Hotarâre 307 - 2021 - 23.02.2015

Hotarâre nr. 307/2015 din 23.02.2015, cod RJ 7337dd49 (https://rejust.
ro/juris/7337dd49)
Dosar nr. ###/88/2013*

ROMÂNIA
TRIBUNALUL ######
SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Sentinţa civilă Nr. ###/2015
Şedinţa publică de la 23 ######### 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE: ###### ########
Grefier: ###### ########
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect

contestaţie act administrativ fiscal privind pe reclamanta S.C. ######## ########### S.R.L. cu
sediul în ######, #### ######## ### ##, ### #, ### #, ### # ## ## ###### #.N.A.F. -
DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ###### –
ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ###### cu sediul în ######,
#### ######## ### ### bis, #### ######.
Susţinerile părţilor prezente pe fond au avut loc în şedinţa publică din 09 februarie 2015,
fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată iniţial acestei instanţe şi înregistrată sub nr. ######### februarie
2013, reclamanta S.C. ######## ########### S.R.L. ######, în contradictoriu cu pârâta
A.N.A.F. - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ###### –
ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ######, a formulat contestaţie
împotriva deciziei nr.##/27.08.2012 emisa de către pârâtă, solicitând anularea acesteia precum si
a deciziei de impunere nr.208/31.05.2012 si a raportului de inspecţie fiscala aferent cu nr.
198/31.05.2012, si, în consecinţă, exonerarea de la plata sumelor imputate, precum si plata
sumelor refuzate la deducere fiscală.
În motivare, reclamanta a arătat că reţinerile intimatei si impunerile ulterioare sunt
eronate, nelegale si rău voitoare pentru următoarele motive:
Despre problema ## ##### ### ###, menţionează reclamanta că în relaţia avuta cu
aceasta persoana juridica, intimata imputa faptul ca nu s-ar fi respectat cerinţele art. 21 alin. 4,
lit. m din Codul fiscal si ca cocontractantul nu si-ar fi respectat propriile obligaţii fiscale, motive
pentru care cheltuielile făcute pe aceasta relaţie comerciala nu ar fi deductibile fiscal.
In privinţa obligaţiilor fiscale proprii ale ## ##### ### ###, nu exista absolut nici o
prevedere legala care sa condiţioneze deductibilitatea cheltuielilor proprii de îndeplinirea
obligaţiilor fiscale ale acestora, neputându-se imputa ## ######## ########### ### problemele
fiscale ale cocontractorilor săi.
Se mai susţine că în privinţa cerinţelor art. 21 alin. 4,lit. m din Codul fiscal, lucrurile se
prezintă astfel: potrivit acestui text, sunt nedeductibile fiscal cheltuielile cu serviciile de
1
Hotarâre nr. 307/2015 din 23.02.2015, cod RJ 7337dd49 (https://rejust.ro/juris/7337dd49)
management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot
justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt
încheiate contracte.
Din acest text de lege rezulta ca aplicabilitatea sa este condiţionată de existenta unei
discrepante intre genul principal de activitate prestat si serviciul achiziţionat, lucru care in cauza
nu se regăseşte sub nici o formă. Contestatoarea este producător agricol pe o suprafaţa de peste
10000 de hectare, iar ## ##### ### ### a efectuat lucrări de discuit si de recoltat grâu. Acestea
sunt dintre cele mai comune lucrări pe care un producător agricol le poate face pe terenurile sale,
prin urmare condiţia textului legal nu este îndeplinita.
In al doilea rând, se arată, existenta unui contract intre cele doua societăţi este de
asemenea un lucru cert. In aceasta materie simpla înţelegere consensuala intre parţi este
suficientă pentru existenta contractului (negotium iuris).
De asemenea, existenta contractului, in sens de instrumentum probationis, este îndeplinita
prin emiterea facturii fiscale, înscrisul respectiv având toate elementele unui înscris sub
semnătură privata care atesta părţile convenţiei, lucrările făcute, preţul acestora. #### o
prevedere legala nu impune ca in situaţia din speţa sa existe un contract de o anumita forma, cu
anumite clauze astfel ca a considera altfel nu poate fi decât un abuz .
Prin urmare, menţionează reclamanta, este greşita reţinerea art. 21 alin. 4 lit. m in situaţia
de faţă pentru textul legal nu se refera decât la nedeductibilitatea prestărilor de servicii care nu au
o legătură directa cu obiectul de activitate al contribuabilului respectiv. In cazul de fata exista o
legătură directa intre producţia agricola (proprie contestatoarei) si lucrările agricole realizate de
## ##### ### ### (si la care contestatoarea a apelat din cauza numărului redus, la acea vreme, a
utilajelor agricole disponibile. De aceea, pentru cheltuielile in discuţie apreciază reclamanta ca
este aplicabil art. 21 alin. 1 din Codul fiscal care reprezintă regula in materie de deductibilitate a
cheltuielilor. Dimpotrivă, art. 21 alin. 4 lit. m este un text de excepţie si, ca orice excepţie,
trebuie citita si interpretata restrictiv, numai la ceea ce textul spune expres.
Se mai susţine că în aceeaşi cheie a caracterului de excepţie, textul de la art. 21 alin. 4 lit.
m nu stabileşte decât existenta unui contract si o legătură intre activitatea contribuabilului si
serviciul in sine prestat, fără însă sa se stabilească si alte condiţii ale contractului sau ale legăturii
amintite. Apreciază reclamanta ca pretinderea pentru deductibilitate a rapoartelor de lucru,
situaţii de lucrări,etc. nu reprezintă decât o adăugare nepermisa la lege, adăugare de care instanţa
nu ar trebui sa tina cont.
In consecinţa, si pentru ipoteza in care art. 21 alin. 4 lit. m s-ar aplica in cauza, cerinţele
acestuia ar fi respectate si, deci, din nou, nu ar exista motive de nedectubilitate a taxei pe
valoarea adăugata aferenta acestor cheltuieli.
Se mai menţionează că ceea ce este cel mai important din perspectiva inaplicabilităţii art.
21 alin. 4,lit. m din Cod fiscal este aceea ca textul se refera nu la deductibilitatea TVA, ci a
cheltuielilor pentru stabilirea profitului impozabil. Decizia de impunere contestata in cauza se
refera la nedeductibilitatea taxei, nu insa si la deductibilitatea sau nu a cheltuielilor pentru
achiziţia de servicii.
Despre problema cocontractanţilor declaraţi inactivi, menţionează reclamanta că în relaţia
comerciala cu ## ##### ####### ### ### si SC ##### ######### ######## SRL, se reproşează
societăţii reclamante ca a lucrat ## aceste persoane juridice care ar fi fost declarate inactive,
2
astfel ca toate achiziţiile de la acestea au fost considerate cheltuieli nedeductibile fiscal, aşa ca si
TVA aferenta a fost considerata nedeductibila.
In aceasta privinţa este de observat ca cele doua societăţi comerciale nu devin inactive ca
urmare a propriei voinţe, ci ar fi fost astfel declarate de către preşedintele ####. Din acest
motiv,daca măsura adoptata de către preşedintele #### nu poate fi supusa discuţiei, comunicarea
si luarea la cunoştinţa a acestor ordine este absolut necesar a se proba. Cu alte cuvinte, intimata
trebuie sa arate ca ordinele respective au si fost comunicate destinatarilor si nu numai ca au fost
emise. Simpla publicare a acestora pe site-ul #### este insuficienta pentru ca nu exista o
echivalare legala a comunicării cu publicarea pe site.
Se susţine că ordinul preşedintelui #### este un act administrativ fiscal in sensul art. 41
din Cod procedură fiscală, care trebuia comunicat conform art. 44, sancţiunea necomunicării
fiind cea prevăzută de art. 45 Cod procedură fiscală. In cauza nu se aplica ceea ce intimata
susţine in decizie (la fila 13, partea de sus), pentru ca prevederile art.11 alin. 12 din codul de
procedură fiscală au intrat in vigoare abia la 01.01.2012 (prin OUG 125/2011) si deci nu pot viza
actele administrative emise in anul 2009 si 2010. Prin urmare, comunicarea actului administrativ
trebuie sa se facă conform art. 44 din codul de procedură fiscală, lucru care in legătură cu
cocontractanţii reclamantei nu s-a realizat, astfel încât actul administrativ fiscal ce nu a fost
comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.
Pentru a susţine nedeductibilitatea taxei pe valoarea adăugata aferenta relaţiilor
comerciale cu ## ##### ####### ### ### si SC ##### ######### ######## SRL, intimata
invoca prevederile art. 21 alin. 4 lit. r din Codul fiscal, fără insă să observe ca acest text se refera
la nedeductibilitatea cheltuielilor pentru stabilirea profitului impozabil si nu la imposibilitatea de
deducere a TVA.
Despre problema deductibilităţii TVA pentru combustibili piese de schimb, reparaţii auto,
costume , camera foto, etc. (punctul 3 din decizia ##/2012), menţionează reclamanta că intimata
reproşează faptul ca a dedus TVA pentru achiziţii care nu ar avea legătură cu activitatea
(taxabila) a societăţii si ca s-a dedus TVA din operaţiuni scutite de o asemenea deducere. Se
invoca nerespectarea art. 1451 alin. l alin. l din Codul fiscal. Cu privire la acest temei de drept
susţine reclamanta ca textul se refera la nedeductibilitatea TVA aferenta achiziţiilor de maşini si
combustibilului pentru aceste maşini, nu insa si la TVA pentru piesele de schimb. Pentru aceste
din urma achiziţii nu exista o restricţie speciala cu privire la deducere, astfel ca TVA pe acestea,
din start ,trebuiau admise la deducere.
In al doilea rând, se susţine contestatoarea se afla in situaţia prevăzută de art. 1451 alin.
l,lit. a din Codul fiscal, respectiv folosirea acestor maşini pentru transportul personalului propriu
de la si către locul de munca.
## ######## ########### ### este concesionarul unei suprafeţe de 10000 de hectare de
teren agricol in amenajarea agricola Pardina, care deţine o ferma agricola in zona Tatanir si
numeroase puncte de paza la hotarul loturilor deţinute.
Intre zona de ferma unde se realizează coordonarea agricola (depozitare utilaje,cereale,
spatii de condiţionare produse, spatii administrative, dormitoare, cantina, etc.), punctele de paza
si localităţile învecinate sunt si 20 -25 de km distanţă. Drumurile de acces sunt extrem de
accidentate si nu pot fi accesate decât cu maşini de teren. De aceea, pe de o parte, nu pot fi
folosite maşini de transport persoane (peste 9 locuri), ci doar maşini de teren si pe de alta parte,
3
deplasările nu numai ale conducerii, ci si ale tuturor angajaţilor nu se poate face decât cu aceste
maşini (alt mijloc de locomoţie, regulat, nu poate fi închipuit). Toate aceste activităţi se fac
exclusiv in scopul producţiei agricole, adică in folosul operaţiunilor taxabile si de aceea
cheltuielile cu maşinile si cu combustibilul ori reparaţia acestora sunt făcute in folosul realizării
de producţie agricolă.
Pe de altă parte, este inexact ceea ce se retine in decizia contestata referitor la inexistenta
unui acord intre societate si salariaţi in legătură cu transportul, pentru ca prevederile art. 14.1 din
regulamentul intern prevăd o asemenea obligaţie juridica in sarcina societăţii, lucru care-i valabil
si in privinţa hranei si cazării salariaţilor (art.l6.1).
Se menţionează că aceeaşi idee sta la baza deciziei de a cumpăra costume (compleu
camuflaj) identice pentru persoanele care asigura paza si care in acest mod trebuie sa fie mai uşor
cunoscute si recunoscute intr-o zona in care circula numeroase alte persoane a căror identitate nu
se cunoaşte (mai trebuie adăugat că fiind o localitate de graniţa prezenta lucrătorilor de frontiera
este permanenta, astfel ca existenta unei costumaţii specifice pentru aceşti angajaţi este o
prioritate, pentru a nu fi in permanenta opriţi din activităţile de serviciu si identificaţi prin
mijloace specifice de către politia de frontiera). In regulamentul intern se prevede in sarcina
societăţii contestatoare obligaţia dotării angajaţilor săi cu echiparea tehnica necesara (art.24).
Camera video menţionata in raport este de fapt un aparat foto performant cu care politia
(inclusiv lucrătorii de finanţe) au solicitat reclamantei sa se doteze pentru a asigura conservarea
pe un suport material a pagubelor ce se creează prin pătrunderea animalelor in culturile agricole,
conservare necesara pentru demersurile de tragere la răspundere juridica ulterioara a celor
vinovaţi. De asemenea, din cauza izolării, achiziţionarea de piese de schimb se face si prin
remiterea pe internet a fotografiei piesei uzate pentru identificare mai uşoara. #### si acest
instrument, in forma explicata are legătură cu activitatea societăţii in mod cert.
Prestările de servicii de agrement către contestatoare sunt in realitate deplasări cu bărci
rapide din zona ###### la Tatanir pentru a transporta conducerea administrativa in zona fermei.
Cum contestatoarea nu avea la acel moment cumpărata o barca care sa poată fi folosita in acest
scop s-a apelat la diverse firme care aveau in patrimoniu astfel de mijloace de locomoţie. ####
pentru aceste persoane închirierea respectiva însemna deplasare de agrement (probabil in acord
cu activitatea principala desfăşurata), pentru ## ######## ########### ### reprezenta un
simplu transport de la ###### (unde este sediul social si locul de coordonare a întregii activităţi)
la Tatanir (unde se afla ferma agricola), fapt care rezultă si din contractul semnat intre părţi cu
acea ocazie.
Se mai susţine că şi in legătură cu punctul ”e” din decizie, reţinerile intimatei sunt greşite,
toate achiziţiile fiind făcute in folosul operaţiunilor taxabile (hrana personalului propriu,
îngrijirea si dotarea fermei de la Tatanir-care are dormitoare, săli de mese, sala de conferinţe,
servicii hoteliere), astfel ca se impune ca si taxa aferenta acestor achiziţii sa fie deductibila fiscal.
Se arată că particularităţile specifice zonei si activităţii contestatoarei impuneau nu un
tratament special, ci o analiza corecta a acestora si o transpunere fiscala normala, aşa încât toate
reţinerile sub acest aspect din anexele 9,10,11,12 13 si 14 ale raportului de inspecţie fiscala
trebuie înlăturate.
Despre problema comparării producţiei si reconsiderării cheltuielilor, menţionează
reclamanta că intimata in decizia contestata, faţă de invocarea lipsei de temei legal din
4
contestaţia administrativa, îşi justifica operaţiunile de reconsiderare a cheltuielilor (fila 20 din

decizie) pe prevederile art. 7 alin. 2 si 3, art. 94 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
Textele legale indicate nu se referă decât la posibilitatea generică a organului fiscal de a
face determinarea corecta a situaţiei fiscale, fără ca textele sa se refere si la posibilitatea concreta
de reconsiderare a cheltuielilor, atât timp cat nu s-a produs o fapta ilicita. Cu alte cuvinte,
contestatoarea se referă la faptul ca intimata stabileşte cu de la sine putere fapte ilicite, fără ca
legea sa stabilească acest lucru in mod concret.
Se arată că în speţa acest lucru înseamnă ca intimata face următorul raţionament: în
agricultura nu este posibil ca sa înfiinţezi o cultura (arat, semănat, tratamente, recoltat, depozitat,
condiţionat) fără sa obţii profit sau cel puţin cheltuielile pentru producţie sa fie egale cu
veniturile din vânzarea acesteia. Tot ceea ce depăşeşte aceasta relaţie, in optica intimatei, face ca
respectivele cheltuieli sa nu fie deductibile fiscal. Cu alte cuvinte, deşi cheltuielile cu semnatul,
arat, cumpărat sămânţa, tratamente, recoltare sunt reale si efectiv făcute, acestea nu se deduc
fiscal decât daca producţia obţinuta si vânduta este mai mare sau egala, valoric, cu aceste
cheltuieli.
Prin urmare, pierderile absolut inerente in agricultura, nu numai in #######, ci oriunde in
lume, deşi au la baza cheltuieli efective, nu pot fi, in opinia intimatei, deductibile fiscal (adică sa
fie luate in considerare la stabilirea profitului care se impozitează). Aceasta este premisa greşita
si faptic (prin raportare la ramura economica in discuţie-agricultura), dar si legal (pentru ca nu
exista o stipulaţie normativa in acest sens) de la care pleacă organul fiscal.
Faptul ca invoca (la fila 19, penultimul alineat din decizie) existenta unei circulare ####
(nr. 807030/27.01.2012) care ar permite estimări de producţii, in abstract, prin compararea cu
producţii medii scriptice, nu poate face ca activitatea intimatei sa devină legala. Acest lucru se
explica prin aceea ca circulara respectiva nu are valoare normativa, cel puţin pentru contestatoare
(sau pentru orice alt contribuabil din agricultura româneasca), nefiind publicata in Monitorul
Oficial al României si, in orice caz, neputând modifica legile, ordonanţele, in vigoare.
De asemenea, nu se cunoaşte absolut nimic in legătură cu noţiunea de producţie medie la
hectar pe diferite feluri de producţii agricole, adresa indicata in decizia administrativ
jurisdicţionala nefiind cunoscuta de către contestatoare.
Despre chestiunea diferenţei de producţie dintre etalonul intimatei si realizările efective,
menţionează reclamanta că o direcţie importanta de imputare din actele contestate are la baza
faptul ca ## ######## ########### ### ar fi vândut diverse sortimente de produse agricole
(lucerna, mazăre,etc.) sub preţul de producţie cu 94% si ca ar fi realizat o producţie cu 94 % mai
mica decât media comunicata de direcţia agricola, fapt ce ar genera faptul ca cheltuielile
deductibile ar trebui sa fie cu 94% mai mici si implicit TVA pe aceste cheltuieli nedeductibile ar
fi mai mic cu acelaşi procent.
In primul rând, susţine reclamanta că prepuşii intimatei nu identifica sursa de comparaţie
pentru a putea observa care sunt premisele de la care ar fi plecat direcţia agricola si, mai ales,
daca aceste premise se regăsesc sau nu in cazul contestatoarei (in lipsa acestei identificări a
sursei de comparaţie, reţinerea din raport nu are decât caracter abuziv, pretinzându-se indirect ca
inspectorii fiscali trebuie crezuţi de cuvânt).
In al doilea rând, se arată, nu exista o condiţionare legala intre preţul de cost al producţiei
unei culturi si preţul de vânzare al acesteia. #### cat se poate de cunoscuta si de banala situaţia
5
din agricultura in care cheltuielile care se fac, de cele mai multe ori cu un an înainte de recoltare,
au o valoare care nu tine cont de preţul pieţei pentru vânzarea produsului respectiv. Preţul
produsului respectiv poate sa difere de la o zi la alta foarte mult,cu atât mai mult de la un an la
altul.
Societatea a produs cu un cost si a vândut cu un preţ in vigoare la acel moment la care s-a
realizat vânzarea, situaţie care este de o recunoaştere generala si intra sub regimul probatoriu al
faptelor notorii. Numai aceste elemente erau suficiente pentru a nu se retine drept nedeductibil
acest TVA.
Cu toate acestea, chiar depăşind aceste elemente de logica, prepuşii intimatei au greşit in
mod flagrant in reţinerile lor absolut teoretice pentru ca nu au luat in considerare in elementele
de cost si subvenţia primita pentru culturile respective. Ar fi ajuns in acest mod la concluzia
existentei unor costuri de producţie mai mici decât preturile de vânzare si astfel tot eşafodajul
reţinerilor lor ar fi dispărut.
In decizia administrativ jurisdicţionala (filele 24 final si 25 prima parte) se reproduc texte
legale care nu au legătură cu ceea ce se discuta in cauza si, in orice caz, după reproducerea
textelor din Codul fiscal si din normele de aplicare ale acestuia, nu se face nici un comentariu
asupra relevantei acestei reproduceri, astfel ca toată expunerea realizata este inutila din
perspectiva susţinuta.
Dimpotrivă, textele reproduse in acest loc al deciziei jurisdicţional administrative arata
ceea ce contestatoare susţine.
Producţia mai mica la hectar, pe terenurile aparţinând societăţii s-a datorat unor situaţii de
calamitare datorita condiţiilor atmosferice neprielnice dezvoltării plantelor. Noţiunea de
calamitare nu trebuie privita in sensul juridic indicat de legislaţia in vigoare (care stabileşte
obligaţii de despăgubire pentru aceasta), ci in sens comun de cauza meteo care generează lipsa
producţiei sau producţii foarte mici (de exemplu nerăsărirea plantelor datorita secetei din
perioada de semănat, face ca cultura respectiva sa fie ”întoarsa” si reluat semănatul cu aceeaşi
cultura sau altceva, cu costuri însă duble).
Despre chestiunea comercializării producţiei agricole proprii la un preţ mai mic decât
cheltuielile realizate, susţine reclamanta că, pornind de la aceeaşi gândire fără legătură cu
realitatea concreta, intimata face si următorul silogism (ilogic) cu efecte directe in patrimoniul ##
######## ########### ###: daca producţia a fost mai mica decât cea abstracta si deci TVA de
pe cheltuieli nu este deductibila, atunci si TVA aferent preţului vânzării trebuie sa fie mai mare
decât cel colectat. Cu alte cuvinte, s-a calculat TVA si pentru vânzarea pe diferenţa de producţie
pe care reclamanta nu a obţinut-o, dar pe care trebuia sa o realizeze potrivit comparării cu o
situaţie abstracta.
Se arată că aceasta reţinere are caracterul unui abuz cert pentru ca se instituie o prezumţie
de culpa in sarcina contestatoarei in sensul ca aceasta ar fi realizat o producţie mai mare decât
cea înscrisa in documente (si care ar fi egala cu cea din situaţia abstracta de comparare) si ar fi
dispus de aceasta fără a înregistra venituri (cu alte cuvinte,o forma de evaziune fiscala). #### un
element legal sau faptic nu îndreptăţeşte intimata la o asemenea concluzie, reţinerea acesteia
fiind, aşa cum s-a arătat una absolut teoretica si chiar fabulatorie.
Mai precizează reclamanta că temeiul de drept folosit pentru a da o aparenta de legalitate
acestei reţineri aberante, este indicat ca fiind OG 99/2000, temei de drept care nu are absolut nici
6
o legătură cu activitatea contestatoarei. Art. 17 din acest act normativ, indicat de către intimata ca
interzicând vânzarea in pierdere, se refera, îi vizează doar pe comercianţi, noţiune care este
definita distinct in lege (art.4) si care nu are nici cea mai mica legătură cu ceea ce face ##
######## ########### ###
Ceea ce prezintă intimata la fila 27 din decizia administrativ jurisdicţionala nu este decât
o încercare disperata de a conferi temei legal unei abordări extrem de profitabile (prin evitarea
plaţii celei mai mare parţi din suma in discuţie ) in ceea ce o priveşte si, corelativ, extrem de
vătămătoare pentru contestatoare.
Se pretinde ca ## ##### ### ########### ### ar fi un comerciant in sensul acestui act
normativ pentru ca ar avea obiectul de activitate secundar cel cu codul CAEN 4621. Pornind pe
acest raţionament al intimatei se observa ca: art.4 alin 1,lit. b leagă calitatea de comerciant de
autorizarea practicării activităţii de comercializare a produselor si serviciilor de piaţă. Noţiunea
de servicii de piaţa este definita la art.4 alin. l lit. i si este legata de satisfacerea unor necesităţi
ale consumatorilor. Consumatorii au la rândul lor o definiţie legala in acelaşi articol 4 si se refera
exclusiv la persoane fizice sau asociaţii de persoane fizice. ##### in vedere ca ## ########
########### ### nu a vândut produsele sale agricole persoanelor fizice, ci doar persoanelor
juridice, se poate deduce simplu ca noţiunea definita legal de comerciant din actul normativ
indicat nu-i este aplicabila (de altfel, pe raţionamentul intimatei intr-o economie n-ar putea sa
existe decât comercianţi, din moment ce si producătorii, in mod inevitabil, îşi vând-
comercializează - marfa proprie. De aceea, pe acelaşi raţionament al intimatei, nu ar mai exista
nici o explicaţie pentru care sa se definească noţiunea de comerciant din moment ce toţi agenţii
economici ar fi astfel).
Se susţine că definiţia cuprinsa in art. 4 lit. c din OG 99/2000 este cat se poate de
edificatoare in sensul inaplicabilităţii actului normativ contestatoarei. Textul vorbeşte de
comercianţii care cumpără produse in cantităţi mari cu scopul revânzării in cantităţi mai mici.
Contestatoarea nu cumpără mărfurile pe care le vinde, ci le produce singura.
Despre chestiunea comercializării sub preţul de cumpărare susţine reclamanta că
vânzările sub preţul de achiziţie ar fi in opinia intimatei un alt punct din care TVA nu ar fi
deductibil, reţinându-se ca s-ar fi încălcat astfel prevederile art. 145 alin. 2 ,lit. a din Codul fiscal,
in sensul ca s-ar fi făcut achiziţii fără a se obţine venituri.
In primul rând, inspectorii fiscali adăuga după bunul plac la lege pentru ca textul precizat
nu se refera la ceea ce aceştia spun. Astfel, art.145 alin.2 ,lit. a din Codul fiscal stipulează ca
persoana impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate
utilizării în folosul ... operaţiunilor taxabile. #### un moment legiuitorul nu condiţionează
deductibilitatea TVA de obţinerea unor venituri, deci de obţinerea unui rezultat precis. Important
este, din perspectiva textului, ca aceste cheltuieli sa aibă legătură cu activitatea societăţii, sa fie
reale, iar lipsa rezultatului direct sa nu fie imputabila persoanei impozabile. Accentul textului
cade pe destinaţia achiziţiilor si nu pe rezultatul acestora. Legiuitorul nu pretinde in textul
precizat atingerea unui rezultat efectiv si determinat,a sa cum stabileşte cu de la sine putere
intimata.
Aceasta situaţie este cu atât mai valabila in agricultura care lucrează cu un risc natural
fata de rezultatul final care este producţia agricola (poate in alte domenii de activitate un anumit
nivel de cheltuieli determina in mod necesar si un anumit nivel de venituri din vânzare, insa
7
raţionamentul nu are cum sa poată viza domeniul agricol. Aici, cheltuielile se fac pentru
pregătirea terenului, pentru însămânţare, irigare,etc., fără sa existe siguranţa realizării producţiei
care sa genereze venituri).
Prin urmare, cheltuielile sunt făcute in folosul obţinerii de producţie vandabila insa
realizarea efectiva a acestui rezultat este in afara condiţionării legale in privinţa deductibilităţii
TVA.
In al doilea rând, nu exista nici o prevedere legala care sa impună ca in materie agricola
sa nu se poată vinde decât cel puţin cu preţul cu care s-a cumpărat. ####,cum s-a spus, de
notorietate ca preţul de piaţa, in lipsa unei burse a produselor agricole diferă de la zona la zona,
de la zi la zi, de la cumpărător la cumpărător. Prin urmare, este perfect plauzibil si in acord cu
piaţa de cereale, ca preţul de vânzare al produselor cumpărate de Deltarom sa difere, chiar in
minus, cu cel de achiziţie.
In al treilea rând, in concret, pentru perioada la care se refera raportul, constatările
inspectorilor sunt greşite pentru ca au plecat de la premise greşite si anume având la baza doar
verificarea planurilor de conturi contabile. In acestea s-a făcut o înregistrare neuzitata si care a
generat concluzia pripita a inspectorilor. S-a contabilizat greşit din contul 707 in contul 701,
amestecându-se, contabil, produsul agricol cumpărat cu produsul agricol similar din producţia
proprie a contestatoarei. Corect ar fi fost ca produsele cumpărate sa fie incluse si apoi vândute
din conturile de vânzare a mărfurilor cumpărate si nu din contul de vânzare de produse finite.
Prin urmare, apreciază reclamanta că, si pe fond, nu se verifica constatările inspectorilor fiscali.
Despre chestiunea pierderilor menţionează reclamanta că organul fiscal mai imputa
contestatoarei faptul ca nu a colectat taxa pe valoarea adăugata pe anumite sortimente de produse
(sorg, rapiţa, floarea soarelui, mazăre, etc.), respectiv pe cantităţile de produse pe care ##
######## ########### ### le-a considerat pierderi datorita operaţiunilor de transport, de
condiţionare, de evaporare, pierderi pe care inspectorii fiscali le-au considerat nejustificate.
Se susţine că, în cazul contestatoarei, activitatea acesteia de stabilire a producţiei obţinute
se face prin cântărirea in ferma Tatanir a mijloacelor de transport sosite din câmp, imediat după
recoltare. Cantitatea rezultata este înscrisa in contabilitate, iar prin adiţionarea cantităţilor din
camioane se obţine producţia totală pe un anumit sortiment de produs agricol (floarea soarelui,
spre exemplu).
După cântărirea imediata după sosirea de pe câmp, produsul respectiv intra intr-un proces
de condiţionare pentru a atinge parametrii necesari vânzării. In aceasta etapa are loc îndepărtarea
corpurilor străine, uscarea, evaporarea, fapt care face ca masa de produs finit gata de vânzare sa
difere de greutatea aceluiaşi produs la momentul recoltării, aceasta din urma valoare fiind cea
înscrisa in contabilitate.
Prin urmare, intre cantitatea de produs agricol înscrisa in contabilitate si cantitatea din
acelaşi produs vânduta este in mod natural o diferenţa. Se poate spune ca, in aceasta privinţa,
contestatoarea este victima propriei sale corectitudini deoarece înregistrează imediat si exact
toate cantităţile de produse care sosesc din câmp (existând o informare in timp real practic a
cantităţilor recoltate, informaţie transmisa in permanenta conducerii societăţii si acţionarilor
acesteia). Aceasta modalitate de lucru nu asigura numai o corectitudine contabila, dar este in
acelaşi timp si baza încrederii dintre conducerea executiva si acţionariat, precum si intre
8
conducerea executiva si salariaţii societăţii, nimeni neputând spune ca exista diferenţe intre ceea
ce se recoltează si ceea ce se înregistrează in evidente.
Ceea ce organul fiscal a făcut, in mod netemeinic, a fost sa aplice un TVA si pe aceasta
diferenţa de cantitate pe fiecare produs in parte si sa impute suma contestatoarei, deşi aceasta
cantitate nu exista.
Aceasta diferenţa reprezintă pierdere fireasca in procesul tehnologic de transformare a
produsului agricol recoltat in produs agricol vandabil si ea nu poate fi purtătoare de TVA.
In mod concret, pentru produsele agricole indicate in raport (anexele 15,16,17) s-au
întocmit procese verbale de condiţionare care arata procentul de reducere a cantităţii intrate fata
de cea finita.
In măsura in care organul fiscal aprecia ca excesiv acest procent, putea si trebuia sa-si
procure o lucrare tehnica (activitatea de inspecţie fiscala durând extrem de mult) care ,eventual,
sa stabilească alt procent de pierdere si sa aplice TVA pe diferenţa dintre ceea ce contestatoarea
retine ca pierdere si ceea ce expertul intimatei retine cu acel si titlu.
In nici un caz insa nu se putea trece la calcularea unui TVA pentru întreaga cantitate de
produs, ca si cum tot ceea ce s-a recoltat din câmp s-a si vândut.
Se mai arată că procesele verbale de condiţionare indicate si cunoscute de către
inspectorii fiscali reprezintă modalitatea de stabilire pe fiecare categorie de produs dar si de an
agricol a normei de consum din punctul de vedere al contestatoarei. Aceasta a avut contact direct
si permanent cu produsele respective si cunoaşte, ţinând cont si de particularităţile zonei-terenuri
agricole cu o rezerva de buruieni cu mult mai mare decât cea din terenurile din afara Deltei
Dunării) pierderile tehnologice pe care le suferă un produs agricol din faza de recoltare si pana la
cea de vânzare.
Prin urmare apreciază reclamanta ca trebuie înlăturate toate constatările inspectorilor
fiscali in privinţa pierderilor nejustificate si, numai in măsura in care intimata este in posesia
unui document tehnic de specialitate care infirma aceste procente de pierdere, impunerea sa se
facă pe diferenţă si nu pe toata cantitatea.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca
nefondată.
A arătat pârâta că organele fiscale din cadrul DGFP ###### - Activitatea de Inspecţie
Fiscală, au efectuat o inspecţie fiscală parţială privind verificarea modului de determinare,
înregistrare, declarare şi plată a taxei pe valoarea adăugată la S.C. ######## ########### SRL.
Ca urmare a inspecţiei fiscale în baza raportului de inspecţie fiscală nr. F-TL
198/31.05.2012 s-a emis Decizia de impunere nr. F-TL 208/31.05.2012, prin care s-a stabilit în
sarcina reclamantei, următoarele sume: inspecţia fiscală s-a finalizat prin raportul de inspecţie
fiscală nr. F-TL 198/31.05.2012 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere privind
obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F-TL 208/31.05.2012
prin care organul fiscal stabileşte: pentru perioada 01.01.2008 - 30.09.2009 - obligaţii
suplimentare de plată în sumă de 34.209 lei reprezentând TVA de plată în sumă de 21.897 lei şi
accesorii aferente în sumă de 12.312 lei; pentru perioada 01.10.2009 - 31.01.2012 respinge la
rambursare suma de 770.667 lei (solicitată prin deconturile cu sume negative nr.
87020/23.03.2011, ########## ####/25.11.2011, ###############.02.2012) şi stabileşte
9
obligaţii suplimentare de plată în sumă de 7.302 lei reprezentând TVA de plată în sumă de 7.213
lei şi accesorii aferente în sumă de 89 lei.
Se arată că, reclamanta a depus la sediul DGFP ###### contestaţie împotriva deciziei de
impunere insa in urma analizei documentelor existente la dosarul cauzei, a susţinerilor
reclamantei precum si a actelor normative in vigoare, organul fiscal, prin decizia
nr.##/27.08.2012 a respins contestaţia ca fiind neîntemeiata.
Referitor la stabilirea TVA suplimentară de plată (pentru perioada 01.01.2008-
30.09.2009) în sumă de 21.897 lei, pârâta face următoarele precizări: prin Decizia de reverificare
nr.34692/11.05.2012 s-a dispus ca perioada de reverificare să se extindă şi pe perioada
01.01.2008-30.09.2009 în ceea ce privesc tranzacţiile ## ##### ### ###, întrucât la data
verificării anterioare concretizată prin R.I.F. 27179/12.07.2010, „Declaraţia 394” nu era
actualizată în sistemul informatic al organului fiscal teritorial. Prin verificarea acestor diferenţe
s-a constatat că societatea a înregistrat tva deductibilă aferentă achiziţiilor de prestări servicii de
la ## ##### ### ### Bucureşti, societate care nu şi-a îndeplinit obligaţiile declarative începând
cu anul 2007 şi care a fost declarată inactivă prin O.P.A.N.A.F. nr.1167/29.05.2009.
Reclamanta a efectuat în perioada ######### achiziţii prestări servicii (recoltat grâu,
discuit) de la ## ##### ### ### Bucureşti, în sumă totală de 137.148 lei din care bază
impozabilă 115.251 lei şi tva în sumă de 21.897 lei, pentru care nu prezintă situaţii de lucrări si
contracte.
În urma reverificării, organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea nu poate
beneficia de exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 21.897 lei
întrucât facturile prezentate nu sunt însoţite de documente justificative (contract încheiat între
cele două societăţi, rapoarte de lucru, procese verbale de recepţie).
Potrivit dispoziţiilor art.21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal: “(4) următoarele
cheltuieli nu sunt deductibile: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă
sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării
acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte.”
În aplicarea art.21, alin.(4), lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, prin
pct.48 din HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind
Codul Fiscal se prevede: „pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă,
asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi
sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a
serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru,
studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare; contribuabilul trebuie să
dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.”
Se arată că reclamanta nu îndeplineşte cumulativ cele două condiţii, în sensul că nu
deţine un contract încheiat între părţi si situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte
de lucru.
#### de prevederile legale mai sus menţionate se reţine că dreptul de deducere a TVA
aferentă cheltuielilor cu prestări de servicii este condiţionat de justificarea serviciilor
achiziţionate în baza unui contract de prestări servicii încheiat între părţi, respectiv ## ########
########### ### şi ## ##### ### ###, astfel afirmaţiile reclamantei potrivit cărora „existenţa
10
contractului este îndeplinită prin emiterea facturii fiscale, înscrisul respectiv având toate
elementele unui înscris sub semnătură privată care atestă părţile convenţiei, lucrările făcute,
preţul acestora” sunt nefondate.
Prestările de servicii se analizează în funcţie de datele cuprinse în contractul de prestări
servicii referitoare la prestator, termene, tarife, operaţiunea prestată, valoarea totală a
contractului si pe baza documentelor justificative care atestă prestarea efectivă a serviciilor în
interesul reclamantei şi necesitatea efectuării acestora în scopul operaţiunilor taxabile.
Conform art. 213 alin (1) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare: “(...)####### contestaţiei se face în raport
de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la
dosarul cauzei”.
În conformitate cu prevederile art. 206 alin.(1) din acelaşi act normativ: ”(1) Contestaţia
se formulează în scris şi va cuprinde: dovezile pe care se întemeiază (...).”
Potrivit art.65 alin.(1) din O.G.92/2003: “(l) contribuabilul are sarcina de a dovedi actele
şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal.”
În condiţiile în care contractul de prestări servicii si documentele justificative nu au fost
prezentate în timpul controlului si nici nu au fost anexate la contestaţie, susţine pârâta că
organele de inspecţie fiscală au procedat în mod corect la diminuarea TVA deductibilă cu suma
de 21.897 lei, aferentă facturilor emise de ## ##### ### ###. Organele de inspecţie fiscală
menţionează în Raportul de inspecţie fiscală F-TL 198/31.05.2012 faptul că ## ##### ### ###
nu a declarat TVA colectată aferentă acestor lucrări efectuate.
Mai mult, ## ##### ### ### Bucureşti nu şi-a îndeplinit obligaţiile declarative începând
cu anul 2007, astfel A.F.P. Sector 4 Bucureşti a procedat la declararea societăţii ca inactivă în
conformitate cu prevederile legale, iar prin O.P.A.N.A.F. nr.1167/29.05.2009 societatea este
declarată inactivă.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată dedusă de reclamanta, înscrisă în facturi emise de
societăţi inactive, pârâta face următoarele precizări: reclamanta înregistrează TVA deductibilă în
sumă de 56.736 lei (20.851 lei în anul 2009 şi 35.885 lei în anul 2010) înscrisă în facturi emise
de contribuabili inactivi: S.C. ##### ####### ### S.R.L. Bucureşti şi S.C. ##### #########
######## S.R.L. #####.
Contribuabilii inactivi cu care societatea a desfăşurat tranzacţii comerciale sunt: S.C.
##### ####### ### S.R.L. Bucureşti, cod identificare fiscală 18540615, declarat inactiv
conform O.P.A.N.A.F nr. 1167/29.05.2009, începând cu data de 01.07.2009; reactivat conform
O.P.A.N.A.F nr. 2249/30.07.2010, începând cu data de 17.10.2010; S.C. ##### #########
######## S.R.L. #####, cod identificare fiscală 14894598, declarat inactiv conform
O.P.A.N.A.F nr. 1167/29.05.2009, începând cu data de 01.07.2009 .
In conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare: (1) la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în
înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are
un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic
al tranzacţiei; (1^1) Autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie efectuată de un
contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală; (1^2) De asemenea, nu sunt luate în considerare de autorităţile fiscale tranzacţiile
11
efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin.
Lista contribuabililor declaraţi inactivi se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor
Publice - portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi va fi adusă la cunoştinţa publică
în conformitate cu cerinţele prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.”
Potrivit art.21 cod fiscal: „(4) următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: r) cheltuielile
înregistrate în evidenta contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al
cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
Articolul 3 din O.M.F.P. 575/2006 privind stabilirea condiţiilor şi declararea
contribuabililor inactivi prevede: „de la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are
dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special.
Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdicţiei
prevăzute la alin. (1) nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal”.
##### in vedere prevederile legale menţionate se reţine că societăţile declarate inactive
nu mai au dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu
regim special, iar documentele emise de către aceştia nu pot fi considerate documente
justificative legale.
Totodată, se reţine faptul că dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată o au doar
persoanele impozabile pentru achiziţiile de bunuri şi prestările de servicii, în condiţiile în care
deţin o factură care să cuprindă informaţiile prevăzute la art. 155 din Codul Fiscal.
Din analiza raportului de inspecţie fiscală, reiese faptul că reclamanta şi-a exercitat
dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru o serie de facturi fiscale emise de
furnizorii S.C. ##### ####### ### S.R.L. Bucureşti şi S.C. ##### ######### ######## S.R.L.
#####, declaraţi inactivi prin ordin al O.P.A.N.A.F.
##### în vedere cele precizate, rezultă că facturile fiscale de achiziţii mărfuri emise de
către furnizorii sus amintiţi, nu mai produc efecte juridice din punct de vedere fiscal, fapt pentru
care pentru documentele respective, reclamanta nu poate beneficia de drept de deducere a taxei
pe valoarea adăugată.
In conformitate cu prevederile art.11, alin. (1^2) din Legea nr.571/2003, comunicarea
ordinelor prin care un operator economic este declarat inactiv se efectuează prin afişarea pe
pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală: „(1^2) de asemenea, nu sunt
luate în considerare de autorităţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil declarat
inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Procedura de
declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală. Ordinul si lista contribuabililor declaraţi inactivi se comunică
contribuabililor cărora le sunt destinate si persoanelor interesate, prin afişarea pe pagina de
internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală”.
Referitor la nedeductibilitatea TVA aferentă cheltuielilor cu combustibili, costume
(compleu camuflaj), cameră video, prestări de servicii de agrement, pârâta face următoarele
precizări: organele de inspecţie fiscală nu au dat drept de deducere taxei pe valoarea adăugată
aferentă achiziţiilor care nu sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile: diverse
12
alimentare, tocător, ghiveci flori, spray, camera video, compleu camuflaj, flori, prestări servicii
agrement, troiţă, cuptor, lăzi frigorifice, reparaţii auto, piese auto, autoturism. Organele de
control nu au acordat drept de deducere taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturi emise de
operatori economici neînregistraţi în scopuri de TVA (## ##### ####### ###), facturi în copie
(## #&G SRL, ## ######## ###), facturi emise de societate aflată în lichidare (## #&M ######
SRL).
## ######## ########### ### a înregistrat eronat TVA deductibilă constatată prin
procesele verbale întocmite de organele fiscale la ## #.G.G. #### SRL, M&M ###### SRL,
#### SRL în urma solicitării de controale încrucişate, nu a înregistrat storno TVA deductibilă
neînregistrată (########### ####### SRL, #### SRL);
Reclamanta contestă faptul că organele de control nu au acceptat la deducere TVA
aferent: combustibililor, pieselor de schimb, reparaţiilor auto - motivând că personalul nu putea
fi transportat la ferma unde se realizează coordonarea agricolă, la punctele de pază, decât cu
maşini de teren, întrucât drumurile de acces sunt extrem de accidentate (maşinile de transport
persoane-peste 9 locuri neputând fi folosite);
Referitor la TVA nedeductibilă aferentă cheltuielilor cu combustibilii, piese de schimb,
reparaţii auto, pârâta face următoarele precizări: Organele de inspecţie fiscală nu au acordat drept
de deducere la TVA aferentă: combustibililor - în sumă de 29.394 lei; pieselor de schimb auto -
în sumă de 6.271 lei; reparaţiilor auto - 9.305 lei.
Conform art.145, alin. (2), lit. a) din Legea ######## „(2) orice persoană impozabilă are
dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul
următoarelor operaţiuni: a) operaţiuni taxabile;”
Potrivit dispoziţiilor art. 145^1 din Codul fiscal cap.”Limitări speciale ale dreptului de
deducere: în cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul
rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu
aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, nu se deduce taxa pe
valoarea adăugată aferentă achiziţiilor acestor vehicule şi nici taxa aferentă achiziţiilor de
combustibil destinat utilizării pentru vehiculele care au aceleaşi caracteristici, aflate în
proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile.”
Potrivit acestor prevederi legale, nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă
achiziţiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt
destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane cu o greutate maximă autorizată care să
nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul
şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile, cu excepţia unor categorii
de vehicule, prevăzute expres la articolul de lege suscitat.
Reclamanta deţine în patrimoniu mai multe autoturisme (mai multe chiar şi decât
numărul de persoane de conducere sau de administrare) pentru care nu deţine foi de parcurs sau
alte documente prin care să justifice consumul de combustibil în folosul activităţii desfăşurate
(operaţiunilor sale taxabile).
În ceea ce priveşte motivaţia reclamantei potrivit căreia „drumurile de acces sunt extrem
de accidentate şi nu pot fi accesate decât cu maşini de teren (...) deplasările nu numai ale
conducerii ci şi ale tuturor angajaţilor nu se poate face decât cu aceste maşini, alt mijloc de
locomoţie, regulat, nu poate fi închipuit” menţionează pârâta că pct. 45^1 alin (1) din Normele
13
metodologice de aplicare a art. 145^1 din Legea ######## (introdus de pct.5 al literei C de la
articolul unic din H.G. 488/2009) prevede: “în aplicarea art. 145^1 alin.(1), lit.a) din Codul
fiscal, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [.. .] f) vehiculele utilizate
exclusiv pentru transportul personalului la şi de la locul de desfăşurare a activităţii reprezintă
vehiculele utilizate de angajator pentru transportul angajaţilor în scopul desfăşurării activităţii
economice la şi de la reşedinţa acestora/locul convenit de comun acord la sediul angajatorului
sau la şi de la sediul angajatorului la locul în care se desfăşoară efectiv activitatea sau la şi de la
reşedinţa angajaţilor/locul convenit de comun acord la locul de desfăşurare a activităţii, atunci
când există dificultăţi evidente de a găsi alte mijloace de transport si există un acord colectiv
între angajator şi angajaţi prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport”[...]
Reclamanta nu se încadrează în excepţiile prevăzute expres şi limitativ de art.145^1, alin.
(1), lit.a) Codul fiscal, astfel cum sunt ele precizate prin pct. 45^1 alin.(1), lit.f) din H.G. 44/2004
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003, nefiind astfel îndeplinită
o cerinţă, respectiv existenţa unui acord colectiv între angajator şi angajaţi prin care angajatorul
se obligă să asigure gratuit acest transport.
Se mai menţionează că în susţinerea contestaţiei prealabile reclamanta nu a depus
documente care să demonstreze că vehiculul din dotare a fost utilizat pentru transport de personal
la şi de la locul de desfăşurare a activităţii şi nici documente din care să reiasă consumul efectiv
de combustibil, astfel încât să se încadreze la excepţiile prevăzute art.145^1, alin.(1), lit.a) (în
ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată) din Legea ######## privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare. în concluzie neexistând foi de parcurs nu se cunoaşte
destinaţia combustibilului utilizat.
Conform art.213, alin.(1) din O.G. 92/2003 „analiza contestaţiei se face în raport de
susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la
dosarul cauzei “
Potrivit art.206, alin.(1) din acelaşi act normativ: „contestaţia se formulează în scris şi va
cuprinde: [...] d)dovezile pe care se întemeiază”
Conform art. 65 alin (1) din acelaşi act normativ: „contribuabilul are sarcina de a dovedi
actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului
fiscal”.
Din raportul de inspecţie fiscală reiese faptul că organul de control nu acordă drept de
deducere TVA aferent cheltuielilor cu achiziţia unui autoturism în anul 2011.
Reclamanta a mai achiziţionat autoturisme de la persoane fizice, fără TVA, precum şi o
autoutilitară la care a avut drept de deducere a TVA, iar persoanele de conducere sau de
administrare sunt în număr mai mic fată de numărul autoturismelor existente în patrimoniul
societăţii.
Potrivit dispoziţiilor art.21, alin.(3) din Codul fiscal: „următoarele cheltuieli au
deductibilitate limitată: n) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, exclusiv cele
privind combustibilul, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu funcţii de conducere şi
de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent
fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.”
Se susţine, având în vedere cele menţionate mai sus rezultă că organul de inspecţie fiscală
a stabilit în conformitate cu prevederile legale neadmiterea la deducere a TVA aferentă
14
combustibilului, pieselor de schimb, reparaţiilor autovehiculelor în sumă totală de 44.970 lei,

respingând in mod corect ca neîntemeiată contestaţia cu privire la acest capăt de cerere.
Referitor la TVA nedeductibilă aferentă cheltuielilor cu costume, pârâta face următoarele
precizări: organele de inspecţie fiscală nu au acordat drept de deducere taxei pe valoarea
adăugată aferentă cheltuielilor cu costume de camuflaj în sumă de 453 lei.
Se arată că în susţinerea contestaţiei prealabile, reclamanta anexează un „plan de paza”
încheiat la nivelul ## ######### ########### ### în care se precizează: caracteristicile
obiectivului păzit, numărul de posturi şi amplasarea acestora, necesarul de personal pentru pază,
amenajările, instalaţiile şi mijloacele tehnice de pază şi de alarmare, consemnul posturilor, etc.,
din care nu reiese faptul că ar trebui să asigure echipamentul de pază către personalul care se
ocupă de paza societăţii.
Cap. III „Necesarul de personal pentru pază” stipulează următoarele: „Pentru acoperirea
posturilor de pază sunt angajaţi 3 agenţi pază, din care calificaţi profesional, atestaţi de poliţie,
dotaţi corespunzător. Echipamentul constă în lanternă, telefon, geacă reflectorizantă, pantaloni
închişi la culoare, bocanci, fes sau şapcă (fără armă de foc sau alt tip de armă de autoapărare).”
In contractele de muncă sau orice alte contracte încheiate între muncitori şi operatorul
economic nu se prevede că reclamanta ar fi obligata să asigure echipamente muncitorilor. Printre
compleurile de camuflaj se aflau şi veste de aviator.
Potrivit art. 236 forma republicată până în 18.05.2011 menţinute de art. 229 din Legea
53/2003 privind Codul Muncii: „(1) contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în
formă scrisă Între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin
sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind
condiţiile de muncă, salarizarea, precum si alte drepturi si obligaţii ce decurg din raporturile de
muncă.”
Camerei video (aşa cum este menţionată în RIF)- specificând că de fapt este un aparat
foto performant, dotarea fiind recomandată de către poliţie şi lucrătorii de la finanţe, pentru a
asigura conservarea pe suport material a pagubelor care se creează prin pătrunderea animalelor în
culturile agricole şi pentru a posta pe internet fotografia piesei de schimb uzate pentru
identificare mai uşoară în vederea achiziţionării alteia noi;
Organele de inspecţie fiscală nu au acordat drept de deducere taxei pe valoarea adăugată
aferentă cheltuielilor cu camera video în sumă de 241 lei.
Reclamanta menţionează că a achiziţionat un aparat foto performant şi nu o cameră video
- dotarea fiind recomandată de către poliţie şi lucrătorii de la finanţe, pentru a asigura
conservarea pe suport material a pagubelor care se creează prin pătrunderea animalelor în
culturile agricole şi pentru a posta pe internet fotografia piesei de schimb uzate pentru
identificare mai uşoară în vederea achiziţionării alteia noi; în susţinerea cauzei, ## #########
########### ### nu anexează la dosar copii după factură, sau certificat de garanţie din care să
rezulte o altă concluzie decât cea stabilită de organele de inspecţie fiscală, astfel rezultă că TVA
în sumă de 241 lei aferentă acestei achiziţii este nedeductibilă fiscal, respingând in mod corect ca
neîntemeiată contestaţia cu privire la acest capăt de cerere.
Prestărilor de servicii de agrement către contestatoare - motivând că în realitate sunt
deplasări cu bărci rapide din zona ###### la Tatanir pentru a transporta conducerea
administrativă în zona fermei, reclamanta neavând în dotare o barcă care să poată fi folosită în
15
acest scop astfel, apelând la diverse firme care aveau în patrimoniu astfel de mijloace de
locomoţie.
Organul de inspecţie fiscală diminuează TVA deductibilă aferentă cheltuielilor
înregistrate în evidenţa contabilă reprezentând achiziţii prestări servicii agrement în sumă de
1.029 lei pentru care reclamanta nu prezintă documente din care să rezulte natura acestor
prestări.
Reclamata nu este de acord cu diferenţele stabilite de organele de inspecţie fiscală privind
prestările de servicii de agrement către contestatoare - motivând că în realitate sunt deplasări cu
bărci rapide din zona ###### la Tatanir pentru a transporta conducerea administrativă în zona
fermei, reclamanta neavând în dotare o barcă care să poată fi folosită în acest scop, astfel,
apelând la diverse firme care aveau în patrimoniu astfel de mijloace de locomoţie.
Organele de inspecţie fiscală menţionează că pentru achiziţia de prestări servicii
agrement, în facturile emise de ## ######### ### (67/29.06.2010, 76/15.07.2010) era menţionat
doar : „prestări servicii agrement”. Mai mult, se observă că facturile au fost emise numai în
lunile de vară, respectiv iunie si iulie, astfel conducerea administrativă s-a deplasat în zona
fermei numai în lunile mai sus menţionate.
Se reţine că prestările de servicii se analizează în funcţie de datele cuprinse în contractul
de prestări servicii referitoare la prestator, termene, tarife, operaţiunea prestată, valoarea totală a
contractului şi pe baza documentelor justificative care atestă prestarea efectivă a serviciilor în
interesul societăţii petente şi necesitatea efectuării acestora în scopul operaţiunilor taxabile,
respectiv jurnalele de bord (care conţin date cu privire la: consum de combustibil, ore de marş,
ore de staţionare, ora plecării, locul deplasării, mutare etc.).
In aceste condiţii susţine pârâta ca reclamanta nu a demonstrat cu documente legal
întocmite realitatea şi necesitatea operaţiunilor menţionate mai sus respectiv că serviciile
facturate au fost destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile, astfel că organele de
inspecţie fiscală au procedat în mod corect la diminuarea TVA deductibilă cu suma de 1.029 lei,
aferentă facturilor emise de ## ######### ###.
Referitor la TVA deductibilă aferentă facturilor emise de operatori economici
neînregistraţi în scopuri de TVA şi aflaţi în lichidare, a facturilor în copie, a neînregistrării storno
TVA deductibilă, a TVA aferentă serviciilor hoteliere, a diferenţelor de TVA constatată prin
procesele verbale întocmite de organele fiscale la ## #.G.G. #### SRL, M&M ###### SRL,
Ipso, în urma solicitării de controale încrucişate, a TVA aferentă achiziţiilor de alimente, tocător
carne, spray parfum, ghivece flori, diverse nejustificări, masă, comodă, garderobă, produse uz
casnic, şemineu, lăzi frigorifice, flori, cosit, balotat, troiţă, cuptor, dulciuri.
#### contestă integral diferenţele de TVA deductibilă stabilite suplimentar de organul de
inspecţie fiscală în sarcina ## ######### ########### ### prin Decizia de impunere nr. F-TL
208/31.05.2012, reclamanta nu aduce nici un argument şi nu motivează în nici un fel contestaţia
cu privire la: TVA deductibilă aferentă cheltuielilor pentru care nu face dovada că sunt utilizate
în folosul de operaţiuni taxabile, cheltuieli cu achiziţii de diverse alimentare în sumă de 16.330
lei; TVA deductibilă aferentă cheltuielilor pentru care nu face dovada că sunt utilizate în folosul
de operaţiuni taxabile, cheltuieli cu achiziţii de diverse: tocător, ghiveci flori, spray, flori, troiţă,
cuptor, ladă frigorifică în sumă de 3.811 lei; TVA deductibilă înregistrată eronat după facturi
emise de operatori economici neînregistraţi în scopuri de TVA (##### ####### SRL) în sumă de
16
475 lei; TVA deductibilă înregistrată eronat după facturi în copie - M.&G. SRL, Anratech în
sumă de 333 lei; storno TVA deductibilă neînregistrată (########### ####### SRL, #### SRL)
în sumă de 3.057 lei; TVA deductibilă înregistrată eronat aşa cum rezultă din procesele verbale
transmise în urma solicitării de controale încrucişate (M&M Import, Ipso) în sumă de 2.627 lei;
TVA deductibilă înregistrată după facturi emise de operatori economici aflaţi în situaţii de
lichidare şi care nu au îndeplinit obligaţiile declarative(M&M Import) în sumă de 4.505 lei; TVA
deductibilă aferentă cheltuielilor înregistrate în evidenţa contabilă reprezentând achiziţii prestări
servicii (transport, cosit, balotat) pentru care nu prezintă documente din care să rezulte că
prestarea a fost efectiv realizată în sumă de 4.696 lei; TVA deductibilă aferentă cheltuielilor cu
prestări de servicii hoteliere, cheltuieli pentru care nu face dovada că sunt utilizate în folosul de
operaţiuni taxabile (nu deţine ordine de deplasare) în sumă de 56 lei; TVA deductibilă aferentă
cheltuielilor pentru care nu face dovada că sunt utilizate în folosul de operaţiuni taxabile,
cheltuieli cu achiziţii de dulciuri în sumă de 688 lei; TVA deductibilă aferentă cheltuielilor
pentru care nu face dovada că sunt utilizate în folosul de operaţiuni taxabile, cheltuieli cu
achiziţia unui jeep în sumă de 12.288 lei; TVA deductibilă aferentă cheltuielilor înregistrate în
evidenţa contabilă reprezentând achiziţii prestări servicii (lucrări cu excavatorul) pentru care nu
prezintă documente din care să rezulte că prestarea a fost efectiv realizată în sumă de 317 lei.
Potrivit art.206, alin.(1), lit. c) şi d) din O.G. 92/2003: ”(1) Contestaţia se formulează în
scris şi va cuprinde:[.. .] c)motivele de fapt şi de drept dovezile pe care se întemeiază [...]”
De asemenea, art.213, alin.(1) din acelaşi act normativ precizează: „(1) în soluţionarea
contestaţiei, organul competent va verifica motivele de fapt şi de drept care au stat la baza
emiterii actului administrativ fiscal. ####### contestaţiei se face în raport de susţinerile părţilor,
de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la dosarul cauzei.”
Totodată conform prevederilor pct. 2.5 din Instrucţiunile pentru aplicarea titlului IX din
O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aprobate prin O.P.A.N.A.F. 2137/2011:
“Organul de soluţionare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de
fapt şi de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal respective.”
Potrivit dispoziţiilor pct. 11.1 din Instrucţiunile pentru aplicarea titlului IX din O.G.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală aprobate prin O.P.A.N.A.F. 2137/2011: “Contestaţia
poate fi respinsă ca: b) nemotivată. în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt
şi de drept în susţinerea contestaţiei sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse
soluţionării.”
##### în vedere faptul că reclamanta nu aduce nici un argument de fond în susţinerea
contestaţiei care să fie justificat cu documente şi motivat pe bază de dispoziţii legale, prin care să
combată şi să înlăture constatările organului de inspecţie fiscală, motiv pentru care organul fiscal
a respins ca nemotivată contestaţia formulată de ## ######### ########### ### cu privire la
taxa pe valoarea adăugată în sumă de 49.183 lei aferentă acestor achiziţii.
Referitor la compararea producţiei precizează pârâta ca în perioada verificată, reclamanta
a obţinut venituri din comercializare produselor agricole din producţia proprie şi achiziţionate,
venituri din subvenţii de exploatare şi de investiţii. Reclamanta comercializează produse din
producţia proprie la un preţ mai mic faţă de preţul de producţie şi comercializează produse din
achiziţie la un preţ mai mic decât cel cu care a achiziţionat marfa. In aceste condiţii, reclamanta
nu a colectat TVA şi nici nu a reconsiderat cheltuielile şi TVA deductibilă la nivelul veniturilor
17
obţinute (cheltuieli efectuate fără a obţine venituri) şi nici nu a colectat TVA aferentă pierderilor
de produse agricole din cauza rozătoarelor, a intemperiilor sau alinieri între evidenţa contabilă şi
cea de gestiune.
La determinarea TVA colectată şi nedeductibilă s-au avut în vedere şi prevederile
Circularei #### nr. 807030/27.01.2012 potrivit căreia „pentru soluţionarea DNOR la această
categorie de contribuabili (producători agricoli), se vor analiza, în mod obligatoriu, pe lângă
celelalte elemente, şi dinamica (evoluţia) producţiei obţinute şi înregistrate, implicit a veniturilor
declarate în anii anteriori apariţiei OUG nr.49/2011, comparativ cu producţia şi veniturile
realizate ulterior. Î
În cazul în care contribuabilii înregistrează costuri semnificative ulterior, în special
aferente perioadei de după intrarea în vigoare a OUG nr.49/2011, în condiţii comparabile, se va
proceda la estimarea veniturilor aferente anilor anteriori si a TVA colectată, urmând a se stabili
diferenţele de plată, utilizându-se metodele de estimare prevăzute de lege. De asemenea, se vor
solicita de la Direcţiile agricole judeţene date privind suprafeţele deţinute, cele cultivate, precum
si producţiile medii la hectar obţinute, pentru a fi analizate în corelaţie cu producţia obţinută si
înregistrată în evidenţele contabile”.
Pentru perioada 01.10.2009 - 28.02.2011 TVA deductibilă a fost diminuată cu suma de
119.187 lei pentru luna aprilie 2010, reprezentând TVA deductibilă aferentă cheltuielilor
reconsiderate de organele de inspecţie fiscală pentru culturile de mazăre şi lucernă ce nu au fost
realizate la nivelul producţiei medii la ha pe judeţ, considerând că aceste cheltuieli nu au fost
efectuate în scopul obţinerii de venituri impozabile, nerespectându-se astfel prevederile art.145,
alin (2), lit. a) şi art. 21, alin.1) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările si
completările ulterioare: art.145 „Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă
achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni: a) operaţiuni
taxabile; art. 21 “(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli
deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele
reglementate prin acte normative în vigoare.”
În conformitate cu art.6 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală: “Organul
fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa
stărilor de fapt fiscale si să adopte soluţia admisă de lege. întemeiată pe constatări complete
asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.”
Potrivit, art.7, alin.(2) şi alin.(3) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală: ,.
(2) Organul fiscal este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină si să utilizeze
toate informaţiile si documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a
contribuabilului. în analiza efectuată organul fiscal va identifica si va avea în vedere toate
circumstanţele edificatoare ale fiecărui caz. Organul fiscal are obligaţia să examineze în mod
obiectiv starea de fapt, precum şi să îndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a
altor documente, pentru corectarea declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.”
Conform art.94, alin.(2) din OG nr.92/2003: “Inspecţia fiscală are următoarele atribuţii:
constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea
contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea
declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea
descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale; analiza si evaluarea
18
informaţiilor fiscale. în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din
alte surse; sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru
prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.”
#### de cele de mai sus, se reţine că organele fiscale, la stabilirea obligaţiilor unui agent
economic, sunt îndreptăţite să aprecieze relevanţa stărilor de fapt fiscale, să utilizeze toate
informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale putând să
încadreze forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.
Cheltuielile cu producţia de mazăre realizată în anul 2010 au fost în sumă de 824.966 lei.
Producţia realizată a fost de 197.280 kg mazăre, cu o medie de 174 kg la ha, medie mai mică cu
94% faţă de media realizată pe judeţ, deci implicit cheltuiala este mai mare cu 94 % faţă de
cheltuiala efectiv realizată pentru obţinerea de venituri. Aşadar, în mod legal organele de
inspecţie fiscală au reconsiderat cheltuielile, în sensul că le-au diminuat cu suma de 775.468 lei
valoare totală (824.966 lei total cheltuieli efectuate pentru cultura de mazăre x 94% procent de
nerealizare a producţiei de mazăre = 775.468 lei cheltuieli) şi au diminuat TVA deductibilă cu
suma de 116.938 lei (775.468 lei cheltuieli nedeductibile - 160.007 lei cheltuieli cu salariile şi
amortizarea (în procent de 96 %) = 615.461 lei bază impozabilă x 19 % cota TVA = 116.938 lei
TVA ).
Cheltuielile cu producţia de lucernă în anul 2010 au fost în sumă de 16.347 lei, din care
cheltuieli cu salariile şi amortizarea în sumă de 4.509 lei. Reclamanta nu a realizat nici o
producţie de lucernă, deci implicit cheltuiala nu a fost efectuată în scopul obţinerii de venituri.
Aşadar, în mod corect organele de inspecţie fiscală au reconsiderat cheltuielile, în sensul că le-au
diminuat cu suma de 16.347 lei valoare totală şi au diminuat TVA deductibilă cu suma de 2.249
lei (16.347 lei cheltuieli nedeductibile - 4.509 lei cheltuieli cu salariile şi amortizarea = 11.838
lei bază impozabilă x 19 % cota TVA = 2.249 lei TVA ).
Referitor la documentele anexate de reclamanta - duplicate după asigurări care nu prevăd
şi despăgubiri pentru secetă şi procese verbale de constatare şi evaluare a pagubelor la culturi
agricole pentru anul 2009, menţionăm că organele de inspecţie fiscală nu au stabilit diferenţe
pentru culturi ce nu au fost realizate la nivelul producţiei medii la ha pe ##### ######## ######
####. Pentru anii 2010 si 2011 reclamanta nu dovedeşte cu documente că a avut culturi
calamitate.
Mai mult, în vederea soluţionării contestaţiei prealabile, pentru o apreciere corectă,
organul de soluţionare contestaţii a solicitat Direcţiei pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală
######. prin adresa nr.14151/13.08.2012, să comunice situaţia pagubelor înregistrate pe culturi
de cereale, pentru anii #########, ca urmare a calamităţilor naturale. D.A.D.R. ######
comunică prin adresa nr.2719/22.08.2012, înregistrată la DGFP ###### sub
nr.14151/22.08.2012, că din evidenţele instituţiei reiese faptul că numai pentru anul 2009. ##
######### ########### ### are suprafaţa de 591.28 ha calamitate, dar că nu a beneficiat de
despăgubiri întrucât prin Hotărâre de Guvern nu s-a declarat ca zonă calamitată ####### ######.
##### in vedere aspectele sesizate susţine pârâta că organele de inspecţie fiscală în mod
legal au diminuat TVA deductibilă în sumă de 119.187 lei aferentă reconsiderării cheltuielilor
pentru producţia de mazăre şi lucernă.
Se mai arată că în anul 2009 reclamanta comercializează produse din achiziţie la un preţ
mai mic faţă de cel cu care a achiziţionat marfa. Astfel, pentru determinarea profitului impozabil,
19
a înregistrat suma de 503.036 lei bază impozabilă ca şi cheltuială nedeductibilă, dar nu a colectat
TVA aferentă acestor cheltuieli nedeductibile în sumă de 95.577 lei (503.036 lei x 19 % =
95.577 lei) sau nici nu a înregistrat TVA nedeductibilă aferentă achiziţiilor efectuate şi vândute
sub preţul de achiziţie. Acestea sunt cheltuieli efectuate fără a obţine venituri - art. 145, alin (2),
lit. a) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, „Orice persoană impozabilă are dreptul să
deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor
operaţiunea) operaţiuni taxabile;
În anul 2010, reclamanta comercializează produse din producţia proprie la un preţ mai
mic faţă de cel de producţie. Astfel, aceasta vinde o cantitate de mazăre 161.220 kg la un preţ de
0,4792 lei/kg, mai mic cu 0. 5818 lei/kg fată de preţul de producţie de 1.061 lei/kg, preţ
recalculat în urma reconsiderării cheltuielilor. In aceste condiţii reclamanta a diminuat profitul cu
o bază impozabilă în sumă de 93.798 lei (161.220 kg x 0, 5818 lei/kg = 93.798 lei) pentru care
trebuia să colecteze TVA în sumă de 22.512 lei (93.798 lei bază impozabilă x 24 % = 22.512 lei
TVA).
De asemenea tot în anul 2010 reclamanta comercializează o cantitate de orzoaică din
producţia proprie, 866.320 kg, la un preţ de 0,394 lei/kg, mai mic cu 0. 5464 lei/kg faţă de preţul
de producţie de 0,9404 lei/kg. Astfel, rezultă că aceasta a diminuat profitul societăţii cu o bază
impozabilă în sumă de 473.357 lei (866.320 kg x 0, 5464 lei/kg = 473.357 lei) pentru care
trebuia să colecteze TVA în sumă de 113.606 lei (473.357 lei bază impozabilă x 24 % = 113.606
lei TVA)cu care a achiziţionat marfa.
La determinarea TVA colectată s-au avut în vedere şi prevederile art. 17 din O.G. nr. 99
din 29 august 2000, republicată, privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă: „este
interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în pierdere, cu excepţia situaţiilor
prevăzute la art. 16 lit. a) - c), e) - i), precum şi în cazul produselor aflate în pachete de servicii.
Prin vânzare în pierdere, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege orice vânzare la un preţ egal
sau inferior costului de achiziţie, astfel cum acesta este definit în reglementările legale în
vigoare”.
Potrivit art. 16 lit. a) - c), e) - i) din OUG 99/2000 republicată, privind comercializarea
produselor şi serviciilor de piaţă prevede: “Prin vânzări cu preţ redus, în sensul prezentei
ordonanţe, se înţelege: vânzări de lichidare; vânzări de soldare; vânzări efectuate în structuri de
vânzare denumite magazin de fabrică sau depozit de fabrică; vânzări ale produselor destinate
satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, după ce evenimentul a trecut şi este
evident că produsele respective nu mai pot fi vândute în condiţii comerciale normale; vânzări ale
produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute; vânzări
accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapidă sau a căror conservare nu mai poate
fi asigurată până la limita termenului de valabilitate; vânzarea unui produs la un preţ aliniat la cel
legal practicat de ceilalţi comercianţi din aceeaşi zonă comercială, pentru acelaşi produs,
determinat de mediul concurenţial; vânzarea produselor cu caracteristici identice, ale căror
preţuri de reaprovizionare s-au diminuat.”
In raportul de inspecţie fiscala organele de inspecţie fiscală menţionează faptul că
reclamanta nu a colectat TVA si nici nu a reconsiderat cheltuielile si TVA deductibilă la nivelul
veniturilor obţinute (fiind cheltuieli efectuate fără a obţine venituri - art.145, alin (2), lit. a) din
Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal
20
Atât în anul 2009 cât şi în anul 2010, ## ######### ########### ### nu colectează
TVA în sumă de 75.161 lei în 2009 şi 82.201 lei în 2010 aferentă cheltuielilor nedeductibile
înregistrate în cont 6588.1 sau direct din cont 345 în cont 711 debitor. Aceste cheltuieli
nedeductibile în sumă de 395.583 lei bază impozabilă în anul 2009 şi 342.505 lei bază
impozabilă în anul 2010 reprezintă pierderi de produse agricole din cauza rozătoarelor, a
intemperiilor sau alinieri între evidenţa contabilă si cea de gestiune.
Potrivit art.128, alin. (4), lit. d) din Legea 571/2003: “(4) Sunt asimilate livrărilor de
bunuri efectuate cu plată următoarele operaţiuni: d) bunurile constatate lipsă din gestiune”
Referitor la motivaţiile reclamantei potrivit cărora „pe cantităţile de produse pe care ##
######### ########### ### le-a considerat pierderi datorită operaţiunilor de transport, de
condiţionare, de evaporare, pierderi pe care inspectorii fiscali le-au considerat nejustificate” se
arată că acestea sunt nefondate din următoarele considerente: în anul 2010, reclamanta
întocmeşte procese verbale prin care constată că 156.868 kg floarea soarelui şi 30.200 kg mazăre
sunt fără valoare comercială, scăzându-le din gestiune. Astfel, reclamanta nu colectează TVA în
sumă de 26.815 lei aferentă pierderilor la producţiile de floarea soarelui (156.868 kg x 0.508 preţ
producţie x 24 % cotă TVA = 19.125 lei TVA ) şi de mazăre (30200 kg x 1,061 preţ producţie
recalculat în urma reconsiderării cheltuielilor x 24 % cotă TVA = 7.690 lei TVA).
Potrivit art. 128, alin.(8), lit.b) cod fiscal: „Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin.
(1): b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi
activele corporale fixe casate, în condiţiile stabilite prin norme; conform pct.12 din H.G. nr.
44/2004 privind Normele de aplicare a Codului Fiscal: în sensul art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul
fiscal, nu se consideră livrare de bunuri cu plată bunurile de natura stocurilor degradate calitativ,
care nu mai pot fi valorificate, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
bunurile nu sunt imputabile; degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective
dovedite cu documente, se face dovada că bunurile au fost distruse.
Se arată că reclamanta nu a dovedit organelor de inspecţie fiscală cauza degradării
produselor şi nici dacă bunurile au fost distruse şi nu au mai intrat în circuitul economic. Mai
mult, în susţinerea contestaţiei prealabile reclamanta nu a anexat la dosarul cauzei documente
care să dovedească faptul că bunurile au fost distruse sau că s-au degradat calitativ.
Conform art.213, alin.(1) din O.G. 92/2003: „####### contestaţiei se face în raport de
susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la
dosarul cauzei”.
Potrivit art.206, alin.(1) din acelaşi act normativ: Contestaţia se formulează în scris şi va
cuprinde: d)dovezile pe care se întemeiază.
Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor
sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal”, (art. 65 alin.1).
Mai mult, organele de inspecţie fiscală menţionează faptul că aceste pierderi nu
reprezintă pierderi tehnologice, fapt rezultat din procesele verbale întocmite de reclamanta,
procese anexate la Raportul de inspecţie fiscală.
Pentru perioada 01.11.2011 - 31.01.2012: în luna martie şi august 2011, reclamanta
înregistrează în cont 6588.1 cheltuieli nedeductibile în sumă de 375.872 lei bază impozabilă
reprezentând cheltuieli pentru culturi compromise (rapiţă şi sorg) dar nu colectează TVA
aferentă acestor cheltuieli nedeductibile în sumă de 90.209 lei (375.872 lei x 24 % = 90.209 lei)
21
sau nu înregistrează TVA nedeductibilă aferentă achiziţiilor efectuate si trecute pe pierderi,

practic sunt cheltuieli fără a se obţine venituri, iar potrivit art.145, alin (2), lit. a) din Legea
nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare: „Orice persoană
impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în
folosul următoarelor operaţiuni: a) operaţiuni taxabile”.
Motivaţiile reclamantei potrivit cărora: „organele de inspecţie fiscala au greşit în mod
flagrant că nu au luat în considerare în elementele de cost şi subvenţia primită pentru culturile
respective” sunt nefondate invocând in acest sens dispoziţiile art.137, alin.(1) din Codul Fiscal:
“#### de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din: a) pentru livrări de bunuri
şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie
contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea
cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor
operaţiuni;
În cazul schimbului prevăzut la art. 130 şi, în general, atunci când plata se face parţial ori
integral în natură sau atunci când valoarea plătii pentru o livrare de bunuri ori o prestare de
servicii nu a fost stabilită de părţi sau nu poate fi uşor stabilită, baza de impozitare se consideră
ca fiind valoarea de piaţă pentru respectiva livrare/prestare. în sensul prezentului titlu, valoare de
piaţă înseamnă suma totală pe care, pentru obţinerea bunurilor sau serviciilor în cauză la
momentul respectiv, un client aflat în aceeaşi etapă de comercializare la care are loc livrarea de
bunuri sau prestarea de servicii ar trebui să o plătească în condiţii de concurenţă loială unui
furnizor ori prestator independent de pe teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea
este supusă taxei. Atunci când nu poate fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii
comparabilă, valoarea de piaţă înseamnă: pentru bunuri, o sumă care nu este mai mică decât
preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau. în absenţa unui preţ de
cumpărare, preţul de cost, stabilit la momentul livrării; pentru servicii, o sumă care nu este mai
mică decât costurile complete ale persoanei impozabile pentru prestarea serviciului.
Conform H.G.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal: „18. (1) Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal,
subvenţiile primite de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul comunitar sau de la bugetul
asigurărilor sociale de stat, legate direct de preţul bunurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate, se
includ în baza de impozitare. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru aceste subvenţii
intervine la data încasării lor de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul comunitar sau de la
bugetul asigurărilor sociale de stat. Se consideră că subvenţia este legată direct de preţ dacă se
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: subvenţia este concret determinabilă în preţul
bunurilor şi/sau al serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate
şi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual; cumpărătorii trebuie să beneficieze
de subvenţia acordată furnizorului/prestatorului, în sensul că preţul bunurilor/serviciilor
achiziţionate de aceştia trebuie să fie mai mic decât preţul la care aceleaşi produse/servicii s-ar
vinde/presta în absenta subvenţiei Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei subvenţiile sau
alocaţiile primite de la bugetul de stat, de la bugetele locale, de la bugetul comunitar sau de la
bugetul asigurărilor sociale de stat, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), respectiv
subvenţiile care sunt acordate pentru atingerea unor parametri de calitate, subvenţiile acordate
pentru acoperirea unor cheltuieli sau alte situaţii similare.”
22
Mai mult, organele de inspecţie fiscală menţionează faptul că nu au luat în considerare în

elementele de cost şi subvenţia primită deoarece însăşi reclamanta nu a introdus această
subvenţie în analiza preţului de producţie, şi în plus nu prezintă documente din care să se poată
identifica cuantumul subvenţiei pentru fiecare din culturile la care s-au constatat diferenţe între
preţul de producţie şi preţul de vânzare.
#### în susţinerea contestaţiei prealabile reclamanta nu aduce elemente noi în privinţa
cuantumului subvenţiei.
Referitor la susţinerile reclamantei potrivit cărora: „organele de inspecţie fiscala nu
identifică sursa de comparaţie pentru a putea observa care sunt premisele de la care ar fi plecat
direcţia agricolă şi mai ales dacă aceste premise se regăsesc sau nu în cazul de fata” se susţine că
acestea sunt nefondate întrucât organele de inspecţie fiscală au comparat producţia obţinută de
reclamanta cu producţia medie comunicată de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală
###### (producţie cu 94% mai mică) prin adresa 32740/22.03.2012.
La determinarea TVA colectată s-au avut în vedere şi prevederile art.17 din O.G. nr.
99/2000, privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă: „este interzis oricărui
comerciant să ofere sau să vândă produse în pierdere, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 16
lit. a) - c). e) - i). precum si în cazul produselor aflate în pachete de servicii. Prin vânzare în
pierdere. în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege orice vânzare la un preţ egal sau inferior
costului de achiziţie, astfel cum acesta este definit în reglementările legale în vigoare”.
De asemenea, invoca pârâta dispoziţiile art. 16 lit. a) - c), e) - i) din OUG 99/2000,
privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă .
Întrucât reclamanta încalcă prevederile art.17 prin vânzarea bunurilor la un preţ mai mic
decât cel de producţie respectiv cel de achiziţie care nu se încadrează în excepţiile menţionate la
art. 16, iar societatea nu a colectat TVA şi nici nu a reconsiderat cheltuielile şi TVA deductibilă
la nivelul veniturilor obţinute (fiind cheltuieli efectuate fără a obţine venituri), astfel aceste
cheltuieli nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, se retine că organele de
inspecţie fiscală au stabilit în mod legal TVA colectată în sumă 231.695 lei.
Conform dispoziţiilor legale invocate anterior organele fiscale, la stabilirea obligaţiilor
unui agent economic, sunt îndreptăţite să aprecieze relevanţa stărilor de fapt fiscale, să utilizeze
toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale putând
să încadreze forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.
Motivaţiile reclamantei potrivit cărora: „nu există o condiţionare legală între preţul de
cost al producţiei unei culturi şi preţul de vânzare al acesteia” sunt nefondate întrucât art.17 din
OG 99/2000 prevede: “#### interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în
pierdere, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 16 lit. a) - c), e) - i), precum şi în cazul
produselor aflate în pachete de servicii. Prin vânzare în pierdere, în sensul prezentei ordonanţe,
se înţelege orice vânzare la un preţ egal sau inferior costului de achiziţie, astfel cum acesta este
definit în reglementările legale în vigoare.”
Referitor la susţinerile reclamantei potrivit cărora: „Temeiul de drept folosit pentru a este
indicat ca fiind OG 99/2000 (şi nu OUG cum eronat se menţionează), temei de drept care nu are
absolut nici o legătură cu activitatea acesteia. Art.17 din acest act normativ, indicat de către
intimată ca interzicând vânzarea în pierdere, se referă, îi vizează doar pe comercianţi, noţiune
care definită distinct în lege (art.4) şi care nu are nici cea mai mică legătură cu ceea ce face ##
23
######### ########### ###” se arată că sunt nefondate invocând in acest sens dispoziţiile art.
4 din actul normativ invocat conform căruia: „în înţelesul prezentei ordonanţe, următorii termeni
se definesc astfel: consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în
asociaţii, care cumpără, dobândeşte, utilizează ori consumă produse sau servicii în afara
activităţii profesionale; comerciant - persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare
activităţi de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă; comerţ cu ridicata/de gros -
activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în cantităţi mari în scopul
revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi;
comerţ cu amănuntul/de detail - activitatea desfăşurată de comercianţii care vând produse, de
regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora; comerţ de gros cash and
carry/formă de comerţ cu autoservire pe bază de legitimaţie de acces - activitatea desfăşurată de
comercianţii care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane juridice sau persoane
fizice autorizate şi asociaţii familiale autorizate conform legii, înregistrate în baza de date a
vânzătorului, în scopul revânzării şi/sau prelucrării, precum şi al utilizării acestora ca produse
consumabile; comerţ ambulant - activitatea de comercializare cu amănuntul realizată prin trecere
dintr-un loc în altul, în rulote mobile, standuri mobile, chioşcuri mobile sau în vehicule special
amenajate;”
## ######### ########### ### are ca obiect de activitate principal, Cultivarea
cerealelor (exclusiv orez), a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe
oleaginoase - cod caen 0111, iar ca obiecte de activitate secundare: activităţi auxiliare pentru
producţia vegetală - cod caen 0161; activităţi după recoltare - cod caen 0163; comerţ cu ridicata
al cerealelor, seminţelor, furajelor si tutunului neprelucrat - ### caen 4621.
Din cele mai sus menţionate susţine pârâta că ## ######### ########### ### are
calitate de comerciant aşa cum prevede codul caen 4621 - comerţ cu ridicata al cerealelor,
seminţelor, furajelor, şi tutunului neprelucrat, care se regăseşte în Certificatul constatator
nr.509012/23.05.2012 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul ######.
Mai susţine pârâta că organele de inspecţie fiscală în mod corect au diminuat TVA
deductibilă în sumă de 119.187 lei aferentă producţiei de lucernă şi mazăre (pentru care nu a
prezentat documente din care să rezulte că au fost compromise) au majorat TVA colectată în
sumă de 506.081 lei aferentă diferenţei preţ producţie/vânzare, achiziţie/vânzare şi pierderilor
fără justificare, respingând in mod corect ca neîntemeiată contestaţia prealabila cu privire la acest
capăt de cerere.
De asemenea, se susţine ca în mod legal organele de inspecţie fiscală nu au acordat
societăţii dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată şi au stabilit diferenţe de TVA
colectată în sumă totală de 799.777 lei.
Prin Sentinţa civilă nr. ####/17.12.2013 pronunţată de Tribunalul ###### în prezenta
cauză s-a admis acţiunea şi s-a dispus anularea deciziei nr. ##/27.08.2012, a deciziei de impunere
nr. 208/31.05.2012 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 198/31.05.2012 emise de pârâtă.
Împotriva Sentinţei civile nr. ####/17.12.2013, a formulat recurs pârâta A.N.A.F. -
DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ###### –
ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ######, dosarul fiind înaintat
Curţii de Apel Constanţa.
24
Prin Decizia civilă nr. ###/CA/05.06.2014, a Curţii de Apel Constanţa s-a admis recursul
declarat de pârâta A.N.A.F. - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR
PUBLICE ###### – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ######, a
fost casată hotărârea atacată şi trimisă cauza primei instanţe pentru rejudecare.
La Tribunalul ######, dosarul a fost înregistrat sub nr. ###/88/2013*.
În rejudecare, instanţa a dispus completarea probatoriului cu înscrisuri, efectuarea în
cauză a unui supliment la raportul de expertiză contabilă şi efectuarea unui supliment la raportul
de expertiză agricolă.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Organele fiscale din cadrul DGFP ###### Activitatea de Inspecţie Fiscală au efectuat
inspecţia fiscală privind verificarea modului de determinare înregistrare declarare si plată a TVA
la ## ######## ########### ### ######.
Inspecţia fiscală s-a finalizat prin raportul de inspecţie fiscală nr. F-TL 198/31.05.2012
care a stat la baza emiterii deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată
stabilite de inspecţia fiscala nr. F-TL 208/31.05.2012 prin care organul fiscal a stabilit pentru
perioada 01.01.2008 – 30.09.2009 obligaţii suplimentare de plată în sumă de 34209 lei din care
suma de 21897 lei reprezintă TVA de plată si suma de 12312 lei reprezintă accesorii aferente, iar
pentru perioada 01.10.2009-31.01.2012 a respins la rambursare suma de 770667 lei si a stabilit
obligaţii suplimentare de plată in sumă de 7302 lei din care suma de 7213 lei reprezintă TVA de
plată iar suma de 89 lei accesorii aferente.
Constatările organelor de control au fost următoarele:
-#### ######### ########### S.R.L. a efectuat în perioada #### # #### achiziţii
prestări servicii (recoltat grâu, discuit) de la ## ##### ### ### în sumă totală de 137.148 lei din
care bază impozabilă în sumă de 115.251 lei şi TVA în sumă de 21.897 lei, pentru care nu
prezintă situaţii de lucrări şi contracte, sumă neneductibilă fiscal deoarece nu se respectă art.21,
alin.(4), lit. m) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările si completările
ulterioare, coroborat cu prevederile art.21, alin.(l) şi art. 145, alin.(l) din acelaşi apt normativ.
Pentru diferenţa de TVA constatată în suma de 21.897 lei, stabilită suplimentar, s-au calculat
majorări de întârziere pentru perioada 26.09.2008-25.05.2012 în sumă de 9.027 lei si penalităţi
de întârziere in suma de 3285 lei.
-operatorul economic nu respectă prevederile art. 11, alin. (12) coroborat cu art. 145, alin.
(2), lit. a) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
înregistrând eronat TVA deductibilă în sumă de 56.736 lei (20.851 lei în anul 2009 şi 35.885 lei
în anul 2010) aferentă cheltuielilor care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv
al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală. Contribuabilii inactivi cu care operatorul economic a
desfăşurat tranzacţii comerciale sunt S.C. ##### ####### ### S.R.L. Bucureşti, cod identificare
fiscală 18540615, declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F nr. 1167/29.05.2009, începând cu data
de 01.07.2009, reactivat conform-O.P.A.N.A.F nr. 2249/30.07.2010, începând cu data de
17.10.2010, şi S.C. ##### ######### ######## S.R.L. #####, cod identificare fiscală
14894598, declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F nr. 1167/29.05.2009, începând cu data de
01.07.2009.
25
-operatorul economic nu respecta prevederile art.145, alin (2), lit. a) din Legea
nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, în sensul că
înregistrează eronat TVA deductibilă în sumă de 21.277 lei (7.479 lei în anul 2009 şi 13.798 lei
în anul 2010) aferentă achiziţiilor de diverse alimentare, tocător, ghiveci flori, spray, cameră
video, compleu camuflaj, flori, prestări servicii agrement, cheltuieli pentru-care nu face dovada
că sunt utilizate în folosul de operaţiuni taxabile.
-operatorul economic nu respectă prevederile art. 1451, alin. (1) din Legea nr.571/2003,
privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare: „ - în sensul că înregistrează
eronat TVA deductibilă în sumă de 16.338 lei aferentă cheltuielilor cu combustibilul (278 lei în
anul 2009, 2.894 lei în anul 2010 şi 72 lei în anul 2011) şi cheltuielilor cu reparaţiile auto a mai
multor autoturisme, chiar şi pentru cele ce nu se află în patrimoniul societăţii (4.566 lei în anul
2009 şi 8.528 lei în anul 2010). Operatorul economic nu deţine foi de parcurs sau alte documente
prin care să justifice cheltuielile mai sus menţionate. Operatorul economic nu respectă
prevederile art. 146, alin.(l), lit. a) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, unde, pentru exercitarea dreptului de deducere, persoana impozabila
trebuie sa deţină o factura care sa cuprindă informaţiile prevăzute la art. 155, alin.(5), astfel a
înregistrat eronat TVA deductibilă în sumă de 5.844 lei, după cum urmează: în anul 2010 a
înregistrat eronat TVA deductibila în sumă de 475 lei reprezentând TVA dedusă după facturi
emise de operatori economici neînregistraţi în scopuri de TVA - ## ##### ####### ### a
înregistrat eronat TVA deductibila în sumă de 26 lei reprezentând TVA dedusă după facturi in
copie - ## #&G SRL, a înregistrat eronat TVA deductibilă în sumă de 2.286 lei, diferenţă TVA
deductibilă constatată prin Procesele verbale întocmite de organele fiscale la ## #.G.G. ####
SRL, M&M ###### SRL, IPSO în urma solicitării de controale încrucişate, nu a înregistrat
storno TVA deductibilă în sumă de 3.057 lei în anul 2010, facturat de AGRITEHNICA şi IPSO.
-taxa pe valoare adăugată deductibilă a fost diminuată cu suma de 119187 lei pentru luna
aprilie 2010 reprezentând TVA deductibilă aferentă cheltuielilor reconsiderate de organele de
inspecţie fiscală pentru culturile de mazăre si lucernă ce nu au fost realizate la nivelul producţiei
medii la hectar pe judeţ, considerând că aceste cheltuieli nu au fost efectuate in scopul obţinerii
de venituri impozabile deci nu se respecta prevederile art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal.
-în anul 2009 operatorul economic comercializează produse din achiziţie la un preţ mai
mic faţă de cel cu care a achiziţionat marfa, înregistrează pentru determinarea profitului
impozabil suma de 503.036 lei bază impozabilă ca şi cheltuială nedeductibilă, dar nu colectează
TVA aferentă acestor cheltuieli nedeductibile în sumă de 95.577 lei (503.036 lei x 19 % =
95.577 lei) sau nici nu înregistrează TVA nedeductibilă aferentă achiziţiei efectuate şi vândute
sub preţul de achiziţie (cheltuieli efectuate fără a obţine venituri - art. 145, alin (2), lit. a) din
Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare).
-în anul 2010 operatorul economic comercializează produse din producţia proprie la un
preţ mai mic faţă de cel de producţie. Astfel operatorul economic vinde o cantitate de mazăre
161.220 kg la un preţ de 0,4792 lei/kg, mai mic cu 0,5818 lei/kg faţă de preţul de producţie de
1,061/kg, preţ recalculat în urma reconsiderării cheltuielilor. Rezultă deci, că operatorul
economic a diminuat profitul societăţii cu o bază impozabilă în sumă de 93.798 lei (161.220 kg x
26
0, 5818 lei/kg = 93.798 lei) pentru care trebuia să colecteze TVA în sumă de 22.512 lei (93.798
lei bază impozabilă x 24 % = 22.512 lei TVA).
-în anul 2010 operatorul economic comercializează o cantitate de orzoaică din producţia
proprie 866.320 kg la un preţ de 0,394 lei/kg, mai mic cu 0, 5464 lei/kg faţă de preţul de
producţie de 0,9404 lei/kg. Rezultă deci, că operatorul economic a diminuat profitul societăţii cu
o bază impozabilă în sumă de 473.357 lei (866.320 kg x 0, 5464 lei/kg = 473.357 lei) pentru care
trebuia să colecteze TVA în sumă de 113.606 lei (473.357 lei bază impozabilă x 24 % = 113.606
lei TVA) cu care a achiziţionat marfa.
- în anul 2009 cât şi în anul 2010 operatorul nu colectează TVA în sumă de 75.161 lei
(anul 2009) şi 82.201 lei (anul 2010) aferentă cheltuielilor nedeductibile înregistrate în cont
6588.1 sau direct din cont 345 în cont 711 debitor Aceste cheltuieli nedeductibile în sumă de
395.583 lei bază impozabilă în anul 2009 şi 342.505 lei bază impozabilă în anul 2010 reprezintă
pierderi de produse agricole din cauza rozătoarelor, a intemperiilor sau alinieri între evidenţa
contabilă si cea de gestiune.
-în anul 2010 operatorul nu colectează TVA în sumă de 26.815 lei aferentă pierderilor la
producţiile de floarea soarelui (156.868 kg x 0.508 preţ producţie x 24 % cotă TVA = 19.125 lei
TVA ) şi de mazăre (30200 kg x 1,061 preţ producţie recalculat în urma reconsiderării
cheltuielilor x 24 % cotă TVA = 7.690 lei TVA). Operatorul economic întocmeşte procese
verbale prin care constată că 156.868 kg floarea soarelui şi 30200 kg mazăre sunt fără valoare
comercială, scăzându-le din gestiune. Ori potrivit art. 128, alin. (8) din Legea ######## privind
Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare nu constituie livrare de bunuri „bunurile
de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate...”numai dacă, potrivit
pct.12 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului Fiscal cu modificările şi
completările ulterioare: „sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: a) bunurile nu
sunt imputabile; b)degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite
cu documente; c)se face dovada ca s-au distrus bunurile”. Operatorul economic nu poate face
dovada cauzei degradării produselor şi nici dacă bunurile au fost distruse şi nu au mai intrat în
circuitul economic.
-în perioada 01.03.2011-31.10.2011 operatorul economic înregistrează eronat TVA
deductibilă în sensul că înregistrează eronat TVA deductibilă în sumă de 19.238 lei aferentă
cheltuielilor cu combustibilul şi TVA deductibilă în sumă de 1.049 lei aferentă cheltuielilor cu
reparaţiile auto a mai multor autoturisme, chiar şi pentru cele ce nu se află în patrimoniul
societăţii fără a deţine foi de parcurs sau alte documente prin care să justifice cheltuielile
menţionate; înregistrează eronat TVA deductibilă în sumă de 1.547 lei aferentă achiziţiilor de
troiţă, cuptor, lada frigorifică, cheltuieli pentru care nu face dovada că sunt utilizate în folosul de
operaţiuni taxabile; înregistrează TVA deductibilă în sumă de 4.696 lei, aferentă cheltuielilor ce
reprezintă achiziţii prestări servicii (transport, cosit, balotat) în agricultură, fără a prezenta
documente din care să rezulte perioada în care s-a efectuat prestarea, în ce a constat lucrarea,
contracte încheiate între parteneri, procese verbale de recepţie şi alte asemenea; înregistrează
eronat TVA deductibilă în sumă de 56 lei aferentă prestărilor de servicii hoteliere, cheltuieli
pentru care nu face dovada că sunt utilizate în folosul de operaţiuni taxabile, nu deţine ordine de
deplasare; a înregistrat eronat TVA deductibilă în sumă de 307 lei reprezentând TVA dedusă
27
după facturi în copie - ## ######## ###; a înregistrat TVA deductibilă în sumă de 3.886 lei,
TVA deductibilă aferentă cheltuielilor cu consultanţa facturate de, M&M ###### SRL, societate
aflată în lichidare.
-în luna martie şi august 2011 operatorul economic înregistrează în cont 6588.1 cheltuieli
nedeductibile în sumă de 375.872 bază impozabilă reprezentând cheltuieli pentru culturi
compromise (rapiţă şi sorg) dar nu colectează TVA aferentă acestor cheltuieli nedeductibile în
sumă de 90209 lei (375.872 lei x 24 % = 90.209 lei) sau nici nu înregistrează TVA nedeductibilă
aferentă achiziţiilor efectuate şi trecute pe pierderi, practic sunt cheltuieli fără a se obţine
venituri.
- înregistrează eronat TVA deductibilă în sumă de 12.288 lei aferentă cheltuielilor cu
achiziţia unui autoturism în anul 2011 – jeep. De asemenea înregistrează eronat TVA deductibilă
în sumă de 6.914 lei aferentă cheltuielilor cu combustibilul (5.777 lei în anul 2011 şi 1.137 lei în
anul 2012) şi TVA deductibilă în sumă de 1.431 lei în anul 2011 aferentă cheltuielilor cu
reparaţiile auto a mai multor autoturisme, chiar şi pentru cele ce nu se află în patrimoniul
societăţii. Operatorul economic nu deţine foi de parcurs sau alte documente prin care să justifice
cheltuielile mai sus menţionate.
- operatorul economic nu respecta prevederile art. 145, alin (2), lit. a) din Legea
nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, în sensul că
înregistrează eronat TVA deductibilă în sumă de 688 lei aferentă achiziţiilor de dulciuri,
cheltuieli pentru care nu face dovada că sunt utilizate în folosul de operaţiuni taxabile.
- operatorul economic nu justifica prestarea efectiva a serviciilor achiziţionate prin

situaţii de lucrări, procese/verbale de recepţie, rapoarte de lucru, sau orice alte materiale
corespunzătoare, în conformitate cu prevederile art.21, alin.(4), lit. m) din Legea nr.571/2003,
privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu prevederile art.21,
alin.(l) şi art.145, alin.(l) din acelaşi act normativ, în sensul că înregistrează TVA deductibilă în
sumă de 317 lei aferentă cheltuielilor ce reprezintă achiziţii prestări servicii (lucrări cu
excavatorul), fără a prezenta documente din care să rezulte perioada în care s-a efectuat
prestarea, în ce a constat lucrarea, contracte încheiate între parteneri, procese verbale de recepţie
şi alte asemenea.
Împotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestaţie administrativă ce a fost
respinsă prin decizia nr. ##/27.08.2012, ca neîntemeiată.
Contestaţia formulată de către reclamantă în baza art. 218 alin. 2 din Codul de procedură
fiscală va fi admisă în parte de către instanţa de judecată, având în vedere considerentele ce vor fi
expuse în continuare:
Cu prioritate se impune a se preciza că organele de control din cadrul D.G.F.P. ###### au
făcut verificări şi cu privire la modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a impozitului pe profit,
pentru perioada 01.01.2006-31.12.2011, control ce s-a finalizat cu emiterea deciziei de impunere
nr. F-TL 239/27.06.2012 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei impozit pe profit în sumă
totală de 946.007 lei şi accesorii.
Prin sentinţa civilă nr. ###/06.03.2014 a Tribunalului ###### pronunţată în dosarul nr.
###/88/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. ####/CA/10.11.2014 a Curţii de
28
Apel Constanţa s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de
impunere nr. 239/27.06.2012 reţinându-se, în esenţă, că sunt cheltuieli deductibile fiscal doar
cele aferente facturilor emise de către S.C. ##### ### S.R.L. precum şi cheltuielile pentru
culturile de floarea soarelui, mazăre şi rapiţă compromise în anii #########.
Susţinerile reclamantei cum că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 21 din Codul
fiscal întrucât acestea nu se referă la deductibilitatea TVA, ci a cheltuielilor pentru stabilirea
profitului impozabil, precum şi cele referitoare la lipsa efectelor hotărârii judecătoreşti mai sus
amintite asupra soluţiei din prezenta cauză nu pot fi reţinute.
#### adevărat că în Codul fiscal nu este prevăzut în mod expres că la o cheltuială
nedeductibilă (de orice natură) TVA aferentă este nedeductibilă, însă la art. 21 din acest cod
există o prevedere conform căreia sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile
efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Totodată, la art. 21 alin. 4 lit. 1 se precizează că nu sunt deductibile cheltuielile aferente
veniturilor neimpozabile.
În continuare, la art. 145 din Codul fiscal se arată că orice persoană impozabilă are
dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate în folosul unor operaţiuni
taxabile.
Astfel dacă anumite cheltuieli sunt considerate nedeductibile ca urmare a faptului că nu
sunt generatoare de venituri impozabile (cu alte cuvinte nu sunt cheltuieli efectuate în scop
economic), respectiv nu intră în sfera unei operaţiuni taxabile (din perspectiva TVA) atunci TVA
aferentă este de asemenea o cheltuială nedeductibilă.
Aşa cum a susţinut reclamanta, prin apărătorul său, cele două cauze au vizat impozite
diferite, care au o bază impozabilă diferită, însă acestea au fost generate de aceleaşi situaţii
constatate de către organele de control, ce au făcut obiectul analizei instanţei în cuprinsul
sentinţei civile nr. ###/06.03.2014 şi care în raport de dispoziţiile art. 431 alin. 2 din Codul de
procedură civilă nu pot fi contrazise prin soluţia adoptată în prezenta cauză.
Astfel, s-a reţinut prin sentinţa civilă nr. ###/06.03.2014 a Tribunalului ######
caracterul deductibil al cheltuielilor efectuate de reclamantă cu achiziţii prestări servicii efectuate
în perioada ######### de către S.C. ##### ### S.R.L. Cheltuielile au fost considerate
nedeductibile şi în ce priveşte TVA, astfel că organele fiscale au stabilit o diferenţă de TVA de
plată în sumă de 21897 lei la care s-au calculat majorări şi penalităţi de întârziere în valoare de
12312 lei.
Chiar dacă pentru a opina în acest sens instanţa a concluzionat că relaţiile contractuale
între cele două societăţi s-au derulat anterior declarării inactive a S.C. ##### ### S.R.L., fără a
analiza şi susţinerile intimatei referitoare la lipsa documentelor justificative, în aplicarea
principiului efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat reglementat de art. 431 alin. 2 din
Noul Cod de procedură civilă, în prezenta cauză nu se poate reţine caracterul nedeductibil al
aceloraşi cheltuieli.
Nu lipsit de importanţă în ce priveşte aceste cheltuieli este faptul că prin expertiza
contabilă efectuată în cauză s-au identificat o serie de documente ce justifică prestarea efectivă a
serviciilor achiziţionate de către reclamantă (filele 74-94 ds.) infirmându-se astfel susţinerile
intimatei sub acest aspect.
29
În aceste condiţii, instanţa va admite contestaţia reclamantei cu privire la suma

reprezentând TVA considerat a fi nedeductibil pentru cheltuielile constând în: achiziţii prestări
servicii de la ## ##### ### ###, în perioada noiembrie 2008-mai 2009.
În respectarea aceluiaşi principiu de drept, instanţa va reţine ca fiind nedeductibile
cheltuielile care au la bază documente emise de către contribuabilii inactivi S.C. ##### ### ###
### SRL şi ## ##### ######### ######## ###, cheltuielile cu combustibilii, reparaţiile şi
piesele auto, precum şi cele realizate cu culturile de mazăre şi lucernă în anul 2010, contestaţia
reclamantei cu privire la TVA-ul aferent acestor cheltuieli urmând a fi respinsă.
######## cocontractanţilor declaraţi inactivi a fost tranşată prin Sentinţa civilă nr.
###/06.03.2014 a Tribunalului ###### pronunţată în dosarul nr. ###/88/2013 instanţa înlăturând
apărările reclamantei referitoare la necomunicarea actului de declarare a inactivităţii, şi reţinând
că riscul încheierii unui contract economic cu un partener declarat inactiv este suportat de
contribuabilul în cauză, în sensul asumării declarării ca nedeductibile a cheltuielilor efectuate în
acea relaţie comercială, potrivit disp. art. 21 alin. 4 lit. r din Codul fiscal.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că pentru a
fi deductibile cheltuielile de combustibil în raport de disp. art. 21 alin. 4 lit. t din Codul fiscal
este necesar să existe documente justificative care să poată evidenţia transportul desfăşurat cu
mijloacele aflate în parcul auto al contribuabilului în scopul de a permite accesul personalului la
locul de desfăşurare a activităţii economice.
În ceea ce priveşte categoria cheltuielilor pentru reparaţii şi piese de schimb la aceste
autovehicule, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. 3 lit. n din Codul fiscal potrivit cărora
au deductibilitate limitată cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente
autoturismelor folosite de persoanele cu funcţii de conducere şi de administrare ale persoanei
juridice, deductibile limitat potrivit alin. (4) lit. t) la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei
persoane cu astfel de atribuţii.
#### în prezenta cauză nu s-a probat în acord cu disp. art. 451 din Normele metodologice
de aplicare a Legii nr. 571/2003 (norme legale invocate în susţinerea soluţiei adoptate prin
Sentinţa civilă nr. ###/06.03.2014) că autovehiculele pentru care s-au efectuat cheltuieli cu
combustibil, reparaţii şi piese auto au fost utilizate pentru transportul angajaţilor, sau aparţin
persoanelor cu funcţii de conducere.
Pe cale de consecinţă, instanţa va reţine că în mod corect intimata a considerat ca fiind
nedeductibile cheltuielile cu combustibil, reparaţii şi piese de schimb.
Referitor la compararea producţiei, se reţine că intimata a diminuat TVA deductibilă cu
suma de 119.187 lei pentru luna aprilie 2010 reprezentând TVA deductibilă aferentă cheltuielilor
reconsiderate de organele de inspecţie fiscală pentru culturile de mazăre şi lucernă ce nu au fost
realizate la nivelul producţiei medii la ha pe judeţ, considerând că aceste cheltuieli nu au fost
efectuate în scopul obţinerii de venituri impozabile, deci nu se respectă prevederile art. 145, alin
(2), lit. a) şi art. 21, alin.1) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările si
completările ulterioare.
Cheltuielile cu producţia de mazăre realizată în anul 2010 au fost în sumă de 824.966 lei.
Producţia realizată a fost de 197.280 kg mazăre, cu o medie de 174 kg la ha, medie mai mică cu
94% faţă de media realizată pe judeţ, deci implicit cheltuiala este mai mare cu 94 % faţă de
cheltuiala efectiv realizată pentru obţinerea de venituri. Aşadar, organele de inspecţie fiscală au
30
reconsiderat cheltuielile, în sensul că le-au diminuat cu suma de 775.468 lei valoare totală
(824.966 lei total cheltuieli efectuate pentru cultura de mazăre x 94% procent de nerealizare a
producţiei de mazăre = 775.468 lei cheltuieli) şi au diminuat TVA deductibilă cu suma de
116.938 lei (775.468 lei cheltuieli nedeductibile - 160.007 lei cheltuieli cu salariile şi amortizarea
(în procent de 96 %) = 615.461 lei bază impozabilă x 19 % cota TVA = 116.938 lei TVA ).
Cheltuielile cu producţia de lucernă în anul 2010 au fost în sumă de 16.347 lei, din care
cheltuieli cu salariile şi amortizarea în sumă de 4.509 lei. Reclamanta nu a realizat nici o
producţie de lucernă, deci implicit cheltuiala nu a fost efectuată în scopul obţinerii de venituri.
Aşadar, organele de inspecţie fiscală au reconsiderat cheltuielile, în sensul că le-au diminuat cu
suma de 16.347 lei valoare totală şi au diminuat TVA deductibilă cu suma de 2.249 lei (16.347
lei cheltuieli nedeductibile - 4.509 lei cheltuieli cu salariile şi amortizarea = 11.838 lei bază
impozabilă x 19 % cota TVA = 2.249 lei TVA).
Aşa cum s-a arătat, incidentul care a generat diminuarea TVA deductibilă cu suma de
119.187 lei a fost analizat şi în cadrul litigiului ce a avut ca obiect contestaţia formulată
împotriva deciziei de impunere nr. 239/2012 referitoare la impozitul pe profit.
S-a apreciat de către instanţa de judecată ca fiind nedeductibile suma de 615461 lei
pentru producţia de mazăre aferentă anului 2010 şi cea de 11838 lei aferentă producţiei de
lucernă, cât timp nu s-au realizat venituri neimpozabile aferente acestor cheltuieli.
Or, în condiţiile în care cheltuielile în valoare totală de 627299 lei au fost considerate ca
fiind nedeductibile printr-o hotărâre judecătorească definitivă, situaţie ce nu poate fi contrazisă
prin hotărârea pronunţată în prezenta cauză, şi TVA aferentă acestor cheltuieli este nedeductibilă.
Aşadar în mod corect organele fiscale au procedat la diminuarea TVA deductibilă cu
suma de 119187 lei.
S-a constatat de către organele de control că în anul 2009, contestatoarea a comercializat
produse din achiziţie la un preţ mai mic faţă de cel cu care a achiziţionat marfa.
Astfel, pentru determinarea pentru determinarea profitului impozabil, a înregistrat suma
de 503.036 lei bază impozabilă ca şi cheltuială nedeductibilă, dar nu a colectat TVA aferentă
acestor cheltuieli nedeductibile în sumă de 95.577 lei (503.036 lei x 19 % = 95.577 lei) sau nici
nu a înregistrat TVA nedeductibilă aferentă achiziţiilor efectuate şi vândute sub preţul de
achiziţie.
S-a mai constatat că în anul 2010, contestatoarea a comercializat produse din producţia
proprie la un preţ mai mic faţă de cel de producţie. Astfel, a vândut o cantitate de mazăre
161.220 kg la un preţ de 0,4792 lei/kg, mai mic cu 0, 5818 lei/kg fată de preţul de producţie de
1,061 lei/kg, preţ recalculat în urma reconsiderării cheltuielilor, diminuând profitul cu o bază
impozabilă în sumă de 93.798 lei (161.220 kg x 0, 5818 lei/kg = 93.798 lei) pentru care trebuia
să colecteze TVA în sumă de 22.512 lei (93.798 lei bază impozabilă x 24 % = 22.512 lei TVA).
De asemenea, contestatoarea a comercializat o cantitate de orzoaică din producţia
proprie, 866.320 kg, la un preţ de 0,394 lei/kg, mai mic cu 0,5464 lei/kg fată de preţul de
producţie de 0,9404 lei/kg, diminuând profitul societăţii cu o bază impozabilă în sumă de
473.357 lei (866.320 kg x 0, 5464 lei/kg = 473.357 lei) pentru care trebuia să colecteze TVA în
sumă de 113.606 lei (473.357 lei bază impozabilă x 24 % = 113.606 lei TVA)cu care a
achiziţionat marfa.
31
Reconsiderarea cheltuielilor aferente produselor comercializate sub preţule de producţie

sau de achiziţie, a fost apreciată ca fiind legală de către instanţa abilitată cu cercetarea aspectelor
de legalitate ale actelor administrative fiscale având ca obiect impozitul pe profit. Astfel, în
cuprinsul deciziei nr. ####/CA/10.11.2014 Curtea de Apel Constanţa a reţinut desfăşurarea de
către contestatoare a unei activităţi fără intenţia de a realiza activităţi economice, împrejurare faţă
de care a concluzionat că sumele ce reprezintă cheltuieli din activitatea de comercializare a
produselor cu un preţ inferior celui de achiziţie sau de producţie sunt cheltuieli nedeductibile.
Pe cale de consecinţă, prin decizia anterior menţionată, s-a menţinut decizia de impunere
nr. 239/2006 în privinţa sumelor de 503.036 lei, 93798 lei şi 473357 lei reprezentând bază
impozabilă pentru comercializarea produselor la un preţ mai mic decât cel de achiziţie sau de
producţie.
În aceste condiţii, instanţa investită cu cercetarea legalităţii măsurilor adoptate de către
organele fiscale din perspectiva TVA, nu poate ajunge la o altă concluzie decât aceea că
societatea contestatoare trebuia să autocolecteze taxă.
Referitor la culturile compromise pentru care organele de control, considerându-le livrări
de bunuri în sensul art. 128 din Codul fiscal, au calculat TVA de colectat, se observă că prin
Sentinţa civilă nr. ###/06.03.2014 a Tribunalului ######, cheltuielile aferente culturilor
compromise în anii 2009, 2010 şi 2011 (pentru anul 2011 doar în ce priveşte cultura de rapiţă) au
fost considerate deductibile, cu consecinţa înlăturării impozitului pe profit stabilit suplimentar.
Pentru a opina în acest sens, instanţa a reţinut existenţa unor contracte de asigurare pentru
respectivele culturi, situaţie în raport de care a dat eficienţă dispoziţiilor 21 alin. 4 lit. c din Legea
nr. 571/2003 potrivit cărora sunt nedeductibile cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor
sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu
au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă
aceasta este datorată potrivii prevederilor titlului VI.
Chiar dacă în cuprinsul hotărârii judecătoreşti nu s-a menţionat în mod expres că
respectivele culturi au fost compromise, atâta vreme cât s-a dat eficienţă normelor legale
referitoare la bunurile distruse asigurate, în prezenta cauză nu se poate concluziona contrariul.
Aşadar, reţinându-se cu putere de lucru judecat că bunurile au fost distruse în mod greşit
organul fiscal a considerat că acestea au fost livrate astfel că instanţa urmează a înlătura
concluziile intimatei referitoare la TVA de colectat.
Nu aceeaşi soluţie va fi adoptată în ce priveşte cultura de sorg în anul 2011 pentru care
aşa cum s-a reţinut prin aceeaşi hotărâre judecătorească nu a existat un contract de asigurare, iar
in prezentul litigiu contestatoarea nu a produs dovezi care să infirme concluziile organului fiscal,
procesele verbale de condiţionare invocate în susţinerea cererii fiind întocmite doar pentru anul
2010, aşa cum s-a reţinut şi în cuprinsul raportului de expertiză agricolă efectuat în cauză.
Sunt întemeiate susţinerile contestatoarei referitoare la deductibilitatea TVA aferentă
cheltuielilor cu camera video şi cu prestările de servicii de agrement.
Dreptul de deducere a TVA este reglementat de art. 145 Cod fiscal. ####. 8 al acestui
articol stabileşte că dreptul de deducere se justifică cu factura fiscală, care cuprinde informaţiile
prevăzute la art. 155 alin. 8 din acelaşi cod.
Organele de inspecţie fiscală nu au acordat drept de deducere TVA aferentă cheltuielilor
cu camera video în sumă de 241 lei şi a cheltuielilor reprezentând achiziţii prestări servicii
32
agrement în sumă de 1029 lei, reţinând, în esenţă, că nu s-a depus la dosar copie de pe factură
sau certificat de garanţie pentru camera video, iar în ce priveşte celelalte cheltuieli nu s-a dovedit
necesitatea efectuării acestora în interesul societăţii.
Contrar concluziilor intimatei, contestatoarea a dovedit achiziţionarea camerei video
(aparat foto), factura depusă la dosar în acest sens conţinând toate menţiunile prevăzute la art.
155 din Codul fiscal.
Şi facturile emise de S.C. ######### SRL (67/29.06.2010, 76/15.07.2010) pentru
prestări servicii achiziţionate de către contestatoare constituie documente justificative în vederea
deducerii taxei, atâta timp cât sunt emise în condiţiile art. 155 din Codul fiscal (fila 94 dosar).
În condiţiile în care deplasarea în zona fermei Tatanir nu se poate efectua decât cu barca,
iar contestatoarea, în perioada respectivă, nu deţinea în proprietate un mijloc de locomoţie
navală, concluziile intimatei cum că respectivele servicii nu s-au efectuat în scopul operaţiunilor
taxabile având în vedere perioada de vară în care au fost prestate sunt neîntemeiate.
#### lipsa jurnalelor de bord la care face referire intimata nu poate forma convingerea
instanţei în sensul temeinicii apărărilor acesteia în condiţiile în care nicio prevedere legală nu
condiţionează dreptul de deducere a taxei de existenţa acestor documente.
Criticile contestatoarei vizând deductibilitatea cheltuielilor cu costumele de camuflaj nu
vor fi reţinut de instanţă, întrucât nu s-a probat fără îndoială că acestea au fost achiziţionate
pentru agenţii de pază ai societăţii.
Chiar dacă s-ar reţine că potrivit regulamentului intern, contestatoarea avea obligaţia de a
asigura angajaţilor echipamentul de lucru, nu lipsit de relevanţă în acest sens este planul de pază
întocmit de către contestatoare din cuprinsul căruia reiese că vestimentaţia agenţilor de pază nu
este identică cu cea achiziţionată de către contestatoare şi pentru care se solicită deducerea TVA.
Nu mai puţin important sub acelaşi aspect este faptul că prevederile art. 24 din
regulament invocate de către contestatoare nu se referă la vestimentaţia angajaţilor ci la utilizarea
echipamentelor de protecţie şi de lucru din dotare. Astfel, potrivit art. 24 din regulamentul intern
al ## ######## ########### ###, fiecare persoană este obligată să-şi utilizeze echipamentul
tehnic de protecţie şi de lucru conform cerinţelor, fiind interzisă utilizarea acestuia în scopuri
personale. Sunt considerate echipamente tehnice: autovehicule, utilaje, aparate, în general, toate
materialele încredinţate salariatului în vederea executării atribuţiilor sale de serviciu.
Cu privire la celelalte constatări ale organului de inspecţie fiscală se constată că
reclamanta nu a dovedit că bunurile sau serviciile achiziţionate sau fost destinate în folosul
operaţiunilor sale taxabile, neputând fi reţinute aşadar susţinerile acesteia cu privire la
nelegalitatea refuzului de deducere a TVA.
Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse urmează ca instanţa să admită în
parte contestaţia şi să anuleze decizia nr. ##/27.08.2012, decizia de impunere nr. 208/31.05.2012
si raportul de inspecţie fiscala nr. 198/31.05.2012 emise de către D.G.R.F.P. ###### –
Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ###### cu privire la:
-suma reprezentând TVA considerat a fi nedeductibil pentru cheltuielile constând în:
achiziţii prestări servicii de la ## ##### ### ###, în perioada noiembrie 2008-mai 2009;
contravaloare cameră video şi servicii agrement, cu accesoriile aferente.
-sumele reprezentând TVA de colectat pentru culturile compromise în anii 2009 şi 2010,
cu accesoriile aferente.
33
-suma reprezentând TVA de colectat pentru cultura de rapiţă compromisă în anul 2011,
####### a menţine actele administrativ fiscale pentru celelalte constatări
PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte contestaţia formulată de reclamanta S.C. ######## ########### S.R.L.

cu sediul în ######, #### ######## ### ##, ### #, ### #, ### # ## ############## ## ######
#.N.A.F. - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ###### –
ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ###### cu sediul în ######,
#### ######## ### ### bis, #### ######.
Anulează decizia nr. ##/27.08.2012, decizia de impunere nr. 208/31.05.2012 si raportul
de inspecţie fiscala nr. 198/31.05.2012 emise de către D.G.R.F.P. ###### – Administraţia
Judeţeană a Finanţelor Publice ###### cu privire la:
-suma reprezentând TVA considerat a fi nedeductibil pentru cheltuielile constând în:
achiziţii prestări servicii de la ## ##### ### ###, în perioada noiembrie 2008-mai 2009;
contravaloare cameră video şi servicii agrement, cu accesoriile aferente.
-sumele reprezentând TVA de colectat pentru culturile compromise în anii 2009 şi 2010,
-suma reprezentând TVA de colectat pentru cultura de rapiţă compromisă în anul 2011,
Menţine actele administrativ fiscale pentru celelalte constatări.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul ######.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 2015.
Preşedinte, Grefier,
###### ######## ###### ########
Red. #### ####/16.03.2015

Tehnored. ##/23.03.2015
34

Hotarâre 307 - 2021 - 23.02.2015

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hotarâre 307 - 2021 - 23.02.2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hotarâre nr. 307/2015 din 23.02.2015, cod RJ 7337dd49 (https://rejust.

Dosar nr. ###/88/2013*

S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect

contestaţia administrativa, îşi justifica operaţiunile de reconsiderare a cheltuielilor (fila 20 din

efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de

combustibilului, pieselor de schimb, reparaţiilor autovehiculelor în sumă totală de 44.970 lei,

sau nu înregistrează TVA nedeductibilă aferentă achiziţiilor efectuate si trecute pe pierderi,

Mai mult, organele de inspecţie fiscală menţionează faptul că nu au luat în considerare în

- operatorul economic nu justifica prestarea efectiva a serviciilor achiziţionate prin

În aceste condiţii, instanţa va admite contestaţia reclamantei cu privire la suma

Reconsiderarea cheltuielilor aferente produselor comercializate sub preţule de producţie

PENTRU ACESTE MOTIVE

Admite în parte contestaţia formulată de reclamanta S.C. ######## ########### S.R.L.

Red. #### ####/16.03.2015

S-ar putea să vă placă și