Hotarâre-10 03 2022-2355854d5

Hotarâre nr. 224/2022 din 10.03.
2022, cod RJ 2355854d5

(https://rejust.ro/juris/2355854d5)
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2022:003.######

Dosar nr.#####/302/2021
(2982/2021)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. ###/A
Şedinţa publică din data de 10.03.2022
Curtea constituită din:
PREŞEDINTE: ##### ######
JUDECĂTOR: ######## ######
GREFIER: ######## ####
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost reprezentat

prin procuror ####### #########.
Pe rol: pronunţarea în cauza penală de faţă având ca obiect apelul formulat de apelanta-
parte civilă ###### ######### împotriva sentinţei penale nr.####/14.09.2021 pronunţată de
Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosarul nr.#####/302/2021.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 25
februarie 2022 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă
din prezenta decizie, când instanța, în baza art. 391 alin 1 și 2 raportat la art. 405 alin. 1 din
Codul de procedură penală, modificat prin Legea nr. 130/2021, a stabilit termen pentru
deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii, la data de 10 martie 2022 prin punerea acesteia la
dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr.#### din data de 14.09.2021 pronunţată în dosarul
nr.#####/302/2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a hotărât următoarele:
În baza art.396 alin.(3) C.pr.pen., rap.la art.193 alin.(2) și art.80 C.pen. a renunţat la
aplicarea pedepsei faţă de inculpata ####### ########-###### (fiica lui ######## şi #######,
născută la data de ########## în #############, CNP #############, CI ##### ##
#########. cetăţenie română, stare civilă: divorţată, fără obligaţii militare, studii
postuniversitare, profesie: economist, ocupaţie auditor, loc de muncă: Primăria Snagov,
domiciliată în ############# ###.Sold. ### ###### nr.11, #####, sc.3. et.3, #####, sector 5,
sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din data de 10.07.2018).
În baza art.81 C.pen., a aplicat inculpatei ####### ########-###### un avertisment.
În baza art.82 alin.(1) C.pen., inculpata ####### ########-###### nu a fost supusă
niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită.
1
Hotarâre nr. 224/2022 din 10.03.2022, cod RJ 2355854d5
În baza art.397 alin. (1) coroborat cu art.25 alin.(1) raportat la art.19 alin.(1) şi (2)
C.pr.pen. şi la art.1357 din Codul Civil, a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de către
partea civilă ###### ######### împotriva inculpatei ####### ########-######.
În baza art.397 alin. (1) coroborat cu art.25 alin. (1) raportat la art.19 alin.(1) şi (2)
C.pr.pen. şi la art.1357 şi art.1391 alin.(1) din Codul Civil, a obligat inculpata #######
########-###### la plata către partea civilă ###### ######### a sumei de 1.000 lei,
reprezentând daune morale.
În baza art.397 alin. (1) C.pr. pen. raportat la art.19 şi art.25 alin.(1), coroborat cu
art.1357 şi cu art.1391 alin.(1) din Codul Civil, a respins, ca neîntemeiată, cererea părţii civile
###### ######### de obligare a inculpatei la plata restului solicitat cu titlu de daune morale.
În baza art.397 alin.(1) C.pr.pen. rap.la art.19 şi art.25 alin.(1), coroborat cu art.1357
C.civ., a respins, ca neîntemeiată, cererea părţii civile ###### ######### de obligare a inculpatei
la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art.276 alin.(1) şi (2) C.pr.pen., a admis, în parte, cererea părţii civile ######
######### (domiciliată în Bucureşti, ######## ### ###### ### ##, ### ##, ### #, ### #, ap.
48, sector 5), de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor de judecată și a dispus obligarea
inculpatei ####### ########-###### la plata sumei de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat,
redus.
În temeiul art.274 alin.(1) C.pr.pen., a obligat inculpata la plata sumei de 500 de lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.####/P/2018 întocmit la data de 25.06.2021 de Parchetul de pe lângă
Judecătoria sectorului 5 București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a
inculpatei ####### ######## ######, pentru săvârșirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe,
faptă prevăzută de art.193 alin.2 C.penal, constând în aceea că la data de 10.07.2018, în jurul
orelor 19:00, inculpata ####### ######## ######, în timp ce se afla pe palierul scării blocului
de domiciliu, pe fondul unei discuţii în contradictoriu cu persoana vătămată ###### ######### a
agresat-o fizic pe aceasta, respectiv a lovit-o cu un mănunchi de chei la nivelul obrazului drept şi
cu un obiect dur la nivelul tâmplei stângi şi al corpului, provocându-i leziuni traumatice ce au
necesitat pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinută prin rechizitoriu au fost menţionate următoarele
mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţii persoană vătămată
###### #########; declaraţii martori ###### #######, #### #########, #### #########,
######## #######-#########, #### #####, Capută ######; declaraţie suspectă şi inculpată
####### ########-######; certificat medico-legal A2/2769/11.07.2018: raport de expertiză
medico-legală A1##########; proces-verbal de confruntare; raport de constatare criminalistică
nr. 326 din 18.12.2019; fotografii cuprinzând leziunile persoanei vătămate; înscrisuri (documente
medicale, înscrisuri în circumstanţiere depuse de inculpată).
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 23.07.2021, rămasă
definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării
instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea
judecăţii.
2
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de
sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatei dispoziţiile art.374 alin.(4) din C.pr.pen. raportat
la art. 396 alin (10) din C.pr.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile
posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpata a solicitat ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de
art. 374 alin. (4) din C.pr.pen.
În şedinţa publică din data de 07.09.2021, instanţa a admis cererea formulată de inculpată
de soluţionare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C.pr.pen., în sensul că inculpata a
declarat personal, înainte de începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte în totalitate fapta
descrisă în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii abreviate şi să se
facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, necontestate, legal şi loial
administrate. De asemenea, instanţa a constatat că inculpata nu este acuzată de săvârşirea unei
infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a apreciat că probele
administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa
soluţionare a cauzei.
Sub aspect probatoriu, în faza de judecată, urmare a admiterii cererii formulate de
inculpată, în temeiul art.374 alin.(4) raportat la art.100 alin.(3) C.pr.pen. nu au fost administrate
alte probe.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale
şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut, pe situaţia de fapt, următoarele:
La data de 10.07.2018, în jurul orelor 19:00, inculpata ####### ######## ######, în
timp ce se afla pe palierul scării blocului de domiciliu, pe fondul unei discuţii în contradictoriu
cu persoana vătămată ###### ######### a agresat-o fizic pe aceasta, respectiv a lovit-o cu un
mănunchi de chei la nivelul obrazului drept şi cu un obiect dur la nivelul tâmplei stângi şi al
corpului, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri
medicale.
Astfel, instanța a reținut că inculpata ####### ######## ###### s-a prezentat la uşa
apartamentului persoanei vătămate ###### #########, moment în care i-a reproșat persoanei
vătămate aspecte legate de comportamentul acesteia din urmă, pe un ton ridicat, iar la un
moment dat, inculpata a lovit persoana vătămată ###### ######### cu un mănunchi de chei în
partea dreaptă a feţei, aspect care rezultat din declarația persoanei vătămate ###### #########.
Existența conflictului verbal dintre persoana vătămată și inculpată a reieşit inclusiv din
declarația martorei ###### ####### care locuieşte în acelaşi #### ## etajul 1 şi care a ieşit pe
palier pe scările dintre etajul 2 şi etajul 3 de unde avea vizibilitate şi le-a solicitat celor două
vecine să înceteze cearta. Acestea se aflau pe palier în faţa apartamentului persoanei vătămate, la
o distanţă de aproximativ 1 metru una de cealaltă şi purtau o discuţie aprinsă. Martora a precizat
nu a asistat la săvârşirea vreunei agresiuni fizice asupra persoanei vătămate şi nu a observat ca
persoanele în cauză să aibă vreun obiect în mână.
Cu toate acestea, existența agresiunii fizice a rezultat cu certitudine, pe lângă declarația
persoanei vătămate, din declaraţia martorei ######## #######-#########, fiica persoanei
vătămate, care a relatat faptul că în ziua de 10.07.2018, în jurul orelor 19:30, în timp ce se afla la
adresa de domiciliu, a fost apelată telefonic de către mama sa care i-a spus că a fost bătută de
3
vecina ###### #######. Martora a plecat repede spre domiciliul mamei sale, iar când a intrat în
apartamentul acesteia a observat-o că avea sânge pe unul dintre obraji, era roşie pe faţă şi avea
zgârieturi la nivelul capului.
Deși potrivit declarației martorei Capută ######, asistent medical ambulanţier, la
momentul la care a ajuns la adresa de domiciliu a persoanei vătămate la data de 10.07.2018, în
jurul orelor 22:22, persoana vătămată nu prezenta mărci traumatice vizibile, certitudinea
existenței acestora fiind reținută de către instanță pe baza certificatului medico-legal
nr.A2/2769/11.07.2018 emis de I.N.M.L. #### Minovici" potrivit căruia persoana vătămată
###### ######### a prezentat la data examinării (11.07.2018) leziuni traumatice după cum
urmează: frontal stânga hematom albăstrui-violaceu, genian dreapta tumefacţie violacee, pe faţa
antero-internă 1/3 superioară braţ stâng echimoză albăstrui-violacee, pectoral stânga echimoză
palid violacee, redate inclusiv prin fotografiile care ilustrează leziunile suferite de persoana
vătămată, descrise mai sus.
Prin acțiunea de lovire exercitată de către inculpată asupra persoanei vătămate la data de
10.07.2018, prima instanța a reținut producerea leziunilor traumatice regăsite în cuprinsul
certificatului medico-legal nr.A2/2769/11.07.2018 emis de I.N.M.L. #### Minovici", înlăturând
ca neveridice afirmațiile persoanei vătămate cu privire la producerea altor leziuni traumatice care
exced celor descrise în cuprinsul certificatului medico-legal.
Astfel, conform raportului de expertiză medico-legală nr.A1/3703/12.06.2020, persoana
vătămată ###### ######### a prezentat la data de 10.07.2018 leziuni traumatice constând în
hematoame, excoriaţii, echimoze, obiectivate prin examen medico-legal efectuat la INML "####
Minovici" pe data de 11.07.2018. Ulterior, la data de 13.07.2018, persoana vătămată s-a
prezentat la SUUB-UPU moment în care i s-a efectuat un examen radiologic al hemitoracelui
stâng (buletin radiologie ID 4960835 nr. registru 47413/14.07.2018 ora X), având două
interpretări:
a) „Rx. coloană cervicală-profil; Rx. grilaj costal; Rx. scapulo-humerală-faţă: Fracturi
costale în curs de consolidare arcuri laterale CVI, CVII şi CVIII de partea stângă "-
semnat de un medic rezident de radiologie şi imagistică medicală, diagnostic în baza căruia
pacienta a fost internată în secţia Chirurgie Toracică;
b) „Rx. coloană cervicală-profil; Rx. grilaj costal; Rx. scapulo-humerală-faţă: Fracturi
costale consolidate arcuri laterale CVI, CVII şi CVIII de partea stângă Fără leziuni
posttraumatice osoase recente. Fără imagini sugestive pentru pneumotorax" - semnat de medic
primar radiologie.
În funcţie de aceste date şi informaţii, în concluziile raportului de expertiză medico-legală
nr.A1/3703/12.06.2020, s-a arătat că, având în vedere lipsa oricăror leziuni traumatice primare
(elementare) la nivelul hemitoracelui lateral stâng, precum şi lipsa acuzelor subiective (dureri) la
acest nivel - constatate prin examinarea medico-legală din 11.07.2018 (a doua zi după agresiune)
- conform Certificatului medico-legal nr. A2/3769/11.07.2018 emis de INML "#### Minovici"
Bucureşti; aspectul radiologie al leziunilor osoase costale prezentate mai sus - "fracturi
consolidate /în curs de consolidare arcuri laterale CVI, CVII şi CVIII de partea stângă" (cf. bul.
radiologie al SUUB ID 4960835 nr. registru 47413/14.07.2018 ora 1:58), confirmarea acestui
aspect prin verificarea radiologică a imaginilor aflate pe CD-ul inscripţionat ###### #########
ID 4960835 UPU-SUUB Study Date 14.07.2018 în cadrul Laboratorului de Radiologie al INML
4
"#### Minovici" Bucureşti (a se vedea referatul radiologie nr. 226/04.09.2018, de la pag. 7 a
prezentului raport) care a evidenţiat căluşuri la nivelul arcurilor laterale ale coastelor stângi
respective, precum şi modificări radiologice complexe localizate la nivelul articulaţiei umărului
stâng şi extremităţii proximale a humerusului stâng - ce atestă un traumatism vechi, fracturile
arcurilor laterale ale coastelor VI, VII şi VIII stângi s-au produs anterior datei de 10.07.2018
(când a avut loc agresiunea menţionată).
De asemenea, în continuare se menţionează că prezenţa căluşului la nivelul unei structuri
osoase semnifică o fractură veche, consolidată. Prin urmare, aspectul (similar) de fracturi
consolidate ale arcurilor laterale ale coastelor VI, şi VIII stângi, obiectivat atât pe radiografia de
torace datată 14.07.2018 (la 3 zile de la agresiune), şi pe aceea din data de 21.05.2019, semnifică
faptul că aceste fracturi au fost produse anterior agresiunii din data de 10.07.2018
Mai mult, instanţa de fond a constatat că în cuprinsul concluziile raportului de expertiză
medico-legală nr. A1/3703/12.06.2020 se menţionează că din documentele medicale analizate,
rezultă că persoana vătămată a prezentat anterior agresiunii din 10.07.2018 o patologie
degenerativă osteo-articulară, constând în: coxartroză, spondiloză vertebrală, osteoporoză,
gonartroză bilaterală - pe dreapta operată (artoplastie totală cimentată).
Conform Certificatului medico-legal nr.A2/3769/11.07.2018 emis de INML "####
Minovici" Bucureşti în urma examinării medico-legale din 11.07.2018 (a doua zi după
agresiune) persoana vătămată nu a prezentat leziuni traumatice primare (echimoze, hematoame,
excoriaţii sau plăgi) la nivelul hemitoracelui lateral stâng, şi nici simptomatologie dureroasă la
acest nivel. În acelaşi document medico-legal se menţionează "pectoral stânga echimoză palid-
violacee . 6/2 cm", deci la nivelul toracelui stâng anterior. De altfel, şi în Fişa UPU nr.
##########.07.2018, la consultul UPU se consemnează echimoză hemitorace stâng anterior şi
nu la nivelul celui lateral. La nivelul hemitoracelui lateral stâng s-au evidenţiat (imagistic) numai
leziuni traumatice oase vechi, constând în fracturi consolidate ale arcurilor laterale ale coastelor
VI, VII şi VIII stângi, produse anterior agresiunii din 10.07.2018.
Așadar, s-a constatat că în urma agresiunii, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice
ce au necesitat pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost confirmată prin declarația inculpatei #######
######## ######, de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa, precum și de
anumite aspecte din cuprinsul declarațiilor din faza de urmărire penală, prin care a recunoscut
existența unei agresiuni fizice exercitate asupra persoanei vătămat. Mai mult, acestea au fost
confirmate de rezultatul testării inculpatei ####### ########-###### cu tehnica de detecţie a
comportamentului simulat prin care se reține că răspunsurile oferite întrebărilor relevante cauzei,
respectiv ,,În data de 10.07.2018 tu ai agresat-o fizic in vreun fel pe ###### #########?", În
data de 10.07.2018, tu ai lovit-o pe ###### ######### cu un mănunchi de chei peste faţă?"
şi ,,În data de 10.07.2018, tu ai lovit-o pe ###### ######### cu telefonul mobil în zona
capului?", au provocat modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat.
Așadar, instanța a constatat dincolo de orice dubiu rezonabil că la data de 10.07.2018, în
jurul orelor 19:00, inculpata ####### ######## ######, în timp ce se afla pe palierul scării
blocului de domiciliu, pe fondul unei discuţii în contradictoriu cu persoana vătămată ######
######### a agresat-o fizic pe aceasta, respectiv a lovit-o cu un mănunchi de chei la nivelul
5
obrazului drept şi cu un obiect dur la nivelul tâmplei stângi şi al corpului, provocându-i leziuni
traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele
probe/mijloace de probă: declaraţii persoană vătămată ###### #########; declaraţii martori
###### #######, ######## #######-#########, Capută ######; declaraţie suspectă şi
inculpată ####### ########-######; certificat medico-legal A2/2769/11.07.2018: raport de
expertiză medico-legală A1##########; proces-verbal de confruntare; raport de constatare
criminalistică nr. 326 din 18.12.2019; fotografii cuprinzând leziunile persoanei vătămate;
înscrisuri (documente medicale, înscrisuri în circumstanţiere depuse de inculpată).
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei ####### ########-###### care, la data de
10.07.2018, în jurul orelor 19:00, în timp ce se alia pe palierul scării blocului de domiciliu, pe
fondul unei discuţii în contradictoriu cu persoana vătămată ###### ######### a agresat-o fizic
pe aceasta, respectiv a lovit-o cu un mănunchi de chei la nivelul obrazului drept şi cu un obiect
dur la nivelul tâmplei stângi şi al corpului, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru
vindecare 7-9 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art.193 alin.(2) C.pen..
Potrivit prevederilor art.193 alin.(1) C.pen., lovirea sau orice alte acte de violență
cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc în condițiile legii penale. Varianta agravată a acestei
infracțiuni, în temeiul dispozițiilor alin.(2) al aceluiași articol, se reține în ipoteza în care prin
activitatea ilicită au fost produse victimei leziuni traumatice ori i-a fost afectată sănătatea, a căror
gravitate este evaluată la cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii în discuție constă în
lovirea sau exercitarea oricărei alte violențe (inclusiv psihice), asupra corpului unei persoane. În
prezenta cauză, se reține că inculpata a execitat acte de violență asupra persoanei vătămate, prin
aplicarea mai multor lovituri la nivelul obrazului drept, al tâmplei stângi şi al corpului.
Urmarea imediată constă în producerea de suferințe fizice, în cazul alin.(1), și în
producerea unor leziuni traumatice (răniri) sau afectarea sănătății (îmbolnăvire) persoanei care să
fi necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, în cazul alin.(2). Diferența
dintre varianta tip și varianta agravată este dată de existența sau nu a îngrijirilor medicale, în
primul caz producându-se numai suferințe fizice, care nu necesitat tratament. Se constată, astfel,
că problema zilelor de îngrijiri medicale reprezintă nu numai un criteriu medical, terapeutic, ci și
un criteriu legal de apreciere a gravității vătămării, cu consecințe asupra corectei încadrări
juridice a faptei. În acest context, este necesară fie examinarea medico-legală a persoanei, fie o
expertiză medico-legală care, evaluând gravitatea leziunilor traumatice produse, stabilește, dacă
este cazul, incidența criteriului zilelor de îngrijiri medicale.
În cauză, din cuprinsul certificatului medico-legal nr.A2/2769/11.07.2018 emis de
I.N.M.L. #### Minovici" a reieşit faptul că persoana vătămată ###### ######### a prezentat la
data examinării (11.07.2018) leziuni traumatice după cum urmează: frontal stânga hematom
albăstrui-violaceu, genian dreapta tumefacţie violacee, pe faţa antero-internă 1/3 superioară braţ
stâng echimoză albăstrui-violacee, pectoral stânga echimoză palid violacee, fiind necesar, pentru
vindecare, un număr cuprins între 7 și 9 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate se prezumă, fapta ce face obiectul prezentului dosar fiind
săvârșită prin acțiunea de lovire a persoanei vătămate. Leziunile traumatice cauzate persoanei
6
vătămate sunt consecința loviturilor aplicate de inculpată, în conformitate cu certificatului
medico-legal nr. A2/2769/11.07.2018 emis de I.N.M.L. #### Minovici", din care reiese că
mecanismul cel mai probabil de producere al acestora pare a fi prin lovire cu corp dur.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a constatat că inculpata a acţionat cu
vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art.16 alin.(3) lit.a) C.pen.,
întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui. Intenţia directă a inculpatei a
rezultat din modul în care aceasta a acţionat, prin lovirea, în mod repetat, a persoanei vătămate,
la nivelul capului, a membrelor superioare și capului. Având în vedere că inculpata şi persoana
vătămată se aflau la o distanţă extrem de mică, obiectul folosit la săvârşirea faptei, repetabilitatea
actelor de lovire şi intensitatea acestora, precum şi zonele unde loviturile au fost aplicate, prin
acţiunea sa, inculpata a urmărit producerea de leziuni traumatice.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.(1) și alin. (2) din C.pr.pen.,
întrucât dincolo de orice îndoială rezonabilă fapta există, a fost săvârșită de inculpata #######
######## ###### și constituie infracțiune, prima instanță a procedat la individualizarea pedepsei
aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin.
(2) C.pen..
La individualizarea pedepsei, ca efect al întrunirii condițiilor răspunderii penale, instanţa
a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen.
Aplicând aceste criterii, instanța a reținut, cu privire la împrejurările și modul de comitere
a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, faptul că materializarea concretă a acțiunii inculpatei
relevă o gravitate medie, acestea circumscriindu-se evaluării efectuate la nivel abstract de către
legiuitor, prin norma de incriminare. Astfel, săvârșind infracțiunea pe fondul unei intenții
repentine inculpata nu a relevat o agresivitate extremă care se răsfrângă asupra periculozității
sale. Inculpata a săvârșit fapta cu violență, aplicând persoanei vătămate mai multe lovituri în
partea superioară a corpului, pe fondul unor discuții în contradictoriu.
Cu toate acestea, conflictul verbal dintre persoana vătămată şi inculpată, invocat de către
aceasta din urmă, nu diminuează amploarea faptelor săvârşite şi nu le justifică nici pe departe.
Reacţia inculpatei a fost disproporţionată şi total de neacceptat.
Cu privire la starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, s-a constatat că
infracțiunea de lovire sau alte violențe, fiind una de rezultat, transformă o eventuală amenințare
într-o veritabilă atingere adusă integrității fizice a persoanei vătămate. Starea de pericol este
evidentă numai având în vedere îndrăzneala inculpatei de a agresa victima într-un mod violent.
Din modul de săvârșire a faptei, nu au reieşit elemente care să circumstanțieze natura și
gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, avându-se în vedere că
urmarea imediată este cea indicată în norma de incriminare, numărul zilelor de îngrijiri medicale
necesare victimei fiind situat la un nivel aflat aproape de limita inferioară a incriminării.
În ceea ce privește motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, prima instanţă a constatat că
inculpata a urmărit, prin încălcarea normelor penale, aplicarea unei corecții persoanei vătămate
care, în opinia sa, ar fi avut o culpă în răspândirea unor informații legate de viața privată a
inculpatei. Aceste împrejurări, nu justifică şi nici nu atenuează gravitatea faptei inculpatei, care
în niciun caz nu o legitima să recurgă la reacţia extrem de violentă, dar circumstanțiază
îmrejurările comiterii faptei pe fondul unei tensiuni psihice ridicate din partea inculpatei,
împrejurări generate tocmai de către persoana vătămată. Totodată, în privinţa existenţei unei
7
atitudini agresive fizice sau verbale a persoanei vătămate, instanţa de fond a constatat că nu se
invocă existenţa unei legitime apărări, ale cărei condiţii nu ar fi fost îndeplinite. S-a avut avut în
vedere inclusiv faptul că supunerea la agresiunea fizică s-a desfășurat într-o perioadă scurtă de
timp și a avut ca urmare producerea de leziuni care au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale,
perioadă orientată către minimul sancționat de către lege.
Cu privire la antecedentele penale, instanța de fond a reținut că inculpata se află la primul
contact cu legea penală, astfel cum rezultă din cuprinsul fișei sale de cazier judiciar.
În privința conduitei inculpatei după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal,
s-a constatat că acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei. Atitudinea
acesteia de circumstanţiere a situaţiei de fapt manifestată pe parcursul urmăririi penale se
circumscrie dreptului său la apărare. Recunoaşterea săvârşirii faptei nu presupune renunţarea la
dreptul la apărare, inculpata având pe deplin posibilitatea prezentării împrejurărilor
circumstanţiale în diminuarea gravităţii faptei sale.
Referitor la circumstanțele de natură personală, s-a reținut că inculpata este în vârstă de
40 ani, are un copil minor în întreţinere, este de profesie este economist şi are studii
postuniversitare. La momentul soluţionării cauzei îşi desfăşura activitatea în cadrul
compartimentului audit public intern din aparatul de specialitate al primarului comunei Snagov
în calitate de auditor clasa I, gradul profesional principal.
Totodată, instanţa a avut în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în
ceea ce priveşte necesitatea asigurării unui remediu efectiv în cazul depăşirii termenului
rezonabil şi încălcării dreptului la un proces echitabil. Astfel, statul este obligat să reglementeze
în dreptul intern un remediu care să permită persoanei să valorifice drepturile şi libertăţile
consacrate în Convenţie. Caracterul efectiv al acestui remediu trebuie apreciat în funcţie de
capacitatea acestuia de a furniza celui interesat o satisfacţie adecvată în raport cu violarea
suferită ( cauza ######## contra României). Curtea în jurisprudenţa sa a stabilit în cauzele ####
contra Norvegiei şi Beheyt contra Belgiei că o atenuare a pedepsei constituie, în privinţa
depăşirii termenului rezonabil, o reparaţie corespunzătoare din moment ce este măsurabilă şi
substanţială.
În ceea ce priveşte stabilirea caracterului rezonabil, au fost avute în vedere următoarele
criterii: natura şi complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului şi comportamentul
autorităţilor. În prezenta cauză termenul rezonabil a fost evident depăşit. Astfel trimiterea în
judecată s-a realizat la aproximativ 3 ani de la data săvârşirii faptei, deşi fapta nu a avut caracter
complex şi nu a necesitat administrarea unui probatoriu complex. De altfel atât inculpata, cât şi
martorii au fost identificaţi, respectiv au existat date şi informaţii privind identificarea acestora
încă de la momentul săvârşirii infracţiunii. Urmărirea penală a fost începută la 10.07.2018, iar
punerea în mişcare a acţiunii penale s-a realizat la un interval de peste 2 ani, la data de
06.08.2020, ca trimiterea în judecată a inculpatei să aibă loc la data de 25.06.2021. Această
perioadă este nejustificat de mare raportat la probatoriul administrat. Toate aceste aspecte
dovedesc în mod evident depăşirea termenului rezonabil. Aşadar, remedierea încălcării dreptului
la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil va consta în individualizarea concretă a
pedepsei.
Săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută la art. 193 alin. (2) C.pen., se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda.
8
Potrivit art. 396 alin. 3 C.pr.pen., renunțarea la aplicarea pedepsei se pronunță dacă
instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a
fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 83-90 din Codul penal.
Potrivit art. 80 alin. (1) și (2) C.pen., instanța poate dispune renunțarea la aplicarea
pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții: infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate
redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și
împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, în raport de persoana infractorului,
de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea
sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța
apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea
asupra persoanei acestuia.
De asemenea, nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă: infractorul a mai
suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru
care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, față de același infractor s-a
mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii
pentru care este judecat, infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat
zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a
participanților,pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai
mare de 5 ani.
În cauză, prima instanță a constatat îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.80-82
C.pen. cu privire la infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, hotărând
renunțarea la aplicarea pedepsei.
În primul rând, este îndeplinită condiția privind gradul de pericol social abstract al faptei,
întrucât maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe este de 5
ani.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a apreciat că infracțiunea
dedusă judecăţii prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor
produse, aspecte analizate anterior.
În dispunerea soluției de renunțare la aplicarea pedepsei, instanța a luat în considerare
faptul că în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii,
precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza
consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
Astfel, în ceea ce priveşte circumstanțele personale ale inculpatei, s-a constatat pe baza
celor menționate anterior, că inculpata este pe deplin integrată în societate. De asemenea, fapta
săvârșită reprezintă un eveniment izolat, dat fiind faptul că din fişa de cazier judiciar a inculpatei
rezultă că aceasta nu a mai fost condamnată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, iar cu privire la
aceasta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei
comiterii infracţiunii pentru care a fost judecată în primă instanţă.
Inculpata nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea
aflării adevărului, ci dimpotrivă a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, acesta a
recunoscut săvârşirea faptei, și-a exercitat dreptul la apărare și de a declara tot ceea ce dorește şi
a participat în mod activ la desfăşurarea activităţilor de urmărire penală. În cursul judecăţii, a
recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei,
9
menţionând totodată că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul
comunităţii.
Instanța de fond a apreciat astfel că, raportat la faptele reținute în sarcina inculpatei,
stabilirea unei pedepse nu ar fi necesară, avertismentul aplicat de instanță fiind de natură să o
determine pe inculpată să conștientizeze consecințele la care se expune în situația încălcării
normelor legale. Având în vedere vârsta și gradul de maturitate a inculpatei, precum și nivelul
său intelectual și moral care sunt de natură a o responsabiliza în orientarea conduitei sale
viitoare, instanța şi-a format convingerea că îndreptarea inculpatei s-ar realiza în condiţii mai
bune în stare de libertate, fără aplicarea unei pedepse care ar putea genera consecințe negative
asupra persoanei inculpatei.
În privința laturii civile s-a reținut că persoana vătămată a formulat cerere de constituire
de parte civilă, cu respectarea condițiilor de fond și de formă și în termenul legal, prin care a
solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând daune materiale (cheltuieli
de spitalizare, contravaloarea medicamentelor prescrise, cheltuieli efectuate cu transportul la
spital, plata persoanelor care i-au oferit îngrijiri pe durata de repaus fizic total – f. 14-15 d.jud.),
precum şi la plata sumei de 9.600 euro, sumă reprezentând daune morale.
Potrivit prevederilor art.19 alin.(1) și (5) C.pr.pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul
procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile
pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, această
reparație urmând a se face conforam dispozițiilor legii civile.
Dispozițiile art.1349 C.civ. și cele ale art.######### C.civ. reglementează răspunderea
civilă delictuală pentru fapta proprie. De asemenea, dispozițiile art.######### prevăd regulile
aplicabile în ceea ce privește repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale.
Potrivit prevederilor art.1357 C.civ., condițiile necesar a fi îndeplinite pentru atragerea
răspunderii civile delictuale sunt: existența unei fapte ilicite, reprezentate de însăși fapta ce face
obiectul acțiunii penale, a unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu
și vinovăția autorului acesteia, inclusiv sub forma celei mai ușoare culpe. În baza art. 1.381
C.civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparație.
Cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut faptul că urmarea imediată a infracţiunii de
lovire sau alte violenţe săvârşită de către inculpata ####### ########-###### este reprezentată
exclusiv de leziunile traumatice evidenţiate în cuprinsul certificatului medico-legal
nr.A2/2769/11.07.2018 emis de I.N.M.L. #### Minovici, după cum urmează: frontal stânga
hematom albăstrui-violaceu, genian dreapta tumefacţie violacee, pe faţa antero-internă 1/3
superioară braţ stâng echimoză albăstrui-violacee, pectoral stânga echimoză palid violacee.
Astfel cum anterior s-a reţinut, potrivit raportului de expertiză medico-legală
nr.A1/3703/12.06.2020 în urma investigaţiilor medicale din data de 13.07.2018, s-a concluzionat
că fracturile arcurilor laterale ale coastelor VI, VII şi VIII stângi s-au produs anterior datei de
10.07.2018 (când a avut loc agresiunea menţionată).
Mai mult, instanţa de fond a constatat că în cuprinsul concluziile raportului de expertiză
medico-legală nr.A1/3703/12.06.2020 se menţionează că persoana vătămată a prezentat anterior
agresiunii din 10.07.2018 o patologie degenerativă osteo-articulară, constând în: coxartroză,
spondiloză vertebrală, osteoporoză, gonartroză bilaterală - pe dreapta operată (artoplastie totală
cimentată).
10
Prin urmare, deşi fapta ilicită există, fiind reprezentată de acţiunea de lovire exercitată de
către inculpată asupra persoanei vătămate, judecătorul cauzei pe fond a constatat că aceasta nu a
produs prejudiciul a cărui acoperire a fost solicitată de către persoana vătămată.
În acest sens s-a constatat că pentru leziunile traumatice produse prin acţiunea de lovire a
inculpatei, persoana vătămată nu a suferit nicio pagubă materială, acordarea îngrijirilor medicale
de la domiciliul acesteia în seara zilei de 10.07.2018 fiind acordate în regim de asistenţă medical
de urgenţă, fără a presupune costuri.
Or, toate celelalte cheltuieli invocate de către persoana vătămată ocazionate începând cu
data de 13.07.2018, moment în care s-a concluzionat că fracturile arcurilor laterale ale coastelor
stângi s-au produs anterior datei de 10.07.2018, precum şi cheltuielile ocazionate pentru tratarea
afecţiunilor preexistente, constând în: coxartroză, spondiloză vertebrală, osteoporoză, gonartroză
bilaterală - pe dreapta operată (artoplastie totală cimentată), nu se află în legătură de cauzalitate
cu fapta ilicită.
Dovadă în acest sens au fost chiar concluziile raportului de expertiză medico-legală
nr.A1/3703/12.06.2020, probă ştiinţifică, cu privire la care persoana vătămată nu a adus probe
care să contrazică aspectele reţinute.
În concluzie, leziunile traumatice cuprins în certificatului medico-legal
nr.A2/2769/11.07.2018 emis de I.N.M.L. #### Minovici şi produse prin fapta ilicită nu au
generat cheltuieli de spitalizare, medicamente, transportul la spital ori repaus fizic total.
În consecinţă, instanţa a constatat că, deşi inculpata a arătat că este de acord cu plata
daunelor morale, nu sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale şi în baza
art.397 alin. (1) C.pr. pen. raportat la art. 19 şi art. 25 alin. (1), coroborat cu art. 1357 C. civ., a
respins ca neîntemeiată cererea părţii civile ###### ######### de obligare a inculpatei la plata
sumei de 2.500 lei, cu titlu de daune materiale.
Raportat la daunele morale solicitate, dispoziţiile art. 252 din C.civ. prevăd că, orice
persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa,
integritatea fizică şi psihică, demnitatea, iar la art. 253 alin. (4) din Codul Civil, se arată că
persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru
prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului
faptei prejudiciabile.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral, instanța de fond a reținut că acesta este reprezentat
de consecințele dăunătoare suferite de către persoana vătămată, care nu au valoare economică și,
prin urmare, nu pot fi evaluate pecuniar. El constă în dureri fizice sau psihice ale victimei și este
urmarea, în principiu, a încălcării drepturilor personale nepatrimoniale care definesc
personalitatea umană, în tripla sa dimensiune: fizică, morală și socială. Acestea pot fi generate,
printre altele, de vătămarea sănătății și integrității corporale, restrângerea posibilităților de viață
familială și socială normală, precum și de atingerile provocate armoniei fizice și înfățisării
persoanei. În ceea ce priveşte proba acestui prejudiciu, este suficientă dovedirea faptei ilicite,
urmând ca celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale să fie prezumate, soluţia fiind
determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, dovada sa directă fiind practic
imposibilă.
La determinarea cuantumului acestuia, este necesar să fie avute în vedere caracterul şi
importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul
11
social din care aceasta face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi
psihologia sa, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor
valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii
private, în sfera art.8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori apărate
de Constituție și de legile naționale, existența prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii
rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.
Făcând aplicarea acestor principii în cauză, prima instanţă a constatat că persoana
vătămată a fost supusă unei agresiuni, săvârșită într-un interval temporal scurt, persoana
vătămată participând activ la conflictul verbal dintre aceasta şi inculpată, astfel cum rezultă din
declaraţia martorei ###### ####### (f.39-40 d.u.p.). Față de momentul și locul comiterii acestor
fapte, instanța a apreciat că persoana vătămată a fost expusă atenției comunităţii unde îşi
desfăşura viaţa cotidiană, generând, cel mai probabil, un sentiment de milă în rândul celor care
fie au fost de față la desfășurarea evenimentelor, fie au văzut-o ulterior prezentând leziuni
traumatice.
Cu toate acestea, s-a constatat că leziunile produse nu au avut ca efect imposibilitatea de
desfăşurare a activităţii lucrative ocazionale exercitată de către persoana vătămată, şi anume cea
de croitoreasă, la baza acestei imposibilităţi temporare stând afecţiunile preexistente.
De asemenea, s-a reținut și existența unui prejudiciu de agrement, cauzat persoanei
vătămate în intervalul cuprins între data săvârșirii faptelor și cea a vindecării complete a
leziunilor vizibile. În final, nu a fost omis nici eventualul efect psihologic pe care o agresiune îl
poate avea asupra stării emoționale a victimei, fiind destul de plauzibil ca aceasta să dezvolte
episoade de anxietate și de teamă de locurile publice, ca urmare a rememorării evenimentelor
nefericite pe care le-a trăit.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța a constat că inculpata a cauzat
leziunile traumatice care au necesitat 7-9 zile de îngrijire medicală. În acest context, instanța a
apreciat că suma de 1.000 lei răspunde cel mai bine nevoii de reparare a prejudiciului cauzat
persoanei vătămate, fără a se constitui într-o sarcină excesivă și disproporționată față de
inculpată.
Drept urmare, judecătorul cauzei pe fond a apreciat că suma daunelor morale solicitate de
persoana vătămată prin avocatul său este excesivă, acordarea unei sume de 1.000 lei
reprezentând un cuantum rezonabil și suficient pentru atenuarea suferinţelor fizice şi psihice
suportate de către victimă. Instanța de fond a amintit, în acest sens, că nu a negat dreptul
persoanei vătămate la despăgubirea pentru suferințele evidente suferite însă cuantumul efectiv
solicitat este mult prea mare pentru paguba morală produsă.
În lumina acestor considerente, instanţa a apreciat cuantumul daunelor morale de 9.600
de euro solicitate de partea civilă, excesiv, prin raportare la fapta ilicită săvârşită şi la suferinţele
fizice şi psihice suportate de către victimă.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, potrivit art.274 alin.(1) C.pr.pen., în caz de
renunțare la aplicarea pedepsei inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de
stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele
judiciare, care rămân în sarcina statului.
Observând că în privința inculpatei ####### ########-###### s-a dispus renunţarea la
aplicarea pedepsei, instanța, în baza art. 274 alin. (1) și (2) C.proc.pen., a obligat-o pe aceasta la
12
plata cheltuielilor judiciare către stat. Cât priveşte cuantumul acestora de 1033 lei apreciat de
către procuror pentru cheltuielile ocazionate în faza de urmărire penală, instanţa a constatat că nu
sunt sub niciun aspect dovedite ori justificate de ansamblul probelor administrate şi efectuarea
actelor de urmărire penală.
Astfel, deşi potrivit notei de cheltuieli judiciare aflată la fila 145 din dosarul de urmărire
penală, cuantumul cheltuielilor efectuate cu actele de procedură este de 33 de lei, procurorul de
caz solicită obligarea inculpatei la suma totală de 1033 lei, din care 1000 lei reprezintă cheltuieli
stabilite de organele de poliţie. Or, tocmai acestea din urmă au fost apreciate de către instanţă ca
total nejustificate. Inculpata trebuie să răspundă pentru cheltuielile ocazionate pentru
desfăşurarea urmăririi penale, fără a putea fi obligată la plata unor cheltuieli ce nu se impuneau a
fi efectuate. În acest sens, instanţa a constatat că singurul martor relevant în cauză a fost persoana
care a perceput auditiv şi vizual conflictual, şi anume ###### #######. Audierea martorilor
Capută ######, asistent medical, prezent la domiciliul persoanei vătămate şi martorul ####
#####, agent de poliţie care a răspuns apelului de urgenţă, nu a fost utilă soluţionării cauzei,
probele a căror dovedire s-a dorit putând fi obţinute prin solicitarea înscrisurilor întocmite cu
ocazia intervenţiilor. De asemenea, instanţa de fond nu a identificat absolut nicio teză probatorie
pentru care organul de urmărire penală a apreciat utilă soluţionări cauzei audierea martorilor
#### #########, #### ########## şi ######## #######-#########.
De asemenea, s-a constatat că la baza dispunerii şi întocmirii raportului de expertiză
medico-legală nr.A1/3703/12.06.2020 au stat aspecte total nefondate invocate de către persoana
vătămată, şi anume existenţa unor afecţiuni medicale cu privire la care aceasta cunoştea faptul că
sunt anterioare datei săvârşirii infracţiunii. Aşadar, cheltuielile de judecată ocazionate cu
efectuarea expertizei nu sunt produse din culpa inculpatei.
În consecinţă, instanţa de fond a redus cuantumul cheltuielilor judiciare solicitate pentru
faza de urmărire penală şi în baza art.274 alin. (1) C.pr.pen., a obligat inculpata la plata sumei de
500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cât privește cheltuielile judiciare efectuate de către partea civilă, întrucât acțiunea civilă a
fost admisă doar în parte, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 276 alin. (2) C.proc.pen.,
conform cărora „când acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța îl poate obliga pe
inculpat la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare”.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei totale de 2.900 lei,
reprezentând onorariu de avocat.
Sub aspectul proporționalității onorariului avocatului, judecătorul a constatat
aplicabilitatea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) C.pr.civ., raportat la art. 451 alin. (2) C.pr.civ., prin
care se arată că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea de cheltuieli de
judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport
cu complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de
circumstanţele cauzei.
Referitor la munca îndeplinită de avocat, instanţa de fond a evidenţiat faptul că raportul
contractual priveşte numai activitatea desfăşurată de apărătorul părţii civile la termenul de
judecată din data de 07.09.2021, precum şi formularea cererii de constituire parte civilă. Prin
urmare, raportat la munca îndeplinită de avocat, instanța a apreciat că onorariul în cuantum de
13
2.900 lei este disproporționat numai pentru un termen de judecată, formularea unei cereri de
constituire parte civilă şi depunerea de concluzii scrise.
Serviciile juridice efectiv prestate pentru care s-a achitat onorariul de 2.900 lei sunt cele
de al singurul termen de judecată, şi anume: reprezentarea intimatei la şedinţa de judecată,
formularea unei cereri de constituire parte civilă şi depunerea de concluzii scrise. După cum a
stabilit CEDO în cauzele ###### c. România şi Johana Huber c. România cheltuielile de judecată
trebuie să fie necesare şi efectuate în mod real, în limita unui cuantum rezonabil. Astfel având în
vedere jurisprudenţa CEDO, instanţa consideră că este îndreptăţită să aprecieze în ce măsură
onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut. Prin reducerea
onorariului de avocat nu se încalcă forţa obligatorie a contractului de asistenţă juridică, acesta
producându-şi în continuare efectele între părţile contractante.
Prin urmare, raportat la munca îndeplinită de avocat, instanța de fond a apreciat că suma
de 2.900 lei stabilită cu titlu de onorariu este disproporționată, suma de 300 lei reprezentând
cuantum parțial din onorariu fiind corect stabilit raportat la circumstanțele cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel în termen legal, la data de 29 septembrie 2021
partea civilă ###### #########.
În dezvoltarea motivelor de apel aflate la filele 3-9 dosar a arătat în esență faptul că
înțelege să critice soluția instanței de fond pentru aspecte de netemeinicie în privinţa soluţiei
dispusă asupra acţiunii sale civile, atât cu privire la daunele materiale şi morale solicitate, cât şi
în privinţa cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat efectuat şi dovedit cu
înscrisuri, redus în mod nejustificat la suma modică de 300 lei.
Astfel, în privinţa cererii de daune materiale, instanţa de fond a reţinut că nu a suferit nici
o pagubă materială, deoarece leziunile traumatice cuprinse în certificatul medico-legal nr.
A2/2769/11.07.2018 emis de INML #### Minovici şi produse prin fapta ilicită a inculpatei nu au
generat cheltuieli de spitalizare, medicamente, transportul la spital ori repaus fizic total, acestea
datorându-se în exclusivitate unor afecţiuni preexistente, această conclzie fiind rezultatul
interpretării eronate a unor probe existente la dosar (înscrisuri medicale, mărturisire inculpată),
dar şi al ignorării în totalitate a depoziţiei martorei audiată de instanţa de judecată la propunerea
sa.
A susținut că nu contestă existenţa şi a unor afecţiuni preexistente la data săvârşirii
infracţiunii, specifice vârstei, dar este evident că acestea au fost la rândul lor agravate de
loviturile ce i-au fost aplicate fără niciun fel de scrupule de către inculpată, iar pentru
ameliorarea acestora şi pentru înlăturarea celorlalte consecinţe directe ale loviturilor aplicate au
fost necesare investigaţiile medicale invocate în acţiunea civilă, medicamentaţie, regim alimentar
mai special şi nu în ultimul rând repaus fizic timp de 2 luni.
În privinţa cererii de daune morale, instanţa de fond, după ce reţine că există fapta ilicită
a inculpatei, iar dovedirea acesteia face să se prezume că există şi celelalte condiţii ale
răspunderii civile delictuale, concluzionează că suma de 1000 lei „răspunde cel mai bine,, nevoii
de reparare a prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, fără a se constitui într-o sarcină
excesivă şi disproporţionată faţă de inculpată.
Instanţa de fond, minimalizând în continuare pericolul real al faptei inculpatei, nu a
analizat aspectele importante în stabilirea prejudiciului moral real suferit de mine, care rezultau
chiar din rechizitoriul recunoscut şi însuşit de inculpată, cum ar fi: intensitatea loviturilor aplicate
14
de inculpată, zonele corpului în care acestea au fost aplicate (în special la cap, în zona feţei, a
ochilor cu precădere), faptul că aceasta a continuat să mă lovească şi când eram aproape căzută,
sau după ce m-am întors cu spatele dorind să intru în apartament şi să închid uşa pentru a scăpa
de aceasta.
Deşi reţine că a existat şi un prejudiciu de agrement, cauzat în intervalul cuprins între
data săvârşirii faptelor şi cea a vindecării complete a leziunilor vizibile, precum şi faptul că este
plauzibil ca subsemnata să fi dezvoltat episoade de anxietate şi de teamă de locurile publice,
instanţa de fond nu a fost deloc preocupată să analizeze care a fost/este intervalul de timp în care
aceste manifestări în plan psihologic s-au produs, date în lipsa cărora prejudiciului real suferit nu
putea fi stabilit.
Deşi stabilirea cuantumului daunelor morale este lăsată de legiuitor la aprecierea instanţei
de judecată, trebuie să asigure compensarea suferinţei psihice, ca urmare a afectării stării de
sănătate, a stării sufleteşti de bine, a afectării calităţii vieţii, cât şi suferinţa fizică pentru durerile
resimţite ca urmare a vătămărilor corporale, iar în cazul de faţă, prejudiciul moral există şi nu
poate fi pus la îndoială, fiind reţinut chiar de instanţa de fond, iar în condiţiile în care nu s-a
dovedit că ar exista şi o culpă a subsemnatei în producerea acestui prejudiciu, se impune a fi
acoperit în totalitate de inculpată.
O a treia critică se referă la reducerea nejustificată a onorariului la suma de numai 300 de
lei, această reducere nefiind pusă în discuţia părţilor, astfel cum era impus judecătorului de
principiul contradictorialităţii, nefiind nici o măsură oportună, în condiţiile în care onorariul de
2900 lei (aproximativ 1400 de lei după eliminarea taxelor legale) nu putea fi considerat
disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurata de
avocat, cu susţinerile şi apărările formulate de acesta, cărora instanţa nici măcar nu le-a răspuns
în totalitate, ţinând seama si de circumstanţele cauzei.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei instanţei de fond, în sensul
admiterii acţiunii civile, astfel cum a fost formulată şi obligării inculpatei la plata cheltuielilor de
judecată efectiv suportate şi dovedite în cauză, constând în onorariu de avocat 2900 lei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 05.10.2021 fiind
repartizat aleatoriu Secției I penale, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de
25.02.2022.
Apelanta-inculpată nu s-a prezentat în fața isntanței de apel, fiind reprezentantă de
apăaător ales la termenul la care au avut loc dezbaterile.
În faza de atac a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum
și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 cod proc.pen., sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept
ale cauzei, Curtea constată că apelul declarat de către partea civilă ###### ######### este
fondat, în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează:
În opinia Curții, hotărârea instanței fondului este temeinic și exhaustiv motivată în fapt și
în drept, judecătorul fondului manifestându-și rolul activ, în sensul că au fost administrate în
cursul cercetării judecătorești toate probele necesare justei soluționări a cauzei și aflării
adevărului, iar amplul material probator existent este în măsură să justifice și să susțină soluția de
renunțare la aplicarea pedepsei și de aplicare a sancțiunii avertismentului pronunțată în fond.
15
Astfel, realizând propriul examen al materialului probator administrat în cauză în ambele
faze procesuale, Curtea de Apel constată că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă,
care, de altfel, nu a fost contestată de nici una dintre părți nici în cursul urmăririi penale şi al
cercetării judecătoreşti şi nici în calea de atac, reţinând că:
În fapt la data de 10.07.2018, în jurul orelor 19:00, în timp ce se alia pe palierul scării
blocului de domiciliu, pe fondul unei discuţii în contradictoriu cu persoana vătămată ######
#########, inculpata Mrariu ########-###### a agresat-o fizic pe aceasta, respectiv a lovit-o
cu un mănunchi de chei la nivelul obrazului drept şi cu un obiect dur la nivelul tâmplei stângi şi
al corpului, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri
medicale
În drept, fapta inculpatei ####### ########-###### întrunește elementele constitutive
ale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută
de art.193 alin.(2) C.pen.
Instanța de control judiciar reține că motivele de apel se circumscriu exclusiv modului de
soluționare a acțiunii civile, și, negăsind din oficiu alte aspecte de reformare a hotărârii apelate
sub aspectul laturii penale, se va apleca asupra celor invocate pe latură civilă.
Referitor la primul motiv invocat, respectiv necordarea daunelor materiale în cuantum de
2.500 lei, instanța de control judiciar constată că acesta este neîntemeiat și va fi respins.
Astfel, partea civilă a justificat solicitarea de acordare de daune materiale prin faptul că a
efectuat cheltuieli de spitalizare, contravaloarea medicamentelor prescrise, cheltuieli efectuate cu
transportul la spital, plata persoanelor care i-au oferit îngrijiri pe durata de repaus fizic total – f.
14-15 d.jud., dar aceste cheltuieli, așa cum corect a analizat instanța de fond au fost efectuate în
legătură cu vindecarea altor afecțiuni, preexistente datei de 10.07.2018, când a avut loc fapta
dedusă judecății, așa cum reiese din raportul de expertiză medico-legală nr.A1/3703/12.06.2020
care a stabilit, pe de o parte că fracturile arcurilor laterale ale coastelor VI, VII şi VIII stângi s-
au produs anterior datei de 10.07.2018, iar pe de altă parte faptul că persoana vătămată a
prezentat anterior acestei date o patologie degenerativă osteo-articulară, constând în: coxartroză,
spondiloză vertebrală, osteoporoză, gonartroză bilaterală - pe dreapta operată (artoplastie totală
cimentată).
În acest sens, s-a constatat în mod legal și temeinici faptul că pentru leziunile traumatice
produse prin acţiunea de lovire a inculpatei, persoana vătămată nu a suferit nicio pagubă
materială, acordarea îngrijirilor medicale de la domiciliul acesteia în seara zilei de 10.07.2018
fiind acordate în regim de asistenţă medical de urgenţă, fără a presupune costuri.
În consecință, în acord cu prevederile art.397 alin. (1) C.pr. pen. raportat la art. 19 şi art.
25 alin. (1), coroborat cu art. 1357 C. civ., corect invocate de către instanţa de fond, deşi fapta
ilicită există, fiind reprezentată de acţiunea de lovire exercitată de către inculpată asupra
persoanei vătămate, judecătorul cauzei pe fond a constatat că aceasta nu a produs prejudiciul a
cărui acoperire a fost solicitată de către persoana vătămată.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de către partea civilă sub aspectul
cuantumului daunelor morale acordate, Curtea îl apreciază ca întemeiat și consideră că se impune
majorarea acestora de la suma de 1.000 lei la suma de 2.000 lei pentru următoarele considerente:
Curtea constată prealabil că partea civilă ###### ######### a suferit un prejudiciu
moral reprezentat de suferința determinată de starea fizică în care s-a aflat după momentul
16
comiterii infracțiunii, dar mai ales, de impactul psihic asupra acesteia determinat de actul de
violență a cărei victimă a fost.
Contrar celor susținute de către instanța de fond, Curtea consideră că aprecierea
cuantumului daunelor morale nu poate fi făcută doar în raport de numărul de zile de îngrijiri
medicale, deoarece există diferențe între anumite tipuri de vătămări corporale și gradul de
suferință provocat de acestea, mai ales că săvârșirea faptei într-un #### ## locuințe unde trăiesc
mai multe persoane care se cunosc, precum și vârsta persoanei vătămate sunt factori care pot
creşte gradul de suferință psihică încercat de către aceasta, mai ales că agresorul era o persoană
cunoscută, de sex feminim.
Judecătorul fondului a analizat în concret în raport de înscrisurile medicale aflate la
dosarul cauzei natura leziunilor suferite de partea civilă, procedurile medicale efectuate, iar pe de
altă parte, dar nu a acordat, din punctul de vedere al instanței de control judiciar suficientă
valență suferinței psihice.
Curtea conchide că daunele morale în cuantum de 2.000 lei au caracterul de „satisfacţie
echitabilă”, acest cuantum nefiind în măsură să le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute
de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul
suferit şi consecinţele acestuia.
În ceea ce privește cel de-al doilea treilea motiv de apel al părții civile referitoare la
nelegala cenzurare a onorariului de avocat de la suma de 2.900 lei la suma de 300 lei, Curtea
constată că și acesta este fondat.
Sub acest aspect, instanţa de fond a evidenţiat faptul că raportul contractual priveşte
numai activitatea desfăşurată de apărătorul părţii civile la termenul de judecată din data de
07.09.2021, precum şi formularea cererii de constituire parte civilă și prin urmare, raportat la
munca îndeplinită de avocat, onorariul în cuantum de 2.900 lei este disproporționat numai pentru
un termen de judecată, formularea unei cereri de constituire parte civilă şi depunerea de concluzii
scrise.
Prin urmare, raportat la munca îndeplinită de avocat, instanța de fond a apreciat că suma
de 2.900 lei stabilită cu titlu de onorariu este disproporționată, suma de 300 lei reprezentând
cuantum parțial din onorariu, dispoziție apreciată de către instanța de control judiciar ca
netemeinică.
Reducerea onorariului de avocat nu trebuia pusă în discușia părților, așa cum greșit a
argumentat partea civilă, dar nu reprezintă o măsură oportună, în condiţiile în care onorariul de
2900 lei (aproximativ 1400 de lei după eliminarea taxelor legale) nu poate fi considerat
disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de
avocatul părții civile, cu susţinerile şi apărările formulate de acesta, cărora instanţa nici măcar nu
le-a răspuns în totalitate, ţinând seama si de circumstanţele cauzei.
Pe de altă parte, instanța de fond a invocat jurisprudenţa CEDO, respectiv hotărârile
pronunţate în Cauza ###### c. României şi Cauza Johana Huber c. României care nu au
aplicabilitate directă în chestiunea acordării norariului de avocat. Astfel, în Cauza ###### c.
României reclamanta a solicitat 5.000 euro pentru cheltuielile realizate la instanţele judiciare
interne, în special cheltuieli de transport de la Bucureşti, unde locuieşte, la Craiova, sediul
instanţelor care i-au judecat cauza, ca şi cheltuieli de cazare, recunoscând în acelaşi timp că nu
poate produce documente justificative în sprijinul tuturor cererilor sale, iar instanţa europeană a
17
respins cererea reţinând că nu au fost dovedite. De asemenea, în Cauza Johana Huber c.
României s-a solicitat suma de 10.000 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de
procedura în faţa instanţelor interne si de cea în faţa Curţii, arătându-se că suma menţionată
cuprinde costul călătoriilor în România, onorariile avocaţilor şi cheltuielile de expertiză, iar
Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudentei sale, un reclamant nu poate obţine rambursarea
cheltuielilor de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul
rezonabil al valorii lor. In speţa respectivă, Curtea a observat că reclamanta nu s-au prezentat
detaliat pretenţiile si nici nu a depus documente justificative şi a apreciat că nu îi poate acorda
nicio sumă cu acest titlu, ceea ce nu este cazul în speța pendinte.
De asemenea, Curtea mai amintește faptul că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în
vedere și cele expuse în „Ghidul de bune practici privind relaţia sistemului judiciar cu celelalte
profesii juridice, în special cu avocaţi" adoptat în 2019 de CSM unde se arată în mod expres că
„este recomandabil ca instanţa să ia în considerare şi activităţile mai puţin vizibile ale avocatului,
precum consultaţiile juridice oferite clientului, efortul de a prelucra informaţiile primite de la
client pentru a fi redate într-o formă juridică şi clară, îndeplinirea unor proceduri administrative
aferente celor judiciare, timpul de aşteptare până la strigarea cauzei etc.
Curtea conchide că reducerea aplicată de judecătorul fondului onorariului de avocat de la
suma de 2900 lei la suma de 300 lei, mult sub valoarea unui onorariu ce se acordă unui avocat
din oficiu de către stat, prin invocarea incidenței dispoziţiilor art. 451 alin. 2 c.pr.civ. constituie o
golire de valoare a prestaţiei profesionale a avocatului lucru care nu era permis, cu atât mai mult
cu cât cuantumul de 2.900 lei este unul rezonabil și justificat.
Pentru motivele expuse mai sus în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală
va admite apelul părții civile ###### ######### declarat împotriva sentinţei penale
nr.####/14.09.2021 pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosarul nr.#####/302/2021,
va desființa în parte sentința apelată, sub aspectul modului de soluționare a laturii civile și al
acordării cheltuielilor de judecată în rejudecare:
În baza art.397 alin.(1) C.proc.pen. şi art.25 alin.(1) C.proc.pen. rap.la art.1349 alin.(1) şi
(2) C.civ., art.1357 C.civ., art.10, 11 și art.14 din Legea nr.135/2017, va admite în parte, acţiunea
civilă exercitată de partea civilă ###### ######### și va obliga inculpata ####### ########-
###### la plata către aceasta a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.276 alin.(1) C.pr.pen. raportat la art.50 din Legea nr.136/1995 va obliga
inculpata ####### ########-###### la plata către partea civilă sumei de 2.900 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocat ales.
Va menține celalalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei.
În baza art.275 alin.3 Cod proc.penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea
prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
18
Admite apelul formulat de apelanta-parte civilă ###### ######### împotriva sentinţei
penale nr.####/14.09.2021 pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosarul
nr.#####/302/2021.
Desființează în parte sentința apelată, sub aspectul modului de soluționare a laturii civile
și al acordării cheltuielilor de judecată și în rejudecare:
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părţii civile ###### ######### și obligă
inculpata ####### ########-###### la plata către aceasta a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune
morale.
În baza art.276 alin.(1) C.pr.pen. raportat la art.50 din Legea nr.#### #### obligă
inculpata ####### ########-###### la plata către partea civilă sumei de 2.900 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocat ales la judecata în fond a cauzei.
Menține celalalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea deciziei la dispoziția părților și a procurorului prin grefa
instanței, azi, 10 martie 2022.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,
##### ###### ######## ######
GREFIER,
######## ####
Th.red. ####.+gref. ######-ex.6/

Judecătoria sectorului 5 Bucureşti - judecător ####### ###### ######
19

Hotarâre-10 03 2022-2355854d5

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hotarâre-10 03 2022-2355854d5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hotarâre nr. 224/2022 din 10.03.

2022, cod RJ 2355854d5

Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2022:003.######

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost reprezentat

Deliberând asupra apelului penal de faţă, reţine următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE,

Th.red. ####.+gref. ######-ex.6/

S-ar putea să vă placă și