Hotarâre nr. 59/2022 din 17.02.

2022, cod RJ de59465e6

(https://rejust.ro/juris/de59465e6)

Acesta este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBBRL:2022:035.######
Dosar nr. #####/196/2020
Codul operatorului de date personale:4481

ROMÂNIA
TRIBUNALUL ######
SECŢIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIE Nr. ##/Aciv/2022
Şedinţa publică de la 17 ######### 2022
Completul compus din:
PREŞEDINTE ######## ######
Judecător ####### #####
Grefier ######## ######## ######

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe apelanta #### ########, cu

domiciliul procesual ales în Bucureşti, #### ######## ### ##, ### #, parter, sector 2, ####
#########, şi pe apelanta #### ###### cu domiciliul procesual ales în Bucureşti, ####
######## ### ##, ### #, parter, sector 2, #### #########, împotriva sentinţei civile nr.
####/28.10.2021, pronunţată de Judecătoria ######, în dosarul nr. #####/196/2020, în
contradictoriu cu intimatul GARANTI ####, cu sediul în Bucureşti, soşeaua Fabrica de Glucoză,
nr. 5, Novo #### 3 Business Center, clădirea F, ### # ## #, sector 2, #### #########, având ca
obiect: restabilirea echilibrului contractual.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, conform dispoziţiilor art.
104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, care învederează
instanţei următoarele: procedura este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de
judecată, cererea scutită de taxa de timbru, apelul este declarat în termen legal, motivat, s-a
depus întâmpinare, după care;
Tribunalul, fiind primul termen de judecată, constată că faţă de prevederile art.131 Cod
procedură civilă, este competent general, material şi teritorial să judece prezenta cauză, prin
raportare la art.95 pct.2 Cod procedură civilă.
În baza art. 238 alin. (1) Cod procedură civilă, față de împrejurările cauzei, estimează
durata necesară pentru cercetarea procesului la treizeci de zile.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 244 Cod procedură
civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească și în baza art. 392 Cod procedură
civilă acordă părților cuvântul în dezbateri.
#### de lipsa părților, în baza art. 394 alin (1) Cod procedură civilă, instanța declară
închise dezbaterile, reţine cauza spre deliberare şi pronunţare.

1
 Hotarâre nr. 59/2022 din 17.02.2022, cod RJ de59465e6
(https://rejust.ro/juris/de59465e6)
TRIBUNALUL

Asupra apelului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. ####/28.10.2021 pronunţată de Judecătoria ###### s-a respins
cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții #### ######## şi #### ###### în
contradictoriu cu pârâta ####### #### S.A., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în
judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei ###### la data de 02.12.2020 sub nr. #####/196/2029,
reclamanții #### ######## şi #### ######, au chemat în judecată pe pârâta ####### #### S.A.,
solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună adaptarea clauzei de risc
valutar din Contractul de credit ipotecar nr. dom ######## din data de 17.07.2008, respectiv
contractul de ipotecă nr. dom ######## din data de 17.07.2008 si obligarea paratei la încasarea
pentru viitor a ratelor lunare egale cu jumătate din diferența dintre cursul USD de la momentul
plății (4,09 lei) si valoarea USD de la momentul contractării (2,24 lei) la care se va adăuga
valoarea USD de la momentul contractării (adică la cursul 1 USD = 3,316 lei) și obligarea
paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare reclamanții au arătat că încadrarea prezentei acțiuni se face in materia
protecției consumatorului, așa cum este aceasta indicata de către legea speciala. Astfel, acțiunea
se fundamentează pe o serie de prevederi legale edictate spre a reglementa raporturile juridice
stabilite intre comercianți si consumatori, dar si cu elemente ce țin de aplicarea teoriei
impreviziunii asupra contractelor bancare, însă cu incidenta in materia contractelor de consum si
a protecției consumatorilor.
Au arătat reclamanții că între ####### ###### ### SA si reclamanti s-a incheiat
Contractul de credit ipotecar nr. ### ######## din data de 17.07.2008, respectiv Contractul de
ipoteca nr. ### ######## din data de 17.07.2008, avand drept obiect un credit in cuantum de
38.600 USD. Contractul de credit cuprinde o clauza de risc valutar, ce este de natura sa creeze in
anumite conditii, o stare de debalansare a efectelor contractului.
În speță este aplicabil Codul civil de la 1864, în raport de data încheierii contractului -
17.07.2008. ##### in vedere acest aspect, se constata ca institutia impreviziunii, in varianta
Codului civil de la 1864 era insuficient reglementata, insa teoria impreviziunii a fost aplicata in
practica judiciara, punctul de plecare fiind reprezentat de prevederile art. 970 Cod civil. In
concret, se reține că institutia impreviziunii, astfel cum este reglementată, in prezent, nu face
altceva decat sa consacre soluțiile jurisprudentiale anterioare. #### conturata, in mod desavarsit,
prin Decizia nr. ###/2016 a CCR, impreviziunea este o creatie provenita din practica judiciara.
Decizia pronunțată de Tribunalul Ilfov în anul 1920 în Cauza ###### ######## contra #####
Bercovic, în care s-a reținut „că scăderea drastică a valorii monedei nationale, în raport de
moneda în care s-a contractat contul curent (francul elvetian) în anul 1912, ca urmare a primului
război mondial constituie un eveniment cu totul exceptional, ce nu putea fi prevăzut (. . . ) făcând
ca echilibrul să se rupă prin crearea de avantaje excesive de o parte si pierderi ruinătoare de
cealaltă parte. Decizia pronunțată de Tribunalul ######### în anul 1926, publicata în #######
Pandectele ###### din anul 1926, în care instanța a dispus desființarea unui contract, reținând
deprecierea fantastică a leului, în raport cu lira sterlină, în timpul primului război mondial, ce a
condus la cresterea imensă a pretului bumbacului, considerând că toate raporturile economice s-

2
 Hotarâre nr. 59/2022 din 17.02.2022, cod RJ de59465e6
(https://rejust.ro/juris/de59465e6)
au răsturnat după războiul mondial, iar partile nu ar fi încheiat contractul de furnizare bumbac în
anul 1914, dacă ar fi prevăzut aceste urmări. Cea mai recenta decizie si cu efect hotarator in
cauza este Decizia nr. ###/2016 data de catre CCR. Abordarea Curtii Constituționale în Decizia
nr. ###/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 53/18.01.2017 este aceea că sub imperiul
Codului civil din 1864, partile au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii, în cazul
în care un eveniment excepțional și exterior voinței părților, ce nu putea fi prevăzut în mod
rezonabil de acestea la data încheierii contractului ar face excesiv de oneroasă executarea
obligației debitorului. Această instituție și-a găsit aplicarea în sistemul de drept românesc încă
din prima parte a secolului XX, după Primul Război #######, atunci când societatea s-a
confruntat cu o importantă criză economică, fiind de asemenea utilizată de judecătorii români
după anul 1989. Pe cale de consecință, instituția impreviziunii este aplicabilă și în cazul
contractelor încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011.
Adaptarea contractului pe parcursul executării sale la noua realitate intervenită,
echivalează cu menținerea utilității sociale a acestuia, mai precis permite executarea în
continuare a contractului prin reechilibrarea prestațiilor. In prezenta cauza, argumentele partilor
reclamante, se refera in principal, la supraevaluarea monedei USD, în raport de data contractării,
ca urmare a crizei economice mondiale, deci riscul supraadaugat apare din circumstante si din
elemente exterioare vointei partilor contractante, deci aceasta situatie trebuie analizata prin
raportare la riscul supraadăugat, căci nu se contestă că, prin încheierea unui contract în monedă
străină, există un risc minim asumat de ambele părți. In concret, la data contractării creditului —
17.07.2008, cursul USD era de 2,24 lei (conform cursului BNR oficial), iar la data inregistrării
acțiunii, cursul USD este de 4.09 lei (conform cursului BNR oficial). Prin urmare, ulterior
contractarii, a avut loc o creștere semnificativa a valorii monedei USD raportată la valoarea
monedei naționale. Acest eveniment a survenit ulterior încheierii contractului de credit si nu
putea fi prevăzut, în mod rezonabil, la data încheierii contractului, in privința amplorii și
efectelor sale, iar pe de alta parte, acesta face excesiv de oneroasa executarea obligatiilor
reclamantilor. La incheierea oricarui contract in moneda străina exista un risc valutar pe care
trebuie sa si-l asume, in conditiile in care veniturile împrumutatului sunt in alta moneda decat cea
a contractului.
Cu privire la ceea ce presupune adaptarea contractului, aceasta se poate realiza doar
pentru viitor, începând cu data introducerii acțiunii, nu și pentru trecut. Formula in baza careia
solicita reclamanții sa fie adaptat contractul prin prisma clauzei de risc valutar este în sensul că
toate sumele datorate de reclamanti în temeiul convenției de credit se vor calcula la o valoare
USD egală cu jumătate din diferența dintre cursul USD de la momentul plății și valoarea USD de
la momentul contractării, la care se va adăuga valoarea USD de la momentul contractării. Soluția
propusa de catre reclamanti de adaptare a cursului valutar este în măsură a restabili, pentru viitor,
echilibrul contractual, reconfigurând prestațiile părților, fără a interveni asupra altor clauze
contractuale, aflate în profundă interdependență cu alte obligații instituite în sarcina părților.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului civil de la 1864, art. 193 si următoarele
CPC, precum dispozitiile legale mentionate in curprinsul cererii.
În susţinere, reclamanții au depus înscrisuri.

3
 Hotarâre nr. 59/2022 din 17.02.2022, cod RJ de59465e6
(https://rejust.ro/juris/de59465e6)
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării. În motivarea
excepției a arătat că cererea se întemeiază pe normele de drept comun, astfel încât trebuie
timbrată la valoare.
Pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A susținut pârâta că reclamanții
dau o interpretare greșită a normelor aferente teoriei impreviziunii raportat la condițiile
impreviziunii.
În speță, evenimentul care ar fi generat dezechilibrul nu este posterior datei încheierii
contractului, încheiat în anul 2008, anul apariției crizei. La momentul contractării criza
economică afectase deja mai multe economii.
Nu este îndeplinit nici caracterul excepțional al schimbării, întrucât un contract de credit
în monedă străină prin natura sa implică un risc valutar. Atunci când contractul de credit este
încheiat pentru o perioadă îndelungată există posibilitatea intervenitii unor fluctuări a cursului
valutei raportat la perioada contractuală, astfel încât nu poate reprezenta un aspect care în mod
rezonabil nu putea fi prevăzut. Raportat la anul încheierii contractului, 2008, evoluția cursului de
schimb pentru cei 10 ani anteriori arăta o creștere a cusrului e 283,80%, superioară față de cea
ulterioară, astfel încât nu se poate vorbi despre un risc supra-adăugat.
A mai arătat pârâta că prestația reclamanților în contractul de credit nu a fost de natură să
determine ruina contractuală a debitorilor reclamanți.
###### în care a fost acordat creditul, deși a cunoscut o devalorizare în raport de moneda
națională, aceasta nu a fost atât de importantă sub aspect valoric și temporal încât să determine
îndeplinirea condițiilor impreviziunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
La data de 27.04.2021 reclamanții au depus precizări, prin care au arătat că obiectul
cererii este constatarea impreviziunii cu consecința adaptării contractului, temeiul de drept fiind
reprezentat de instituția impreviziunii – Cod civil de la 1864, art. 1271 Cod civil și art. 193 Cod
procedură civilă.
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut că, la data de 17.07.2008 între părţi a
intervenit Contractul de credit ipotecar nr. dom ######## din data de 17.07.2008, respectiv
Contractul de ipoteca nr. dom ######## din data de 17.07.2008, prin care pârâta a împrumutat
reclamanţilor suma de 38.600 USD pe o perioadă de 30 de ani, pentru achiziția unui apartament,
iar reclamanții au constituit o ipotecă imobiliară, împrumutul urmând a fi restituit în aceeași
monedă în care a fost acordat, respectiv USD. Pârâta este succesoarea legală a ####### ######
### SA.
Reclamanţii au primit un credit în valoare de 38.600 USD, tragerea s-a făcut în moneda
creditului, iar rambursarea se va face în aceeaşi valută în concordanţă cu principiul
nominalismului monetar instituit de art. 1584 din Codul civil de la 1864. În condiţiile în care
obligaţiile de plată asumate de reclamanţi erau exprimate în altă monedă, se impunea ca plata
către cocontractant sa se realizeze conform convenţiei ceea ce presupunea un schimb valutar la
cursul de la data realizării schimbului.
Faptul că reclamanţii au acceptat contractarea creditului într-o monedă diferită de cea a
veniturilor sau de cea a plăţii ce urmau să o realizeze cu sumele împrumutate nu poate fi acum
imputată băncii care a oferit produsul de creditare.

4
 Hotarâre nr. 59/2022 din 17.02.2022, cod RJ de59465e6
(https://rejust.ro/juris/de59465e6)
Totodată, acordarea creditelor bancare în monedă străină nu a fost şi nu este interzisă în
legislaţia românească, posibilitatea acordării de credite şi constituirii de depozite în valută fiind
acceptată expres sau tacit de reglementarea bancară.
Instanţa a apreciat că prin condiţiile de creditare reclamanţii şi-au asumat implicit, la
momentul contractării creditului într-o monedă străină, posibilitatea modificării pe viitor a
cursului valutar, iar aceasta nu poate fi considerată de plano generatoare de dezechilibru
semnificativ în defavoarea uneia dintre părţi, deoarece fluctuaţiile ar fi putut opera în mod variat,
în favoarea sau defavoarea oricăreia dintre părţi, într-un grad mai mare sau mai mic.
Modificarea cursului unei monede străine în raport cu leul în perioada lungă a derulării
contractului nu putea fi considerată o situaţie imprevizibilă în contextul economic românesc din
anul 2008, fiecare persoană, chiar cu un nivel redus de cunoştinţe financiare, cunoscând efectele
fluctuaţiilor valutare în ţara noastră după 1989. De altfel, nici reclamanţii nu neagă de plano
acest lucru, aceştia invocând doar imposibilitatea anticipării unei creşteri considerabile a cursului
de schimb ce nu le-ar fi permis asumarea obligaţiilor în cunoştinţă de cauză.
Pe toată durata contractului, împrumutații aveau posibilitatea refinanțării creditului într-o
altă monedă, dacă ar fi constatat efectul extrem de oneros al modificării cursului valutar, mult
anterior promovării prezentei acțiuni.
În condiţiile contractuale enunţate nu se putea vorbi despre un dezechilibru semnificativ
între drepturile şi obligaţiile părţilor la data semnării contractului sub aspectul valutei deoarece
acestea erau exprimate deopotrivă în aceiaşi valută şi nu se puteau estima cu certitudine efectele
evoluţiei cursului valutar asupra întinderii obligaţiilor părţilor.
Intrând în sfera impreviziunii de drept comun, este important de subliniat că instanţa îşi
însuşeşte punctul de vedere potrivit căruia vechea reglementare cadru în materie civilă cu privire
la principiul forţei obligatorii a contractelor (art. 969 Cod civil de la 1864) nu a recunoscut
posibilitatea intervenţiei instanţei în contracte în situaţia apariţiei unui dezechilibru contractual,
ci doar mecanisme convenţionale de asigurare a menţinerii echilibrului contractual. În acest
context legislativ, au existat doar dezbateri doctrinare privind recunoaşterea aplicabilităţii teoriei
impreviziunii, unele prevederi legale în materii speciale sau soluţii jurisprudenţiale la cazuri
particulare şi fără forţa unui izvor de drept.
În aceste condiţii, redevin relevante şi aspectele enunţate anterior cu privire la caracterul
previzibil al modificărilor cursului valutar şi la asumarea implicită a acestui risc de consumatori.
Totodată, forma de reasigurare a echilibrului contractual propusă de reclamanţi menţine o
stare de dezechilibru, de data aceasta în defavoarea evidentă, definitivă şi neasumată a celeilalte
părţi care şi-a executat obligaţia principală izvorând din contract şi nu a contribuit în nici un fel
la modificările de curs valutar. Or, acest efect nu corespunde scopurilor urmărite prin teoria
impreviziunii, care presupun reasigurarea echilibrului prestaţiilor părţilor prin distribuirea între
părţi a beneficiilor şi pierderilor. În acest cadru, obligaţia băncii de acordare a împrumutului a
fost integral executată la momentul tragerii creditului, doar obligaţiile reclamanţilor întinzându-
se pe 30 de ani şi numai acestea ar fi diminuate conform solicitărilor din acţiune.
Totodată, instanța a reținut că, din probele existente la dosar, nu rezultă că executarea
contractului ar fi devenit excesiv de oneroasă pentru reclamanți. În egală măsură, instanța a
constatat că, din probele existente la dosar, nu rezultă că reclamanții ar fi încercat negocierea
adaptării rezonabile și echitabile a contractului. Reclamanții au fost citați cu mențiunea de a

5
 Hotarâre nr. 59/2022 din 17.02.2022, cod RJ de59465e6
(https://rejust.ro/juris/de59465e6)
depune toate dovezile de care înțeleg să se folosească, dar nu au înțeles să depună niciun înscris
în plus față de cele atașate cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de
reclamanții #### ######## şi #### ###### în contradictoriu cu pârâta ####### #### S.A., ca
neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea au arătat că instanța de fond a respins în mod eronat acțiunea formulată ca
fiind neîntemeiată, reținând că și-au asumat acest risc supra-adăugat prin semnarea contractului
de credit.
Impreviziunea reprezintă paguba pe care o suferă una din părțile contractante ca urmare a
dezechilibrului grav de valoare care intervine între prestațiile sale și contraprestațiile celeilalte
părți, în cursul executării contractului, determinat de fluctuații sau de alte împrejurări
neprevăzute, aleatorii, caracterizate prin imposibilitatea relativă a prevederii lor la data încheierii
contractului, când părțile se obligă având în vedere circumstanțele sau realitățile economice ale
momentului.
Astfel, aceasta a analizat dacă în cauza de față, obligația reclamanților de a restitui
creditul în moneda USD, la cursul de la momentul la care se realizează plata creditului, respectă
cerințele pentru aplicarea teoriei impreviziunii.
Evenimentul excepțional și exterior voinței părților îl reprezintă creșterea valorii USD.
Considera ca nu se poate vorbi despre faptul că acest eveniment ar fi fost asumat sau că
amploarea acestuia ar fi putut fi previzionat.
Astfel, este de reţinut, in mod clar, ca un contract in moneda străină comporta o anumita
fluctuație, însă impreviziunea poate fi pusa in discuţie, numai atunci când se poate constata riscul
de supraîndatorare. Impreviziunea vizează numai riscul supraadăugat și, în condiţiile intervenirii
acestuia, este menită să reamenajeze prestaţiile la care părțile s-au obligat, în condiţiile noii
realități economice/juridice. Ea nu are drept scop revenirea la prestațiile de la momentul a quo al
încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părți la același moment, fiind,
așadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului.
La momentul contractării, moneda USD avea o valoare redusa, prezentând avantaje
pentru ei, astfel ca puteau anticipa o creştere relativa a monedei. Totuși, o creştere de o asemenea
anvergura nu putea fi in mod rezonabil previzionata, de către un consumator mediu, potrivit
standardului de referinţă instituit de jurisprudenţa CJUE. In acest sens, se poate observa poziţia
de inferioritate a consumatorului la momentul contractării, atât din punct de vedere economic,
fata de cocontractantul sau, cat mai ales din punct de vedere al lipsei cunoştinţelor de
specialitate.
În egală măsură, urmare a creşterii valorii monedei USD, echilibrul contractual nu se mai
atinge, economia contractuala fiind perturbata in mod grav, iar efectele asupra situaţiei
debitorilor sunt drastice, aceștia văzându-se nevoiţi să restituie lunar o dobândă al cărei cuantum
excede semnificativ valorii celei previzionate, în mod rezonabil, la momentul contractării.
Aşadar, ne aflăm în prezenţa unei schimbări importante a condiţiilor în care părţile au
contractat, schimbare ce nu a fost previzibilă pentru reclamanţi, obligaţiile acestora devenind
extrem de împovărătoare, fără a se putea retine vreo culpa pentru aceasta situaţie in sarcina lor.

6
 Hotarâre nr. 59/2022 din 17.02.2022, cod RJ de59465e6
(https://rejust.ro/juris/de59465e6)
#### de motivele invocate a solicitat admiterea apelului şi în rejudecare admiterea
acţiunii.
În drept a invocat art. 466 C.pr.civ., C.civ. de la 1864.
La data de 17.01.2022 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea
apelului ca nefondat.
În motivare a arătat, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile impreviziunii.
Impreviziunea, presupune, survenirea unui eveniment excepţional și exterior ce nu putea
fi prevăzut, în mod rezonabil, de părți. Totodată, această consecință a încheierii contractului
trebuie să nu fie asumată de debitor sau să nu se poată considera, în mod rezonabil, că și-a
asumat un asemenea risc.
Or, cât privește primul element, un contract de credit în monedă străină, prin natura sa,
implică un risc valutar asumat la momentul încheierii contractului (prin contractarea unui credit
în valută, în speță USD, părțile și-au asumat, în mod expres, riscul variației cursului). Prin
urmare, în demersul de verificare a teoriei impreviziunii, trebuie să se țină seama și de tipul de
contracte din care face parte contractul cu privire la care se pretinde că ar fi afectat de
impreviziune și la clauzele asumate de debitor (debitorii și-au asumat restituirea creditului în
moneda USD, independent de fluctuația cursului).
Totodată, atunci când un contractul de credit este încheiat pentru o perioadă îndelungată
(în speță 30 de ani), în mod evident, părțile contractante au avut în vedere posibilitatea
intervenirii unor fluctuări a cursului valutei raportat la perioada contractuală (deci, nu este un
aspect care, în mod rezonabil, nu putea fi prevăzut). În speță, deprecierea monedei USD nu putea
fi calificată impreviziune, tipul de contract reflectând o asumare a riscului variației monedei,
proporțională cu durata creditului. Prin raportare la durata contractului, era previzibilă
modificarea cursului de schimb, ambele părți asumându-și acest risc prin încheierea contractului,
în condițiile în care atât leul, cât și USD sunt monede tranzacționate liber pe piață.
În concluzie, condiţia caracterului excepțional al evenimentului nu este îndeplinită în
speţă, riscul în discuţie fiind inerent contractului si asumat de debitor.
În drept a invocat art. 205 Cod procedură civilă.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel potrivit art. 476 Cod proc.civ.
şi din oficiu potrivit art. 479 Cod proc. civ., tribunalul va constata că cererea este nefondata
pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond printr-o temeinica analiza a materialului probator administrat in cauza, a
pronunţată o sentinţă corecta a cărei modificare nu se impune.
Pe lângă argumentele reţinute de prima instanţă, tribunalul mai reţine că sub imperiul
Codului Civil de la 1864, aplicarea teoriei impreviziunii presupune un eveniment excepțional și
exterior voinței părților ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii
contractului şi care ar face excesiv de oneroasă executarea obligației debitorului.
In decizia nr. ###/25.10.2016 Curtea Constituţională a reţinut că un contract de credit
presupune un risc inerent asumat în mod voluntar de cele două părţi ale contractului, în baza
autonomiei lor de voinţă, principiu care caracterizează materia încheierii contractului si unul
supra-adăugat care nu a putut face obiectul in concreto a unei previzionări de către niciuna dintre
acestea, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanţilor si care ţine de
intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul a quo.[…] ####, odată

7
 Hotarâre nr. 59/2022 din 17.02.2022, cod RJ de59465e6
(https://rejust.ro/juris/de59465e6)
constatată depăşirea riscului inerent contractului și survenirea celui supra-adăugat, intervenţia
asupra acestuia devine obligatorie si trebuie să fie efectivă, fie în sensul încetării, fie în cel al
adaptării sale noilor condiţii, ea producând efecte juridice pentru viitor, prestaţiile deja executate
rămânând câştigate contractului.
În cauză apelanţii au invocat intervenirea impreviziunii ca urmare a diferenţelor de risc
valutar.
Or, un contract de credit în monedă străină, prin natura sa, implică un risc valutar asumat
la momentul încheierii contractului iar în cazul unui contract de credit încheiat pentru o perioadă
îndelungată, respectiv 30 de ani, părțile contractante au avut în vedere posibilitatea intervenirii
unor fluctuări a cursului valutei raportat la perioada contractuală, nefiind un aspect care, în mod
rezonabil, nu putea fi prevăzut.
În cauză, deprecierea monedei USD nu poate fi calificată impreviziune, tipul de contract
reflectând o asumare a riscului variației monedei, proporțională cu durata creditului. Prin
raportare la durata contractului, era previzibilă modificarea cursului de schimb, ambele părți
asumându-și acest risc prin încheierea contractului.
În plus, Curtea Constituţională, în decizia menţionată, a reţinut că impreviziunea se poate
aplica doar debitorilor care, deși au acționat cu bună-credință, în conformitate cu prevederile
art.57 din Constituție, nu își mai pot îndeplini obligațiile ce rezultă din contractele de credit în
urma intervenirii unui eveniment exterior și pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii
contractului de credit, respectiv trebuie să se facă distincţie între debitorii care nu mai pot plăti şi
cei care nu mai vor să plătească.
Tribunalul reţine că în cauză apelanţii nu au făcut dovada faptului că, deşi de bună-
credinţă, sunt în imposibilitate să respecte în continuare obligaţiile contractuale.
Întrucât, ca urmare a examinării hotărârii atacate din prisma susţinerilor părţilor şi din
oficiu, conform art. 479 Cod proc.civ., tribunalul nu a constatat nicio cauza de nulitate absoluta
si nicio alta cauza de schimbare a sentinţei atacate, urmează, în baza art. 480 alin. 1 Cod
proc.civ, a respinge ca nefondat apelul declarat de #### ######## şi #### ###### împotriva
sentinţei nr. ####/28.10.2021 pronunţată de Judecătoria ###### in dosarul nr. #####/196/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Respinge apelul formulat de apelanta #### ########, cu domiciliul procesual ales în

Bucureşti, #### ######## ### ##, ### #, parter, sector 2, #### #########, şi pe apelanta ####
######, cu domiciliul procesual ales în Bucureşti, #### ######## ### ##, ### #, parter, sector
2, #### #########, împotriva sentinţei civile nr. ####/28.10.2021, pronunțată de Judecătoria
######, în dosarul nr. #####/196/2020, în contradictoriu cu intimatul GARANTI ####, cu sediul
în Bucureşti, soşeaua Fabrica de Glucoză, nr. 5, Novo #### 3 Business Center, clădirea F, ### #
## #, sector 2, #### #########, ca nefondat.
Definitivă.

8
 Hotarâre nr. 59/2022 din 17.02.2022, cod RJ de59465e6
(https://rejust.ro/juris/de59465e6)
Pronunţată în şedinţa publică de la 17 ######### 2022.

Preşedinte, Judecător,
###### ######## ##### #######

Grefier,
###### ######## ########

Red: CA/Tehnored. ###/50ex/

Jud. ####: ##### ####### #######