident acest caz este necesar ca încălcările grave sau repetate ale
obligațiilor principale ce-i reveneau unui ofertant în cadrul unui contract de achiziții publice să
ducă la încetarea anticipată a respectivul contract, plata de daune-interese sau alte sancțiuni
comparabile.
Cu referire la acest caz de excludere, CNSC a reținut că, într-adevăr, nu ne regăsim în
situația încetării anticipate a unor contracte, însă obligarea la penalități prin hotărâre
judecătorească echivalează cu obligarea la “plata de daune interese sau alte sancțiuni
comparabile”. În susținerea acestui punct de vedere au fost avute în vedere dispozițiile art. 1530
Cod civil, care menționează noțiunea de “daune interese” și art. 1535 Cod civil, care face
trimitere la noțiunea de “daune moratorii”, fără însă să analizeze susținerile petentei din cererile
de intervenție prin care învederează că situația în care un operator poate fi obligat la plata de
daune interese este distinct reglementată în contractele de delegare, de obligația de plată a
redevenței și a penalităților, astfel încât între cele două obligații nu se poate crea o echivalență.
În plus, prin dispozițiile art. 31 din contractele de delegare, părțile au stabilit în mod
distinct faptul că ”în despăgubiri nu sunt incluse penalitățile ce pot fi datorate de o parte
conform prezentului contract”.
Obligarea petentei la “penalități” nu poate fi asimilată cu obligarea la plata de “daune-
interese”, mergând pe ideea că penalitățile ar reprezenta daune interese moratorii, cât timp, sub
un prim aspect respectivele penalități nu sunt datorate față de Delegatar (...) sau solicitate de
acesta.
Sub un al doilea aspect, în condițiile în care, în contractele analizate de către CNSC sunt
reglementate în mod strict cazurile în care operatorul poate fi obligat la “daune interese” (cazuri
care nu se regăsesc în prezenta cauză), aplicarea dreptului comun acestor contracte (art.1530 și
art. 1535 C.civ.) este vădit nelegală, cât timp părțile au stabilit în mod strict prin clauzele
contractuale noțiunea de “daune interese/despăgubiri”, care nu este echivalentă cu plata
penalităților, potrivit acelorași clauze.
Sub un al treilea aspect, este de reținut și faptul că, în analiza cazului de excludere
prevăzut de art. 167 al. l lit. g) din Legea nr. 98/2016, CNSC nu a analizat nici condiția premisă
a aplicării acestui caz de excludere, anume existența unei încălcări grave a unei obligații
principale dintr-un contract de achiziție publică sau încălcări repetate a unei asemenea obligații,
principale.
Or, în prezenta cauză, obligația de plată a unor penalități calculate la redevență datorată
nu se poate aprecia ca fiind obligația principală a delegatului în contractele analizate de către
CNSC, operatorul ... având ca obligații principale colectarea și transportul deșeurilor. Față de
natura obligației apreciată de CNSC ca fiind încălcată, este cert că nu se putea aprecia că
obligarea la penalități calculate la redevența ar constitui un caz de excludere din procedură.
În analiza cazului de excludere prevăzut de art.167 al.l lit.g) din Legea nr.98/2016, cu
referire la situația contractelor de delegare încheiate în județul ..., CNSC a analizat în mod
nelegal aplicarea dispozițiilor art.l71 alin.l și al.2 din Legea nr.98/2016, referitoare la dreptul
de apreciere al Autorității Contractante.
Astfel, CNSC a reținut doar că ulterior depunerii primei contestării de către Asocierea
... au fost efectuate anumite plăți de către asociatul ..., situație care însă nu putea atrage aplicarea
dispozițiilor art.171 din Legea nr.98/2016, fiind creat un avantaj ofertantei în perioada de
reevaluare a ofertei. Or, sub un prim aspect, această reținere este eronată cât timp asociatul ... a
realizat plăți anterioare depunerii primei contestații (în data de 19.02.2021 și 28.04.2021). Sub
un al doilea aspect, în verificarea aplicării dispozițiilor art. 171 din Lege de către Autoritatea
Contractantă nu se poate invoca crearea unui avantaj pentru ofertant, cât timp în conținutul
acestui text nu este menționată o asemenea situație. În aceste condiții, reținerile CNSC
referitoare la motivele pentru care nu se pot reține dispozițiile art.171 sunt străine de textul
invocat. Sub un al treilea aspect CNSC, deși a reținut că doar Autoritatea Contractantă are
dreptul de apreciere, a statuat, contrar opiniei Autorității Contractante, că măsurile luate de către
asociatul ... nu sunt de natură a înlătura cazul de excludere. Or, CNSC nu beneficiază de acest
drept de apreciere, putând, cel mult, să indice Autorității Contractante, să solicite dovezi
suplimentare privind comportamentul ofertantului, prin care să se demonstreze în concret
credibilitatea acestuia, Autoritatea Contractantă fiind singura care poate exercita dreptul
prevăzut de art.171 din Legea nr.98/2016.
În ceea ce privește cazul de excludere prevăzut de art.167 al. l lit. h) din Legea
nr.98/2016, în mod nelegal CNSC a apreciat că este incident acest caz, cât timp în
considerentele deciziei atacate se arată, pentru contractele din zona ..., doar că, în condițiile în
care formularul DUAE face referire și la plata de daune interese sau sancțiuni comparabile, la
cap. C - Motive legate de insolvență, conflict de interese sau abateri profesionale, iar ... era
într-o astfel de situație, lipsa informațiilor din DUAE conduce la aplicarea art. 167 al. l lit. h)
din Legea nr. 98/2016.
În același timp, în considerente se arată că hotărârea primei instanțe, de obligare la
penalități, a fost pronunțată după data întocmirii ofertei de către Asocierea ECO. Prin urmare,
reținerile CNSC sunt contradictorii. Este cert că asociatul ... nu putea declara în DUAE
obligarea la plata unor penalități, din moment ce hotărârea nu era pronunțată.
În plus, cât timp penalitățile nu constituie “daune interese”, ofertantul ... nu se putea face
vinovat de declarații false cu referire la motivele de excludere sau ascunderea informațiilor
relevante, completarea formularului DUAE realizându-se potrivit propriilor convingeri ale
ofertantului, bazate pe situații demonstrate (în contractele de delegare penalitățile nu sunt
incluse în noțiunea de “daune interese”).
În mod nelegal CNSC a apreciat, cu referire la oferta Asocierii ... – ..., că sunt incidente
cazurile de excludere prevăzute de art. 167 al.l lit.g) și f) din Legea nr.98/2016, raportat la
situația încetării Contractului de delegare nr.1791/2017 prin Notificarea nr.4151/27.08.2019.
Cazul de excludere prevăzut de art.167 al.l lit.g) din Legea nr.98/2016:
Contractul de delegare nr. 1791/28.09.2017, încheiat pentru zona 2 ... a încetat la
inițiativa Autorităţii Contractante, care a comunicat Notificarea de încetare nr.
4151/27.08.2019, însă această măsură a fost contestată de către Asociatul ..., acțiunea având ca
obiect anularea măsurii de încetare a Contractului de delegare a gestiunii prin concesiune a
serviciilor de colectare - transport al deșeurilor municipale din cele 5 zone ale județului ... Zona
2 ... - contract nr.1791/28.09.2017, comunicată prin Notificarea emisă de pârâtă sub nr.
4151/27.08.2019 şi fiind înregistrată pe rolul Tribunalului ... sub nr ..../30/2021.
Prin urmare, cât timp măsura încetării anticipate a contractului a fost supusă controlului
judiciar şi nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, aceasta nu produce efectele specifice în materia
achizițiilor publice. De altfel, acesta este şi motivul pentru care această încetare a contractului
nu a fost înscrisă în evidenţele SICAP, nefiind emis un certificat constatator potrivit
dispozițiilor art. 166 din HG nr. 395/2016.
Invocarea de către CNSC a necesității suspendării efectelor notificării de încetare a
contractelor în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004 este total eronată, cât timp litigiul dintre
părţi se poartă în temeiul dispozițiilor art. 53 din Legea nr.101/2016 nefiind astfel aplicabile
dispozițiile primului act normativ.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 101/2016 care, faţă de dispozițiile Legii nr. 554/2004
constituie legea specială, care se aplică cu prioritate, singura posibilitate de suspendare în
instanță se referă la executarea contractului, în acest sens fiind dispozițiile art. 53 al.2. În cazuri
temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța, până la soluționarea
fondului cauzei, poate dispune, la cererea părții interesate, prin încheiere motivată, cu citarea
părților, suspendarea executării contractului.
Prin urmare, cât timp dispozițiile Legii speciale nr.101/2016 nu prevăd posibilitatea
suspendării efectelor unui alt act emis în executarea unui contract de achiziție publică, ci doar
suspendarea executării contractului, invocarea de către CNSC a inexistenţei unei asemenea
suspendări cu privire la Notificarea de încetare nr.4151/27.08.2019 este lipsită de temei legal.
Practica judiciară învederată de către CNSC nu se referă la posibilitatea suspendării
Notificării de încetare, ci la suspendarea efectelor documentelor constatatoare emise de către
Autoritatea Contractantă conform dispozițiilor art. 166 din HG nr.395/2016 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de
achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Aceasta
întrucât se face referire în această practică (redată la pag. 67 din Decizie) la dispozițiile art. 161
al.4 din HG nr.394/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind
achizițiile sectoriale, aceste dispoziții fiind similare cu dispozițiile art. 166 din HG nr.395/2016.
De altfel, şi prin dispozițiile alineatului 4 al art.166 din HG nr.395/2016, se prevede în
mod distinct aplicarea dispozițiilor Legii nr.554/2004, însă doar cu privire la documentele
constatatoare emise în temeiul al. l şi al.2 din același articol.
Cu referire la contractul nr.1791/2017, Autoritatea Contractantă nu a emis un certificat
constatator, astfel încât nu erau aplicabile dispozițiile legale ale Legii nr.554/2004 şi pe care
CNSC şi-a întemeiat concluzia că efectele notificării de încetare ar fi trebuit suspendate.
Cu referire la dreptul de apreciere al Autorității Contractante, pe care CNSC l-a
considerat a fi aplicat în mod discreționar, arată faptul că, atât timp cât Autoritatea Contractantă
a constatat că Notificarea de încetare a fost atacată în instanță, nu mai era nevoie de o analiză
proprie cu privire la motivele pentru care s-a hotărât încetarea contractului, acesta fiind motivul
pentru care CNSC a concluzionat că dreptul de apreciere este aplicat discreționar - pag.70 din
Decizie.
În ceea ce priveşte cazul de excludere prevăzut de art.167 al.l lit.h) din Legea
nr.98/2016, în mod nelegal CNSC a apreciat că este incident acest caz de excludere, cât timp în
considerentele deciziei atacate se arată doar că ... nu a indicat cazul de reziliere în Formularul
DUAE. Susţine petenta faptul că în condițiile în care rezilierea contractului a fost supusă
controlului judiciar, este evident că această situație, nefiind definitivă, nu se impunea a fi
menționată în formularul DUAE.
Cu referire la contractele din județul ..., CNSC în mod nelegal a apreciat că sunt necesare
informații suplimentare Autorităţii Contractante.
Astfel, se constată din considerentele Deciziei (pag.65) că pentru aceste contracte CNSC
nu a apreciat că ar fi incidente dispozițiile art. 167 al.l lit.g) şi h) din Legea nr. 98/2016, însă a
considerat că ar fi trebuit să se facă verificări cu privire la data şi condițiile în care a intervenit
modificarea acordurilor de asociere, dacă beneficiarul a fost notificat şi dacă au fost modificate
contractele de delegare.
Faţă de aceste considerente, susţine faptul că opinia CNSC este total neîntemeiată, cât
timp data şi condițiile încheierii actelor adiționale rezultă din însăși cuprinsul acestor acte
adiționale, comunicate Autorității Contractante în perioada de reevaluare.
 Astfel, arată că a comunicat Actul adițional nr. l la Acordul de Asociere nr.
734/19.12.2018 încheiat la data de 27.08.2019, Actul adițional nr.l la Acordul de Asociere
Revizuit nr.735/19.12.2018 încheiat la data de 24.10.2019 şi Actul adițional nr. l la Acordul de
Asociere nr.736/19 12.2018 încheiat la data de 27.08.2019.
Prin cele trei acte adiționale, părțile au stabilit faptul că activitatea de colectare şi
transport a deșeurilor revine 100% liderului asocierii ... pentru contractul aferent zonei ..., iar
pentru zonele ... şi ... s-a stabilit că activitatea de operare, respectiv de colectare şi transport a
deșeurilor şi de operare a stațiilor de transfer, revine 100% liderului asocierii ... În acest fel au
fost modificate dispozițiile art.2.2. din Acordurile de asociere, potrivit cărora activitățile
specifice fiecărui contract vor fi îndeplinite de fiecare parte în proporție de 50%.
Având în vedere aceste modificări ale acordurilor de asociere, asociatul ... nu și-a mai
asumat, începând cu data încheierii actelor adiționale, obligația de realizare a obiectului
contractelor (activitatea de colectare şi transport deșeuri, activitatea de operare a staţiilor de
transfer), astfel încât nu se regăsește în situația în care şi-ar fi încălcat în mod grav sau repetat
obligațiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziție publică, cât timp nu şi-a
asumat astfel de obligații.
Cu referire la modificarea contractelor de delegare, arată faptul că o asemenea măsură
nu este necesară, cât timp în contractele respective are calitatea de parte Asocierea, fără să se
precizeze modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către fiecare asociat în parte sau
cota de participare în Asociere. Prin urmare, cât timp nu este reglementat acest lucru în
contracte, nu este necesar a se încheia un act adițional care poate doar modifica o prevedere
contractuală.
În ceea ce privește comunicarea actelor adiționale către beneficiarul contractelor de
delegare, arată faptul că, potrivit art.4.3. din Acordurile de asociere, comunicările cu Autoritatea
Contractantă urmau a se realiza de către liderul asocierii - ...
Pentru toate aceste motive solicită admiterea prezentei plângerii, în sensul modificării
Deciziei atacate, iar pe fond respingerea în totalitate a contestației formulată de Asocierea ..., ...
şi ... împotriva procesului verbal de remediere nr. 473/5.11.2021 emis de Autoritatea
Contractantă.
Petenta Asocierea ..., ... şi ... a formulat cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii
Europene (C.J.U.E.) pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare menite să clarifice
prevederile art.18 alin.1 şi ale art. 56 alin.3 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European
și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei
2004/18/CE (Directiva 2014/24/UE) respectiv:
1. Articolele art.18 (1) şi 56 (3) din Directiva 2014/24/UE trebuie interpretate în sensul
că obligă autoritățile, atunci când reglementează sau interpretează situațiile în care este permisă,
respectiv interzisă clarificarea ofertelor, să respecte principiile egalității de tratament şi
proporționalității?
2. În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, articolele 18 alin.1 şi art.
56 alin.3 din Directiva 2014/24/UE trebuie interpretate în sensul că se opun unei prevederi din
legislația națională sau unei interpretări a acesteia potrivit cu care clarificarea unei erori având
caracteristicile abaterii tehnice minore în sensul din litigiul principal este permisă numai în
cuprinsul părţii din ofertă reprezentând propunerea tehnică, dar nu şi în cuprinsul părţii din
ofertă reprezentând propunerea financiară.
 Prezentând contextul factual şi legislativ al litigiului, petenta, în motivarea cererii
formulate a arătat că în speță, Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor (CNSC) a
respins contestația ... motivat de faptul că îndreptarea erorilor de tipul „abaterilor tehnice
minore” ar fi posibilă exclusiv în cuprinsul propunerii tehnice, nu și a propunerii financiare.
Motivarea CNSC se bazează pe o interpretare textuală a prevederilor art. 134 alin. (6) -
(10) din Normele metodologice din 2 iunie 2016 de aplicare a prevederilor referitoare la
atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind
achizițiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395 din 2 iunie 2016.
În același timp, art. 18 (1) și 56 (3) din Directiva 2014/24/UE impun autorităților
contractante să acționeze întotdeauna respectând pe deplin principiile egalității de tratament și
proporționalității.
Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței constante a CJUE, aparține judecătorului național
sarcina de a da unei dispoziții de drept intern, în măsura în care îi este acordată o marjă de
apreciere prin regulile de drept național, interpretarea și aplicarea conformă cu exigențele
dreptului Uniunii și, atunci când o astfel de interpretare conformă nu este posibilă, în contextul
în care Tratatele conferă particularilor drepturi pe care le pot apăra în justiție și pe care instanțele
naționale sunt obligate sa le protejeze, să lase neaplicată orice dispoziție de drept intern care ar
fi contrară normelor impuse de Tratate.
Prin urmare, este pertinent a stabili dacă Directiva 2014/24/UE și mai cu seamă
prevederile menționate se opun unei prevederi din legislația națională care ar permite
îndreptarea unor erori definite potrivit art. 134 alin. (7) - (9) din HG 395/2016 numai în
cuprinsul propunerii tehnice, dar nu și în cuprinsul propunerii financiare.
... a participat la Procedura ”Contractul de delegare a gestiunii activității de colectare și
transport a deșeurilor municipale în județul ... și a activității de măturat, spălat, stropit și
întreținere căi publice în municipiul ...” derulată de autoritatea contractantă Asociația De
Dezvoltare Intercomunitară „...”
Cu ocazia evaluării ofertelor, comisia de evaluare a constatat anumite inadvertențe în
propunerea financiară a ..., reprezentate de absența costurilor pentru anumite activități aferente
executării contractului. Comisia de evaluare a solicitat ... cuantificarea respectivelor costuri și
corelarea fișelor de fundamentare a tarifelor. Cu ocazia cuantificării respectivelor costuri, s-a
constatat că suma acestora reprezintă 0,99% din valoarea ofertei ..., sumă lipsită de efecte
asupra clasamentului ofertanților.
Într-o primă fază, comisia de evaluare a considerat că respectivele inadvertențe
reprezintă abateri tehnice minore în înțelesul art. 134 din HG 295/2016.
Ulterior, în urma controlului efectuat asupra procedurii de atribuire de către Agenția
Națională pentru Achiziții Publice, autoritatea contractantă a revenit asupra deciziei inițiale și
a respins oferta ... ca inadmisibilă și neconformă.
... a contestat decizia de excludere în conformitate cu prevederile Legii nr. 101/2016.
Prin decizia pronunțată, CNSC a respins contestația motivând (în partea relevantă pentru
întrebările preliminare) că posibilitatea de a corecta abaterile tehnice minore există numai
pentru propunerea tehnică, nu și pentru propunerea financiară.
RER respinge această interpretare, susținând că o diferențiere a tratamentului juridic
pentru același tip de eroare, în funcție de locul din ofertă în care se regăsește, respectiv în
propunerea tehnică sau propunerea financiară, este artificială și arbitrară și nu este susținută
nici de prevederile Legii 98/2016, nici de cele ale Directivei 2004/24/UE.
Art. 56 (3) din Directiva 2014/24/UE permite corectarea erorilor din oferte „cu excepția
unor dispoziții contrare din dreptul intern de punere în aplicare a prezentei directive”. Potrivit
aceluiași text, solicitările de clarificări trebuie să respecte principiile egalității de tratament și
al transparenței. De asemenea, trebuie respectat principiul proporționalității, după cum a
Tribunalul UE a decis în Cauza Antwerpse Bouwwerken NV.
În virtutea art. 56 (3) din Directiva 2004/24/UE, legiuitorul român avea libertatea de a
permite modificarea ofertelor în anumite cazuri, sau de a nu o permite în nicio situație.
Legiuitorul român a înțeles să transpună Directiva în sensul de a permite corectarea erorilor sau
neclarităților din oferte în cele trei cazuri prevăzute de HG 395/2016: abaterile tehnice minore,
viciile de formă și erorile aritmetice.
Totuși, în măsura în care legiuitorul a decis în sensul de a permite anumite modificări
cu titlu de excepție, libertatea de legiferare a condițiilor de aplicare a acestora nu mai este
absolută, ci trebuie să respecte principiile menționate al tratamentului egal și al
proporționalității.
Tratamentul egal reprezintă, în primul rând, aplicarea acelorași reguli de drept la situații
similare.
În al doilea rând, corolarul acestei afirmații este că situațiile diferite trebuie tratate în
mod diferit, această fiind tot o manifestare a principiului tratamentului egal.
În al treilea rând, pentru a fi permis să se afirme că două situații sunt diferite și pot fi
deci tratate în mod diferit, diferența între acestea nu poate fi aleasă în mod arbitrar, ci trebuie
să aibă o justificare legală, logică și rezonabilă, care să fundamenteze diferența de tratament
juridic.
Petenta consideră că trebuie oferită o interpretare la întrebarea dacă între propunerea
tehnică și propunerea financiară există vreo diferență care să justifice tratamentul diferențiat
din punct de vedere al încadrării în cazurile în care HG nr. 395/2016 permite clarificarea sau
corectarea ofertei. Trebuie stabilit dacă există vreo justificare rezonabilă care să fundamenteze
interpretarea CNSC că fiecare tip de excepție este aplicabil fie propunerii tehnice, fie propunerii
financiare, dar nu amândurora.
Arată petenta că o asemenea justificare nu există și că acceptarea unei diferențe de
tratament juridic pe baza unei distincții arbitrare între propunerea tehnică și cea financiară va
crea o încălcare a principiului egalității între ofertanți, în sensul că o eroare cu caracteristici
similare (valoare mai mică de 1%, fără schimbarea clasamentului ofertanților, fără diminuare
calitativă a ofertei) va fi posibil a fi corectată în propunerea tehnică, dar va conduce la
respingerea ofertei dacă se regăsește în propunerea financiară, fără însă să existe o justificare
reală din perspectiva securității juridice, a executării viitoare a contractului, a relației cu ceilalți
ofertanți, sau din orice altă perspectivă care să aibă semnificație.
Potrivit jurisprudenței CJUE, acțiunile și deciziile autorității contractante trebuie
ponderate din perspectiva proporționalității, iar analiza ofertelor depuse nu face excepție, ci
„acest principiu impune autorității contractante, atunci când aceasta se confruntă cu o ofertă
ambiguă, iar o cerere de precizări cu privire la conținutul ofertei menționate ar putea asigura
securitatea-juridică în același mod precum respingerea imediată a ofertei în cauză, să solicite
precizări candidatului vizat, mai degrabă, decât să opteze pentru respingerea pură și simplă a
ofertei”.
Respingerea ofertei astfel cum pretinde CNSC, indiferent dacă ofertantul va putea
executa contractul la parametrii solicitați și fără a ține cont de influența minoră asupra valorii
ofertei și de lipsa oricărei consecințe asupra clasamentului ofertanților, este o măsură excesivă,
disproporționată, care nu își găsește absolut niciun suport în Directivă sau în jurisprudența
CJUE.
Asupra cererii de sesizare a CJUE cu privire la interpretarea dispozițiilor prevederile
art. 18 alin. 1 şi art. 56 alin. 3 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei
2004/18/CE (Directiva 2014/24/UE), Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene:
„Art. 267 - Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu
titlu preliminar, cu privire la:
(a) interpretarea tratatelor;
(b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau
agențiile Uniunii.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat
membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este
necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această
chestiune.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei
instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această
instanţă este obligată să sesizeze Curtea.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei
instanţe judecătorești naţionale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate,
Curtea hotărăște în cel mai scurt termen.”
Potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 340/2009:
„Art. 2. (1) Instanţa de judecată, din oficiu ori la cerere, poate solicita Curţii de Justiţie
a Comunităților Europene să se pronunţe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate
într-o cauză de orice natură şi care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele
prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care
apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în
cauză.
(2) Dacă cererea este formulată în faţa unei instanţe a cărei hotărâre nu mai poate fi
atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor
Europene de a se pronunţa cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru
pronunţarea unei hotărâri în cauză.”
După cum rezultă din dispoziţiile citate anterior, instanţa naţională sesizează Curtea de
Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară numai în măsura în care se pune în
discuţie validitatea sau interpretarea tratatelor şi actelor adoptate de instituţiile, organele,
oficiile sau agenţiile Uniunii şi apreciază că o decizie în această privinţă este necesară pentru
pronunţarea unei hotărâri în cauză.
 În prezenta cauză, aşa cum a fost formulată cererea de către ..., se solicită interpretarea
dreptului Uniunii. Când există o asemenea solicitare, scopul procedurii este acela de interpretare
şi aplicare uniformă a dreptului Uniunii, şi în consecință, de asigurare a coeziunii ordinii
juridice a Uniunii. Interpretarea solicitată Curții trebuie să urmărească cunoașterea înțelesului
exact al unei dispoziții echivoce, clarificarea sensului şi a scopului acestei reguli așa cum se
impune să fie înțeleasă şi aplicată.
Cum hotărârea ce urmează a fi dată în prezenta cauză nu este supusă niciunei căi de atac
în dreptul intern, instanța de recurs este obligată să sesizeze Curtea cu o cerere preliminară
privind interpretarea dreptului Uniunii.
Trebuie precizat totuși că obligația de a se cere pronunțarea unei hotărâri preliminare
are anumite limite, instanța având totuși libertatea de a evalua relevanța unei cereri pentru
pronunțarea unei hotărâri preliminare.
Instanța a cărei decizie nu este susceptibilă de a fi atacată poate să nu folosească
procedura hotărârii preliminare dacă nu există nicio îndoială justificată cu privire la
interpretarea unei dispoziții a dreptului Uniunii, când aplicarea corectă a dreptului Uniunii este
evidentă, nelăsând loc niciunei îndoieli rezonabile.
Prin prisma acestei condiționări a obligației instanței de recurs de a sesiza CJUE, Curtea
constată că prevederile Directivei a cărei interpretare se solicită prevăd că autorităţile
contractante îi tratează pe operatorii economici în mod egal şi fără discriminare şi acţionează
într-o manieră transparentă şi proporţionată (art.18 din Directiva 2004/24/UE), iar art. 56 alin.3
din aceeaşi Directivă prevăd că:
„În cazul în care informaţiile sau documentele care trebuie depuse de către operatorii
economici sunt sau par a fi incomplete sau eronate, sau în cazul în care lipsesc anumite
documente, autorităţile contractante pot, cu excepţia unor dispoziţii contrare din dreptul intern
de punere în aplicare a prezentei directive, să solicite operatorilor economici în cauză, să
prezinte, să suplimenteze, să clarifice, sau să completeze informaţiile sau documentele relevante
într-un termen adecvat, cu condiţia ca astfel de solicitări să fie realizate respectând pe deplin
principiile egalității de tratament şi transparenței.”
Prin întrebările formulate de petentă se solicita CJUE să stabilească dacă prevederile
mai sus citate obligă autoritățile naționale, atunci când reglementează sau interpretează situațiile
în care este permisă, respectiv interzisă clarificarea ofertelor, să respecte principiile egalității
de tratament şi proporționalității. În cazul în care răspunsul la această întrebare ar fi considerat
afirmativ, articolele 18 alin.1 şi art.56 alin.3 din Directiva 2014/24/UE trebuie interpretate în
sensul că se opun unei prevederi din legislația națională sau unei interpretări a acesteia potrivit
cu care clarificarea unei erori având caracteristicile abaterii tehnice minore în sensul din litigiul
principal este permisă numai în cuprinsul părţii din ofertă reprezentând propunerea tehnică, dar
nu şi în cuprinsul părţii din ofertă reprezentând propunerea financiară.
Prin raportare la întrebările formulate și textele vizate din reglementarea națională,
Legea 98/2016, respectiv art. 134 şi 135 din HG nr. 365/2016 şi jurisprudența CJUE cu privire
la problematica avută în vedere, Curtea constată că nu poate fi prezentată CJUE nicio îndoială
justificată cu privire la dreptul Uniunii.
În cauză, solicitarea petentului, aşa cum a fost formulată, conţine referiri la modul de
aplicare a legislaţiei naţionale şi trimiteri la jurisprudența CJUE, fără a se indica nicio
reglementare comună obligatorie neclară care poate forma obiectul nelămuririi unor aspecte
pentru care ar trebui sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
În numeroase cauze, aşa cum arată însăşi petenta, CJUE s-a pronunţat deja cu privire la
clarificarea ofertelor ce conţin lipsuri sau erori, prin prisma principiilor egalităţii de tratament
şi proporționalității.
Curtea, analizând cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată
în baza art. 267 din Tratat, o va respinge apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de
sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Analizând plângerea formulată împotriva deciziei CNSC nr. 2839/C9/2760, 3102 din
23.12.2021 Curtea constată următoarele:
Situația de fapt.
La data de 12.08.2021, Autoritatea Contractantă a publicat în SEAP Anunțul de
participare nr. CN1023555 din 12.08.2020 privind organizarea procedurii de licitație deschisă
pentru atribuirea contractului de delegare a gestiunii activității de colectare şi transport deșeuri
municipale în județul ... şi a activității de măturat, spălat, stropit şi întreținere căi publice în
municipiul ...
În cadrul procedurii, au depus oferte trei operatori economici, respectiv: Asocierea ...;
Asocierea ... - ... - ... şi ...
Ulterior datei de depunere a ofertelor şi în urma verificării şi analizării documentelor
care însoțesc oferta, a documentelor de calificare, precum şi a propunerii tehnice şi a propunerii
financiare, împreună cu răspunsurile la solicitările de clarificări, Comisia de evaluare a întocmit
Procesul-verbal nr. 347/07.09.2021, declarând admisibilă oferta depusă de Asocierea ...
De asemenea, prin același proces-verbal Comisia de evaluare a declarat oferta Asocierii
... admisibilă și a respins oferta ...
În vederea verificării conformității cu dispozițiile legale aplicabile în domeniul
achizițiilor publice, ANAP a exercitat controlul ex-ante, ocazie cu care a emis Avizul Conform
Condiționat nr. 8428/18867/CN1023555/AC/10.09.2021 la Procesul de evaluare
347/07.09.2021 privind evaluarea propunerilor financiare şi a conformității acestora cu
propunerile tehnice, în cuprinsul acestuia fiind consemnată măsura exercitării de către Comisia
de evaluare a atribuțiilor prevăzute de art. 127 alin. (1) lit. (h) din H.G. nr. 395/7016, cu
modificările şi completările ulterioare şi fundamentarea deciziilor privind evaluarea propunerii
financiare depuse de ofertantul Asocierea ... – ... - ..., cu respectarea prevederilor art. 131 alin.
(4) şi art. 133 alin. (1) şi alin. (3) din același act normativ.
În raport de cele concluzionate prin avizul conform condiționat emis de reprezentanții
ANAP, Comisia de evaluare a respins oferta ..., iar motivele consemnate în Raportul procedurii
nr. 392/08.10.2021 au constat în reținerea caracterului neconform al ofertei, în raport de
prevederile art. 137 alin. (3) lit. d) din anexa la HG nr. 395/2016, precum şi al caracterului
inacceptabil al ofertei, în conformitate cu art. 134 alin. (6) din același act normativ.
Situația care a determinat reconsiderarea în acest mod a ofertei ... a fost determinată de
faptul că, fiind evaluată propunerea financiară şi conformitatea acesteia cu propunerea tehnică,
Comisia de evaluare a sesizat o serie de necorelări între elementele din propunerea tehnică şi
cea financiară, în sensul că propunerea financiară nu includea costurile pentru anumite activități
secundare, prezentate în propunerea tehnică, activități precum: deșeuri aferente spălării şi
igienizării punctelor de colectare, activitatea de igienizare a tuturor pubelelor şi coșurilor,
cheltuieli CASCO, costuri suplimentare ISO, contribuția ANRSC, costul periilor, costuri ITP,
costuri pentru eventualele înlocuiri accidentale ale anvelopelor, piese de schimb, întreținerea
utilajelor şi autovehiculelor şi reparații.
Aceste activități se regăseau în propunerea tehnică, însă aceasta nu era corelată cu
propunerea financiară, în cadrul căreia activitățile arătate nu erau cuantificate.
Clarificările solicitate de Autoritate au vizat cuantificarea acestor costuri și corectarea
necorelărilor între propunerea tehnică și cea financiară.
Prin răspunsurile date, Asocierea RER a recunoscut lipsa costurilor din propunerea
financiară pe care le-a şi cuantificat sub 1% raportat la valoarea anuală şi a susținut suportarea
lor din profit, permițând astfel păstrarea valorii din propunerea financiară ofertată inițial.
Incidența prevederilor art.134 alin.6 şi art. 134 alin.7din HG 395/2006.
Consiliul, prin decizia atacată, a reținut că o asemenea corectare a omisiunilor din
propunerea financiară nu se încadrează în dispozițiile art.134 ale HG 395/2016 şi că nu poate fi
vorba despre o abatere tehnică minoră deoarece costurile sunt aferente propunerii financiare.
Potrivit art.134 alin.6 din HG 395/2016 „În cazul în care ofertantul modifică prin
răspunsurile pe care le prezintă comisiei de evaluare potrivit dispozițiilor alin. (1) conținutul
propunerii tehnice sau propunerii financiare, oferta sa va fi considerată inacceptabilă.”
În continuare acelaşi act normativ prevede „(7) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (6),
oferta va fi considerată admisibilă în măsura în care modificările operate de ofertant în legătură
cu propunerea sa tehnică se încadrează în una din categoriile de mai jos:
a) pot fi încadrate în categoria viciilor de formă; sau
b) reprezintă corectări ale unor abateri tehnice minore, iar o eventuală modificare a
preţului total al ofertei, indusă de aceste corectări, nu ar fi condus la modificarea clasamentului
ofertanţilor participanţi la procedura de atribuire; (8) Sunt considerate abateri tehnice minore
acele omisiuni/abateri din propunerea tehnică care pot fi completate/corectate într-un mod care
nu conduce la depunerea unei noi oferte; (9) O modificare a propunerii tehnice nu poate fi
considerată o abatere tehnică minoră a ofertei iniţiale în următoarele situaţii:
a) cuantificarea teoretică în valoare monetară a respectivei abateri/omisiuni depăşeşte
1% din preţul total al ofertei;
b) cuantificarea teoretică în valoare monetară a respectivei abateri/omisiuni conduce la
eludarea aplicării acelor prevederi ale legii care instituie obligaţii ale autorităţii contractante în
raport cu anumite praguri valorice;
c) în urma corectării respectivei abateri/omisiuni, se constată că s-ar schimba
clasamentul ofertanţilor;
d) modificarea ar presupune o diminuare calitativă în comparaţie cu oferta iniţială;
e) modificarea vizează o parte din ofertă pentru care documentaţia de atribuire a exclus
în mod clar posibilitatea ca ofertanţii să se abată de la cerinţele exacte ale respectivei
documentaţii, iar oferta iniţială nu a fost în conformitate cu aceste cerinţe.
(10) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (6), oferta va fi considerată admisibilă în măsura
în care modificările operate de ofertant, la solicitarea comisiei de evaluare, în legătură cu
propunerea sa financiară, reprezintă erori aritmetice, respectiv aspecte care pot fi clarificate cu
respectarea principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din Lege, elementele propunerii financiare
urmând a fi corectate, implicit alături de preţul total al ofertei, prin refacerea calculelor
aferente.”
 Contrar motivării CNSC, Curtea apreciază că modificarea ofertei unui ofertant nu poate
fi analizată exclusiv prin raportare literală la aceste norme de aplicare ale Legii nr. 98/2016 fără
a se avea în vedere însăşi legislaţia naţională, legislaţia comunitară şi jurisprudenţa CJUE, dar
şi efectele pe care le produce respectiva modificare în contextul procedurii de atribuiri.
În Cazul C-336/12 - Manova, Curtea reţinut că art. 2 din Directiva 2004/18 nu se opune
ca datele referitoare la ofertă să poată fi corectate sau completate punctual, în special întrucât
necesită în mod vădit o simplă clarificare sau pentru a înlătura erori materiale evidente
(Hotărârea SAG ELV Slovensko şi alţii, citată anterior, punctul 40).”
Plecând de la aceste precizări preliminare, aspectele care se impun a fi lămurite prin
raportare la specificul speței, a legislației naționale şi a jurisprudenței CJUE incidente sunt
următoarele:
1. dacă în determinarea caracterului acceptabil/inacceptabil al ofertei, modificările
aduse prin clarificarea adusă de petentă ofertei iniţiale sunt încadrabile în prevederile art.134
alin.6 din HG 395/2006 sau este vorba în speţă de o situaţie de excepţie, dintre cele reglementate
de art. 134 alin.7 din acelaşi act normativ.
2. în ce măsură, o ofertă care include în propunerea tehnică anumite costuri, cu privire
la care în propunerea financiară se arată că vor fi suportate din cota de profit, constituie o ofertă
neconformă în sensul art.137 alin.3, lit.d din HG nr. 395/2016.
Art. 56 alin. 3 din Directivă prevede în mod expres posibilitatea de a corecta erori în
ofertă, fără să facă o distincție între părțile din ofertă în care acestea s-ar putea regăsi: „în cazul
în care informațiile sau documentele care trebuie depuse de către operatorii economici sunt sau
par a fi incomplete sau eronate, sau în cazul în care lipsesc anumite documente, autoritățile
contractante pot, cu excepția unor dispoziții contrare din dreptul intern de punere în aplicare a
prezentei directive, să solicite operatorilor economici în cauză să prezinte, să suplimenteze, să
clarifice sau să completeze informațiile sau documentele relevante într-un termen adecvat, cu
condiția ca astfel de solicitări să fie realizate respectând pe deplin principiile egalității de
tratament şi transparenţei”.
În analiza aspectelor mai sus arătate, Curtea va avea în vedere cele statuate în cauza C-
91/08 para. 70 CJUE în care s-a arătat că ”este de competența instanței naționale să dea legii
interne pe care trebuie să o aplice, în cea mai mare măsură posibilă, o interpretare conformă
cerințelor dreptului Uniunii ...”.
Clarificările aduse de petentă ofertei iniţiale au vizat cuantificarea anumitor costuri și
corectarea necorelărilor între propunerea tehnică și cea financiară. Astfel, prin răspunsul dat,
Asocierea RER a cuantificat în lei activităţile care se regăseau în oferta tehnică, dar erau cotate
cu „0” în propunerea financiară şi a arătat că valoarea rezultată, 508.350,41 lei /an – va fi
suportată din cota de profit, fără modificarea ofertei financiare iniţiale.
Consiliul a considerat că o astfel de modificare, chiar dacă nu depăşeşte 1% din preţul
total al ofertei, nu poate fi considerată o modificare care să facă oferta admisibilă deoarece
priveşte propunerea financiară şi nu propunerea tehnică, motiv pentru care nu este incident
cazul de excepţie reglementat de art. 134 alin. 9 din HG nr. 395/2016.
Or, un asemenea raţionament nu poate avea o justificare reală din perspectiva securităţii
juridice şi a executării viitoare a contratului. Mai mult, legea se referă la cuantificarea în valoare
monetară a abaterii/omisiunii, care nu poate fi realizată decât prin raportare la oferta financiară.
Corectarea abaterilor tehnice minore presupune prin ipoteză inclusiv o modificare a ofertei
financiare, care pentru a fi admisă trebuie să se încadreze în limita de 0,99% din valoarea ofertei.
Curtea apreciază că, prin clarificările sale, petenta nu şi-a modificat oferta, ci recunoscând
existenţa unei necorelări, a explicat-o şi a înlătura-o, prin precizarea că preţul oferit pentru acele
servicii necuantificate iniţial va fi suportat din cota de profit.
Raportarea pur literală şi strictă la prevederile art. 134, fără a fi avute în vedere
principiile care guvernează procedura de atribuire, este de natură să conducă, din cauza unei
omisiuni, la respingerea unor oferte avantajoase economic, ceea ce, după cum se arată în
jurisprudența CJUE, nu este, în definitiv, conciliabil cu „principiul economiei”.
Cauza T-195/08 Antwerpse Bouwwerken NV c. Comisia, invocată de petentă, are
relevanţă în prezenta cauză pentru că se referă la posibilitatea completării ofertei financiare de
către un ofertant. În acest caz, Comisia a acceptat corectarea erorii, iar Tribunalul a hotărât că
principiul egalității de tratament și al bunei administrări dă naștere unei obligații a autorității
contractante de a solicita clarificări, atunci când este probabil ca inadvertența ofertei să poată fi
explicată în mod simplu.
În cadrul acestei hotărâri s-a reţinut că „principiul proporționalității impune ca actele
instituțiilor să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar în scopul realizării
obiectivelor urmărite, înțelegându-se că, în cazul în care este posibilă o alegere între mai multe
măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele
cauzate nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu scopurile urmărite (Hotărârea Curții din
5 mai 1998, National Farmers' Union și alții, C-157/96, Rec., p. I-2211, punctul 60).
Acest principiu impune Autorității Contractante, atunci când aceasta se confruntă cu o
ofertă ambiguă, iar o cerere de precizări cu privire la conținutul ofertei menționate ar putea
asigura securitatea juridică în același mod precum respingerea imediată a ofertei în cauză, să
solicite precizări candidatului vizat, mai degrabă, decât să opteze pentru respingerea pură şi
simplă a ofertei acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea Tideland Signal/Comisia, punctul
56 de mai sus, punctul 43).
Din cuprinsul acestei hotărâri se desprinde ca fiind esențial să se stabilească dacă
clarificările în discuţie pot fi calificate precizări cu privire la conținutul ofertei respectivului
candidat sau dacă răspunsurile menționate depășesc acest cadru şi modifică substanța ofertei în
raport cu condițiile prevăzute în caietul de sarcini (Hotărârea Esedra /Comisia , punctul 49, 52).
Analizând din această perspectivă clarificările petentei, Curtea constată că activitățile
necuantificate iniţial, care fac obiectul precizărilor, reprezintă 0,99% din valoarea ofertată mai
puțin decât pragul de 1% prevăzut de art. 134 (9) din HG 395/2016; nu se modifică clasamentul
ofertanţilor, iar oferta, în ansamblul ei, asigură prestarea serviciului la parametrii impuşi prin
documentația de atribuire.
Așadar, răspunzând primului punct în discuţie, Curtea apreciază că modificările aduse
de petenta ... ofertei iniţiale, prin precizările oferite, sunt încadrabile în categoria abaterilor
tehnice minore, precizările fiind efectuate într-un mod care nu conduce la depunerea unei noi
oferte, nu schimbă clasamentul ofertanților şi nu diminuează calitativ oferta.
Curtea nu împărtășește argumentația Consiliului, în sensul că o astfel de omisiune nu
poate fi primită deoarece privește propunerea financiară şi nu propunerea tehnică. Un asemenea
raționament ar duce la concluzia că o eroare cu caracteristici similare (valoare mai mică de 1%,
fără schimbarea clasamentului ofertanților, fără diminuare calitativă a ofertei) va fi posibil a fi
corectată în propunerea tehnică, dar va conduce la respingerea ofertei dacă se regăsește în
propunerea financiară. O astfel de interpretare nu este în acord cu principiile securității juridice,
a egalităţii de tratament şi al proporționalității, principii care trebuie să guverneze procedura
achiziţiilor publice.
Mai mult, chiar HG 396/2016 se referă la cuantificarea în valoare monetară a
abaterii/omisiunii, cuantificare care nu poate fi realizată decât prin raportare la oferta financiară.
Corectarea abaterilor tehnice minore presupune prin ipoteză inclusiv o modificare a ofertei
financiare, care pentru a fi admisă trebuie să se încadreze în limita de 0,99% din valoarea ofertei.
Deşi, în principiu, menţiunea făcută în clarificări, în sensul că anumite costuri ar putea
fi suportate din cota de profit, ar putea fi interpretate ca o modificare de ofertă, în cazul concret,
raportându-ne la împrejurările speţei nu s-ar putea ajunge la o asemenea concluzie. Aceasta
deoarece Curtea apreciază că în raport cu abordările CJUE în cauzele menţionate, modificarea
ofertei financiare este permisă numai atunci când inadvertenţele pot fi explicate în mod simplu.
Or în cazul concret, clarificările şi-au atins scopul şi oferta nu este ambiguă, contractul este în
continuare sustenabil, nu se modifică clasamentul ofertanţilor, modificarea nu presupune o
modificare calitativă în raport cu oferta iniţială, iar cuantificarea monetară a omisiunii se
situează sub 1% din valoarea ofertei.
Nu ar fi permisă respingerea ofertei doar pe considerentul că inadvertenţa se regăseşte
în propunerea financiară fără a se periclita principiul securităţii juridice şi obiectivul normelor
comunitare în materia achiziţiilor publice, respectiv deschiderea către o concurenţă cât mai
extinsă posibil.
În ceea ce privește motivarea Consiliului cu privire la costul zero ofertat de petentă
pentru anumite activităţi secundare, s-a reţinut faptul că nu este admisibilă posibilitatea cotării
cu 0 lei a anumitor cheltuieli, fiind pusă la îndoială realitatea şi sustenabilitatea ofertei.
Curtea va avea în vedere cele statuate de CJUE în cauza C-367/2020, Tax-Fin-Lex .
În cuprinsul acestei hotărâri s-a reţinut faptul că articolul 2 alin.1 punctul 5 din Directiva
2014/24 care definește contractul de achiziții publice drept un contract cu titlu oneros, trebuie
interpretat în sensul că nu constituie un temei juridic pentru respingerea ofertei unui ofertant în
cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, motivul că preţul propus
în ofertă este 0, cu condiţia ca oferta să fie explicată.
Revenind la speța de faţă, oferta Asocierii ... este clarificată în sensul indicării prețului
0 doar pentru anumite activități suplimentare. Privit în integralitatea lui, contractul care ar fi
încheiat cu acest ofertant îşi păstrează caracterul oneros.
Prin Adresa 9664/31.08.2021, ... a realizat la solicitarea comisiei de evaluare și corelarea
fișelor de fundamentare, astfel încât acestea includ toate costurile respective.
Aceste costuri sunt incluse în tabelul de la pag. 7 din adresa ... nr. 9664/2021, care atestă
că valoarea cumulată a costurilor în cauză, de 508.350,41 lei, reprezintă 0.99% din valoarea
anuală inițială a ofertei ... Cuantificarea costurilor nu a fost contestată sau pusă în discuție nici
de Autoritatea contractantă, nici de CNSC, astfel încât nici instanţa nu va analiza acest aspect.
Valoarea fiecărui cost este mai mică de 1% din valoarea ofertată inițial (înainte de corectarea
acestor abateri minore) de 51.128.415,14 lei/an, calculată prin împărțirea valorii totale inițiale
a contractului de 409,027.321,12 lei la cei 8 ani contractuali.
Relevantă este şi analiza modificărilor ofertei Asocierii ... din perspectiva condiţiilor
art.134 alin.9 lit. c, d, şi e.
 Astfel, în urma corectării fiecărui cost, precum și în urma corectării valorii totale a
costurilor, nu se schimbă clasamentul ofertanţilor, fiind respectată condiţia reglementată de art.
134 alin. 9 lit. c din HG 395/2016.
Toate activitățile au fost deja indicate în propunerea tehnică şi nu are loc nicio diminuare
calitativă a ofertei ... în comparație cu oferta iniţială (condiția de la art. 134 alin. 9 lit. d).
Modificarea, respectiv corelarea propunerilor din oferta tehnică și cea financiară, nu vizează o
parte din ofertă pentru care documentația de atribuire a exclus în mod clar posibilitatea ca
ofertanții să se abată de la cerințele exacte ale respectivei documentații (condiția de la art. 134
alin. 9 lit. e).
În condiţiile în care, în urma corelării fișelor, cota de profit a ... este de 6.10% din
valoarea contractului, nu poate fi primit argumentul Consiliului în sensul că suportarea din cota
de profit a anumitor cheltuieli nu poate fi acceptată în cadrul unui contract de achiziţii publice
care este un contract cu titlu oneros.
Deşi argumentele CNSC, care justifică abordarea diferită a modificărilor operate în
propunerea tehnică faţă de cea financiară, sunt pertinente prin raportare la o ofertă ipotetică,
Curtea apreciază că în contextul ofertei în discuție, a implicațiilor analizate asupra întregii
proceduri de atribuire (prin prisma criteriilor puse la dispoziţie de art.134 alin.9 lit. c, d, e), o
astfel de interpretare ar fi contrară principiului bunei administrări și al deschiderii spre
concurență, care au fost afirmate de CJUE în numeroase rânduri, de exemplu în Cauza C-
305/08:
„37 Astfel, Curtea a hotărât că unul dintre obiectivele normelor comunitare în materia
achizițiilor publice este deschiderea spre o concurență cât mai extinsă posibil (a se vedea printre
altele în acest sens Hotărârea Bayerischer Rundjunk și alții, citată anterior, punctul 39) și că
este în interesul dreptului comunitar să se asigure participarea cât mai largă posibil a ofertanților
la o cerere de ofertă (Hotărârea din 19 mai 2009,Assitur, C-538/07, nepublicată încă în
Repertoriu, punctul 26)”.
Faţă de considerentele arătate, Curtea va admite plângerea petentei Asocierea ...,
împotriva soluţiei dată de CNSC asupra contestaţiei nr. 55405/22.10.2021, va anula: Raportul
procedurii nr. 392/08.10.2021, Comunicarea Autorității Contractante nr. 403/11.10.2021
privind rezultatul procedurii şi Procesul-verbal nr. 354/14.09.2021, în partea care priveşte
oferta Asocierii ..., constatând faptul că oferta acestui ofertant este admisibilă şi conformă.
În ceea ce priveşte plângerea formulată de această petentă cu privire la oferta Asocierii
... - ..., s-a arătat faptul că această ofertă ar fi inadmisibilă pentru ambii ofertanţi şi aceasta
deoarece ... se încadrează în cazurile de conflict de interese prevăzute de art. 59-60 din Legea
98/2016 și respectiv în cazul de excludere prevăzut de art. 167 lit. e) din Legea 98/2016, iar ...
se încadrează în situațiile de excludere prevăzute de art. 167 alin. 1 lit. c), g) și h) din Legea
98/2016.
Excepţia lipsei de interes a plângerii, în partea care se referă la inadmisibilitatea ofertei
declarate câştigătoare.
Faţă de apărările formulate de intimate, instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei
de interes, excepţie invocată atât de ofertantul câștigător cât şi de Autoritatea Contractantă.
La termenul de judecată din data de 25.01.2022, instanţa a unit această excepţie cu
fondul, considerând că această excepţie trebuie soluționată după analiza plângerii care vizează
propria ofertă a petentei.
 De altfel, jurisprudența constantă a CJUE recunoaște existența unui interes în anularea
procedurii pentru un ofertant respins, însă numai în situația în care acesta formulează
concomitent, prin aceeași cale de atac, critici privind atât situaţia propriei oferte, cât şi cea a
contracandidaților admisibili în procedură.
Or, în contextul în care, analizând plângerea Asocierii ... privind propria ofertă, Curtea
a ajuns la concluzia că oferta acestei petente este admisibilă şi conformă, este evident interesul
de a susţine plângerea privitoare la oferta declarată câștigătoare.
Prin cea de a doua contestație, formulată împotriva Procesului verbal de remediere nr.
473/15.11.2021, a susținut că oferta Asocierii ECO - ... este inadmisibilă pentru ambii ofertanți.
Astfel, a arătat faptul că ... se încadrează în cazurile de conflict de interese prevăzute de art. 59-
60 din Legea nr. 98/2016 și respectiv în cazul de excludere prevăzut de art. 167 lit e) din Legea
98/2016, iar ... se încadrează în situațiile de excludere prevăzute de art. 167 alin. 1 lit. c), g) și
h) din Legea 98/2016.
Analizând susţinerea petentei în sensul că oferta ... este inadmisibilă și pentru motivele
ce privesc asociatul ..., Curtea reţine următoarele:
Conceptul de conflict de interese acoperă orice situație în care membrii personalului
autorității contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziții care acționează în numele
autorității contractante, care sunt implicaţi în derularea procedurii de achiziţie sau care pot
influenţa rezultatul acesteia, care au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic
sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparţialitatea
şi independența lor în contextul procedurii de achiziţie.
Aşadar, conflictul de interese presupune identificarea unor elemente care sunt de natură
a crea percepţia că este compromisă imparţialitatea sau independenţa persoanelor implicate în
desfăşurarea procedurii de atribuire sau care pot influenţa rezultatul acesteia.
Or, contrar celor susţinute de petentă, Curtea apreciază faptul că împrejurarea că în
proporţie de 99% capitalul social al ... este deţinut de Consiliul Local ... nu este de natură să
creeze eo ipso o situație clară de conflict de interese instituțional, atât timp cât nu au fost
identificate, în privința membrilor personalului Autorităţii Contractante elemente care să le
compromită imparţialitatea şi independenţa acestora.
Art.59 din Legea 98/2016 definește conflictul de interese, iar art. 60 din aceeaşi Lege
conţine o enumerare exemplificativă a situațiilor potențial generatoare de conflict de interese
prin raportare, pe de o parte, la persoanele implicate în desfăşurarea procedurii de atribuire sau
care pot influenţa rezultatul acesteia şi, pe de altă parte, la ofertant.
În ceea ce priveşte conţinutul noţiunii de „persoană cu funcție de decizie”, la care face
referire cazul prevăzut de art.60 alin.1 lit.d din Legea 98/2016, acesta poate fi stabilit prin
raportare la prevederile art.3 alin.1 pct.II din Legea 98/2016 „persoane cu funcții de decizie -
conducătorul autorității contractante, membrii organelor decizionale ale autorității contractante
ce au legătură cu procedura de atribuire, precum şi orice alte persoane din cadrul autorității
contractante ce pot influența conținutul documentelor achiziției şi/sau desfășurarea procedurii
de atribuire”.
Consilierii locali nu se încadrează în această categorie, având în vedere că au doar
calitatea de membri ai structurii deliberative şi nu fac parte din cadrul Autorității Contractante.
Pentru motivele arătate, Curtea nu poate împărtăși susținerea petentei ... în sensul că
acționarul este chiar persoana cu funcție de decizie în cadrul autorității, astfel încât va respinge
ca neîntemeiată plângerea cu privire la existența conflictului de interese în ceea ce privește
ofertanta câștigătoare.
Analizând decizia CNSC nr. 2839/C9/2760, 3102 din 23.12.2021, prin prisma motivelor
formulate prin plângerea Asociației de Dezvoltare Intercomunitară „...” în calitate de Autoritate
Contractantă, Curtea constată că prin această plângere este vizată soluția Consiliului la
contestația înregistrată la CNSC sub nr. 62281/2.12.2021, prin care s-a dispus anularea
Procesului verbal de remediere nr. 473/15.11.2021 şi a fost obligată Autoritatea Contractantă
la reevaluarea ofertei ... - ..., cu respectarea aspectelor cuprinse în motivare, a documentației de
atribuire şi a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice.
Aceeași soluție, cu privire la anularea procesul verbal de remediere 473/15.11.2021 este
vizată şi de plângerea ..., motiv pentru care Curtea va analiza soluţia Consiliului cu privire la
procesul verbal nr. 473/2021, prin raportare la motivele formulate de ambele petente.
Petenta ... care a avut calitatea de intervenientă în faţa Consiliului, susține faptul că
CNSC nu a analizat aspectul privitor la lipsa calității procesuale active a Asocierii ... raportat
la lipsa interesului în formularea contestației formulate împotriva procesului verbal de
remediere. Arată această petentă faptul că Asocierea ... avea legitimare procesuală activă doar
în condițiile în care era admisă contestația sa cu privire la propria ofertă.
Deși analiza interesului a fost realizată de Curte, la momentul soluționării excepţiei
lipsei de interes , faţă de susținerile petentei se impun a fi reluate unele considerente.
În primul rând, din analiza procedurii în faţa Consiliului, nu rezultă că ar fi fost invocată
o astfel de excepție pe care Consiliul să fi omis să o analizeze, dar în nicio situație Consiliul nu
putea lăsa nesoluționată plângerea ... pe motiv că nu ar fi avut legitimare procesuală activă.
Aşa cum s-a arătat mai sus, în analiza interesului, chiar dacă fusese respinsă plângerea
formulată de Asocierea ..., atâta vreme cât soluţia nu era definitivă, dobândind acest caracter
după exercitarea dreptului de acces la o instanţă, exista în continuare interesul de a critica
procesul verbal de remediere 473/2021 şi implicit obligația Consiliului de a analiza această
contestație.
În ceea ce privește criticile formulate de petente cu privire la modul în care au fost
analizate de către Consiliu situațiile de excludere prevăzute de art.167 alin.1 lit.g şi h din Legea
98/2016, Curtea constată că teza susținută de petentă este că simpla existență a unor înscrisuri
care atestă neîndeplinirea unor obligații contractuale ce îi reveneau ofertantului în cadrul unui
contract de achiziție publică încheiat anterior, nu este de natură să conducă în mod direct
aplicarea prevederilor art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016 şi nici la aplicarea art. 167
alin. (1) lit. h) în situația în care ofertantul nu declară existenţa unui astfel de document,
apreciind că nu se află în situația de excludere.
Pentru a răspunde criticilor petentelor, se impune a fi verificată analiza Consiliului pe
fiecare dintre situațiile de excludere.
Contractele de achiziţie anterioare, încheiate de către ... în judeţul ...
Astfel, în ceea ce privește contractele încheiate de Asocierea ... cu Asociația de
Dezvoltare Intercomunitara „Sistemul Integrat de Gestionare a Deșeurilor județul ...” au fost
depuse la dosarul achiziției anexa 4 – Hotărârea 150/28 august 2020 privind aprobarea
demarării procedurilor de reziliere a contractelor de delegare a gestiunii serviciului de
salubrizare în zonele de colectare aferente Proiectului „Sistem de management Integrat al
Deşeurilor în județul ...”, Hotărârea 204 din 30 iulie 2021, Hotărârea 61/2020 pentru constatarea
încălcării la nivelul zonei 2 ... a contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare
nr. 874/1975/22.08.2018, precum şi aprobarea unor demersuri întreprinse de asociația de
Dezvoltare „Sistemul Integrat de Gestionare al Deșeurilor”, în cadrul căreia se constată că
operatorul de salubrizare ... a încălcat, la nivelul zonei 2 ..., prevederile contractului de delegare
a gestiunii serviciului de salubrizare nr. 874/1975/22.08.2018, Hotărârea nr. 28/2021 pentru
constatarea încălcării la nivelul zonei 2 ... a contractului de delegare a gestiunii serviciului de
salubrizare nr. 874/1975/22.08.2018, precum şi aprobarea unor demersuri ce urmează a fi
întreprinse de către Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Sistemul Integrat de Gestionare
a Deşeurilor”, prin care se constată că operatorul de salubrizare ... a încălcat la nivelul zonei 2
... a contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare nr.874/1975/22.08.2018.
Urmare a clarificării nr. 463/08.11.2021 au fost depuse şi hotărârile judecătorești
pronunțate în dosarul nr. 1582/97/2020*, respectiv decizia 1171/13.07.2021 prin care a fost
admisă acţiunea UAT ... împotriva ... privind pretenţii, penalități şi redevență.
Faţă de hotărârile judecătorești referitoare la plata de penalități şi redevenţe, precum şi
a hotărârilor pentru demararea procedurilor de reziliere a contractelor de salubrizare în zonele
de colectare 1 ..., 2 ..., 3 centru judeţul ... aferente Proiectului „Sistem de management Integrat
al Deşeurilor în judeţul ...” şi a celor două hotărâri pentru constatarea încălcării la nivelul zonei
2 ... contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare nr.874/1975/22.08.2018 se
pune problema dacă aceste înscrisuri fac dovada unor încălcări, de către ... a obligaţiilor
principale din cadrul acestor contracte de achiziţie.
În cauza citată de petentă, Cauza C-267/18, Delta Antrepriză de Construcţii şi Montaj
93 - S.A. împotriva Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, Curtea de
Justiţie a Uniunii Europene a arătat că: (i) o autoritate contractantă are dreptul, în principiu, să
excludă de la o procedură de achiziţie de lucrări publice un operator economic cu privire la care
s-a dispus încetarea anticipată a unui contract de achiziţii publice anterior; (ii) revine instanţei
naţionale sarcina de a determina, având în vedere împrejurările specifice ale litigiului şi cu
aplicarea principiului proporţionalităţii, dacă încetarea anticipată a unui (prim) contract de
achiziţii publice a fost cauzată de o deficienţă semnificativă la îndeplinirea unei cerinţe esenţiale
impuse în cadrul contractului menţionat, suficientă pentru a exclude operatorul economic de la
un (al doilea) contract; (iii) este de competenţa instanţei naţionale să aprecieze, în lumina
principiului proporţionalităţii, gravitatea acestor fapte.
Analizând comportamentul acestui ofertant, aşa cum se desprinde din probatoriul
administrat, prin raportare la cele statuate de CJUE în cauza Delta, respectiv dacă declanșarea
procedurii de reziliere anticipată a fost cauzată de o deficiență semnificativă la îndeplinirea unei
condiții esențiale impuse în contractele în discuţie, Curtea constată că din cuprinsul deciziei
1171/13.07.2021 a Curții de Apel ... rezultă că plata penalităţilor a fost determinată de neplata
redevenței şi a fost avută ca temei o clauză penală a plății penalităţilor în caz de nerespectare a
obligațiilor asumate (art.8 din contractul în discuţie).
În conformitate cu prevederile art. 1538 Cod civil: „(1) Clauza penală este aceea prin
care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării
obligației principale.
(2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației
principale, fie clauza penală.
(3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită.
 (4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun
prejudiciu.”
Nu poate fi primită apărarea petentei - Autoritate Contractantă, în sensul că obligarea la
plata penalităților nu ar putea fi asimilată obligării la plata de daune interese. Această concluzie
se desprinde din însăși natura juridică a cauzei penale, care reprezintă o convenție accesorie
contractului principal prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de
creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației
contractuale, principale. Scopul clauzei penale este acela de a stabili întinderea prejudiciului.
Așadar, existența unei clauze penale a determinat ca plata penalităților să se facă potrivit
convenției părților privitoare la prejudiciu, fără a fi nevoie să se facă dovada unui prejudiciu.
Din această perspectivă a obligării la plata de penalități în baza convenției de estimare
a prejudiciului, Curtea apreciază obligarea la plata de penalităţi ca fiind o sancțiune comparabilă
obligării la plata de daune interese, cu atât mai mult aşa cum s-a arătat şi de către Consiliu,
penalitățile au fost obținute în urma unor demersuri suplimentare, respectiv apelarea la o
instanță de judecată.
Chiar dacă nu a intervenit rezilierea sau denunțarea contractului, nu ar fi trebuit să se
treacă cu vederea faptul că urmare a încălcării obligațiilor contractuale, ofertantul a fost obligat
la plata de penalități în baza unei clauze penale, clauză care reprezintă o estimare anticipată a
prejudiciului de către părți.
Așadar, prin raportare la considerentele arătate, Curtea consideră corectă interpretarea
Consiliului potrivit căreia încălcarea obligațiilor contractuale a avut una dintre consecințele
prevăzute de art.167 alin.1 lit.g din Lege.
În acelaşi timp, analizând apărările petentelor în sensul că obligaţia de plată a redevenţei
nu este o obligație principală, Curtea nu poate împărtăși un asemenea punct de vedere. În cazul
contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare redevența este însuşi prețul
concesiunii serviciului de salubritate concesionat motiv pentru care reprezintă o obligaţie
principală.
Pe de altă parte, în Cauza Forposta C-465/11, CJUE a statuat că, deși nerespectarea de
către un operator economic a obligațiilor sale contractuale poate, în principiu, să fie considerată
drept abatere profesională, noțiunea de „abatere gravă” să fie înțeleasă ca referindu-se în mod
normal la un comportament al operatorului economic în cauza care denotă o intenție culpabilă
sau o neglijenţă de o anumită gravitate din partea sa. Nu orice executare incorectă, imprecisă
sau defectuoasă a unui contract sau a unei părţi din acest contract echivalează în mod automat
cu o abatere gravă.
În plus, revenind la considerentele sentinţei civile nr. 2523/2020 a Tribunalului
Hunedoara menținută prin hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, se constată că sentinţa civilă nr.
2523/2020 oferă indicii cu privire la implicaţiile deficienţelor în executarea contractului,
reţinându-se în sensul că „nu există nici măcar o prezumţie în probatoriu administrat care să
creeze suspiciuni în ce priveşte conduita contractuală a pârâtei că în perspectivă nu-şi va
îndeplini în continuare obligaţiile pe care şi le-a asumat în condiţiile în care Contractele de
delegare a gestiunii serviciului de salubrizare: nr. 394/25.04.2018; nr. 874/22.08.2018 şi
nr.1760/27.11.2018 sunt valide şi, în continuare, în curs de executare, până la expirarea
termenului stipulat.”
 Aşadar, în ceea ce priveşte incidenţa cazului prevăzut de art.167 alin.1 lit.g prin
raportare exclusiv la încălcarea contractelor de delegare pentru SMD ... – zonele 1, 2, 3, Curtea,
deşi admite încălcarea unei obligaţii principale, în mod repetat (obligaţia de plată se referă la
redevenţa pentru primul an de operare şi pentru trimestrul 1 din anul 2 de operare), precum şi
faptul că încălcarea a dus la aplicarea unei sancţiuni comparabile daunelor interese, consideră
prin raportare exclusiv la acest contract, Autoritatea Contractantă nu putea să reţină incidenţa
cazului de excludere prevăzut de art.167 ali.1 lit.g.
Considerentele deciziei citate exclud existenţa oricărei suspiciuni privind conduita
culpabilă în executarea celorlalte obligaţii contractuale, motiv pentru care Curtea apreciază că
încălcarea obligaţiilor aferente acestui contract nu are un caracter grav astfel încât să fie
asimilate unei deficienţe semnificative.
Faţă de considerentele arătate, Curtea apreciază întemeiate criticile petentelor privitoare
la neanalizarea în decizia atacată a existenţei unei încălcări grave sau repetate a unei obligații
principale dintr-un contract de achiziție publică.
Analizând, în continuare, criticile petentelor cu privire la cazul de excludere prevăzut
de art.167 lit. h din Legea 98/2016, acesta este incident în cazul în care „operatorul economic
s-a făcut vinovat de declarații false în conținutul informațiilor transmise la solicitarea autorității
contractante în scopul verificării absenței motivelor de excludere sau al îndeplinirii criteriilor
de calificare și selecție, nu a prezentat aceste informații sau nu este în măsură să prezinte
documentele justificative solicitate”, iar potrivit art.171:
„(1) Orice operator economic aflat în oricare dintre situațiile prevăzute la articolele 164
și 167 care atrag excluderea din procedura de atribuire poate furniza dovezi care să arate că
măsurile luate de acesta sunt suficiente pentru a-și demonstra în concret credibilitatea prin
raportare la motivele de excludere.”
În cazul dedus judecății este vorba despre o omisiune, de care s-ar face vinovată
Asocierea câștigătoare, referitoare la necomunicarea faptului că i s-a aplicat o sancţiune
comparabilă daunelor interese, cu privire la încălcarea unei obligații rezultate dintr-un alt
contract de achiziţii.
În virtutea principiului proporționalității, pentru a verifica incidența cazului de
excludere, ceea ce este important de determinat este dacă informația nefurnizată este
semnificativă pentru decizia Autorității Contractante.
Deşi principiul loialității obligă asocierea ... să notifice încă de la început aspectele
privitoare la contractele din judeţul ..., dând posibilitatea Autorităţii Contractante să aprecieze
singură asupra semnificaţiei informaţiilor privitoare la modul de executare a contractelor
menţionate, în contextul în care s-a analizat că pe baza dovezilor furnizate de ofertant, respectiv
sentinţa civilă nr. 2523/2020, nu rezultă că informația se referă la o încălcare semnificativă,
Curtea apreciază că nemenționarea posibilului caz de excludere nu este suficientă, prin ea
însăşi, pentru a fi incident cazul prevăzut de art.167 alin.1 lit.h din Legea 98/2016.
În analiza cazurilor de excludere, prin raportare la contractele de delegare ... – zonele 1
şi 4, Curtea reţine că prin hotărârile 8 din 8 ianuarie 2021, 20 din 28 ianuarie 2021, şi 7 din 28
ianuarie 2021 a fost aprobată rezilierea contractelor nr.: 831, 832/27.03.2019 de delegare a
gestiunii activităţilor de colectare şi transport a deşeurilor municipale şi a altor fluxuri de
deşeuri şi operarea staţiei de transfer ...
 Actele adiţionale depuse la dosarul achiziţiei de ... atestă modificarea părţilor de
participare la contractele privind colectarea din zona 1 ..., revenindu-i lui ... activitatea de
colectare.
Autoritatea contractantă a avut în vedere aceste acte adiţionale şi nu a luat în considerare
rezilierea intervenită în contractele mai sus indicate.
Curtea apreciază că, analizând aceste critici, Consiliul nu a făcut o aplicare automată a
prevederilor art.185 din Legea nr. 98/2016, care reglementează răspunderea solidară a
operatorilor economici care participă în comun la procedura de atribuire, ci în mod întemeiat
s-a reţinut că luarea în considerare a acordurilor de asociere trebuia dublată de verificări
privitoare la data şi condiţiile în care a intervenit modificarea acordurilor de asociere,
considerente pe care Curtea le menţine.
În ceea ce priveşte rezilierea contractului de delegare pentru zona ... – zonele 2,3 şi 4
analizând documentaţia depusă cu privire la aceste contracte, Curtea constată că:
Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor „Asociaţia de Dezvoltare
Intercomunitară Deşeuri ... 14/2020”, s-a aprobat efectuarea de către ... a demersurilor judiciare
întemeiate pe Legea nr. 85/2014 împotriva ... - lider al Asocierii ... - ..., pentru deschiderea
procedurii insolvenţei operatorului ... în baza facturilor emise de ... pentru sume reprezentând
penalităţi conform contractelor de delegare nr.: 1791/28.09.2017, 1792/28.09.2017 şi
1088/21.05.2018.
Hotărârea 84/2019 priveşte rezilierea contractului 1791/2017 încheiat cu Asocierea ... –
... pentru neîndeplinirea unor obligaţii esenţiale prevăzute în contract. De asemenea, prin
Hotărârea privind aprobarea demarării procedurilor de reziliere a contractului de delegare prin
concesiune a gestiunii activităţii de colectare şi transport al deşeurilor municipale din zona
2, jud. ... - contractul 1971/28.09.2017 s-a aprobat demararea procedurilor în vederea rezilierii
contractului de delegare prin concesiune a gestiunii activităţii de colectare şi transport a
deşeurilor municipale în zona 2 ...
În art. 2 al Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor ... implicaţi în zona 2 - ..., nr.
5/23.04.2019 s-a decis iniţierea tuturor măsurilor prevăzute în contractul de delegare a gestiunii
prin concesiune a serviciilor de colectare- transport al deşeurilor municipale din cele cinci zone
ale judeţului ... nr.1791/28.09.2017, pentru sancţionarea operatorului Asocierea ... - ..., inclusiv
prin rezilierea contractului.
Deşi s-a invocat de către petente faptul că anularea măsurii de încetare a contractului de
delegare a gestiunii prin concesiune a fost supusă controlului judecătoresc, acţiunea în anularea
acestui act administrativ fiind înregistrată pe rolul Tribunalului ... sub nr. 4335/30/2019, Curtea
nu poate reţine argumentul incomplet al petentelor, ca fiind suficient în aprecierea
comportamentului acestui ofertant.
Deşi Curtea poate fi de acord cu faptul că, pentru ca excluderea să fie aplicabilă, nu este
suficientă simpla reziliere unilaterală contractului de achiziţie anterior, totuşi Autoritatea
Contractantă trebuia să efectueze o evaluare suplimentară a încălcării şi să verifice dacă poate
fi vorba despre un caz de excludere.
Argumentul Asocierii ECO referitor la litigiul pendinte cu privire la notificarea nr.
4151/27.08.2019 înregistrată pe rolul Tribunalului ... sub nr. .../30/2021, nu este suficient pentru
a împiedica aplicarea motivului de excludere prevăzut de art.167 alin.1 lit.g.
 Aşa cum s-a reţinut în Cauza Mecca, simpla contestare a unei decizii de încetare
anticipată a unui contract nu poate constitui un obstacol care să împiedice autoritatea
contractantă să aprecieze comportamentul care a provocat încetarea și fiabilitatea subsecventă
a operatorului.
Autoritatea Contractantă este cea care stabilește dacă o notificare de reziliere a unui
contract este de natură să determine excluderea, însă îi revine sarcina de a efectua propria
evaluare a comportamentului operatorului economic vizat de rezilierea unui contract de achiziții
publice anterior.
Chiar dacă legislaţia achiziţiilor încredinţează doar Autorităţii Contractante, în faza de
selecţie a ofertanţilor, sarcina de a aprecia dacă un ofertant trebuie exclus de la o procedură,
această posibilitate nu trebuie exercitată în mod arbitrar, marja de apreciere a Autorității
presupunând posibilitatea de a opta între mai multe soluții care corespund scopului legii,
respectiv alegerea unui ofertant în privinţa căruia să nu existe dovezi de deficienţe semnificative
sau persistente.
În acord cu argumentația Consiliului, Curtea consideră că aprecierea integrităţii şi
fiabilităţii ofertantului implica din partea Autorității Contractante analiza faptelor relevante,
reflectate de actele administrative enumerate, din perspectiva prevederilor art.167 alin.1 lit.g
din Legea 98/2016, iar împrejurarea că aceste documente, având natura unor acte
administrative, au fost contestate nu are semnificația că nu ar produce efecte juridice.
În continuare, analizând incidenţa art.167 alin.1 lit h din Lege, Curtea reţine faptul că
ofertanţii aveau obligaţia furnizării tuturor informaţiilor prevăzute în mod expres în cuprinsul
DUAE. Formularul impune operatorului economic să bifeze corespunzător răspunsul (da sau
nu) la întrebarea dacă s-a aflat într-o situaţie în care un contract de achiziţii publice anterior
încheiat cu o Autoritate Contractantă sau un contract de concesiune anterior a fost reziliat
anticipat. În cazul în care răspunsul ofertantului este afirmativ, formularul deschide alte rubrici
care permit descrierea situaţiei. În speţa de faţă, formularul DUAE nu a fost completat în partea
care face referire la contractul pentru care a fost emisă notificare de reziliere.
Chiar dacă notificarea de reziliere fusese contestată, ofertantul trebuia să creeze
condiţiile ca Autoritatea Contractantă să efectueze propria evaluare, inclusiv prin prisma
dovezilor pe care ar fi putut să le depună în legătură cu modul de executare a contractului.
Cum omisiunea priveşte un posibil caz de excludere, el însuşi neanalizat de către
Autoritate, Curtea apreciază că în mod corect a reţinut Consiliul că prin neindicarea în DUAE
a acestui caz de reziliere, este incident şi cazul de excludere prevăzut de art.167 alin.1 lit.h din
Legea 98/2016.
De asemenea, în mod întemeiat s-a apreciat de către Consiliu faptul că Autoritatea
Contractantă nu trebuia să excludă verificarea incidenţei art.167 alin.1 lit. c din Legea 98/2016.
În ceea ce priveşte criticile petentei privitoare la considerentele CNSC referitoare la
faptul că nu ar fi intervenit o suspendare a efectelor notificării de încetare a contractului, Curtea
constată că, aceste critici nu au semnificaţia faptului că astfel de notificări nu ar putea fi
reprezentative în analiza pe care Autoritatea Contractantă trebuie să o realizeze în vederea
încheierii propriului contract de achiziţii.
Este adevărat faptul că instituţia suspendării actelor administrative nu poate privi decât
acte administrative cu caracter unilateral iar notificările de reziliere au fost emise în cadrul unui
contract care este act administrativ cu caracter bilateral.
 Prin urmare, astfel de notificări, chiar dacă nu erau suspendate, nu puteau fi ignorate de
Autoritatea Contractantă doar pentru considerentul că au fost contestate, ci Autoritatea trebuia
să realizeze propria evaluare a acestor împrejurări.
Faţă de considerentele arătate, Curtea va admite în parte plângerile formulate de către
..., Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „...” şi ... va modifica în parte decizia Consiliului
şi, în rejudecare:
Va anula, în parte: Raportul procedurii nr. 392/08.10.2021, Comunicarea Autorității
Contractante nr. 403/11.10.2021 privind rezultatul procedurii și Procesul-verbal nr.
354/14.09.2021 doar în partea care privește oferta Asocierii ..., constatând în faptul că oferta
... este admisibilă şi conformă.
Va anula în parte Procesul verbal de remediere nr.473/15.11.2021.
Va obliga Autoritatea Contractantă la reevaluarea ofertelor, cu respectarea aspectelor
indicate în motivare, a documentației de atribuire şi a dispozițiilor legale în materia achizițiilor.
În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin.2 Cod procedură civilă va admite în parte cererea Asociației
de Dezvoltare Intercomunitară „...” de obligare la plata cheltuielilor de judecată şi va obliga
petentele ... şi ... să plătească Asociației de Dezvoltare Intercomunitară „...”, cheltuieli de
judecată în cuantum de 4000 (dintre care 2000 de lei, aferente procedurii în faţa CNSC şi 2000
de lei aferente judecăţii în faţa instanței) şi va menține restul dispozițiilor deciziei atacate în
măsura în care nu sunt contrare prezentei decizii.