Hotarâre-13 10 2022-399868e5e

Hotarâre nr. 794/2022 din 13.10.
2022, cod RJ 399868e5e

(https://rejust.ro/juris/399868e5e)
Cod ECLI ECLI:RO:TBNMT:2022:026.######

DOSAR NR. ####/103/2022 Anulare act administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL NEAMŢ
SECŢIA A II A CIVILĂ
DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
SENTINŢA CIVILĂ NR. ### C
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2022
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: ####### ########## - JUDECĂTOR
#### ####### - GREFIER
Se examinează cauza civilă formulată de către reclamantul #### ######, CNP –

#############, domiciliat în Piatra Neamţ, Bulevardul Republicii, nr.27, #### ###, scara F,
apartament 70, ####### #####, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la
biroul avocatului ##### ####### din Piatra Neamţ, Bulevardul 9 Mai, nr.25, #### ##, scara A,
apartament 2, ####### #####, în contradictoriu cu pârâţii INSPECTORATUL DE POLIŢIE
JUDEŢEAN BACĂU, cu sediul în Bacău, strada Al.Tolstoi, nr.2, ####### #####, şi
INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI NEAMŢ, cu sediul în Piatra Neamţ,
Bulevardul ######, nr.31, ####### #####, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, care învederează că:
- procedura de citare este legal îndeplinită cu părţile;
- cauza se află la primul termen de judecată;
Instanţa, verificându-şi competenţa, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, constată că,
în temeiul art. 1,8,10 din Legea 554/2004, este competentă material şi teritorial să soluţioneze
prezenta cauză.
Instanţa, nemaifiind de formulat alte cereri, de invocat excepţii sau de propus probe,
constată cauza în stare de judecată şi reţine dosarul în pronunţare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul #### ###### în

contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ şi Inspectoratul de Poliţie
Judeţean Bacău, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea
dispoziției cu nr. 121166/26.06.2022 şi obligarea pârâtului I.P.J. Neamţ la eliberarea permisului
de conducere al reclamantului, în cauză fiind împlinit termenul de 30 de zile pentru care a fost
suspendat dreptul de a conduce.
În fapt, reclamantul a fost sancționat prin procesul-verbal ##### #### ### ######. la
data de 21.02.2021 cu suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile. Împotriva acestui
1
Hotarâre nr. 794/2022 din 13.10.2022, cod RJ 399868e5e
proces-verbal a formulat plângere contravențională, care a fost respinsă definitiv de către
Tribunalul Bacău, la data de 17.05.2022, în dosarul cu nr. ####/180/2021.
La data de 09.06.2022, a predat permisul de conducere, în vederea operării sancțiunii
suspendării dreptului de a conduce. Ulterior, la 16.06.2022 a susținut testul de verificare a
cunoștințelor regulilor de circulație, pe care l-a promovat.
Ulterior, pentru a beneficia de reducerea duratei suspendării de la 90 de zile la 30 de zile,
a trimis cerere, prin e-mail, la I.P.J. Bacău, prin care a solicitat reducerea perioadei de
suspendare, cerere care a şi fost aprobată, însă circumstanțiat. Astfel, i s-a comunicat telefonic că
cererea a fost soluționată prin dispoziția cu nr. 121166/26.06.2022, iar perioada de reducere va fi
de la 90 de zile, la 60 de zile, și nu la 30 cum a solicitat expres în cerere, urmând ca la data de
08.08.2022 să ridice permisul. Acest act nu i-a fost comunicat în scris. În mod legal, la data de
10.07.2022 ar fi trebui să poată ridica permisul.
La data de 28 ianuarie, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr.
89/28.1.2022, Ordonanţa nr. 1 din 27 ianuarie 2022, pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Conform art. 104, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2022, în forma avută la data săvârșirii
contravenției - perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de
zile, la cererea titularului, dacă a fost declarat admis la testul de verificare a cunoașterii regulilor
de circulație. Ulterior, la data de 28 ianuarie, articolul 104 a fost modificat având următoarea
formă - „la cererea titularului permisului de conducere, perioada de suspendare a exercitării
dreptului de a conduce aplicată pentru săvârșirea unor contravenții se reduce cu o treime, de către
șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București pe raza căreia a fost săvârșită fapta
ori de către șeful poliției rutiere din Inspectoratul General al Poliției Române”.
Pe fondul noilor modificări intervenite în materie rutieră, serviciile rutiere județene, au
aplicat diferit noile norme. Astfel, în anumite județe s-a optat pentru aplicarea legii în forma
avută la data formulării cererii de reducere a duratei suspendării, alte servicii aplicând corect
legea în vigoare la data săvârșirii contravenției.
Reclamantul depinde de permisul de conducere, mărirea duratei suspendării de la 30 de
zile la 60 de zile, producându-i mari inconveniente. În acest sens, în lipsa permisului de
conducere este în imposibilitatea de a-şi exercita corespunzător atribuțiile de serviciu. Este
avocat în cadrul Baroului Neamț, iar activitatea profesională, presupune deplasări săptămânale,
la penitenciarele din județele vecine (arestul preventiv din ####### ##### ##### ######), și la
Curtea de Apel Bacău.
Așadar, dublarea perioadei suspendării, în ciuda susținerii testului de verificare a
cunoștințelor, îi creează mari inconveniente, mai ales în plan profesional.
Sediul materiei cu privire la aplicarea normei juridice în timp este în primul rând art. 78
din Constituția României, potrivit căruia legea, în sens larg, intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. În acest
sens sunt și dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/20002 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările
ulterioare. În acord cu normele de ordine constituțională, art. 6 alin. (1) din Legea nr. #########
privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că legea
2
civilă se aplică în intervalul de timp cuprins între data intrării în vigoare și data ieșirii sale din
vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
Totodată, trebuie reținut faptul că principiul neretroactivității a devenit, prin inserarea în
Constituția României din 1991 a art. 15 alin. (2), potrivit căruia „Legea dispune numai pentru
viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, un principiu
constituțional. Astfel, neretroactivitatea legii, ca principiu constituțional, este obligatorie,
pentru toate ramurile de drept, fără excepție, nu numai pentru acelea care îl prevăd explicit. În
afara excepției stabilite prin Constituție, care privește legea penală sau contravențională mai
favorabilă, nicio altă excepție nu poate aduce limitări acestui principiu constituțional, iar acele
prevederi contrarii trebuie a fi considerate neconstituționale și atacate pe căile controlului de
neconstituționalitate. Acest principiu se prezintă ca o garanție fundamentală a drepturilor
constituționale, îndeosebi a libertății și siguranței persoanei. Așa cum se reține în literatura
juridică, principiul neretroactivității legii civile constă în aceea că legea civilă se aplică numai
situațiilor juridice care iau naștere după intrarea ei în vigoare, aplicându-se doar pentru viitor, nu
si pentru trecut.
În atare context, solicită să se constate că este nelegală aplicarea unor modificări
legislative care nu erau în vigoare la data nașterii situației juridice, respectiv la data comiterii
contravenției.
În plus, raportat la data săvârșirii contravenției, solicită instanței să constate ca fiind
nelegală aplicarea retroactivă de către pârâtă a modificărilor intervenite la data de 27.01.2022,
noile dispoziții agravând situația reclamantului, contrar celor statuate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, în aplicarea art. 7 din Convenție, respectiv cu privire la neretroactivitatea
legii penale mai grave.
Curtea, în repetate rânduri a statuat că o contravenție rutieră sancționată prin proces-
verbal, constituie o acuzație în materie penală.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, ##### # ### ##, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei
(10.12.1982, ##### # ### ##, pag. 18) Curtea a arătat ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin
„acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se
referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei
faptei penale”.
Fără îndoială, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o
„acuzație” în sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la
o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în mod constant că pentru a
determina dacă o contravenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul
Convenției sunt necesare a fi avute în vedere trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția
aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura şi gradul de
severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si
obiectul art. 6 din Convenție.
În orice caz, în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului
respondent au numai valoare relativa în ceea ce privește primul criteriu (Kadubekvs. Slovakia,
1998).
3
Celelalte două criterii urmează a fi cercetate alternativ iar nu cumulativ. În examinarea
acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devină aplicabil este suficient ca fapta sa
fie prin natura sa «penală» din punct de vedere al Convenției, sau să expună persoana vizată unei
sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei «penale».
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal
contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
Analizând „natura faptei”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu
împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau
menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni. Curtea a reținut în mod constant că,
„în principiu, Convenția nu se opune tendinței de «dezincriminare» existente în statele membre
ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, aceste fapte intră, în principiu, sub incidența art. 6 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”(Ozturk contra
Germaniei, Hot. Din 21 februarie1994).
În ceea ce privește criteriul „natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate” Curtea a
avut în vedere faptul că amenda contravențională, nu este gândită să asigure o reparație
pecuniară a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant
caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Mai mult, sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci
se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii,
ceea ce conferă faptei natură penală. în aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între
infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție, toate având „caracter
penal”.
Cuantumul redus al amenzii nu ar putea constitui un criteriu în favoarea caracterului «ne-
penal» al contravenției, urmând a fi apreciat prin raportare la veniturile contravenientului.
(Ziliberberg vs. #######)
Ceea ce se ia în considerare sub acest aspect este sancțiunea aplicabilă iar nu cea efectiv
aplicată (Engel vs. Olanda). Scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană
a drepturilor omului, în sensul că noțiunea de „acuzație în materie penală” include și domeniul
contravențional, a fost acela de a asigura aceeași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea
unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong și Lonnroth contra
Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi
dintre acestea prezumția de nevinovăție instituita prin art. 6.2 din Convenție (###### contra
României, 04.10.2007).
Nu este lipsit de interes faptul că în cauza ###### c. României Curtea a statuat că, deși
dezincriminarea în sine nu pune nici o problemă pe tărâmul Convenției, lipsirea celor acuzați de
săvârșirea unor fapte ilicite de garanțiile fundamentale, menite să-i protejeze împotriva
arbitrariului celor chemaţi să constate caracterul ilicit al acestor fapte şi să restabilească
echilibrul între autoritățile cu atribuții în constatarea acestora şi cei bănuiţi că le-ar fi săvârşit
constituite o problemă ce intră sub incidența art. 6 din Convenție.
Concluzionând, prin aplicarea criteriilor dezvoltate de jurisprudența Curții, procesul-
verbal de contravenție apare ca reprezentând o „acuzație în materie penală”, această concluzie
atrage aplicabilitatea garanțiilor prevăzute de art. 7 din Convenție.
4
Art. 7 interzice în mod absolut aplicarea retroactivă a dreptului penal și implicit al celui
contravențional, atunci când se face în dezavantajul persoanei în cauză [Del Rio Prada împotriva
Spaniei (MC), pct. 116; Kokkinakis împotriva Greciei, pct. 52]. Principiul neretroactivității legii
penale se aplică atât dispozițiilor care definesc infracțiunile [Vasiliauskas împotriva Lituaniei
(MC), pct. 165–166], cât și celor care stabilesc pedepsele (Jamil împotriva Franței, pct. 34–36;
M. împotriva Germaniei, pct. 123 și 135–137; Gurguchiani împotriva Spaniei, pct. 32–44). Chiar
și după pronunțarea unei pedepse definitive sau în timpul executării acesteia, interzicerea
retroactivității pedepselor împiedică legiuitorul, autoritățile administrative sau instanțele să
redefinească retroactiv și în defavoarea condamnatului întinderea pedepsei impuse [Del Rio
Prada împotriva Spaniei (MC), pct. 89, privind o pedeapsă de 30 de ani de închisoare care, prin
efectul unui reviriment jurisprudențial, nu mai era susceptibilă de nicio reducere pentru munca
depusă în detenție, deși, la momentul în care persoana în cauză a săvârșit infracțiunile, pedeapsa
maximă de 30 de ani de închisoare trebuia înțeleasă ca o pedeapsă autonomă căreia i se aplicau
reducerile pentru munca depusă în detenție].
În lumina dispozițiilor constituționale și a celor statuate de Curte, solicită obligarea
pârâtei să restituie permisul, termenul de 30 de zile, prevăzut de legislația în vigoare, la
momentul săvârșirii contravenției fiind împlinit.
În drept, se invocă dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulația pe drumurile publice și ale art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.
15 și 78 din Constituție.
În apărările formulate, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bacău a depus
întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată..
Se arată că prin dispoziția nr. 121166 din 26.06.2022 emisă de Serviciul Rutier s-a dispus
reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile
publice la o perioadă de 60 de zile. Dispoziția a cărei anulare se cere a fost dispusă în mod legal
și întrunește toate condițiile cerute de lege pentru valabilitate. În fapt, la data de 21.02.2021,
reclamantul a fost depistat în trafic, pe raza județului Bacău, încălcând prevederile an. 49 alin.
(1) din O.U.G. nr. 195/2002 R. Conducătorul auto a fost sancționat contravențional prin
procesul-verbal ##### #### ### ###### din data de 21.02.2021.
Petentul a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și
sancționare a contravenției seria PBCW, nr. 137576/21.02.2021 emis de I.P.J. Bacău, care a
făcut obiectul dosarului civil nr. ####/180/2021, soluționat definitiv, prin Decizia civilă nr. ###
din data de 17.05.2022 emisă de Tribunalul Bacău, cu următoarea soluție: „Respinge ca
plângerea formulată de petentul #### ######, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Bacău-
Serviciul Rutier, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor #####
#### #########/21.02.2021, ca neîntemeiată. Respinge apelul formulat de apelantul ####
######. Definitivă.”
După soluționarea dosarului cu nr. de mai sus, la data de 09.06.2022, reclamantul a
predat permisul de conducere, iar suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule a
fost implementată de Serviciul Rutier Bacău, pentru 90 zile, începând cu data de perioada
10.06.2022, conform art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 R.
Potrivit prevederilor art. 104 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 R. „(1) La cererea
titularului permisului de conducere, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce
5
aplicată pentru săvârșirea unor contravenții se reduce cu o treime, de către șeful poliției rutiere a
județului sau a municipiului București pe raza căreia a fost săvârșită fapta ori de către șeful
poliției rutiere din Inspectoratul General al Poliției Române, după caz, dacă sunt îndeplinite,
cumulativ, următoarele condiții: a) a fost declarat admis la testul de verificare a cunoașterii
regulilor de circulație; b) a obținut permisul de conducere cu cel puțin un an înainte de săvârșirea
faptei.”
Conform art. 106^2 din O.U.G. nr. 195/2002” (1) Testul de verificare a cunoașterii
regulilor de circulație se susține, potrivit art. 106 sau 106^1, la orice serviciu al poliției rutiere.”
În urma susținerii testului de verificare a cunoașterii regulilor de circulație, șeful
Serviciului Rutier Bacău a dispus reducerea perioadei de suspendare cu o treime, fapt susținut
prin raportul nr. ##########.06.2022 privind rezultatul verificării solicitării adresate de numitul
#### ######.
Față de susținerile petentului, fapta la care se face referire a fost constatată pe raza
județului Bacău, reducerea suspendării a fost dispusă, în mod corect, de către șeful Serviciului
rutier Bacău.
Analizând prevederile Ordonanței Guvernului nr. 1/2022 pentru modificarea și
completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile
publice, se poate constata că prin acestea instituția reducerii unei perioade de suspendare a
exercitării dreptului de a conduce a fost redefinită în integralitate. Normele care o reglementează
sunt norme de drept public (administrativ), vizând un interes general, de imediată aplicare în
lipsa unor norme tranzitorii.
Totodată, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României: „Legea dispune numai
pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Astfel, neretroactivitatea legii, ca principiu constituțional, este obligatorie pentru toate
ramurile de drept, fără excepție, nu numai pentru acelea care îl prevăd explicit.
Principiul neretroactivității legii constă în aceea ca legea se aplică numai situațiilor
juridice care iau naștere după intrarea în vigoare, aplicându-se doar pentru viitor, nu și pentru
trecut. Cu privire la acest aspect, se invocă asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe
drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor
participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor
legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Reclamantul a depus cererea de reducere a perioadei de suspendare pe 16.06.2022, când
erau în vigoare noile prevederi ale O.U.G. 195/2002 RMCU, fapt pentru care nu se poate aplica
principiul legii mai favorabile.
Instituția reducerii vizează anumite sancțiuni contravenționale complementare, aplicate
printr-un proces-verbal de constatare a contravenției și sancționare a contravenției.
Aprobarea cererii de reducere a unei perioade de suspendare a exercitării dreptului de a
conduce impune și îndeplinirea cumulativă a unor condiții particulare, respectiv solicitantul să nu
fie începător ca și conducător de vehicul și să fie declarat admis la un test de verificare a
cunoașterii regulilor de circulație la data solicitării
Astfel, chiar dacă sancțiunea contravențională complementară a cărei reducere se cere se
încadrează între acelea care fac obiectul unei reduceri, neîndeplinirea oricăreia dintre cele două
condiții particulare conduce la respingerea cererii
6
Ca atare, instituția reducerii nu ar putea constitui un mijloc de individualizare a sancțiunii
contravenționale complementare prevăzute de legislația rutieră, întrucât admiterea unei astfel de
ipoteze ar conduce la aplicarea unui tratament juridic discriminatoriu față de contravenienții
începători, ca și conducători de vehicul, ori față de cei care au săvârșit contravenții pentru care au
fost aplicate sancțiuni contravenționale complementare care nu fac obiectul reducerii.
Pentru a califica juridic instituția reducerii unei perioade de suspendare a exercitării
dreptului de a conduce nu trebuie ignorat scopul reglementării acesteia.
Legislația rutieră prevede susținerea testului de verificare a cunoașterii regulilor de
circulație de către contravenienți fie obligatoriu, în cazul săvârșirii unor contravenții mai grave,
fie facultativ, în cazul săvârșirii altor contravenții.
Promovarea testului de verificare a cunoașterii regulilor de circulație constituie o garanție
pentru asigurarea unei atitudini corecte față de regulile de circulație.
Astfel, acordarea beneficiului reducerii unei perioade de suspendare a exercitării
dreptului de a conduce reprezintă un mecanism menit să-i motiveze pe contravenienți să-și
însușească regulile de circulație pentru a putea promova testul de verificare a cunoașterii
acestora.
În cazul perioadelor de suspendare a exercitării dreptului de a conduce care nu fac
obiectul reducerii, contravenienții sunt obligați să susțină un test de verificare, iar în situația în
care sunt declarați admiși, nu mai intervine o majorare cu 30 de zile a acestor perioade.
Prin urmare, dincolo de sancțiunile contravenționale principale și complementare,
legislația rutieră prevede și alte mecanisme care pot conduce la atingerea scopului acesteia,
respectiv asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și
ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în
zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a
proprietății publice și private, cât și a mediului.
De altfel, în ceea ce privește titularul de permis de conducere românesc, statul român este
garant al acestuia în fața altor state, dată fiind obligația ce îi revine în calitate de stat membru la
Convenția asupra circulației rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, ratificată de
România prin Decretul nr. 318 din 1980.
Din perspectiva controlului legalității și temeiniciei actului prin care se reduce o perioadă
de suspendare a exercitării unui drept de a conduce, având în vedere că acesta este un act de
dispoziție al șefului poliției rutiere competent, revine instanței de contencios - administrativ
competente să se pronunțe.
În ceea ce privește aplicarea de către șeful poliției rutiere competent a reducerii unei
perioade de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, din perspectiva principiului legii
contravenționale mai favorabile, suplimentar celor menționate mai sus, considerăm că aceasta nu
ar fi posibilă și din următoarele considerente:
Principiul este consacrat în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legea cadru în materie
contravențională, la art. 12, care menționează:
„(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai
sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
7
(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior
va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.”
În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, prevederile ordonanței de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele
ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care,
la art. 47, face trimitere, la rândul său, la dispozițiile Codului penal ori ale Codului de procedură
civilă.
Prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
nu se completează cu dispozițiile Codului civil, potrivit prevederii legale menționate.
De reținut că, prin O.G. nr. 1/2022, nu au fost modificate condițiile executării sancțiunilor
contravenționale prevăzute de legislația rutieră.
Totodată, prin O.G. nr. 1/2022, nu au fost dezincriminate contravenții, astfel că, în
situațiile tranzitorii, alin. (1) al art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu intră în discuție.
În privința alin. (2) al art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, la analiza îndeplinirii
condițiilor aplicării acestuia, trebuie avute în vedere următoarele:
Potrivit art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
„încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc
elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu
avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile
contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).”
Consecutiv, art. 96 alin. (2) din același act normativ stabilește că „Sancțiunile
contravenționale complementare sunt următoarele:”...b) suspendarea exercitării dreptului de a
conduce, pe timp limitat; ...”
Reducerea anumitor perioade de suspendare a exercitării dreptului de a conduce aplicate
printr-un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției este reglementată distinct de
regimul juridic al sancțiunilor contravenționale prevăzute la art. 95 alin. (1) și art. 96 alin. (2) din
O. U.G. 195/2002.
De asemenea, această măsură nu poate constitui mijloc de individualizare a sancțiunilor
contravenționale complementare din legislația rutieră, din motivele menționate mai sus, cât și în
considerarea calificării date de către Curtea Constituțională, respectiv de Î.C.C.J., prin aceea că
nu reprezintă un mijloc de individualizare a sancțiunilor contravenționale complementare pentru
a fi analizat cu ocazia determinării legii contravenționale mai favorabile, dat fiind faptul că șeful
serviciului rutier nu se pronunță asupra sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul-
verbal de constatare și sancționare a contravenției, ci analizează condițiile în care poate fi acordat
beneficiul la momentul solicitării acestuia, beneficiu reglementat distinct de sancțiunile
contravenționale prevăzute la art. 95 alin. (1) și art. 96 alin. (2) din O.U.G. 195/2002.
În ceea ce privește o eventuală comparație a instituției reducerii unei anumite perioade de
suspendare a exercitării dreptului de a conduce cu instituția reducerii limitelor pedepsei în cazul
recunoașterii vinovăției de către inculpat, nu poate fi susținută o astfel de comparație, întrucât
8
scopul urmărit la reglementarea acestor instituții, natura acestora și etapa în care acestea se aplică
sunt diferite.
Totodată, potrivit Deciziei nr. ##/2020 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la interpretarea și
aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) din Codul penal, decizia de acordare a liberării
condiționate, de revocare sau de anulare a acesteia este de competența exclusivă a instanței de
judecată, iar soluția instanței care se pronunță asupra liberării condiționate depinde de hotărârea
judecătorească anterioară, prin care s-a aplicat pedeapsa din a cărei executare ar urma să se
producă liberarea. Prin urmare, orice schimbare, modificare a acestei pedepse, în condițiile
prevăzute de lege, antrenează și reevaluarea hotărârii ce privește liberarea condiționată.
Mai mult, potrivit Deciziei Î.C.C.J. nr. 5/2021 pentru soluționarea recursului în interesul
legii, reducerea perioadei de suspendare reprezintă un beneficiu ce se acordă într-o procedură
administrativă, dacă sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Instituția reducerii perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce are un
caracter administrativ potrivit art. 104 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aceasta reprezentând un beneficiu prevăzut de
lege, și nu un drept exclusiv al titularului de permis de conducere.
Acest aspect a fost reținut și de către Curtea Constituțională, care, în Decizia nr. #### din
15.09.2009, considerentul II, reafirmă caracterul administrativ al reducerii perioadei de
suspendare.
În același timp, Curtea a stabilit că această procedură nu poate fi interpretată ca având
semnificația unei ingerințe a puterii executive în activitatea autorității judecătorești. Dispunând
reducerea perioadelor de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule la cererea
titularului permisului de conducere, reprezentantul poliției rutiere competent nu limitează în
niciun fel „rolul judecătorului”, deoarece nu se pronunță asupra legalității și temeiniciei
procesului-verbal de contravenție sau asupra vreunei propuneri formulate de judecător în
legătură cu sancțiunile aplicate prin acest act, ci examinează respectiva cerere prin stricta
raportare la prevederile cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și în
regulamentul dat în aplicarea acesteia, pentru a constata dacă solicitantul beneficiază sau nu de
reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
Prin urmare, este o premisă greșită a pomi de la ideea că reducerea perioadei de
suspendare a exercitării dreptului de a conduce este o măsura inclusă în ansamblul normelor care
angajează răspunderea penală sau contravențională.
Dispozițiile O.G. nr. 1/2022, care vizează prevederile art. 104 din O.U.G. 195/2002
privind instituția reducerii perioadei de suspendare, sunt norme de drept administrativ, care
modifică mecanismul de acordare a beneficiului reducerii, motiv pentru care reglementarea nu se
poate subsuma noțiunii de „lege penală sau contravențională mai favorabilă”.
Mai mult, și în situația în care s-ar fi putut admite o astfel de ipoteză, se impunea a se fi
avut în vedere Decizia nr. ###/2021 a Curții Constituționale, prin care a apreciat că, similar celor
statuate de legiuitor în Codul penal, și în domeniul contravențional revine instanței de judecată să
aprecieze cu privire la incidența și aplicabilitatea legii contravenționale mai favorabile în faza
executării sancțiunii, în contextul prezentat, analiza incidenței prevederilor contravenționale mai
9
favorabile de către șeful poliției rutiere competent ar echivala unei ingerințe a puterii executive
în activitatea autorității judecătorești.
În ceea ce privește aplicarea de către șeful poliției rutiere competent a prevederilor art.
103 alin. (1) lit. c)-e) corelat cu alin. (11) din O.U.G. nr. 195/2002, în considerarea principiului
legii penale mai favorabile, se arată următoarele:
Principiul în discuție este reglementat de Codul penal la art. 5, pentru situațiile survenite
până la judecarea definitivă a cauzei, respectiv la art. 6, pentru cele ce au intervenit după
judecarea definitivă a cauzei.
Prin dispozițiile art. 6 din Codul Penal se reglementează unica situație de incidență a
principiului mitior lex în raport de cazurile în care judecata s-a finalizat definitiv.
Regula mitior lex privește numai normele dreptului penal substanțial și este incidență
doar în cadrul unui proces penal, proces care cunoaște patru faze: urmărirea penală, camera
preliminară, judecata și punerea în executare a hotărârilor penale de condamnare rămase
definitive.
Suspendarea dreptului de a conduce conform prevederilor art. 103 alin. (1) lit. c)-e) din
O.U.G. nr. 195/2002 este o măsură ce se dispune în afara cadrului procesual penal, fiind
calificată ca o măsură administrativă, prin prisma faptului că se dispune prin act administrativ
(dispoziție) de către șeful poliției rutiere competent.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale6, determinarea legii penale mai favorabile
necesită o apreciere globală a instituțiilor de drept penal (nu și a altor instituții), apreciere ce este
exclusiv la îndemâna judecătorului cauzei. Or, prevederile art. 103 alin. (1) lit. c)-e) corelat cu
alin. (11) din O.U.G. nr. 195/2002 reprezintă norme de drept administrativ și nu se pot subsuma
noțiunii de „lege penală sau contravențională mai favorabilă”.
Caracterul administrativ al suspendării dreptului de a conduce, potrivit art. 103 alin. (1)
lit. c)-e) corelat cu alin. (11) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost constatat și de Curtea
Constituțională în Decizia nr. ###/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. c) și alin.(11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
195/2002 privind circulația pe drumurile publice, la par. 16, unde s-a reținut că persoana căreia i-
a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea
contenciosului administrativ legalitatea și temeinicia măsurii dispuse de șeful poliției, cale de
atac distinctă de cea stabilită pentru săvârșirea contravențiilor, care, potrivit art. 118 din O.U.G.
nr. 195/2002, se exercită la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
Mai mult, prin Decizia nr. ##/20207, Curtea Constituțională a arătat că cele două tipuri de
autorități publice implicate în procedura prevăzută la art. 103 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,
procurorul și instanța de judecată, pe de o parte, ca reprezentanți ai autorității judecătorești, iar,
pe de altă parte, șeful poliției, ca exponent al puterii executive, își exercită atribuțiile specifice în
etape distincte, succesive.
Având în vedere prevederile legale menționate mai sus apreciem că procesul verbal
întocmit beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumții ce pot fi înlăturate, în
condiții de contradictorialitate, numai de către instanța de judecată.
În apărările formulate, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Neamț a depus
întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesual pasive a I.P.J. Neamț şi solicitând
respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
10
Interogând bazele dc date privind deținătorii de permis dc conducere am stabilit faptul că
dl. #### ######, CNP ############# este deținător permis dc conducere seria N00448821T
valabil pentru categoriile AM, B1, B obținut la data de 08,05.2006, aflat în starea „cu restricţii
suspendat”.
În data de 21.02,2021, sus-numitul a fost depistat pe raza județului Bacău şi a fost
sancționat contravențional în conf. cu art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002 pentru
încălcarea regimului de viteză. De asemenea, ca măsură complementara a fost reținut permisul
de conducere în vederea suspendării.
Împotriva acestei măsuri, numitul #### ###### a formulat plângere contravențională.
Prin decizia civilă nr. ###/17.05.2022 a Tribunalului Neamț plângerea a fost respinsă. Petentul a
predat permisul în termen de 30 zile așa cum prevede art. 118 din O.U.G. 195/2002 și a predate
permisul de conducere la Serviciul Rutier Neamț la data de 09.06.2022.
Urmare a acestui fapt, Serviciul Rutier Neamț a notificat Serviciul Rutier Bacău cu
privire la predarea permisului de conducere iar Serviciul Rutier Bacău a stabilit perioada de
suspendare în intervalul 10.06.2022–07.09.2022.
Numitul #### ###### a susținut testarea cu privire la cunoașterea regulilor de circulație
la Serviciul Rutier Neamț, test pe care l-a promovat la data de 16.06.2022. Ulterior acesta a
formulat o cerere de reducere a perioadei de suspendare la Serviciul Rutier Bacău care a analizat
și a dispus reducerea perioadei de suspendare la 60 zile în conformitate cu legislația rutieră în
vigoare, astfel că sus-numitul figurează având suspendată exercitarea dreptului de a conduce
autovehicule pe drumurile publice în perioada 10.06.2022–08.08.2022.
În conformitate cu art. 219 lit. b) din H.G. 1391/2006
(1) Restituirea permisului de conducere se dispune de către șeful serviciului poliției
rutiere care îl are în evidenţă, la cererea titularului, în următoarele cazuri:
b) la expirarea termenului de suspendare, când sancțiunea a fost aplicată ca urmare a
săvârșirii unei contravenții pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a conduce pentru
30, 60 sau 90 de zile sau, după caz, a fost majorată cu 30 de zile;
Serviciul Rutier Neamț nu poate restitui permisul de conducere decât la expirarea
perioadei de suspendare.
Cu privire la cererea de reducere și la modul de aplicare a prevederilor legale incidente în
situația de față, în conf. cu art. 104 din O.U.G. 195/2002, cu modificările și completările
ulterioare „La cererea titularului permisului de conducere, perioada de suspendare a exercitării
dreptului de a conduce aplicată pentru săvârșirea unor contravenții se reduce cu o treime, de către
șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București pe raza căreia a fost săvârșită fapta
ori de către șeful poliției rutiere din Inspectoratul General al Poliției Române, după caz, dacă
sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: a) a fost declarat admis la testul de verificare a
cunoașterii regulilor de circulație; b) a obținut permisul de conducere cu cel puțin un an înainte
de săvârșirea faptei.”
În concluzie, nu există temei legal în baza căruia Serviciul Rutier Neamț să dispună cu
privire la restituirea permisului sau cu privire la cererea de reducere a perioadei de suspendare
formulate de către #### ######.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: raport nr. ##########.06.2022 privind rezultatul
verificării solicitării adresate numitului #### ######, adresa de comunicare a dispoziției șefului
11
serviciului rutier nr. ##########.06.2022, dispoziția de reluare a suspendării dreptului de a
conduce nr. 41451/14.06.2022 prin care a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de
90 de zile, adresa nr. 41451 din 20.06.2022 prin care i s-a comunicat numitului #### ######
faptul că dreptul de a conduce este suspendat pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de
10.06.2022, proces-verbal de contravenție, dovadă de circulație, dovadă promovare test de
verificare a cunoștințelor regulilor de circulație, dovadă înregistrare cerere restituire permis.
Examinând materialul probator administrat, actele şi susţinerile părţilor, instanţa reţine
următoarea situaţie de fapt:
Reclamantul a fost sancționat prin procesul-verbal ##### #### ### ###### la data de
21.02.2021 cu suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile. Împotriva procesului-verbal
a formulat plângere contravențională, care a fost respinsă definitiv de către Tribunalul Bacău, la
data de 17.05.2022, în dosarul cu nr. ####/180/2021.
La data de 09.06.2022, a predat permisul de conducere, în vederea operării sancțiunii
suspendării dreptului de a conduce. Ulterior, la 16.06.2022 a susținut testul de verificare a
cunoștințelor regulilor de circulație, pe care l-a promovat. Ulterior, pentru a beneficia de
reducerea duratei suspendării de la 90 de zile la 30 de zile, a trimis cerere la I.P.J. Bacău, prin
care a solicitat reducerea perioadei de suspendare, cerere care a şi fost aprobată parţial. Astfel, i
s-a comunicat că cererea a fost soluționată prin dispoziția cu nr. 121166/26.06.2022, iar perioada
de reducere va fi de la 90 de zile, la 60 de zile, și nu la 30 cum a solicitat expres în cerere.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliţie
Judeţean Neamţ, instanţa reţine:
Reclamantul formulează mai multe capete de cerere: un capăt de cerere prin care să se
dispună anularea Dispoziţiei cu nr. 121166/26.06.2022 emisă de I.P.J. Bacău prin care a fost
redusă perioada de suspendarea a dreptului de a conduce autovehicule la 60 de zile şi implicit
obligarea I.P.J. Bacău la emiterea unei alte dispoziţii prin care să se dispună reducerea perioadei
de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule la 30 de zile şi un alt capăt de cerere prin
care solicită obligarea pârâtului I.P.J. Neamţ la eliberarea permisului de conducere.
Cu privire la ultimul capăt de cerere referitor la eliberarea permisului de conducere,
Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ are calitate procesuală pasivă, fiind autoritatea publică
căreia i-a fost predat permisul de conducere şi care îi poate elibera acest permis reclamantului.
Pe cale de consecinţă, va fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului
Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ.
Pe fondul cauzei:
În drept:
Potrivit art. 104 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 195/2002, forma în vigoare la data de
21.02.2021, respectiv la data săvârşirii contravenţiei., „ (1) La cererea titularului permisului de
conducere, perioadele de suspendare se reduc de către şeful poliţiei rutiere a judeţului sau a
municipiului Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta ori de către şeful poliţiei rutiere din
Inspectoratul General al Poliţiei Române. (...) (3) Perioada de suspendare a exercitării dreptului
de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, pentru săvârşirea de către
conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptelor prevăzute la art.
101 alin. (3), art. 102 alin. (3) lit. a) şi la art. 103 alin. (1) lit. c) şi d). Pentru fapta prevăzută la
art. 102 alin. (3) lit. e), perioada de suspendare se reduce la 30 de zile, la cererea titularului”.
12
Potrivit art. 104 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, forma în vigoare la data cererii
reclamantului de reducere a perioadei de suspendarea a dreptului de a conduce autovehicule „ (1)
La cererea titularului permisului de conducere, perioada de suspendare a exercitării dreptului de
a conduce aplicată pentru săvârşirea unor contravenţii se reduce cu o treime, de către şeful
poliţiei rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta ori de
către şeful poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei Române, după caz, dacă sunt
îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:”.
Sub legea în vigoare la data faptei contravenţionale, perioada de suspendare a dreptului
de a conduce autovehicule putea fi redusă la 30 de zile.
Sub legea în vigoare la data cererii reclamantului de reducere a perioadei de suspendarea
a dreptului de a conduce autovehicule, perioada de suspendare a dreptului de a conduce
autovehicule putea fi redusă, cu o treime, la 60 de zile.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României: „Legea dispune numai pentru viitor, cu
excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.
Legea nouă prin care se înăspreşte regimul de executare al sancţiunilor contravenţionale
complementare se aplică numai pentru viitor.
Legea aplicabilă este cea din momentul faptei contravenţionale, nu cea din momentul
cererii de reducere a perioadei de suspendare, cum eronat susţine pârâtul I.P.J. Bacău în
întâmpinare.
Prevederea legii noi, prin care se înăspreşte regimul sancţionator, pentru abaterea rutieră
reţinută în sarcina contravenientului, nu se aplică retroactiv faptelor petrecute sub reglementarea
anterioară mai favorabilă.
Deşi reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce este o măsură
administrativă, aceasta se referă la regimul de executare a sancţiunilor contravenţionale
complementare, astfel încât are incidenţă prevederea art. 15 alin. (2) din Constituţia României
referitoare la legea contravenţională mai favorabilă.
Aplicând reducerea suspendării dreptului de a conduce cu numai o treime, la o perioadă
de 60 de zile, în loc de 30 de zile cum era prevăzut la data faptei, I.P.J. Bacău a încălcat
principiul neretroactivităţii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
În condiţiile în care a fost încălcat principiul constituţional mai sus arătat, instanţa reţine
nelegalitatea Dispoziţiei Şefului Serviciului Rutier bacău nr. 121166/26.06.2022, impunând-se
anularea acesteia şi obligarea I.P.J. Bacău la emiterea unei alte dispoziţii prin care să se reducă
reclamantului perioada de suspendarea a dreptului de a conduce autovehicule la 30 de zile.
Pentru aceste motive, se va dispune admiterea acţiunii reclamantului aşa cum a fost
formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
13
Admite acţiunea formulată de reclamantul #### ######, CNP – #############,
domiciliat în Piatra Neamţ, Bulevardul Republicii, nr.27, #### ###, scara F, apartament 70,
####### #####, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la biroul avocatului
##### ####### din Piatra Neamţ, Bulevardul 9 Mai, nr.25, #### ##, scara A, apartament 2,
####### #####, în contradictoriu cu pârâţii pârâţii INSPECTORATUL DE POLIŢIE
JUDEŢEAN BACĂU, cu sediul în Bacău, strada Al.Tolstoi, nr.2, ####### #####, şi
INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI NEAMŢ, cu sediul în Piatra Neamţ,
Bulevardul ######, nr.31, ####### #####.
Anulează Dispoziția cu nr. 121166/26.06.2022 emisă de pârâtul Inspectoratul de Poliţie
Judeţean Bacău şi obligă acelaşi pârât la emiterea în favoarea reclamantului a unei dispoziţii de
reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule la 30 de zile.
Obligă pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ la eliberarea permisului de
conducere către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Neamţ.
Pronunţată azi, 13.10.2022 şi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
PREŞEDINTE, GREFIER,
####### ########## #### #######
Red.##/14.10.2022
Tehnored.###/17.10.2022
Ex.5
14

Hotarâre-13 10 2022-399868e5e

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hotarâre-13 10 2022-399868e5e

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hotarâre nr. 794/2022 din 13.10.

2022, cod RJ 399868e5e

Cod ECLI ECLI:RO:TBNMT:2022:026.######

Se examinează cauza civilă formulată de către reclamantul #### ######, CNP –

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul #### ###### în

PENTRU ACESTE MOTIVE

####### ########## #### #######

S-ar putea să vă placă și