LP 8 FIZIOPATOLOGIE

Neuronul este o celula care nu are niciun fel de stocuri energetice, fiind primul care primeste
glucoza dinspre ficat. Neuronul prezinta foarte multe organite celulare, nemafiind fizic loc si depozitele
energetice.

Glucoza in exces se depoziteasza:

- Forma limitata = glicogen (glicogenogeneza se produce la nivel hepatic si muscular)

- Daca si peste rezerva de glicogen ramane un surplus de glucoza se transforma in trigliceride
si se depoziteaza cu capacitati nelimitate sub forma de tesut adipos.

Glucoza circulanta este necesitara majoritatea tesuturilor ca si combustibil energetic.

In functie de capacitatea de a capta glucoza – tesuturile se impart in 2 categorii:

 Tesuturi care nu pot capta glucoza decat in prezenta insulinei – prin mb acestor celule
glocuza nu poate penetra si e nevoie pt ca glocoza sa fie captata de sinteza unui transportor
transmembranar de glucoza denumit glut 4 – a carei sinteza este dependenta de insulina.
Tesuturile insulino-dependente sunt: tesutul muscular si tesutul adipos. Aceste tesuturi
folosesc glucoza in mod diferit: in tesutul adipos glucoza sufera un proces de anabolizare, iar
in t muscular glucoza este degradata pentru obtinerea energiei necesare pt contractia
musculara.
 Tesuturi insulino-independente sunt 3, unul dintre ele fiind
a. neuronul (strict dependent ca energie de glucoza circulanta, altfel un pacient diabetic ar
intra direct in coma).
b. Enterocitul
c. Celula epiteliala tubulara renala – glocoza dupa ce filtreaza prin capilarele glomerulare
si ajunge in aceeasi cantitate in urina primara este absorbita prin transport activ in
totalitate, asa incat in urina finala glicozuria este 0 (in realitate nu este chiar 0, insa
metodele pt detectarea glucozei in urina sunt insensibile la glicozuria fiziologica)

Pacienti insulino-dependenti ≠ Pacienti insulino-necesitari

PRINCIPALELE TESTE PRIN CARE EXPLORAM MET INTERMEDIAR GLUCIDIC

Exista ghiduri internationale care reglementeaza testarea glicemiei, intrucat diagnosticul

diabetului si toleranta scazuta la glucoza se stabilesc strict prin date de laborator, care poate fi infirmat
sau afirmat.

Ghidurile clinice se refera inclusiv la produsul biologic recoltat si la metodele folosite pentru
testarea glicemiei. Daca nu ar fi reglementate atunci rezultatele ar fi foarte diferite de la un laborator la
altul. Aceste teste sunt unanim valabile in intreaga lume. Niciun laborator nu poate fi acreditat daca nu
lucreaza conform metodelor din ghiduri. Este valabil si pentru metabolismul lipidic.

1
 Sunt boli cu foarte mare morbiditate si frecventa, iar diagnosticul este strict de laborator astfel
incat nu se poate face preventia si tratamentul fara laboratoare bine reglementate si acreditate. Ghidul
clinic trebuie cunoscut de fiecare medic in parte.

TESTE CARE EXPLOREAZA METABOLISMUL INTERMEDIAR GLUCIDIC

Dozarea concentrarea sanguina a glucozei = GLICEMIE

Dozarea glicemiei depinde foarte mult de momentul in care se face dozarea si momentul scurs de
la ultimul pranz (= orice ingestie alimentara).

E foarte important sa slabilim exact cum rezoltam si unde se dozeaza glucoza.

Din sangele venos, si NU din sangele aterial (in artere glicemia ar fi mai mare )

Daca am masura glicemia in sangele total am obtine alte valori decat in plasma. Glicemia
plasmatica vs glicemia serica – nu este diferenta de glucoza intre acestea.

Deosebirea intre plasma si sange este de volum. Serul reprezinta plasma fara factorii coagularii.

Concentratia = Cantitatea de substanta / Volumul la care e distribuita

In general glucoza se testeaza din plasma venoasa sau sange capilar integral. Pacientii cu diabet
se monitorizeaza si ambulator cu glucometru, care foloseste sange integral. Daca nu ar fi la fel aceste
glicemii nu am putea compara valorile, insa in realitate cand punem sangele capilar in glucometru exista o
plasa foarte fina, si in camera de lucru ajunge numai plasma.

Metoda este foarte importanta. Daca metodele au sensibilitati diferite atunci s-ar obtine si
concentratii diferite. . Cele mai adecvate metode care sunt si specifice si sensibile sunt metodele
enzimatice: hexochinaza si glucooxidaza.

Sistemul international de masurare a glicemiei: milimol/L, iar in sistemul conventional mg/dl.

Pentru conversie se utilizeaza factorul de conversie.

SI = C = CF

Glicemia este valoarea masurata in plasma venoasa sau sangele integral capilar printr-o
metoda enzimatica, unitatea de masura in SI sau sistem conventional, mentionand si tipul de test care
tine cont de momentul in care realizam glicemia.

TESTUL GLICEMIEI BAZALE / GLICEMIA A JEUN (Fasting plasma glucose – FPG) – este
cel mai utilizat test si reprezinta glicemia recoltata la cel putin 8, max 16 ore de la ultima masa, care se
face de obicei dimineata.

In aceste conditii, valorea glicemiei ar trebui sa fie cuprins in intervalul normal de variatiei a
glicemiei bazale: 45-50 mg/dl, iar limita superioara 100 mg/dL .

Tot ce este in afara acestui interval:

2
  Hipoglicemie – nu este o boala, este un sindrom al carui diagnostic nu este doar un diagnostic
de laborator, ci compus dintr-o triada iar pe de alta parte toleranta la hipoglicemie a fiecarui
individ este foarte variata => nu este o limita inferioara foarte stricta.
 Hiperglicemie – limita superioara este foarte stricta deoarece daca glicemia este mai mare de
100 diagnosticul este strict de lab. Daca glicemia este intre 100-126 mg/dL discutamd espre
glicemie bazala modificata/alterata = prediabet = toleranta scazuta la glucoza.

In engleza toleranta scazuta la gluconza se prescurteaza IFG si inseamna Impeart (=ceva scazut)
fasting glicemia, fiind mult mai corect cum este tradus in lb romana.

Impeart glucose tolerance (IGT) – aceeasi semnificatie/ stare dar se nuanteaza testul prin care se
masoara glicemia.

Daca glicemia bazala este mai mare sau egala cu 126 mg/dL pacientul are diabet zahar clinic
manifest. Prin urmare glicemia unui pacient se clasifica

 Normala daca glicemia bazala este de la 45-50 pana la 100 mg/dL

 Prediabet/ Glicemie alterata/ Toleranta scazuta la glucoza daca glicemia 100-126 mg/dL
 Diabet zaharat clinic manifest daca glicemia bazala ≥ 126 mg/dL

Ghidurile spun ca pana si o singura valoare mai mare sau egala cu 126 mg/dL inseamna un
diagnostic de diabet. In practica este mai indicat sa repetam dozarea glicemiei ( se verifica daca totul
pacientul a tinut postul de minim 8 h, daca testarea s-a facut in laborator acreditat conform ghidului)

Un astfel de test face parte din categoria testelor statice (testeaza un parametru intr-un anumit
interval de timp suprinzand un singur moment metabolic) si nu exista posibilitatea de a infirma cu
siguranta diagnosticul de prediabet/diabet zaharat.

Astfel daca exista suspiciunea clinica sau factor de risc pt diabet testele statice niciodata nu pot
infirma cu siguranta prezenta unei anomalii metabolice. Daca valorile sunt constant peste 126 indiferent
ce am discutat cu pacientul (a respectat postul, factori de risc, stres etc) putem sa consideram ca are diabet
zaharat.

Daca un pacient are factori de risc pt diabet, suspiciune clinica de diabet nu putem pune
diagnosticul de diabet pe semne clinice, ci strict pe date de laborator.

Ex: pacientule este obez, hipertensiv, provine dintr-o familie cu diabetici

Daca exista suspiciunea clinica, iar testele sunt normale nu putem infirma cu certitudine
diagnosticul.

O valoare normala a glicemiei nu poate sa infirme cu siguranta prezenta diabetului.

Daca un pacient are glicemia bazala prima oara 124 mg/dL, a doua oara iese 190mg/dL, a treia
oara iese 130 mg/dL => recurgen la un test dinamic TESTUL DE TOLERANTA LA GLUCOZA PE
CALE ORALA .

3
 Acest test poate confirma si infirma cu certitudine orice modificare de mtabolism glucidic
(diabet, prediabet).

Glicemia bazala este un test diagnostic pentru prediabet si diabet si un test de screening (= de
testare a populatiei generale pt modificarile de metabolism glucidic).

La pacientii asimtomatici glicemia bazala este utilizata ca test de screening.

Calitatile unui test de screening:

1. Sa fie bine standardizat

2. Sa fie disponibil
3. Sa se cunoasca cum se interpreteaza
4. Sa nu fie foarte scump si sa dea suficiente informatii incat sa te poti baza pe acel test (cost-
eficienta)

In cazul pacientilor simptomatici se foloseste un alt test care este un test de screening si in acelasi
timp de diagnostic doar pt diabetul zaharat. Este tot un test static si se numeste TESTUL GLICEMIEI
INTAMPLATOARE (RPG = random plasma glucose).

Glicemia poate fi recoltata oricand, indiferent de intervalul scurs de la ultimul pranz.

Se face deoarece de ex ai in laborator ai un pacient care poate veni din orice alt motiv si in timpul
consutatiei acesta relateaza niste semne si simtome care ne trezesc suspiciunea de diabet. In plus pot avea
si factori de risc pentru diabet. Exista pacienti care nu sunt constienti de simptomele lor si pacienti care
isi exagereaza simptomele.

Semne/ simptome (acestea trebuie desigur obiectivizare) :

 Polidipsie
 Poliurie
 Slabirea nemotivata
 Vindecarea foarte tardiva a ranilor
 Infectii care se repeta (genitale, urinare)

Poti face screening pentru pacientii simptomatici nemaiamanand.

Daca valorile sunt mai mici de 200 mg/dL pacientul are risc mai scazut de diabet zaharat.

Valorile normale – sub 200 mg/dL asta nu inseamna neaparat ca pac este normal dpdv al
tolerantei la glucoza.

Daca un pacient simptomatic are glicemia ≥ 200 mg/dL putem pune diagnosticul de diabet
zaharat.

Daca testele statice nu sunt concludente recurgem la testele dinamice.

4
5