Hotarâre nr. 5200/2014 din 19.06.

2014, cod RJ 58e2ee39

(https://rejust.ro/juris/58e2ee39)

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr. ####/98/2013

Decizia civilă nr. ####

Şedinţa publică de la 19.06.2014
Curtea constituită din:
PREŞEDINTE: #### ####### #######
JUDECĂTOR: ####### ####### ########
JUDECĂTOR: ######## ##### #######
GREFIER: ######## #####

Pe rol se află soluţionarea recursului formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAŢIA

JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ######## împotriva sentinţei civile nr.
####/07.11.2013 pronunţată de Tribunalul ######## în dosarul nr. ####/98/2013 în
contradictoriu cu intimata – reclamantă ## ####### ###### ##.
Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la 05.06.2014, fiind
consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea succesiv la 12.06.2014 şi la data
de astăzi, când a hotărât următoarele:

CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. ####/07.11.2013 Tribunalul ######## a admis cererea formulată
de reclamanta ## ####### ###### ##, a dispus anularea deciziei nr. ###/20.10.2012 emisă de
D.G.F.P. ######## şi în consecinţă a admis contestaţia formulată de reclamantă împotriva
deciziei de impunere nr. 1323/17.10.2012 a D.G.F.P. ######## pe care a anulat-o în parte cât
priveşte suma de 112.972 lei şi accesoriile aferente. De asemenea a exonerat pe reclamantă de la
plata sumei de 112.972 lei şi accesoriile aferente şi a obligat pe pârâta la plata către reclamantă a
sumei de 5.671,60 lei , cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii pronunţate, tribunalul a reţinut, în esenţă că prin raportul de
inspecţie fiscală nr. F-II 900/17.10.2012 ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. F-IL
1323/17.10.2012, organul de inspecţie fiscală a stabilit de plată suma de 112.972 lei reprezentând
impozit pe profit.
Prin decizia nr. ###/20.10.2012 D.G.F.P. ######## a respins contestaţia formulată de
reclamantă împotriva deciziei de impunere sus indicată, reţinând că petenta nu a duce în
susţinerea cauzei dovezile pe care îşi întemeiază contestaţia şi anume un contract de asigurare
pentru rapiţa ce a fost calamitată.

1
 Hotarâre nr. 5200/2014 din 19.06.2014, cod RJ 58e2ee39
(https://rejust.ro/juris/58e2ee39)
Pentru a fi deductibile fiscal cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate
lipsă în gestiune, societatea comercială trebuia să facă dovada că au fost încheiate contracte de
asigurare pentru bunurile în cauză sau că bunurile au fost distruse ca urmare a unor calamităţi
naturale sau a altor cauze de forţă majoră, ce se găsesc situate în zone potrivit prevederilor legale
pentru fiecare domeniu , fapte nedovedite însă de societate.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, tribunalul a constatat următoarea situaţie de
fapt:
Reclamanta AGROMEC ###### deţine o suprafaţă de teren de 390,41 hectare pe care a
însămânţat în toamna anului 2010 rapiţă. Prin procesul verbal încheiat la 18.03.2011, vizat de
Consiliul local al comunei ###### ####### ######## ### ####### ####/20.06.2011, s-a
constatat că în urma fenomenelor meteorologice extreme, respectiv îngheţ, cultura a fost
compromisă în proporţie de peste 90%.
Ulterior, prin adresa nr. 1862/22.05.2012 ( fila 26 verso), Direcţia pentru Agricultură
Judeţeană ######## a confirmat că, la inventarierea făcută în primăvara anului 2011, cultura de
rapiţă aparţinând reclamantei, pe suprafaţa de 390,41 ha, a fost declarată calamitată din cauza
condiţiilor meteo nefavorabile, suprafaţa respectivă fiind însămânţată cu alte culturi.
Pe baza acestor documente, reclamanta a considerat deductibile fiscal cheltuielile
aferente culturii de rapiţă în valoare de 706.078 lei.
Aşa cum s-a precizat anterior, D.G.F.P. ######## a apreciat ca nefiind deductibile aceste
cheltuieli pentru că reclamanta nu a avut încheiate de asigurare pentru cultura de rapiţă în
discuţie sau pentru că nu a existat o lege specială prin care să declare zonă calamitată zona în
care s-a aflat cultura de rapiţă.
În drept, speţei de faţă îi sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. 4 lit. c din Legea nr.
571/2003 care dispun că următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: cheltuielile privind bunurile
de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă de gestiune ori degradate,
neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare. Nu intră sub incidenţa
acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile , distruse ca urmare a unor calamităţi
naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme.
Prevederile Codului fiscal mai sus precizate sunt explicate prin pct. 42 din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, respectiv „În
sensul prevederilor art. 21 alin.4 lit.c din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile şi mijloacele
fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră
sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil , în măsura în care
acestea se găsesc situate în zone declarate , potrivit prevederile legale speciale pentru fiecare
domeniu , afectate de calamităţi naturale sau de alte cauze de forţă majoră(…)”.
#### de cele reţinute anterior, tribunalul a constatat că problema litigioasă în cauza de
faţă o reprezintă stabilirea ca fiind deductibile sau nu a cheltuielilor în sumă de 706.078 lei
reprezentând cultura de rapiţă înfiinţată de reclamantă pe suprafaţa de 390,41 ha .
Punctul de plecare în analiza caracterului deductibil al acestor cheltuieli este de a
determina modul în care zone afectate de calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră erau
declarate , potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu.

2
 Hotarâre nr. 5200/2014 din 19.06.2014, cod RJ 58e2ee39
(https://rejust.ro/juris/58e2ee39)
Astfel, până în ianuarie 2011, Guvernul României avea abilitatea de a declara zone
calamitate, în baza dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. ######## privind acordarea despăgubirilor
în caz de calamităţi naturale în agricultură.
Între timp, a fost adoptată O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru
reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.
În temeiul O.G. nr. 14/2010 Guvernul României a emis Normele metodologice privind
modul de acordare a ajutorului de stat în agricultură pentru compensarea producătorilor agricoli
din sectorul vegetal, pentru pierderile cauzate de condiţii climatice nefavorabile, prin care in art.
7 alin. 3 s-a prevăzut că „… în primul trimestru al fiecărui an, prin Ordin al ministrului
agriculturii şi dezvoltării rurale se declară zonele în care s-au produs fenomenele meteorologice
nefavorabile ce pot fi asimilate dezastrelor naturale în anul precedent şi lista unităţilor
administrativ-teritoriale situate în aceste zone, categoria acestor fenomene…”
#### au existat aceste acte normative, începând cu anul 2010, acest domeniu nu a fost
reglementat prin acte normative emise în baza legislaţiei cadru referitoare la regimul ajutoarelor
de stat în agricultură.
Acest aspect a fost confirmat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin adresa
nr. 176983/05.11.2013, prin care a adăugat că, începând cu anul 2010, M.A.D.R. nu a iniţiat
măsuri legislative ( proiect de hotărâre de guvern sau ordin de ministru) prin care să declare
anumite zone ca fiind afectate de calamităţi naturale.
#### de această situaţie, tribunalul a constatat că singura modalitate prin care se putea
atesta survenirea unei calamităţi naturale era cea reglementată de prevederile Ordinului nr.
2002/28.02.2010.
Reclamanta a dovedit că a respectat procedura prevăzută de acest act normativ, şi anume:
prin procesul verbal încheiat la data de 18.03.2011, avizat de Consiliul local ######, cu nr.
1165/20.06.2011, s-a constatat că, în urma fenomenelor meteorologice extreme, respectiv îngheţ,
cultura de rapiţă a fost compromisă în proporţie de peste 90%.
Prin adresa nr. 1862/22.05.2012, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană ######## a
atestat faptul că ## ####### ###### figurează în evidenţele noastre cu 390,41 hectare de rapiţă
însămânţată în toamna anului 2010 , iar la inventarierea făcută în primăvara anului 2011, cultura
a fost declarată calamitată din cauza condiţiilor meteo nefavorabile; suprafaţa respectivă a fost
reînsămânţată cu alte culturi.
La nivelul judeţului ######## din suprafaţa totală înfiinţată în toamna anului 2010
( 41.689 hectare), au fost calamitate 12.889 hectare.
Aşadar, din punct de vedere fiscal, ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 21 alin. 4 lit. c
ultima teză din Codul fiscal prin care se exceptează de la nedeductibilitatea unor cheltuieli
privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă de gestiune ori
degradate, neimputabile, pe cele privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse ca
urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin
norme.
Reclamanta a dovedit, aşa cum s-a arătat mai sus, că zona pe care s-a aflat cultura de
rapiţă în discuţie a fost declarată zonă calamitată conform legislaţiei speciale în vigoare şi
existente la acel moment.

3
 Hotarâre nr. 5200/2014 din 19.06.2014, cod RJ 58e2ee39
(https://rejust.ro/juris/58e2ee39)
Nu i se poate pretinde reclamantei o sarcină excesivă şi , practic, imposibilă de a
demonstra că anumite zone au fost declarate zone calamitate printr-un act normativ, respectiv
hotărâre de guvern sau ordin de ministru, în condiţiile în care pentru anul 2010 aceste acte
normative nu au fost emise.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A
FINANŢELOR PUBLICE ######## înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr.
####/98/2013 , la data de 14.01.2014 solicitând admiterea recursului si modificarea hotărârii
instanţei de fond in sensul respingerii cererii formulata de către reclamanta ca neîntemeiata.
În motivare, recurentul a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost data cu încălcarea si
aplicarea greşita a legii, astfel:
În fapt, prin Raportul de inspecţie fiscala nr. F-ll 900/17.10.2012 ce a stat la baza emiterii
Deciziei de impunere nr. F-IL 1323/17.10.2012 organul de inspecţie fiscala a stabilit de plata
suma de 112.972 lei reprezentând impozit pe profit, ca urmare a Procesului verbal nr.
1165/20.06.2011 prin care s-a constatat ca suprafaţa de 3900,41 ha cultivate cu rapita a fost
compromisa in proporţie de peste 90% urmare a fenomenelor meteorologice, respectiv inghet.
Prin nota contabila 50/30.06.2011 se scade din gestiune cultura de rapita întoarsa in suma de
706.078 lei, facandu-se inregistrarea contabila 711.01 = 331.01, societatea recunoscând astfel,
degradarea in totalitate a producţiei in curs pentru cultura de rapita. Pentru aceasta cultura
societatea nu a prezentat contract de asigurare.
In drept, sunt aplicabile prevederile art. 19 alin. (1) si art. 21 alin. (4) lit. c din Legea
######## privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare in care se
stipulează :
Art. 19 al(1): Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile Q realizate din
orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se
scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea
profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit
normelor de aplicare." coroborat cu pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal:
12. „Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt
cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte elemente
similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă
cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal".
ART. 21 Cheltuieli
(4) "Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate
lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de
asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit
prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe
amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în
condiţiile stabilite prin norme".
coroborat cu pct. 41 si pct. 42 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal:

4
 Hotarâre nr. 5200/2014 din 19.06.2014, cod RJ 58e2ee39
(https://rejust.ro/juris/58e2ee39)
Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale, constatate lipsă din
gestiune sau degradate şi neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz,
pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin.
(4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
„în sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind
stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor
cauze de forţă majoră sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, în
măsura în care acestea se găsesc situate în zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale
pentru fiecare domeniu, afectate de calamităţi naturale sau de alte cauze de forţă majoră (...)".
Potrivit acestor prevederi legale sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul
profitului impozabil cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale,
constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile pentru care s-au încheiat contracte de
asigurare sau cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a
unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, calamităţi declarate pe zone printr-un
act normativ.
Pentru a fi deductibile fiscal cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate
lipsa in gestiune, societatea comerciala trebuia sa faca dovada ca au fost încheiate contracte de
asigurare pentru bunurile in cauza sau ca bunurile au fost distruse ca urmare a unor calamităţi
naturale sau a altor cauze de forţa majora, ce se găsesc situate in zone potrivit prevederilor legale
pentru fiecare domeniu, fapte nedovedite însa de societate.
In ceea ce priveşte soluţia de obligare a piritei la plata cheltuielilor de judecata in
cuantum de 5.671,60 lei, consideră ca suma este disproporţionata in raport cu aceste cheltuieli
trebuie sa îndeplinească condiţia de a fi utile cauzei, reale si rezonabile.
Au fost invocate in acest sens si prevederile art.451 alin.2 din Legea nr. 134/2010.
Intimata ## ####### ###### ## a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În motivare, se arată că recurenta nu critică argumentația soluţiei de la fond — Sentinţa
nr. ######### a Tribunalului ######## din O'7 Noiembrie 2013 ci îşi reia fără variaţie
susţinerile din decizia de soluţionare a contestaţiei. Nu dă o replică pertinentă nici întemeierilor
în drept avansate prin acţiunea de fond, în sensul că ne încadrăm pe teza finală a art. 21 alin. 4 lit.
c) din Codul Fiscal, respectiv pe excepţie de la excepţia de nedeductbilitate a unor cheltuieli cu
active degradate (recolte calamitate).
######## de drept dedusă judecăţii, a constat în invitarea instanţei să aprecieze cu
privire la valabilitatea încadrării situaţiei lin speţă pe exceptarea de la nedeductibilite a
cheltuielilor cu înfiinţarea unor recolte recunoscute oficial ca afectate de calamităţi.
A dovedit la fond împrejurarea de forţă majoră, calamitate naturală, îngheţ la sol în
primăvara anului 2011, administrând în probaţiune o serie de înscrisuri.
Aceste mijloace le probă se bucură de prezumţia de legalitate până la proba contrarie şi
ca atare permit şi confirmă corecţi încadrare a subscrisei pe situaţia de deductibilitate fiscală a
cheltuielilor din 2010 cu înfiinţarea recoltei de rapiţă calamitate.
Instanţa a constatat că din punct de vedere fiscal, este incidentă situaţia prevăzută de art.
21 alin. 4 lit. c ultima teza din Codul fiscal prin care se exceptează de la nedeductibilitate
cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa de
gestiune ## #########, neimputabile, pe cele privind stocurile si mijloacele fixe amortizabile

5
 Hotarâre nr. 5200/2014 din 19.06.2014, cod RJ 58e2ee39
(https://rejust.ro/juris/58e2ee39)
distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţa majoră, in condiţiile
stabilite prin norme.
Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare reluând, în esenţă, susţinerile arătate în
cererea de recurs.
Asupra recursului formulat în cauză, Curtea analizând sentinţa civilă recurată, prin
prisma criticilor formulate, reţine următoarele:
Recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea constată că prima instanţă în mod corect a reţinut incidenţa în cauză
a prevederilor art. 21 alin. 4 lit. c Legea nr. 571/2003 – teza finală – conform cărora „[...] c)
cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din
gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare,
precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor
titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile
distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile
stabilite prin norme; [...]”
Conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin H.G.
nr. 44/2004, la pct.42 se prevede că ,, 42. În sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul
fiscal, cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor
calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră sunt considerate cheltuieli deductibile la
calculul profitului impozabil, în măsura în care acestea se găsesc situate în zone declarate,
potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamităţi naturale sau de
alte cauze de forţă majoră. Totodată, sunt considerate deductibile şi cheltuielile privind stocurile
şi mijloacele fixe amortizabile distruse de epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare,
incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război. Fenomenele
sociale sau economice, conjuncturile externe şi în caz de război sunt cele prevăzute de Legea
privind rezervele de stat nr. 82/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
La fel ca şi prima instanţă, Curtea constată că Legea nr. 381/2002 conform căreia zonele
calamitate se stabileau prin hotărâre de guvern a fost abrogată în decembrie 2010, iar în temeiul
O.G .nr. 14/2010 s-a prevăzut că zonele calamitate trebuie declarate prin ordin al ministrului.
Conform adresei nr. 176983/05.11.2013 emisă de MADR, pentru anul 2010 nu au fost
emise nici hotărâri de guvern şi nici ordin de ministru pentru declararea de zone calamitate.
În aceste condiţii, în mod corect a reţinut prima instanţă că singura modalitate prin care se
putea atesta survenirea unei calamităţi naturale era cea reglementată de prevederile Ordinului nr.
2002/28.02.2010, conform căruia Direcţia Judeţeană pentru Agricultură stabileşte zona
calamitată.
În cauză a fost respectată procedura prevăzută de Ordinul nr. 2002/28.02.2010, iar
conform procesului-verbal din data de 18.03.2011 s-a constatat în urma evaluării terenului
cultivat cu rapiţă aparținând intimatei, că în urma fenomenelor meteorologice extreme, respectiv
îngheţ, cultura a fost compromisă în proporţie de peste 90%.
Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei, Curtea reţine, la fel ca şi prima instanţă, că în
cauză este incidentă teza finală a art. 21 alin. 4 lit.c – teza finală Cod fiscal, fiind exceptate de la
nedeductibilitate cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a
unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme.

6
 Hotarâre nr. 5200/2014 din 19.06.2014, cod RJ 58e2ee39
(https://rejust.ro/juris/58e2ee39)
Mai reţine Curtea că prin recursul promovat recurenta nu a făcut altceva decât să reia în
integralitate susţinerile din întâmpinarea depusă la instanţa de fond, argumentul principal fiind
acela că societatea comercială trebuia să facă dovada că au fost încheiate contracte de asigurare
pentru bunurile în cauză. Or, astfel cum s-a arătat deja, prima instanţă a explicat în mod clar
motivele pentru care speţei ii sunt aplicabile prevederile tezei finale a art. 21 alin. 4 lit.c – teza
finală Cod fiscal. Cu toate acestea, recurenta nu a prezentat nicio critică concretă cu privire la
cele reţinute de prima instanţa în sensul că art. 21 alin. 4 lit.c – teza finală Cod fiscal stabileşte o
excepţia de la neductibilitatea unor cheltuieli, excepţie în care se încadrează intimata-reclamantă
şi care nu implică existenţa unui contract de asigurare pentru bunurile in discuţie.
Nu poate fi reţinută nici critica recurentei privind soluţia primei instanţe cu privire la
cheltuielile de judecată în cuantum de 5671, 60 lei (5632,3 lei - onorariu avocat, 39 lei taxă
judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar), Curtea apreciind că suma de 5632,3 lei
reprezentând onorariu de avocat este rezonabilă, cauza nefiind una repetitivă, de o complexitate
redusă. ##### în vedere şi activitatea depusă de avocat (redactare cerere de chemare în judecată,
prezenta la două termene de judecată), Curtea constată că se justifică perceperea onorariului de
avocat în cuantum de 5632,3 lei, critica recurentei nefiind fondată.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 496 Noul Cod de procedură civilă,
va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 453 Noul Cod de procedură civilă, constatând culpa procesuală a
recurentei, o va obliga pe aceasta la plata către intimata-reclamantă la plata sumei de 1677, 61
lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs ( onorariu avocat conform facturii
fiscale şi ordinului de plată – f.32,33).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A
FINANŢELOR PUBLICE ######## împotriva sentinţei civile nr. ####/07.11.2013 pronunţată
de Tribunalul ######## în dosarul nr. ####/98/2013 în contradictoriu cu intimata – reclamantă
## ####### ###### ##, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1677,61
lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19.06.2014.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

#### ####### ####### ####### ####### ######## ######## ##### #######

GREFIER,
######## #####

7
 Hotarâre nr. 5200/2014 din 19.06.2014, cod RJ 58e2ee39
(https://rejust.ro/juris/58e2ee39)

Red.########/4ex./06.10.2014
Jud.####: ###### #####, Tribunalul ######## S.Civ.