Hotarâre nr. 757/2022 din 08.09.

2022, cod RJ g8864d67d

(https://rejust.ro/juris/g8864d67d)

Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAPIT:2022:002.######
Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEŞTI

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DOSAR NR. ####/90/2021 DECIZIE NR. ###/R-CONT
Şedinţa publică din 08 Septembrie 2022
Curtea compusă din:
Preşedinte: ##### ##### ####, judecător
Judecător ####### ##### ######
Judecător #### ####### ######
Grefier ####### ##### #####

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de reclamantul #######

##########, CNP #############, domiciliat în ###### #######, sta #######, #######
######, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cab. av. ##### ########,
din Rm. Vâlcea, #### ######### ### ##, ####### ######, împotriva sentinţei nr. ### din 09
februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă în dosarul nr. ####/90/2021,
intimat fiind pârâtul I.G.P.R. – pentru Biroul de Poliţie Autostrada A1 #### – Nădlac, cu sediul
în Bucureşti, #### ##### #### ### #-6, sector 5.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns avocat ##### ########, pentru
recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocaţiale de la fila 5, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, achitată
conform chitanţei nr. ##########.05.2022 emisă de Comuna ####### (aflată la fila 14).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, prin care s-au evidenţiat părţile,
obiectul litigiului, stadiul procesual şi modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentantul recurentului-reclamant depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată
reprezentând onorariu avocat şi extras din forma actuală a art. 1041 din O.U.G. nr. 195/2002.
Totodată, precizează că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat sau
probe de administrat.
În raport de această susţinere, Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă
cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului ca fondat, casarea
sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării
actului administrativ atacat şi obligării pârâtului la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune
morale.
Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 Cod procedură civilă,
hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură, şi anume art. 20 şi 22 alin. 2

1
 Hotarâre nr. 757/2022 din 08.09.2022, cod RJ g8864d67d
(https://rejust.ro/juris/g8864d67d)
Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorul trebuia să insiste prin toate mijloacele legale în
vederea aflării adevărului, să prevină orice greşeală şi să aplice în mod corect legea.
În mod greşit judecătorul a reţinut că situaţiile reglementate de art. 104 alin. 1 şi 3 şi 1041
alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 s-ar exclude reciproc. Însă acest fapt ar duce la inaplicabilitatea
textului legal, iar persoanele care îndeplineau condiţiile pentru suprapunerea perioadelor de
suspendare nu ar mai avea acest beneficiu.
De asemenea, hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a
legii, şi anume a art. 1041 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Recurentul îndeplinea condiţiile pentru a i se aplica suprapunerea perioadelor de
suspendare, având în vedere că existau două procese verbale de contravenţie distincte, iar
hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate de Tribunalul Hunedoara, respectiv de Tribunalul
####, la o diferenţă de 7 zile.
Recurentul a solicitat intimatului să îi aplice legea mai favorabilă de la momentul
respectiv, în temeiul art. 15 din Constituţie.
Solicită obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de
judecata în fond şi în recurs.
C U R T E A,

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a
Civilă, la data de 13 iulie 2021, sub nr. ####/90/2021, reclamantul ####### ##########, în
contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R.- Biroul de Poliţie Autostrada A1 ####-Nădlac, a solicitat
anularea actului administrativ cu nr. 681955/22.12.2020, emis de pârât, act pe care îl consideră
nelegal şi netemeinic. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale in suma
de 50.000 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul, în esenţă, că a depus permisul de conducere la
IPJ Vâlcea - Serviciul Rutier, având in vedere ca prin Decizia civila nr. ###/20.10.2020
pronunţată de Tribunalul #### in Dosarul nr. #####/288/2019, respectiv prin Decizia civila nr.
####/13.10.2020 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. ####/288/2019, au fost
respinse in mod definitiv plângerile contravenţionale formulate de împotriva a două procese-
verbale de contravenție prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de conducere pe o
perioada de câte 90 zile in baza art. 121 alin. (1) din HG ######### coroborat cu art. 102 alin.
(3) lit. e) din OUG nr. 195/2002.
Potrivit art. 104 alin. (1) si (2) din OUG nr. 195/2002, i-au fost aprobate cererile de
reducere a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce de la 90 zile la 30 zile şi a
fost declarat admis la testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulaţie.
În continuare, a arătat că, potrivit art. 1041 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, la data de
03.12.2020 a expirat perioada de suspendare, astfel că s-a adresat I.G.P.R. - Biroul de Poliţie
Autostrada Al #### - Nădlac cu o cerere de restituire a permisului de conducere, care i-a fost
respinsa prin actul menţionat.
Consideră că în mod eronat i-a fost respinsă cererea şi plângerea prealabilă, pe motiv că
nu i-ar fi aplicabile dispoziţiile art. 1041 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, în condiţiile în care, în
speță, este vorba despre două fapte distincte, constatate si sancționate separat de doi agenți

2
 Hotarâre nr. 757/2022 din 08.09.2022, cod RJ g8864d67d
(https://rejust.ro/juris/g8864d67d)
constatatori diferiţi si prin două acte de contravenție distincte, nefiind vorba despre fapte
săvârșite în aceeaşi împrejurare.
Apreciază că, şi dacă dispoziţiile art. 104' au fost introduse în luna iulie 2019, deci după
săvârșirea primei fapte contravenţionale sancționate prin procesul verbal nr. PSBX
#########.03.2019, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României, "Legea
dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, "
Concluzionează în sensul că dispoziţiile art. 1041 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 îi sunt
aplicabile, fiind îndeplinite în mod cumulativ condiţiile necesare pentru a opera suprapunerea
perioadelor de suspendare.
Privind capătul de cerere având ca obiect obligarea paratului la plata unor daune morale,
a susţinut reclamantul că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 1357 Cod civil, întrucât,
începând cu data de 04.12.2020, permisul i-a fost reţinut in mod abuziv, astfel că nu a mai putut
exercita dreptul de a conduce, cu toate era îndreptățit la restituirea permisului de conducere,
urmând să îi fie acordate daune morale pentru perioada în care a fost lipsit de permisul de
conducere.
Prin Sentinţa civilă nr. ### din 9 februarie 2022, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a Civilă,
a respins cererea de chemare în judecată, reținând, în esență, cele ce urmează:
Analizând situaţia de fapt expusă, prin raportare la dispoziţiile art. 104 ind. 1 alin.2 din
O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data de 22.12.2020 – cea a emiterii actului atacat, la
acel moment, reclamantul nu se mai regăsea în ipoteza avută în vedere de aceste dispoziţii legale,
în condiţiile în care, anterior, în temeiul art. 104 alin. 1-3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002,
reclamantul a beneficiat deja de reducerea, de la 90 de zile, la 30 de zile, pentru fiecare sancţiune
complementară în parte, astfel cum rezultă din susţinerile ambelor părţi. A considerat instanţa de
fond că, beneficiind anterior de reducerea celor două perioade, reclamantul nu poate pretinde că
se mai regăsea, în continuare, în ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 104 ind. 1 alin.2 din
O.U.G. nr. 195/2002, astfel că nu se mai putea realiza o suprapunere a perioadelor de suspendare
dispuse pentru fiecare contravenţie în parte, textul legal invocat de reclamant având în vedere
suprapunerea perioadelor de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule de câte
90 de zile, aplicate de către agenţii constatatori pentru fiecare contravenţie în parte, ## ##
########## ## #### ########### # ########## ######## ## ######### ####### ########,
ca urmare a cererilor sale, acesta nu poate beneficia şi de suprapunerea perioadelor reduse, aşa
cum pretinde prin prezenta acţiune. S-a reţinut că dispoziţiile art. 104 ind. 1 alin. 2 din O.U.G.
nr. 195/2002, în forma în vigoare la data de 22.12.2020, sunt norme speciale de strictă
interpretare, neputând fi asimilate şi suprapuse decât perioade de suspendare dispuse de către
agenţii constatatori prin procese verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, pentru
fiecare contravenţie în parte, nu şi în cazul în care aceste perioade au fost deja reduse de către
şeful poliţiei rutiere, în condiţiile dispoziţiilor articolului anterior şi anume art. 104 din O.U.G.
nr. 195/2002.
În acest context, s-a apreciat că refuzul pârâtului de a suprapune inclusiv perioadele
reduse (ca urmare a aprobării de către şeful poliţiei rutiere a cererilor reclamantului) de
suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule este unul justificat, astfel că, în
temeiul art. 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată a fost respinsă, în
ansamblul său, ca neîntemeiată.

3
 Hotarâre nr. 757/2022 din 08.09.2022, cod RJ g8864d67d
(https://rejust.ro/juris/g8864d67d)
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat recurs reclamantul #######
##########, acesta solicitând casarea hotărârii, iar pe fond să se admită cererea de chemare în
judecată astfel cum a fost formulată.
Recursul a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și
pct. 8 Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora s-au expus următoarelor critici:
Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage
sancţiunea nulităţii.
1. În primul rând, s-a considerat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 20 şi ale
art. 22 C. pr. civ., apreciind recurentul că instanţa de fond nu a aplicat în mod corect legea,
încălcând principiul de drept "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus ", reţinând fără
temei cum că "situaţiile reglementate de art. 104 alin. (l)-(3) si art. 104' alin. (2) din OUG nr.
195/2002 s-ar exclude reciproc". Potrivit acestui principiu de drept, prin interpretare nu se poate
restrânge aplicaţia unui text care a fost formulat general, iar din reglementarea legiuitorului
cuprinsă în art. 1041 (2), nu rezulta că acest text de lege ar fi inaplicabil in situaţia celor care ar fi
beneficiat de reducerea perioadelor de suspendare prevăzuta de art. 104 alin. (2) din OUG nr.
195/2002.
2. În al doilea rând, a arătat recurentul că, potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C.
pr. civ., hotărârea va cuprinde: considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile
pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate,
motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-
au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.", însă în considerentele hotărârii,
instanţa de fond s-a mulţumit sa reia susţinerile intimatului, fără a analiza în mod pertinent
susţinerile sale, motiv pentru care soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută şi pur
formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.
Conform jurisprudenţei CEDO, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţa
internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele
esenţiale care i-au fost supuse. (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997,
Culegere de hotărâri şi decizii 1997 - VUI, p. 2.930, paragraful 60), însă prin hotărârea
pronunţată, instanţa de fond nu a analizat în mod pertinent motivele de drept invocate de către
subsemnatul.
Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de
drept material.
Subsumat acestui motiv, a arătat recurentul că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond
a încălcat dispoziţiile art. 1041 alin. (2) din OUG nr. 195/2002. potrivit cărora "Când o persoana
căreia i-a fost reţinut permisul de conducere pentru o faptă prevăzută cu suspendarea exercitării
dreptului de a conduce săvârşeşte, în perioada în care are drept de circulaţie, o nouă contravenţie
pentru care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce, se aplică suprapunerea
perioadelor de suspendare dispuse pentru fiecare contravenţie."
Arată că, după cum se poate observa din probatoriul administrat în cauză, s-a aflat în
situaţia reglementată de dispoziţiile mai sus menţionate, motiv pentru care se impunea ca
intimatul sa facă aplicarea suprapunerii perioadelor de suspendare dispuse pentru fiecare
contravenţie. Apreciază că nu poate fi primit argumentul invocat de intimat şi reţinut de către
instanţa de fond în sensul că nu i se pot aplica dispoziţiile art. 104' alin. (2) din OUG nr.

4
 Hotarâre nr. 757/2022 din 08.09.2022, cod RJ g8864d67d
(https://rejust.ro/juris/g8864d67d)
195/2002, întrucât ar fi beneficiat de reducerea perioadelor de suspendare în baza art. 104 alin.
(l)-(3) din OUG nr. 195/2002, o asemenea distincţie nefiind prevăzută de legiuitor.
Apreciază a fi evident ca s-a adăugat la lege, reținându-se fără temei că situaţiile
reglementate de art. 104 alin. (l)-(3) şi art. 1041 alin. (2) s-ar exclude reciproc, fiind astfel
încălcat principiul de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus ".
În alte cuvinte, generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării
lui, fără a se introduce distincţii pe care textul respectiv nu le conţine, motiv pentru care apreciez
ca soluţia instanţei de fond este nelegala si lipsita de temei.
A propus recurentul proba cu înscrisuri, cât şi alte probe care se dovedesc necesare pentru
dezlegarea cauzei.
Cererea de recurs a fost legal timbrată (f. 14).
Intimatul Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea nu a depus întâmpinare.
La termenul fixat pentru judecată, constatându-se regularitatea formală a recursului,
acesta a fost reținut spre soluționare.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate şi cu regulile de drept
aplicabile, Curtea constată recursul ca nefiind fondat, urmând a fi respins, pentru considerentele
ce succed:
Cu titlu preliminar, se constată că recurentul a expus critici pe care le-a încadrat în
motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și pct. 8 Cod procedură civilă, precum
și critici referitoare la motivarea hotărârii atacate, încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut
la pct. 6 al aceluiași articol și alineat.
Criticile referitoare la motivarea sentinței sunt limitate la redarea textului art. 425 alin. 1
lit. b) Cod procedură civilă și la susținerea recurentului potrivit căreia, în considerentele
hotărârii, instanța de fond s-a mulțumit să reia susținerile intimatului, fără a analiza în mod
pertinent susținerile sale și motivele de drept pe care le-a invocat.
Criticile sunt vădit nefondate, Curtea constatând că instanța de fond a procedat la o
analiză efectivă a cauzei.
Astfel, situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate, a fost analizată prin
raportare la dispozițiile art. 1041 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 R,
în forma de la data emiterii actului atacat – 22 decembrie 2020, instanţa de fond reținând și
explicând faptul că reclamantul, la acea dată, nu se mai afla în ipoteza avută în vedere de
dispoziţiile legale invocate, întrucât, fiind norme speciale de strictă interpretare, dispoziţiile art.
104 ind. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 nu pot fi temei pentru suprapunere decât în legătură cu
perioade de suspendare dispuse de către agenţii constatatori prin procese verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor, pentru fiecare contravenţie în parte, nu şi în cazul în care aceste
perioade au fost deja reduse de către şeful poliţiei rutiere, în condiţiile dispoziţiilor articolului
anterior, cu referire la art. 104 din O.U.G. nr. 195/2002.
Pârâtul, prin apărările formulate, a susținut că „Prin adresa nr. 858544/14.01.2021 Biroul
de Poliţie Autostrada Al #### - Nădlac a informat petentul cu privire la imposibilitatea restituirii
permisului de conducere, motivând că perioadele de suspendare au fost stabilite distinct şi vor
curge succesiv, fiind aplicate în împrejurări separate, de doi agenți constatatori diferiţi. Astfel, se
vor menține dispoziţiile actului administrativ nr. 681955/22.12.2020, astfel că acesta nu va fi
revocat, înlocuit sau modificat.”.

5
 Hotarâre nr. 757/2022 din 08.09.2022, cod RJ g8864d67d
(https://rejust.ro/juris/g8864d67d)
Suprapunând considerentele instanței de fond și argumentele expuse de autoritatea
publică pârâtă, se constată că instanței de fond nu îi poate reproşată preluarea, fără un examen
propriu, a susținerilor autorității, și nici neanalizarea susținerilor și motivelor de drept invocate
de reclamant.
În continuare, Curtea constată că, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488
alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, recurentul critică hotărârea atacată invocând încălcarea art. 20
și art. 22 Cod procedură civilă, în sensul că „instanța de fond nu a aplicat în mod corect legea,
încălcând principiul de drept ubi lex non distingent nec nos distingere debemus.
Critica trebuie subsumată, însă, motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod
procedură civilă, potrivit cu care casarea poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; pentru a se reține astfel, Curtea a
observat că această critică se referă la modul în care instanța de fond a interpretat și aplicat în
cauză prevederile art. 1041 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002,
argumentele prezentate fiind reiterate și în susținerea referitoare la acest motiv de nelegalitate.
Astfel, în dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de
procedură civilă, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond pentru încălcarea art. 1041 alin.
2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, apreciind că nu poate fi primit
argumentul invocat de intimat și reținut de către instanța de fond, în sensul că nu se aplică
dispozițiile art. 1041 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 întrucât a
beneficiat de reducerea perioadelor de suspendare, conform art. 104 alin. 1-3 din același act
normativ, iar o asemenea distincție nu este prevăzută de legiuitor. Apreciază a fi evident ca s-a
adăugat la lege, reținându-se fără temei că situaţiile reglementate de art. 104 alin. (l)-(3) şi art.
1041 alin. (2) s-ar exclude reciproc, fiind astfel încălcat principiul de drept "ubi lex non
distinguit, nec nos distinguere debemus ".
Critica este nefondată, astfel cum se va demonstra în continuare.
Analiza acestei critici trebuie să aibă ca punct de plecare ideea că, în cazul săvârșirii în
mod repetat a contravențiilor de către un titular de permis de conducere, sistemul de sancționare
are ca finalitate descurajarea ,,recidivei”, adică a săvârşirii din nou a unei contravenţii, după ce a
fost aplicată sancţiunea pentru o contravenţie săvârşită anterior, nefiind de conceput că o
reglementare în această materie ar avea un scop contrar.
Recurentul se află într-o astfel de ipoteză, acesta săvârşind, la un interval de aproximativ
5 luni (în martie şi în august 2019), două contravenţii care au atras sancţiunea complementară a
suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, procesele-verbale prin care s-
au aplicat aceste sancţiuni fiind menţinute prin respingerea definitivă a plângerilor
contravenţionale formulate împotriva lor.
După finalizarea proceselor contravenţionale, la data de 3 noiembrie 2020, recurentul a
predat permisul de conducere, solicitând restituirea lui la data de 4 decembrie 2020, apreciind că,
prin expirarea perioadei de suspendare, sancţiunea a fost executată.
Perioada de suspendare a fost calculată de recurent prin suprapunerea perioadelor de
suspendare de câte 30 de zile, rezultate în urma reducerii perioadelor de suspendare dispuse de
agenţii constatatori, reducerea fiind acordată de la 90 la 30 de zile.
Recurentul consideră că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normei de drept
material invocate - art. 1041 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002,

6
 Hotarâre nr. 757/2022 din 08.09.2022, cod RJ g8864d67d
(https://rejust.ro/juris/g8864d67d)
înţelegând că prin sentinţa atacată s-a reţinut excluderea aplicării acestor dispoziţii doar pentru că
a beneficiat de reducerea reglementată de art. 104 din același act normativ.
Însă, instanţa de fond, prin referirea la reducerea perioadelor de suspendare, a subliniat că
recurentul, la momentul depunerii cererii de restituire a permisului – 20 decembrie 2020, nu mai
putea beneficia de suprapunerea perioadelor de suspendare, întrucât nu se mai încadra în ipoteza
legii.
Aşadar, în circumstanţele cauzei, împrejurarea că recurentul a beneficiat de reducerea
perioadelor de suspendare nu interesează decât sub aspect temporal, al momentului la care,
potrivit legii, poate interveni, acest moment fiind relevant pentru a se înţelege raţionamentul
instanţei de fond, momentele la care pot interveni reducerea sau suprapunerea perioadelor de
suspendare fiind diferite.
Astfel, reducerea perioadei de suspendare este situată la un moment ulterior încheierii
procesului-verbal de contravenţie prin care s-a aplicat sancţiunea suspendării, diferit de
momentul la care poate interveni suprapunerea perioadelor de suspendare dispuse, acesta fiind
chiar cel al încheierii procesului-verbal de contravenţie.
Pentru a se reţine astfel, au fost avute în vedere condiţiile legale ale fiecărei măsuri.
Potrivit art. 1041 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, când o
persoană căreia i-a fost reţinut permisul de conducere pentru o faptă prevăzută cu suspendarea
exercitării dreptului de a conduce săvârşeşte, în perioada în care are drept de circulaţie, o nouă
contravenţie pentru care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce, se aplică
suprapunerea perioadelor de suspendare dispuse pentru fiecare contravenţie.
Forma actuală a textului redat este următoarea: Când o persoană căreia i-a fost reţinut
permisul de conducere pentru o faptă prevăzută cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce
săvârşeşte, în perioada în care are drept de circulaţie, o nouă contravenţie pentru care se dispune
suspendarea exercitării dreptului de a conduce, perioadele de suspendare dispuse se execută
distinct, fără a se suprapune.
Potrivit art. 104 din acelaşi act normativ, în partea relevantă pentru cauză, perioada de
suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce, la cererea titularului, dacă sunt
îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: a) a fost declarat admis la testul de verificare a
cunoaşterii regulilor de circulaţie; b) a obţinut permisul de conducere cu cel puţin un an înainte
de săvârşirea faptei.
Trebuie observat că, prin textul art. 1041 alin. 2 din actul normativ incident, introdus prin
Legea nr. 130/2019, având forma de la data cererii de aplicare a acestuia, legiuitorul a avut în
vedere etapa de aplicare a sancţiunii contravenţionale complementare constând în suspendarea
dreptului de a conduce, adică momentul încheierii procesului-verbal de contravenţie, iar nu
ulterior, când acesta poate fi contestat sau, după caz, pus în executare.
Diferit, reducerea perioadelor de suspendare, poate interveni numai după momentul
încheierii procesului-verbal de contravenţie, când sancţiunea complementară este deja aplicată,
astfel cum rezultă şi din expunerea de motive a Legii nr. 130/2019, conform căreia, prin
instituirea mecanismului de reducere a perioadelor de suspendare a exercitării dreptului de a
conduce, se acordă posibilitatea cetăţenilor de a-şi recupera, în anumite condiţii, dreptul de a
conduce/permisul, pentru anumite fapte, limitativ prevăzute de lege, degrevând instanţele de
judecată de plângeri contravenţionale.

7
 Hotarâre nr. 757/2022 din 08.09.2022, cod RJ g8864d67d
(https://rejust.ro/juris/g8864d67d)
În fine, forma actuală a prevederilor art. 1041 alin. 2 din actul normativ incident, se
referă, în mod evident, la etapa de executare a sancţiunilor complementare aplicate pluralităţii de
contravenţii, astfel că, în raportul dintre forma anterioară şi forma actuală a textului legal, este
exclusă incidenţa principiului aplicării legii contravenţionale mai favorabile. Principiul aplicării
legii contravenţionale mai favorabile nu este incident nici în raport cu împrejurarea că
reglementarea mai favorabilă a intervenit după săvârşirea primei contravenţii pentru care a fost
sancţionat recurentul, pentru bunul motiv că momentul la care reglementarea putea fi aplicată,
acela al încheierii procesului-verbal de aplicare a sancţiunii contravenţionale, se epuizase.
Pentru motivul în urmă enunţat nu poate fi primită nici critica potrivit căreia instanţa de
fond a încălcat principiul de interpretare a legii ubi lex non distinguit, nec nos distinguere
debemus, întrucât respingerea acțiunii a fost determinată de neîndeplinirea condiţiilor prescrise
de art. 1041 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, situaţia de fapt dedusă
judecăţii neputând fi încadrată în ipoteza normei juridice.
Este adevărat că, potrivit principiului de drept pretins încălcat, prin interpretare nu se
poate restrânge aplicaţia unui text care a fost formulat general, iar din reglementarea legiuitorului
cuprinsă în art. 1041 alin.2 nu rezultă, în mod expres, că acest text de lege ar fi inaplicabil în
situaţia celor care ar fi beneficiat de reducerea perioadelor de suspendare prevăzuta de art. 104
alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Dar, în raport cu considerentele expuse, nici nu era necesar ca legiuitorul să distingă în
mod expres ipotezele reglementate, distincţia fiind implicită, rezultând din condiţiile de aplicare
a fiecăruia dintre măsurile legale în discuţie, condiţii ce implică etape diferite ale răspunderii
contravenționale – angajarea răspunderii şi executarea sancţiunii.
În acest sens a fost şi raţionamentul instanţei de fond, acela că, la momentul la care
recurentul a solicitat restituirea permisului de conducere, nu se mai afla în ipoteza avută în
vedere de dispoziţiile legale invocate, întrucât, fiind norme speciale de strictă interpretare,
dispoziţiile art. 1041 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu pot fi temei
pentru suprapunere decât în legătură cu perioade de suspendare dispuse de către agenţii
constatatori prin procese verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, pentru fiecare
contravenţie în parte, adică la momentul încheierii procesului-verbal, nu şi în cazul în care aceste
perioade au fost deja dispuse şi, ulterior, reduse în condiţiile art. 104 din acelaşi act normativ.
De aceea, se reține că instanța de fond nu a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.
1041 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, reținând în mod legal că
refuzul de restituire a permisului de conducere nu este unul nejustificat.
Raportat la considerentele expuse, reținând a nu fi incidente motivele de casare invocate,
Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de
reclamant, ca nefondat în raport cu criticile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul ####### ##########, CNP

#############, cu domiciliul în Comuna #######, ### ######## Judeţul Vâlcea, cu domiciliul

8
 Hotarâre nr. 757/2022 din 08.09.2022, cod RJ g8864d67d
(https://rejust.ro/juris/g8864d67d)
ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cab. av. ##### ########, din Rm. Vâlcea, ####
########## ### ##, Judeţul Vâlcea, împotriva Sentinţei nr. ### din 09 februarie 2022,
pronunţate de Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. ####/90/2021, intimat fiind
pârâtul I.G.P.R. – pentru Biroul de Poliţie Autostrada A1 #### – Nădlac, cu sediul în ####
##### ##### ### #-6, Sector 5, Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în ședința publică de azi, 8 septembrie 2022, la Curtea de Apel Piteşti, Secţia
a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Preşedinte,
##### ##### ####
Judecător,
####### ##### ######
Judecător,
#### ####### ######

Grefier,
####### ##### #####

#### 09 Septembrie 2022

Red./Tehnored. – EMS/ 15 septembrie 2022
Judecător fond:.Chelcea ##########