Încheiere finală (dezinvestire) din 09.12.

2021, cod RJ 82g8d8279

(https://rejust.ro/juris/82g8d8279)

ROMÂNIA
TRIBUNALUL #####
SECŢIA PENALĂ
Dosar nr. ####/102/2021/a2
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

ÎNCHEIERE
Şedinţa camerei de consiliu din data de 09 Decembrie 2021
Completul constituit din:
Judecător de drepturi și libertăți: ####### ###### ######
Grefier: ###### ##### #####

Ministerul Public este reprezentat de procuror ####### ########, din cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul
Teritorial Tg. #####

Pe rol fiind analizarea admisibilității excepției de neconstituționalitate ridicate de petentul

– contestator ###### #####, a dispozițiilor art. 2502 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu răspund: pentru petentul –
contestator ###### #####, apărătorul ales – avocat ###### ######### ########, pentru
suspectul – contestator ### Balasz, apărătorul ales – avocat Gogolak #######, pentru persoana
interesată ########### ####### SRL – apărătorul ales, avocat Gogolak #######, lipsind
suspecții – contestatori.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, judecătorul de drepturi și
libertăți acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al petentului – contestator ###### ##### solicită admiterea excepției de
neconstituționalitate, pentru motivele formulate pe larg în scris. Punctează doar câteva aspecte
esențiale, unul dintre acestea referindu-se la prima condiție prevăzută de Legea nr. 47/1992, în
situația în care s-ar aprecia că excepția nu se va admite pe motiv că ar fi ridicată într-o procedură
de drepturi și libertăți, ca urmare a unei măsuri asigurătorii, Cu privire la această chestiune,
invocă dispozițiile Deciziei nr. ##/2016 a Curții Constituționale a României, paragr. 17, 19, 22,
31, decizie prin care, practic, s-a schimbat optica Curții Constituționale cu privire la faza
procesuală în care se poate ridica o astfel de excepție, în cadrul acesteia fiind soluționată excepția
ridicată cu privire la art. 250 alin. 6 Cod procedură penală, drept urmare introducându-se art.
2501 Cod procedură penală. Conform paragr. 22 al deciziei menționate, dispozițiile art. 129 din
Constituţie asigură folosirea căilor de atac "în condiţiile legii", această dispoziţie constituţională
nu are însă semnificaţia că "legea" ar putea înlătura ori restrânge exerciţiul altor drepturi sau
libertăţi expres consacrate prin Constituţie; la paragr. 23, Curtea reaminteşte că măsurile

1
 Încheiere finală (dezinvestire) din 09.12.2021, cod RJ 82g8d8279
(https://rejust.ro/juris/82g8d8279)
asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea unor
bunuri mobile şi imobile prin instituirea unui sechestru. Ca efect al instituirii sechestrului,
proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând,
aşadar, atributul dispoziţiei juridice şi materiale, pe întreaga durată a procesului penal, până la
soluţionarea definitivă a cauzei. În aceste condiții, Curtea Constituțională și-a modificat optica de
a respinge ridicarea unor astfel de excepții, reținând că, întrucât textul constituțional nu distinge,
accesul liber la justiție consacrat de art. 21 din legea fundamentală, nu se referă exclusiv la
acțiunea introductivă la prima instanță de judecată, ci la sesizarea oricăror alte instanțe, potrivit
legii, care au competența de a soluționa fazele de ulterioare ale procesului, așadar și exercitarea
căilor de atac, ## ######### ## ## ## ######## #### # ######## ##############.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, excepția vizează
dispozițiile art. 2502 Cod procedură penală, astfel cum au fost introduse prin art. 19 pct. 2 din
Legea nr. 61/2021, dispozițiile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale (art. 1 și 5, art.
21 și art. 44 din Constituție), dispozițiile criticate au legătură cu soluționarea cauzei, iar
declararea lor ca neconstituționale ar putea conduce la o soluție diferită, iar din cercetările pe
care le-a făcut, nu s-a pronunțat Curtea Constituțională pe acest temei până acum.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru
sesizarea Curții Constituționale cu această excepție, deoarece vizează o lege organică în vigoare,
a fost invocată în fața judecătorului de drepturi și libertăți în procedura contestației, judecătorul
de drepturi și libertăți poate fi asimilat în sens larg instanței judecătorești, are legătură cu obiectul
acestei cauze, astfel că solicită sesizarea Curții Constituționale cu această excepție.
Pe fondul excepției, solicită respingerea, ca nefondată, sancțiunea aplicabilă în ipoteza
exercitării unui drept peste termenul prevăzut de lege fiind decăderea, cu consecința constatării
tardivității. Încetarea de drept este consecința aplicării uneia dintre sancțiunile prevăzute de
Codul de procedură penală și este specifică, de principiu, termenelor substanțiale, pe care însă
Codul de procedură penală nu le prevede în materia măsurilor asigurătorii.
Apărătorul ales al suspectului – contestator ### ###### apreciază că excepția de
neconstituționalitate este admisibilă în prezenta procedură, raportat la natura cauzei. Pe fondul
excepției, solicită admiterea, strict vis-a-vis de inexistența prevederii sancțiunii verificării tardive
a măsurii sechestrului. Prin neincluderea acestei sancțiuni în prevederile legale introduse prin
Legea nr. 6/2021 apreciază că s-a încălcat norma constituțională, drept pentru care a trebuit să se
recurgă la o analogie, care întotdeauna se interpretează în favoarea inculpatului. Însă, în situația
unor măsuri asiguratorii, care, pe baza prezumției bunei-credințe și prezumției de nevinovăție,
totuși, limitează în mod substanțial dreptul de proprietate, este imperios necesar ca prevederea să
fie clară și raportat la principiul legalității, a sancțiunii depășirii termenului de verificare a
măsurii sechestrului. Este inadmisibil într-un stat de drept să recurgem la analogii în situația
limitării unor drepturi fundamentale.
Judecătorul de drepturi și libertăți reține cauza în pronunțare.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

2
 Încheiere finală (dezinvestire) din 09.12.2021, cod RJ 82g8d8279
(https://rejust.ro/juris/82g8d8279)
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului ##### sub nr. de dosar ####/102/2021
la data de 23 noiembrie 2021, suspectul ###### ##### a solicitat judecătorului de drepturi şi
libertăţi să constate încetată de drept măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa nr.
47/D/P/2016 din data de 28 noiembrie 2019 a DIICOT ST Târgu ##### şi menţinută prin
Ordonanţa nr. ##/P/2021 din data de 09 noiembrie 2021 a DNA Serviciul Teritorial Târgu #####,
comunicată la data de 18 noiembrie 2021.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului ##### la data de 23 noiembrie 2021,
suspectul ### ###### a solicitat judecătorului de drepturi şi libertăţi în principal să constate
încetată de drept măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa nr. 47/D/P/2016 din data
de 28 noiembrie 2019 a DIICOT ST Târgu ##### şi ridicarea măsurii, iar în subsidiar ridicarea
măsurii sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa nr. 47/D/P/2016 din data de 28 noiembrie
2019 a DIICOT ST Târgu #####.
Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2021, în dosarul nr. ####/102/2021 al
Tribunalului #####, suspectul ###### #####, a solicitat sesizarea Curții Constituţionale a
României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2502 Cod procedură penală,
dispoziţii care nu permit instanţei de judecată să dispună o soluţie de constatare a încetării de
drept a măsurilor asiguratorii ca urmare a depăşirii termenului de 6 luni, respectiv un an, printre
soluţiile pe care judecătorul de drepturi şi libertăţi le poate dispune în soluţionarea contestaţiei
declarate în temeiul dispoziţiilor art. 250 şi 2501 Cod procedură penală.
În motivarea excepţiei, suspectul ###### #####, prin apărător, a arătat faptul că excepţia
invocată a fost formulată de o parte în faţa unei instanţe judecătoreşti, investită cu soluţionarea
cauzei penale nr. ####/102/2021, înregistrată pe rolul Tribunalului #####, excepţia invocată
vizează dispoziţiile unei legi sau ordonanţe în vigoare, dispoziţiile criticate sunt pretins contrare
unor prevederi constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5), art. 21 alin. (3) şi art. 44 alin. (2)
din Constituţia României, dispoziţiile criticate au legătură cu cauza şi declarararea ca
neconstituţională a prevederilor ar determina o soluţionare diferită a cauzei, iar prevederile
normative nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a instanţei de
contecios constituţional, fiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 29 alin. (1)–(3) din Legea nr.
47/1992.
Suspectul ###### #####, prin apărător, a precizat faptul că este cercetat în dosarul penal
nr. ##/P/2021 instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial ##### pentru
săvârşirea mai multor infracţiuni, iniţial dosarul a fost înregistrat pe rolul Direcţiai de Investigare
a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sub nr. 47/D/P/2016, dosar în care prin
ordonanţa din data de 27 martie 2019 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă
de el pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat,
faptă prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) Cod penal, evaziune fiscală, faptă prevăzută de art 9
alin. (1) lit. a), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (59 acte
materiale) şi folosirea de acte nereale, faptă prevăzută de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu
aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (59 acte materiale), iar ulterior, prin ordonanţa din 18
februarie 2021, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a), art. 315 alin. (1) lit. b) Cod procedură penală
raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală şi art. 58 alin. (2) Cod procedură penală s-
a dispus clasarea cauzei în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional
organizat, faptă prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) Cod penal şi disjungerea cauzei şi declinarea

3
 Încheiere finală (dezinvestire) din 09.12.2021, cod RJ 82g8d8279
(https://rejust.ro/juris/82g8d8279)
de competenţă în favoarea Direcţiei Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu #####,
structură de parchet competentă material a soluţiona prezenta cauză sub aspectul comiterii
infracţiunii prevăzute de art. 183 din Legea nr. 78/2000.
Cu privire la măsurile asiguratorii, suspectul ###### #####, prin apărător a învederat
faptul că iniţial acestea au fost dispuse în dosarul penal nr. 47/D/P/2016, unde prin Ordonanţa
din data de 28 noiembrie 2019 s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor
bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea sa până la concurenţa sumei de 9.950.341 lei
(ordonanţă care nu a fost niciodată comunicată sau adusă la cunoştinţa sa), iar ulterior, prin
Ordonanţa nr. ##/P/2021 din data de 09 noiembrie 2021 (comunicată la data de 18 noiembrie
2021), procurorul de caz din cadrul DNA Serviciul Teritorial Târgu ##### a dispus menţinerea
măsurii sechestrului asigurator.
Suspectul, prin apărător, a arătat faptul că la data de 18 februarie 2021, a fost publicată în
Monitorul Oficial nr. 167 Legea nr. 6/2021, lege care a intrat în vigoare la data de 28 februarie
2021 şi care a prevăzut obligaţia procurorului de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 6 luni
dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asiguratorii, termen cu
privire la care este evident că legiuitorul a dorit să dobândească un caracter imperativ şi pe cale
de consecinţă, neexercitarea acestei verificări în termenul prevăzut de lege atrage încetarea de
drept a efectului măsurii potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (2) Cod procedură penală.
Suspectul, prin apărător, a precizat faptul că prin neefectuarea acestei verificări, de îndată
sau după intrarea în vigoare a legii a intervenit şi nulitatea ordonanţei de menţinere a măsurii şi
chiar dacă s-ar îmbrăţişa interpretarea că termenul de 6 luni începe să curgă din momentul
intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 6/2021, adică 28 februarie 2021, termenul de 6 luni s-a
împlinit la data de 28 august 2021, iar aşa zisa verificare a avut loc abia la data de 09 noiembrie
2021, la peste 2 luni de la expirarea acestuia, consecinţa fiind încetarea de drept a măsurii, dar cu
toate acestea, din lecturarea textului de lege a cărei constituţionalitate înţelege să o critice, între
soluţiile pe care instanţele de judecată le pot pronunţa în soluţionarea unor contestaţii formulate
în temeiul art. 2502 se enumeră doar posibilitatea menţinerii, restrângerii, extinderii sau ridicării
măsurii asiguratorii dispuse, lipsind însă posibilitatea încetării de drept a acesteia.
Suspectul, prin apărător, a subliniat faptul că având în vedere că dreptul la proprietate
privată, este alături de dreptul la libertate individuală prevăzut de art. 23 din Constituţia
României, un drept fundamental, soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 2502 Cod
procedură penală care nu permite instanţei de judecată să dispună o soluţie de constatare a
încetării de drept a măsurilor asiguratorii ca urmare a depăşirii termenului de 6 luni, respectiv un
an, printre soluţiile pe care judecătorul de drepturi şi libertăţi le poate dispune în soluţionarea
contestaţiei declarate în temeiul dispoziţiilor art. 250 şi art. 2502 Cod procedură penală este
neconstituţională.
Suspectul, prin apărător, a arătat faptul că normele penale sunt de strictă interpretare,
astfel că normele juridice penale nu pot fi nici extinse dar nici restrânse prin interpretare, motiv
pentru care intervenţia instanţei de contencios constituţional este imperativă întrucât această
soluţie legislativă are repercursiuni directe atât asupra dreptului individual de proprietate
prevăzut de dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţia României cât şi cu privire la dispoziţiile
art. 1 alin. (3) şi (5), art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

4
 Încheiere finală (dezinvestire) din 09.12.2021, cod RJ 82g8d8279
(https://rejust.ro/juris/82g8d8279)
Analizând excepția de neconstituționalitate invocată prin prisma condițiilor de
admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992, republicată, judecătorul de
drepturi şi libertăţi reține următoarele:
Pentru a putea fi considerată o veritabilă excepție de neconstituționalitate, orice excepție
de neconstituționalitate trebuie să cuprindă în structura sa intrinsecă 3 elemente și anume: textul
contestat din punct de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat din
Constituție și motivarea de către autorul excepției de neconstituționalitate a contrarietății dintre
cele două texte. Ultima condiție nu este una sine qua non, excepţia fiind totuşi admisibilă dacă se
poate deduce o critică minimă de neconstituţionalitate.
În cauză, autorul excepţiei a contestat din punctul de vedere al constituționalității
dispoziţiile art. 2502 Cod procedură penală, apreciind că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3)
şi (5), art. 21 alin. (3) şi art. 44 alin. (2) din Constituţia României.
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea
Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege
sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului
şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate a fost
acordat prin lege doar anumitor subiecţi de drept care au fost expres şi limitativ prevăzuţi de alin.
(2) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 respectiv, oricăreia dintre părţile din proces, procurorului (în
cauzele la care participă), instanţei de judecată sau celei de arbitraj comercial, care pot invoca
excepția de neconstituționalitate din oficiu, iar potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, republicată, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind
neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituţionale.
Referitor la condiţiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine faptul că una dintre condițiile cerute pentru ca excepția
să fie admisibilă este ca excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața instanțelor
judecătorești sau de arbitraj comercial.
În prezenta cauză, excepția a fost ridicată în fața judecătorului de drepturi şi libertăţi din
cadrul Tribunalul #####, iar aceasta constituie o instanță în sensul art. 126 din Constituție, care
prevede că sunt instanțe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie și celelalte instanțe instituite prin lege
cât și în sensul art. 2 alin. (1) din Legea ######## privind organizarea judiciară care prevede
printre instanțele judecătorești enumerate și tribunalele.
Prin urmare judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră îndeplinită această condiție de
admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, care impune ca
excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj
comercial.
Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede ca excepția de
neconstituționalitate să fie invocată în cursul unui proces pendinte în orice tip de cauză: penală,
civilă sau contencios administrativă, și în orice fază a sa.
Aşa fiind, judecătorul de drepturi și libertăți reține că excepția de neconstituționalitate a
fost formulată în cadrul procesului penal cu nr. de dosar ####/102/2021 aflat pe rolul
Tribunalului ##### şi în consecinţă, constată îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1)

5
 Încheiere finală (dezinvestire) din 09.12.2021, cod RJ 82g8d8279
(https://rejust.ro/juris/82g8d8279)
din Legea nr. 47/1992, republicată, referitoare la formularea excepției în cadrul unui proces
pendinte.
O altă condiție de admisibilitate este ca obiectul excepției de neconstituționalitate,
respectiv actul criticat să fie un text de lege, o ordonanță simplă sau de urgență a Guvernului
României sau o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine faptul că art. 146 lit. d) din Constituţie prevede
printre atribuţiile Curţii Constituţionale, faptul că aceasta hotărăşte asupra excepţiilor de
neconstituţionalitate privind legile, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.
De asemenea, dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd
„Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind
neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluţionarea
cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”.
Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, judecătorul de cameră
preliminară reține că dispozițile contestate sunt cele ale prevederilor art. 2502 Cod procedură
penală, dispoziţii care reprezintă un act normativ emis de Parlament, astfel că este îndeplinită şi
această cerință prevăzută de către art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
O altă condiție de admisibilitate este ca legea sau ordonanța invocată ca fiind
neconstituțională să fie ,,în vigoare”.
Legile asupra cărora Curtea Constituţională exercită controlul de constituţionalitate
trebuie să fie în vigoare la data pronunţării decizie de către Curte întrucât principala funcţie a
acesteia este aceea de a asigura supremaţia Constituţiei.
Astfel, competenţa Curţii este limitată doar la verificarea stării de constituţionalitate a
sistemului normativ aflat în vigoare, iar în prezenta cauză, judecătorul de drepturi şi libertăţi
constată că legea este în vigoare, nefiind aduse modificări ulterioare momentului intrării în
vigoare și dispozițiile la care face referire autorul excepţiei nefiind abrogate. Prin urmare şi
condiţia prevăzută de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la faptul că
legea să fie în vigoare este îndeplinită.
În analiza îndeplinirii condiţiei de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992, respectiv aceea ca excepția de neconstituționalitate să fie invocată la cererea unei
părți din proces sau din oficiu de către instanța de judecată, respectiv de către procuror în cauzele
la care acesta participă, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere că excepția a fost
invocată de către suspectul ###### #####, astfel încât şi această condiție prevăzută de lege este
îndeplinită.
Cu privire la condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr.
47/1992 şi anume ca obiectul excepţiei să nu îl constituie prevederi constatate ca fiind
neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, judecătorul de drepturi şi
libertăţi constată că nu există o decizie a Curţii Constituţionale prin care aceasta să se fi admis o
excepţie de neconstituţionalitate cu privire la prevederile legale ale căror neconstituţionalitate se
invocă, astfel încât constată că şi această condiţie este îndeplinită.
În ceea ce priveşte condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, cu referire la faptul că textul din legea sau ordonanța cu privire la care s-a
invocat excepția de neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei,
judecătorul de cameră preliminară apreciază că şi această condiţie este îndeplinită.

6
 Încheiere finală (dezinvestire) din 09.12.2021, cod RJ 82g8d8279
(https://rejust.ro/juris/82g8d8279)
În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului ##### sub nr. de dosar ####/102/2021 la data de 23 noiembrie 2021
suspectul ###### ##### a solicitat judecătorului de drepturi şi libertăţi să constate încetată de
drept măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa nr. 47/D/P/2016 din data de 28
noiembrie 2019 a DIICOT Serviciul Teritorial Târgu ##### şi menţinută prin Ordonanţa nr.
##/P/2021 a DNA Serviciul Teritorial Târgu ##### din data de 09 noiembrie 2021, comunicată
la data de 18 noiembrie 2021.
În ceea ce priveşte legătura dintre prevederea legală a cărei neconstituţionalitate se invocă
de către suspectul ###### ##### şi modul de soluţionare a cauzei, aceasta trebuie să fie evidentă
şi de natură a produce consecinţe directe asupra soluţiei ce urmează a fi dată în cauză, în
eventualitatea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că excepţia invocată are în vedere dispozițiile
art. 2502 Cod procedură penală, potrivit cărora în tot cursul procesului penal, procurorul,
judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de
6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care
au determinat luarea sau menţinerea măsurii asiguratorii, dispunând după caz, menţinerea,
restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art.
250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător, astfel că dacă s-ar admite excepţia de
neconstituţionalitate, judecătorul de drepturi şi libertăţi ar putea să constate încetarea de drept a
măsurii asiguratorii dispuse, așadar excepţia invocată are legătură cu rezolvarea cauzei.
Având în vedere toate aceste considerente, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că
sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992,
republicată în ceea ce priveşte sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de
neconstituţionalitate invocată de suspectul ###### ##### având ca obiect dispoziţiile art. 2502
Cod procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizarea Curții Constituționale se dispune de
către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va
cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de
dovezile depuse de părţi.
Opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi este în sensul caracterului neîntemeiat al
excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 2502 Cod procedură penală.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată faptul că în susţinerea neconstituţionalităţii
dispoziţiilor art. 2502 Cod procedură penală, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie potrivit cărora România este stat de drept,
democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera
dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în
spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989,
şi sunt garantate, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este
obligatorie, ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, conform cărora părţile au dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, respectiv ale art. 44 alin. (2) din
Constituţie potrivit cărora proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege,
indiferent de titular.

7
 Încheiere finală (dezinvestire) din 09.12.2021, cod RJ 82g8d8279
(https://rejust.ro/juris/82g8d8279)
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2502 Cod
procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază faptul că motivele invocate nu
privesc o problemă de constituţionalitate.
Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine faptul că dispoziţiile art. 2502 Cod
procedură penală prevăd în mod expres soluţiile pe care judecătorul de drepturi şi libertăţi,
judecătorul de cameră preliminară sau instanţa le poate dispune cu ocazia verificării măsurilor
asiguratorii, respectiv menţinerea, restrângerea, extinderea, respectiv ridicarea măsurii
asiguratorii dispuse, iar argumentele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se
referă la faptul că dispoziţiile de lege criticate nu includ şi soluţia de încetare de drept a măsurii
asiguratorii ca urmare a depăşirii termenului de 6 luni, respectiv un an, aşadar, vizează o
omisiune de reglementare, aspect care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru toate aceste considerente, examinând excepția de neconstituționalitate invocată,
judecătorul de drepturi şi libertăţi, apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art.
29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, în ceea ce priveşte sesizarea Curţii
Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de suspectul ###### ##### având
ca obiect dispoziţiile art. 2502 Cod procedură penală, motiv pentru care în conformitate cu
prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 147/1992 va dispune sesizarea Curţii Constituţionale
pentru a se pronunţa asupra excepţiei invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE

În temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr.47/1992 republicată admite cererea de sesizare a
Curții Constituţionale.
Sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
2502 Cod procedură penală, raportată la art. 1 alin. (3) şi (5), art. 21 alin. (3) şi art. 44 alin. (2)
din Constituţia României, invocată de suspectul ###### #####, născut la data de ## ##### ####,
domiciliat în Budapesta, ###### ###### ### #, ### #, ### ##, CI PA BD 4609268, cu domiciliul
procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la SCA ###### & Asociaţii, cu sediul
în ########## #########, strada ##### ######### nr. 201, Globalworth Tower, ### ##, sector
2, în cauza ce face obiectul dosarului nr. ####/102/2021, aflat pe rolul Tribunalului #####.
Pronunţată în camera de consiliu, azi, 09 decembrie 2021.

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI, GREFIER,

####### ###### ###### ###### ##### #####

Redactat/tehnoredactat/CRG/2 ex./09.12.2021