Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.

2022, cod RJ 2336ed569

(https://rejust.ro/juris/2336ed569)

ECLI:RO:TBNMT:2022:026.######
DOSAR NR. ####/103/2022 suspendare executare act administrativ
+ anulare act administrativ, obligaţia de a face

ROMÂNIA
TRIBUNALUL NEAMŢ
SECŢIA A II-A CIVILĂ
DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
SENTINŢA CIVILĂ NR. ###/C
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.11.2022
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: #####-######### ######## - JUDECĂTOR
##### ####### - GREFIER

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul

###### #######, CNP #############, domiciliat în Piatra Neamț, #### ########## ### ##,
### ##, ### #, ### #, ## ##, jud. Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE
POLIŢIE AL JUDEŢULUI NEAMŢ, cu sediul în Piatra Neamţ, #### ####### ### ##, ####
#####.
Dezbaterile au avut loc la data de 10.11.2022, fiind consemnate în încheierea de ședință
de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pronunțarea s-a amânat
pentru data de 11.11.2022.
După deliberare,
TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, sub nr. ####/103/2022 din data de
25.10.2022, reclamantul ###### ####### a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie
al Judeţului Neamţ solicitând să se dispună anularea dispoziției nr. 639336/02.09.2022 prin care
șeful serviciului rutier dispune suspendarea dreptului de conducere pentru o perioadă de 168 zile,
obligarea pârâtei, prin șeful serviciului rutier să emită o nouă dispoziție, potrivit legii în vigoare
la data faptei, 16.12.2021, care prevedea suspendarea dreptului de conducere pentru 90 zile,
perioadă din care să fie deduse zilele deja suspendate şi suspendarea dispoziției nr.
639336/02.09.2022, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi restituirea permisului de
conducere, până la soluționarea cauzei.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost implicat într-un eveniment rutier la data de
16.12.2021, în urma căruia a fost întocmit un dosar penal pentru vătămare corporală, dată la care
i-a fost reţinut permisul de conducere şi a fost eliberată dovadă de circulație cu drept de
conducere.
La data de 28.03.2022, dosarul penal a fost soluționat prin ordonanță de clasare, în
temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală (lipsește plângerea prealabilă).
Împotriva acestei soluții, reclamantul a formulat plângere la prim-procuror şi la instanța,
fiind înregistrat dosarul nr. ####/279/2022 la Judecătoria Piatra Neamț, cu solicitarea de

1
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
înlocuire a temeiului de clasare din art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală (lipsește
plângerea prealabilă) în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală (fapta nu
există), întrucât nu a existat o vătămare corporală în urma accidentului.
Plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare a fost admisă, însă instanța a dispus
schimbarea temeiului de drept al ordonanței de clasare atacate, din art. 16 alin. (1) lit. e) din
Codul de procedură penală (lipsește plângerea prealabilă) în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din
Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală), temei faţă de care sunt în
continuare incidente dispozițiile art. 103 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.
Ca urmare, a fost emisă dispoziția nr. 639336/02.09.2022 prin care șeful serviciului rutier
dispune suspendarea dreptului de conducere pentru o perioadă de 168 zile (respectiv 180 zile din
care se scădeau 12 zile, perioada în care nu a fost valabilă dovada pe perioada formulării
plângerii împotriva ordonanței de clasare), măsură fiind raportată la sancțiunea prevăzută de
legea contravențională la data emiterii şi nu la data faptei. Măsura suspendării exercitării
dreptului de a conduce dispusă de Șeful Serviciului Rutier în temeiul art. 103 alin. 1 lit. d) din
O.U.G. nr. 195/2002 reprezintă, în speță, o măsură administrativă, iar nu o sancțiune
contravențională complementară, astfel încât dispunerea acestei măsuri să fie apreciată ca fiind
condiționată de constatarea săvârșirii unei contravenții şi de aplicarea unei sancțiuni.
După comunicarea de către IPJ Neamț a dispoziției de suspendare nr. 639336/02.09.2022,
prin care s-a dispus suspendarea dreptului de conducere pe o perioadă de 168 zile, începând cu
data de 27.08.2022, reclamantul a solicitat acestei instituții la data de 20.09.2022 în cadrul
procedurii prealabile să dispună anularea dispoziției, având în vedere că perioada de suspendare
înscrisă contravine dispozițiilor legale în vigoare la data faptei, 16.12.2021.
Solicitarea reclamantului nu a primit un răspuns, motiv pentru care s-a adresat instanței
de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Perioada pentru care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce
autovehicule în ipoteza prevăzută de 103 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 este prevăzută în
mod expres de textul de lege menționat, în vigoare la data de 16.12.2021, ca fiind de 90 de zile,
măsura fiind justificată de împrejurarea că, în urma încălcării de către conducătorul auto a unei
reguli de circulație, a avut loc un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a
unei persoane, chiar dacă fapta săvârșită nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni
și chiar dacă nu a fost aplicată o sancțiune contravențională.
Cu alte cuvinte, dacă dosarul penal ar fi fost soluționat cu celeritate, până la data de
31.01.2022, reclamantului i-ar fi fost suspendat dreptul de conducere pentru o perioadă de 90
zile. Faptul că dosarul penal este soluționat 2 luni mai târziu, de la intrarea în vigoare a
modificărilor legislative, la 28.03.2022, când suspendarea dreptului de conducere era de 180 zile,
nu este un element ce poate fi imputat reclamantului. În acest context, în lipsa oricărei culpe,
suspendarea dreptului de conducere cu 90 zile în plus apare ca fiind o măsură nejustificată şi
excesivă, având în vedere faptul că sancțiunile contravenționale sunt asimilate celor penale şi nu
poate fi aplicată o lege mai severă decât cea care era în vigoare şi ale cărei consecințe puteau fi
prevăzute la data faptei.
Principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile guvernează atât constatarea cât
şi executarea sancțiunilor contravenționale, sens în care perioada de suspendare este guvernată
de dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv

2
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 1 din 27 ianuarie 2022, pentru modificarea și completarea
Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în
vigoare de la data de 31.01.2022 (fapta fiind săvârşită anterior, la 16.12.2021).
Cu toate acestea, dispoziția emisă de şeful poliţiei rutiere a fost pentru o perioadă de 168
zile (180 zile - 12 zile deja suspendate) şi nu pentru o perioadă de 78 zile (90 zile conform
dispozițiilor legale în vigoare la data faptei - 12 zile deja suspendate).
Astfel, reclamantul a suferit o sancționare dublă ca şi cuantum şi întindere, doar datorită
faptului că intimata s-a raportat la sancțiunile existente la data clasării dosarului şi nu la
sancțiunile prevăzute de art. 103 alin. 1 lit. d) din O.U.G. 195/2002, în vigoare la data faptei.
În conformitate cu jurisprudența înregistrată la nivelul Curții Europene a Drepturilor
Omului și cu principiul aplicării legii în timp, aplicarea retroactivă a noilor dispoziții, mai severe,
contravențiilor înregistrate anterior intrării în vigoare a noilor modificări, apare ca fiind contrară
principiilor înregistrate în domeniul prevederilor contravenționale.
Materia privitoare la aplicarea normei juridice în timp este reglementată, cu valoare de
principiu de art. 78 din Constituția României, potrivit căruia legea, în sens larg, intră în vigoare
la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută
în textul ei. În același sens sunt și dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Dispozițiile art. 78 se coroborează cu cele cuprinse în art. 15 alin. (2) din Legea supremă,
potrivit căruia „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale
mai favorabile”. Astfel, se poate conchide că legea contravențională se aplică retroactiv, numai
în situația în care este mai favorabilă. Per a contrario, dacă legea contravențională este mai
severă, ea nu va retroactivă.
Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,
cauzele contravenționale au fost asimilate unei „acuzații în materie penală”, astfel cum rezultă
din hotărârile pronunțate în cauzele - ###### împotriva României (paragraful 51), ######
împotriva României (paragraful 33), ######## ######## împotriva României (paragraful 26),
#### ### împotriva României (paragraful 25) și ####### și alte 16 cereri împotriva României
(paragraful 11). În atare context, garanțiile prevăzute de art. 7 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, sunt aplicabile și sferei contravenționale, fiind aplicabil și principiul
neretroactivității legilor mai severe.
Cum modificările intervenite în materie rutieră, agravează situația contravențiilor, acestea
nu pot fi aplicate retroactiv, pentru că s-ar încălca principiul prevăzut de art. 7 CEDO, aspect faţă
de care reclamantul a solicitat instanței să constate că dispoziția nr. 639336/02.09.2022 prin care
şeful serviciului rutier dispune suspendarea dreptului de conducere pentru o perioadă de 168 zile
este nelegală şi nu are fundament raportat la legea în vigoare la data faptei. Totodată, se impune
obligarea instituției la emiterea unei noi dispoziții care să prevadă perioada corectă de
suspendare a dreptului de conducere, după deducerea zilelor în care a fost deja suspendat dreptul
de conducere.
În ceea ce privește cererea de suspendare a actului administrativ, aceasta este
fundamentată pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în situația de faţă este
justificată şi paguba care este iminentă, dat fiind faptul că până la soluționarea pe fond a cauzei
perioada de suspendare de 168 zile ar expira şi admiterea acțiunii nu ar mai fi de natură de a

3
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
remedia prejudiciul deja produs, cu atât mai mult cu cât reclamantul lucrează ca șofer în cadrul
ITM Neamț şi în prezent contractul de muncă este suspendat până la data de 01.11.2022.
Urgenţa este astfel dată de lipsirea temporară nejustificată a conducătorului auto de
dreptul de a conduce pe drumurile publice, având în vedere că a invocat o ingerință a unei
autorități publice în exercitarea unui drept recunoscut de lege, fiind îndeplinită condiția urgenței
şi prin reglementarea obligațiilor pozitive ce incumbă autorităților: de protejare a drepturilor
recunoscute de lege.
Reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce se circumscrie sferei de
executare a sancțiunii contravenționale complementare deoarece contravenția, ca fapt antisocial,
trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și
executării sancțiunii. În condițiile în care principiul aplicării legii contravenționale mai
favorabile guvernează atât constatarea cât și executarea sancțiunilor contravenționale, cererea de
restituire a permisului de conducere este guvernată de dispozițiile art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G.
nr. 195/2002, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei, care stabileşte un termen de 90 zile ca
perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce şi nu de 180 zile aşa cum a dispus
intimata. În condițiile în care perioada de 90 zile pentru care ar fi trebuit să fie suspendat dreptul
de conducere, expira la data de 12.11.2022, există elemente de fapt care pot forma convingerea
instanței că, după această dată, prejudiciul ce ar fi suportat de reclamant ar fi ireversibil, nu doar
prin privarea de la dreptul de a conduce, ci şi prin iminenţa pierderii locului de muncă.
În drept, reclamantul a invocat disp. Legii nr. 554/2004.
Acţiunea fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 100 lei.
În dovedire, reclamantul a anexat o serie de înscrisuri, în fotocopie.
La data de 07.11.2022, pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ a depus la
dosar întâmpinare (filele 27-28), prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca
neîntemeiată şi menținerea Dispoziției I.PJ. Neamț Serviciul Rutier nr. 039.336/02.09.2022 ca
legală şi temeinică întocmită.
În motivare, pârâtul a arătat că, la data de 16.12.2021, reclamantul a fost implicat într-un
accident rutier soldat cu victime omenești, produs pe raza județului Neamț, fiindu-i întocmit
dosar penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 196 alin. (2) și (3)
Cod Penal. Prin ordonanța nr. ####/P/2021 din 28.03.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria
Piatra Neamț și încheierea penală nr. ### din 12.08.2022 a Judecătoriei Piatra Neamț s-a dispus
clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în temeiul art.
315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod Procedură Penală, întrucât fapta nu
este prevăzută de legea penală.
Prin urmare, prin Dispoziția Șefului Serviciului Rutier Neamț nr. 639.336 din 01.09.2022
s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 168 de zile (din 180 de zile s-au
dedus 12 zile în care reclamantul a avut dreptul de a conduce suspendat) în perioada 27.08.2022
– 10.02.2023, în conformitate cu art. 103 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 195/2002.
Prin cererea înregistrată la Serviciul Rutier Neamț cu nr. 640.043 din 22.09.2022,
petentul a solicitat anularea dispoziției de suspendare, întrucât accidentul s-a produs la data de
16.12.2021, iar măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce a fost dispusă în
conformitate cu prevederile legale în vigoare la data emiterii ordonanței de clasare, cerând
aplicarea legii penale mai favorabile.

4
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
Prin adresa nr. 640.043 din 23.10.2022, Serviciul Rutier i-a comunicat reclamantului că
dispoziția de suspendare nu va fi revocată, întrucât a fost emisă cu respectarea prevederilor
legale în vigoare.
Art. 103 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 rep, care a stat la baza emiterii
Dispoziției Șefului Serviciului Rutier Neamț nr. 639.336 din 01.09.2022 a fost modificat prin art.
1 pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 1 din 27.01.2022 și a intrat în vigoare la data de
31.01.2022. Anterior modificărilor legislative, perioada de suspendare era stabilită la 90 de zile.
Determinarea caracterului mai favorabil se realizează prin prisma analizării condițiilor de
incriminare și de tragere la răspundere penală/contravențională, cât și a condițiilor referitoare la
pedeapsă. Or, modificările aduse Ordonanței de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe
drumurile publice nu influențează condițiile anterior enumerate, ci modifică anumite mecanisme
de sancționare ori reglementează mecanisme noi. Mecanismele de sancționare modificate ori nou
introduse au un caracter exclusiv administrativ și nu pot fi incluse în ansamblul normelor care
angajează răspunderea penală sau contravențională a participanților la traficul rutier.
În situația de față, măsura suspendării are un caracter administrativ, dispoziția de
suspendare fiind emisă în conformitate cu prevederile legale, întrucât în cauză sunt incidente
toate condițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.:
- reclamantul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.
196 alin. (2) și (3) Cod Penal - accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a
unei persoane;
- prin ordonanța nr. ####/P/2021 din 28.03.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria
Piatra Neamţ și încheierea penală nr. ### din 12.08.2022 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a dispus
clasarea cauzei, în condițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de Procedură Penală;
- conform referatului cu propunere de clasare, regula de circulație încălcată este
neacordarea de prioritate vehicule, faptă pentru care O.U.G. nr. 195/2002 rep. prevede
suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
Se observă că măsura suspendării dreptului de a conduce nu are un caracter
contravențional, adică nu a fost dispusă ca și măsură complementară printr-un proces-verbal de
sancționare a contravenției, așa cum sunt soluționate situațiile în care din accident au rezultat
doar pagube materiale.
Măsura suspendării dispusă în acest caz are un caracter administrativ, legiuitorul
urmărind să reglementeze situaţia în care din accident au rezultat victime omenești, iar dosarul
penal întocmit a fost soluționat de către instanța de judecată sau de către unitatea de #######
competentă, Serviciul Rutier pe raza căruia s-a produs fapta trebuind să clarifice situația
dreptului de a conduce în funcție de soluția dispusă în cauză și de prevederile O.U.G. nr.
195/2002 rep.
Suspendarea dreptului de a conduce conform prevederilor art. 103 alin. (1) lit. d) din
O.U.G. nr. 195/2002 este o măsură ce se dispune în afara cadrului procesual penal, fiind
calificată ca o măsură administrativă, prin prisma faptului că se dispune prin act administrativ
(dispoziţie) de către șeful poliției rutiere competent.
Caracterul administrativ al suspendării dreptului de a conduce, potrivit art. 103 alin. 1 lit.
d) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost constatat şi de Curtea Constituțională în Decizia nr. ##/2017,
la paragraful 16, unde s-a reținut că persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce

5
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi
temeinicia măsurii dispuse de şeful poliţiei, cale de atac distinctă de cea stabilită pentru
săvârşirea contravențiilor care, potrivit art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, se exercită la
judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
Mai mult, prin Decizia nr. ##/2020, Curtea Constituțională a arătat că cele două tipuri de
autorități publice implicate în procedura prevăzută la art. 103 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,
procurorul și instanța de judecată, pe de o parte, ca reprezentanți ai autorității judecătorești, iar,
pe de altă parte, șeful poliției, ca exponent al puterii executive, îşi exercită atribuţiile specifice în
etape distincte, succesive.
Măsura administrativă a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule,
tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune în afara raportului juridic penal și nu este
o pedeapsă în sensul legii penale pentru a fi avută în vedere la determinarea legii mai favorabile,
aplicarea acesteia fiind condiționată de preexistenţa soluției dispuse de organele judiciare.
Astfel, în funcţie de soluția pronunțată în cauză, șeful serviciului rutier poate dispune
suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, anularea sau
restituirea permisului dc conducere, în situația de față, având în vedere faptul că s-a dispus
clasarea cauzei, șeful serviciului rutier a dispus măsura suspendării exercitării dreptului de a
conduce pentru 168 de zile, dosarul penal fiind soluționat după intrarea în vigoare a modificărilor
legislative. Deși accidentul s-a produs la data de 16.12.2021, măsura suspendării nu a fost
aplicată retroactiv unei fapte petrecute sub reglementarea anterioară mai favorabilă, întrucât
dispoziția de suspendare a fost emisă după soluționarea dosarului penal, iar soluția pronunțată în
cauză a stabilit conduita dc urmat pentru șeful serviciului rutier, nefiind încălcat principiul
neretroactivităţii legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituția României.
În ceea ce privește cererea de suspendare, se impune respingerea cererii, având în vedere
faptul că reclamantul nu a identificat niciun motiv de fapt și de drept care să justifice cererea sa,
nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, raportat la
caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ.
În cauză, niciuna din cele două condiții nu este îndeplinită. În aplicarea prevederilor art.
14 și 15 din Legea 554/2004, Instanța Supremă a statuat în mod constant că existenţa condițiilor
legale - cazul bine justificat și iminenţa producerii unei pagube nu ## #######, ci trebuie
dovedite de persoana lezată, care a solicitat suspendarea executării actului administrativ și care
este datoare să propună și să administreze dovezi concludente din care să rezulte existența
cumulativă a celor două condiții.
În analiza îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 și 15 din Legea ######## este necesar
să se facă un examen sumar al cauzei, pentru a se vedea aparența de legalitate a actului a cărui
suspendare se cere. În cadrul acestei proceduri, reclamantul este obligat să facă dovada cererii
sale. Măsura luată față dc reclamant, prin actul a cărui suspendare se cere, este legală și
temeinică.
Cu privire la condiția existenței cazurilor bine justificate care sunt de natură să creeze o
îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, este cunoscut că printre
caracteristicile regimului juridic al suspendării actului administrativ, esențial este caracterul de
excepție al acestei operațiuni juridice, prin intermediul căreia se realizează o întrerupere a
producerii de efecte juridice, determinat de natura generală a actelor administrative de a fi

6
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
executorii din oficiu, ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor să fie legitimată de
situații speciale și în limitele acelor situații.
Art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 544/2004 precizează că aceste cazuri bine justificate
reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept. Astfel, această condiție este
îndeplinită doar dacă se identifică cumulativ motive care privesc starea de fapt, cât și starea de
drept.
Deși aceste norme sunt de strictă interpretare, datorită caracterului excepțional al măsurii
suspendării unui act administrativ, motivele invocate de către reclamant nu reprezintă un caz
bine justificat.
Cu privire la condiția existenței unei pagube iminente, reclamantul nu poate să susțină ori
să justifice producerea unui prejudiciu prin emiterea actului administrativ atacat.
Cerințele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 544/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, impun ca paguba iminentă să fie reprezentată de prejudiciul material și
viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități
publice sau a unui serviciu public.
Condiția existenței pagubei impune un caracter de certitudine al acesteia, pe când
reclamantul nu face nicio precizare în acest sens. Simpla executare a unui act administrativ nu
produce prin ea însăși o pagubă, fiind necesar ca iminența producerii acesteia să fie dovedită de
către partea interesată.
În drept, a invocat disp. art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar o serie de înscrisuri, în fotocopie.
La termenul de judecată din data de 10.11.2022, reclamantul a precizat că înţelege să
conteste Dispoziţia nr. 639336/01.09.2022, emisă de Şeful Serviciului Rutier Neamţ care
reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice în cauză.
Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, în temeiul disp. art. 255-258
din Codul de procedură civilă.
Analizând conţinutul actelor contestate şi argumentele părţilor, prin prisma dispoziţiilor
legale incidente, tribunalul reţine următoarele:
I. Asupra fondului cauzei:
Prin Dispoziția nr. 639336/01.09.2022, emisă de șeful Serviciului Rutier din cadrul
instituţiei pârâte Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamț – fila 30, s-a dispus suspendarea
exercitării dreptului reclamantului ###### ####### de a conduce autovehicule şi tractoare
agricole sau forestiere pe drumurile publice pentru o perioadă de 168 de zile (din 180 de zile s-au
dedus 12 zile în care reclamantul nu a avut dreptul de a conduce, respectiv din 17.04.2022 până
pe 28.04.2022), începând cu data de 27.08.2022, în baza Ordonanței nr. ####/P/2021 din data de
28.03.2022, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și a încheierii penale nr. ### din
12.08.2022 a Judecătoriei Piatra Neamț, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea
infracțiunii de vătămare corporală din culpă – faptă prev. de art. 196 alin. 2 şi 3 din Codul penal,
în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod Procedură Penală,
întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Acest act administrativ a fost întemeiat pe disp. art. 103 alin. 1 lit. d raportat la art. 103
alin. 1 1 din OUG nr. 152/2002, privind circulaţia pe drumurile publice şi priveşte perioada
27.08.2022 – 10.02.2023.

7
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a contestat actul administrativ menţionat mai
sus pe motiv că forma în vigoare a prevederilor legale menţionate mai sus la momentul săvârşirii
faptei de către acesta prevedea o perioadă de doar 90 de zile în care se poate dispune suspendarea
dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice.
Instanţa, verificând legalitatea Dispoziţiei șefului Serviciului Rutier Neamț nr.
639336/01.09.2022, reţine că aceasta este emisă în executarea Ordonanței nr. ####/P/2021 din
data de 28.03.2022, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și a încheierii penale nr.
### din data de 12.08.2022 a Judecătoriei Piatra Neamț, prin care s-a dispus clasarea cauzei
privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă – faptă prev. de art. 196 alin. 2 şi
3 din Codul penal, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod
Procedură Penală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală – filele 32-33, însă conţine un
viciu de legalitate, nefiind emisă în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, în vigoare la
data săvârşirii faptei - 16.12.2021.
De asemenea, instanţa constată că infracțiunea de vătămare corporală a fost consecința
nerespectării regulilor de circulație prevăzute de OUG nr. 195/2002.
În consecinţă, şeful serviciului rutier a procedat la suspendarea dreptului reclamantului de
a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform prevederilor art. 103 alin. 1 lit. d din
OUG nr. 195/2002 – forma în vigoare la data aplicării sancţiunii (01.09.2022).
Instanţa reţine că art. 103 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002 reglementa la data săvârşirii
faptei următoarele:
"(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau
forestiere se dispune: [...]
d) pentru o perioadă de 90 de zile în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat
decesul sau vătămarea corporală a unei persoane dacă a fost încălcată o regulă de circulaţie
pentru care prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce
şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi g)
din Codul de procedură penală, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei
sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit.
g) din Codul penal ori încetarea procesului penal în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. e) şi g) din
Codul de procedură penală;
(1^1) n situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), d) şi e), suspendarea exercitării dreptului de a
conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către şeful
poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, începând cu ziua imediat următoare celei
expirării prelungirii valabilităţii dovezii înlocuitoare. În situaţia în care valabilitatea dovezii
înlocuitoare a permisului de conducere nu a fost prelungită sau a fost eliberată fără drept de
conducere, din perioada de suspendare prevăzută la alin. (1) lit. c), d) şi e) se deduce perioada în
care titularul permisului de conducere nu a avut dreptul de conducere, conform art. 97 alin. (3).
Dispoziţia privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole
sau forestiere ori tramvaie se emite în termen de 5 zile de la data la care şeful poliţiei rutiere pe
raza căreia a fost săvârşită fapta a luat cunoştinţă de soluţionarea procesului penal şi se comunică
titularului permisului de conducere în termen de 15 zile de la emiterea acesteia."
La data aplicării sancţiunii, acest text de lege era modificat prin art. 1 pct. 23 din
Ordonanța Guvernului nr. 1 din 27.01.2022, care a intrat în vigoare la data de 31.01.2022 şi

8
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
prevedea că: "(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole
sau forestiere ori tramvaie se dispune: [...]
d) pentru o perioadă de 180 de zile în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat
decesul sau vătămarea corporală a unei persoane dacă a fost încălcată o regulă de circulaţie
pentru care prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce
şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi g)
din Codul de procedură penală, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei
sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit.
g) din Codul penal ori încetarea procesului penal în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. e) şi g) din
Codul de procedură penală;.
(1^1) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), d) şi e), suspendarea exercitării dreptului de a
conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către şeful
poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, începând cu ziua imediat următoare celei
expirării prelungirii valabilităţii dovezii înlocuitoare. În situaţia în care valabilitatea dovezii
înlocuitoare a permisului de conducere nu a fost prelungită sau a fost eliberată fără drept de
conducere, din perioada de suspendare prevăzută la alin. (1) lit. c), d) şi e) se deduce perioada în
care titularul permisului de conducere nu a avut dreptul de conducere, conform art. 97 alin. (3).
Dispoziţia privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole
sau forestiere ori tramvaie se emite în termen de 5 zile de la data la care şeful poliţiei rutiere pe
raza căreia a fost săvârşită fapta a luat cunoştinţă de soluţionarea procesului penal şi se comunică
titularului permisului de conducere în termen de 15 zile de la emiterea acesteia."
SECŢIUNEA a 3-a din HG nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare
a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
reglementează la Capitolul Sancţiuni contravenţionale complementare - art. 209 şi urm.
competenţa şefului serviciului poliţiei rutiere pentru această ipoteză, iar art. 103 menţionat mai
sus este inserat în capitolul VII ”Răspunderea contravenţională”.
Tribunalul reţine că, prin Decizia nr. ###/2017, emisă de Curtea Constituţională s-a
respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 103
alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Curtea a
constatat că textele de lege criticate au în vedere ipoteza în care o faptă ce a fost urmărită ca
infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar pentru săvârşirea căreia procurorul
sau instanţa apreciază, observând incidenţa prevederilor art. 10 din Codul de procedură penală
din 1968 referitor la cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este
împiedicată, că nu se impune punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale împotriva
învinuitului. Curtea a observat că, dacă, pe parcursul urmăririi penale, se constată că învinuitul a
încălcat o regulă de circulaţie pentru nerespectarea căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este firesc ca acest
comportament să fie sancţionat, în vederea atingerii finalităţii pentru care acest act normativ a
fost edictat, şi anume asigurarea desfăşurării în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice,
precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic. S-a
constatat, totodată, că, ulterior momentului emiterii de către procuror sau al pronunţării de către
instanţă a unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, ca urmare a lipsei plângerii prealabile,

9
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
fără a intra în cercetarea fondului, de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi
penale, se dispune, de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, suspendarea
exercitării dreptului de a conduce autovehicule, ceea ce nu constituie o imixtiune a puterii
executive în activitatea autorităţii judecătoreşti. S-a arătat că cele două tipuri de organe ale
autorităţii de stat implicate în procedura prevăzută de textele de lege criticate, procurorul şi
instanţa de judecată, pe de o parte, ca reprezentanţi ai autorităţii judecătoreşti, iar, pe de altă
parte, şeful poliţiei, ca exponent al puterii executive, îşi exercită atribuţiile specifice în etape
distincte, succesive, principiul separaţiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat. În acest
context, Curtea a observat că nu poate reţine nici critica formulată de autorul excepţiei referitoare
la încălcarea, prin textele criticate, a dispoziţiilor art. 131 din Constituţie. În ceea ce priveşte
critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie, Curtea a reţinut că
este neîntemeiată, întrucât persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule
are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia măsurii
dispuse de şeful poliţiei, inclusiv în ipoteza în care procurorul sau instanţa a dispus încetarea
urmăririi penale sau a procesului penal, după caz, prin aplicarea art. 10 lit. f) din Codul de
procedură penală din 1968 referitor la lipsa plângerii prealabile, aşadar, fără să mai analizeze
împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi fără să mai aprecieze dacă a fost încălcată vreo
regulă de circulaţie. Totodată, Curtea a constatat că nu poate reţine nici critica potrivit căreia
textele de lege supuse controlului de constituţionalitate creează o situaţie discriminatorie între
persoanele cărora le-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca măsură
complementară pentru săvârşirea unei contravenţii la regimul rutier, şi cele care au fost cercetate
penal pentru infracţiuni la regimul rutier şi în cazul cărora s-a dispus una dintre soluţiile
prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Curtea
a reţinut că, astfel cum s-a arătat anterior, accesul la justiţie este asigurat, într-un fel sau altul,
ambelor categorii de persoane, aşa încât nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate
instituie un tratament discriminatoriu de natură a încălca prevederile art. 16 din Constituţie.
Prin urmare, tribunalul reţine că, dacă nu există discriminare, şi tratamentul juridic
trebuie să fie acelaşi, respectiv să se dea eficienţă principiului aplicării legii contravenţionale mai
favorabile, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia România care prevede că „legea dispune
numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
De asemenea, prin Decizia nr. ##/2020, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt
constituţionale în raport cu criticile formulate. Curtea a reţinut faptul că suspendarea exercitării
dreptului de a conduce, conform textelor legale criticate, drept consecinţă a încălcării unei reguli
de circulaţie de natură a pune în pericol siguranţa participanţilor la traficul rutier, nu este de
natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare al persoanei sancţionate
contravenţional. Astfel, persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are
posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia măsurii
dispuse de şeful poliţiei rutiere. De altfel, chiar excepţia de neconstituţionalitate de faţă a fost
ridicată în cadrul soluţionării procesului având ca obiect anularea actului administrativ emis de
şeful poliţiei rutiere prin care acesta a dispus suspendarea dreptului autorului prezentei excepţii
de a conduce un autovehicul pentru 90 de zile. De asemenea, raportat la ipoteza reţinută în cauza

10
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, în care se dispune suspendarea exercitării
dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul
a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, iar procurorul a dispus
clasarea, Curtea reţine că nu este vorba de crearea unei lex tertia între legea penală şi legea
contravenţională, astfel cum opinează instanţa de judecată, ci de instituirea sancţiunii
contravenţionale complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce,
drept consecinţă a săvârşirii unei fapte de încălcare a unei reguli de circulaţie, faptă sancţionată
contravenţional potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Curtea a mai precizat
că aspectele invocate referitoare la legalitatea dispoziţiei emise de şeful poliţiei rutiere ţin de
interpretarea şi aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii şi sunt de resortul instanţei judecătoreşti,
neputând fi supuse controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios
constituţional.
Tribunalul apreciază că acest raţionament este perfect valabil şi în ipoteza prev. de art.
103 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002 pentru identitate de raţiune.
Prin Decizia nr. ###/2014, Curtea Constituțională a reținut că legea contravențională mai
favorabilă este, alături de legea penală mai favorabilă, o excepție de la regula neretroactivității
legii, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție.
De asemenea, prin Decizia nr. ### din 13 martie 2007, referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a constatat că fapta
contravențională trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia cât și sub
aspectul aplicării și executării sancțiunii.
Contrar susţinerilor pârâtului, măsura suspendării dreptului de a conduce are un caracter
contravențional, chiar dacă nu a fost dispusă ca și măsură complementară printr-un proces-verbal
de sancționare a contravenției, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
În consecinţă, instanţa constată că sancţiunea suspendării dreptului de a conduce a fost
luată cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data săvârşirii faptei, motiv pentru care, în
temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite acţiunea astfel cum a fost precizată, având
ca obiect anulare act administrativ şi obligaţia de a face, formulată de reclamantul ######
####### în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ şi se va anula
Dispoziţia nr. 639336/01.09.2022, emisă de Şeful Serviciului Rutier Neamţ. Pe cale de
consecinţă, instanţa va obliga pe pârât, prin Şeful Serviciului Rutier Neamţ să emită o nouă
dispoziţie care să prevadă perioada de suspendare a exercitării dreptului reclamantului de a
conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere pe drumurile publice pentru 90 de zile –
perioadă care se împlineşte la data de 12.11.2022 (90 de zile: 17-28.04.2002 şi 27.08-
12.11.2022).
II. CEREREA DE SUSPENDARE
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ
unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea
adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz,
instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a
cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune

11
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
separată, până la soluţionarea acţiunii în fond. Dispoziţiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod
corespunzător.
Art. 14 alin. 1 din acelaşi act normativ reglementează că, în cazuri bine justificate şi
pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice
care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral.
Referitor la cererea reclamantului, din economia textelor anterior arătate, se reţine că,
pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ, se impune
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- cererea de suspendare să fie formulată odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune
separată, până la soluţionarea acţiunii în fond
- să existe un caz bine justificat
- să se urmărească prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte prima condiţie, se reţine îndeplinirea acesteia, pe rolul Tribunalului
Neamţ fiind în curs de soluţionare dosarul de faţă, având ca obiect şi anularea actului
administrativ cu privire la care s-a solicitat suspendarea. De asemenea, reclamantul a făcut
dovada îndeplinirii cerinţei formale, de ordin procedural, a depunerii contestaţiei administrative
– filele 8-9.
Referitor la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente – condiţii ce se
impune a fi întrunite în mod cumulativ, instanţa reţine următoarele:
Suspendarea executării unui act administrativ este o situaţie de excepţie, care poate
interveni numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cuprinse în art. 14 din Legea nr.
554/2004, respectiv în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, aşa cum
sunt ele definite în art. 2, lit. ş şi t din aceeaşi lege.
Astfel, "cazul bine justificat" îl reprezintă împrejurarea legată de starea de fapt şi de drept
care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în
timp ce "paguba iminentă" reprezintă, în viziunea legii, prejudiciul material viitor şi previzibil
sau, după caz, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, de unde rezultă principiul
executării din oficiu. Din acest motiv, suspendarea executării actelor administrative reprezintă o
situaţie de excepţie la care judecătorul specializat poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite
condiţiile Legii nr. 554/2004.
În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună
suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de
nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi
limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să
producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act
administrativ.
În cauză, instanţa apreciază că s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a celor două
condiţii prevăzute de textul legal mai sus-menţionat.

12
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
Astfel, suspendarea executării actului administrativ reprezintă o situaţie de excepţie, în
considerarea trăsăturilor definitorii ale acestuia - legalitatea actului şi executarea sa din oficiu - şi
tocmai de aceea se impune verificarea temeinică a întrunirii condiţiilor legale.
Instanţa poate acorda măsura suspendării executării unui act administrativ, în raport cu
ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a
cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a
acestuia.
Instanţa reţine că reclamantul a prezentat dovezi pentru a genera o îndoială rezonabilă cu
privire la legalitatea actului contestat şi a măsurilor dispuse.
Cazul bine justificat în asemenea situaţii trebuie analizat nu numai prin simpla prezumţie
de legalitate ci şi prin efectele lui, efecte care se produc prin actul continuării procesului de
executare, iar în situaţia de faţă au fost relevate împrejurări legate de starea de drept de natură să
creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului prin care s-a dispus suspendarea dreptului
reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă totală de 180 de
zile.
Inclusiv cea de-a două condiţie de fond este îndeplinită, reclamantul făcând dovada
prejudiciului material viitor şi previzibil în patrimoniul său. Astfel, în condițiile în care perioada
de 90 zile pentru care ar fi trebuit să fie suspendat dreptul de conducere expiră la data de
12.11.2022, rezultă că, după această dată, prejudiciul ce ar fi suportat de reclamant ar fi
ireversibil, cu atât mai mult cu cât acesta a făcut dovada că este şofer în cadrul unei instituţii
publice – fila 38.
Pe cale de consecinţă, instanţa va admite cererea de suspendare executare act
administrativ formulată şi va suspenda executarea Dispoziţiei nr. 639336/01.09.2022, emisă de
Şeful Serviciului Rutier Neamţ până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului
nr. ####/103/2022, al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi
fiscal, având ca obiect anulare act administrativ şi obligaţia de a face.
Ca urmare a acestei măsuri, pârâtul va fi obligat să restituie reclamantului permisul de
conducere până la soluţionarea definitivă a cauzei (perioada de suspendare a exercitării dreptului
reclamantului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere pe drumurile publice
urmând a se împlini la data de 12.11.2022, conform celor arătate mai sus.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă şi în conformitate cu principiul
disponibilităţii părţilor, instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de suspendare executare act administrativ, formulată de reclamantul

###### #######, domiciliat în Piatra Neamț, #### ########## ### ##, ### ##, ### #, ### #, ##
##, jud. Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ, cu sediul
în Piatra Neamţ, #### ####### ### ##, #### #####, astfel cum a fost precizată.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendă executarea Dispoziţiei nr.
639336/01.09.2022, emisă de Şeful Serviciului Rutier Neamţ până la soluţionarea definitivă a

13
 Hotarâre nr. 873/2022 din 11.11.2022, cod RJ 2336ed569
(https://rejust.ro/juris/2336ed569)
cauzei ce face obiectul dosarului nr. ####/103/2022, al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă,
de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anulare act administrativ şi obligaţia de a
face.
Obligă pârâtul să restituie reclamantului permisul de conducere până la soluţionarea
definitivă a cauzei (perioada de suspendare a exercitării dreptului reclamantului de a conduce
autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere pe drumurile publice urmând a se împlini la data
de 12.11.2022).
Executorie de drept.
Cu drept de recurs la Curtea de Apel Bacău în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea
de recurs se depune la Tribunalul Neamţ – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi
fiscal.
Admite acţiunea astfel cum a fost precizată, având ca obiect anulare act administrativ şi
obligaţia de a face, formulată de reclamantul ###### ####### în contradictoriu cu pârâtul
Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ.
Anulează Dispoziţia nr. 639336/01.09.2022, emisă de Şeful Serviciului Rutier Neamţ.
Obligă pe pârât, prin Şeful Serviciului Rutier Neamţ să emită o nouă dispoziţie care să
prevadă perioada de suspendare a exercitării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule
şi tractoare agricole sau forestiere pe drumurile publice pentru 90 de zile – perioadă care se
împlineşte la data de 12.11.2022.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs la Curtea de Apel Bacău în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul Neamţ – Secţia a II-a civilă, de contencios
administrativ şi fiscal.
Pronunţată, azi, 11.11.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea
grefei, conform art. 396 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

PREŞEDINTE, GREFIER,
##### - ######### ######## ##### #######

Red. ## tehn. ######/17.11.2022

Tehn. ####/17.11.2022
4 ex./2 ex. ######

14