ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CHRISTIANA” Târgoviște

RESURSE MATERIALE,
MIJLOACE DE PREGĂTIRE A
PACIENTULUI
TESTUL TOLERANȚEI
LA GLUCOZĂ

Maistru instructor:
Sugeac-Oncescu
2020
Madalina
 TESTUL TOLERANŢEI LA GLUCOZĂ
TTLG se poate determina per os sau intravenos și oferă informații privitoare la modul de
funcționare al metabolismului glucidic.

La indivizii sănătoși, după administrarea orală a unei cantități mari de glucoză, răspunsul
insulinei apare rapid, atingând un max. după circa 30 – 60 min.

Atunci când există o cantitate suficientă de insulină pentru a metaboliza glucoza administrată la
începutul testului, concentrație de glucoză revine la normal în aproximativ 3 ore.

Eliberarea insuficientă de insulină determină o creștere semnificativă a glicemiei.

Dacă se obțin valori modificate pentru glicemia bazală, acest test poate susține sau infirma
diagnosticul de Diabet zaharat.
 1. TESTUL TOLERANȚEI LA GLUCOZĂ PER OS

Testul oral de toleranță la glucoză măsoară metabolismul carbohidraților după ingestia unei
cantități substanțiale de glucoză (75 – 100 g glucoză dizolvată în 300 ml. apă, concentrație de 25%,
se bea în decurs de 5 minute).

Corpul va absorbi rapid doza, declanșând creșterea nivelului drastic de glucoză în 30 minute
sau 1 oră de la ingestie. Pancreasul va răspunde secretând insulina, care trebuie să reducă nivelul
glicemiei la valoarea normală în 2 – 3 ore de la ingestie. În acest timp se monitorizează glicemia din
sânge și urină pentru a depista secreția de insulină și abilitatea organismului de a metaboliza
glucoza.

Testul de toleranță la glucoză trebuie întotdeauna precedat de o pregătire corectă a pacientului.

 Pregătirea pacientului

- Ultimul consum de alimente trebuie să fie cu cel puțin 8 h (nu mai mult de 16 h), înaintea
efectuării testului;

- Înaintea efectuării testului este premisă ingestia unei cantități mici de apă;

- Pacientul trebuie să aibă o dietă normală în ultimele 72 h, exclus consumul de alcool, tutun și
efort fizic, pe durata efectuării testului.;
- Dacă pacientul urmează medicație contraceptivă, medicație cu diuretice sau cu cortizon,
aceasta se întrerupe cu cel puțin 3 zile înaintea testului.
 Efectuarea testului

- Testul se va realiza dimineața pe nemâncate (a jeune), după cel puțin 8 h de repaus caloric.

- Se oferă pacientului 75 g glucoză anhidră dizolvată în apă rece, să bea în interval de 5 minute.

- Se va recolta 2 probe se sânge:

a. imediat, înainte de administrarea glucozei;
b. după administrarea acesteia la 120 min.

- În anumite situații clinice, la solicitarea medicului se poate recolta mai multe probe: la 30 – 60 –
120 – 180 minute.

- Testul poate provoca și reacții adverse cum ar fi: greaţă sau simptome vaso- vagale.
 2. Testul toleranței la glucoză INTRAVENOS
- Se efectuează la pacienții care nu pot ingera glucoza per os (ex: pacienți cu
boli de malabsorție, gastrectomie).

- Testul măsoară nivelul glucozei în sânge după administrarea IV a unei PEV cu

glucoză 50%, timp de 3- 4 minute.

- După administrarea glucozei IV se va recolta glicemia la 30 minute – 1 h – 2 h

sau 3h.

- Dacă se înregistrează o creștere imediată de până la 300 – 400 mg/dl a

indicelui glicemiei (însoțită de glicozurie), apoi nivelul glicemiei va reveni la normal
în timp de 1h – 1h și un sfert, testul este negativ.

- Dacă după 2 – 3 h de la administrarea IV a glucozei, nivelul acesteia nu a

revenit la normal, se confirmă suspiciunea de Diabet zaharat.
 Interpretarea rezultatelor
- Interpretarea valorii glicemiei bazale în cadrul testului de toleranță la glucoză se efectuează
conform criteriilor:

- Pentru diagnosticarea Diabetului zaharat sunt necesare cel puțin 2 valori anormale ale testului
de toleranță la glucoză.
 INDICAŢIILE TESTULUI TOLERANŢEI LA GLUCOZĂ

 se recomandă la pacienţii cu glicemie bazală modificată;

 se recomandă la pacienţii cu antecedente familiale cu Diabet zaharat;
 este indicat la pacienţii cu obezitate şi cu infecţii repetate;
 la pacientele cu avorturi spontane, naşteri premature sau naşteri cu feţi
morţi.
 CONTRAINDICAŢIILE TESTULUI TOLERANŢEI LA GLUCOZĂ

Testul nu trebuie efectuat la pacienţii:

 pacienţii cu paralizie hipokaliemică periodică;
 la pacienţii cu hiperglicemie bazală ≥126 mg/dl la două determinări;
 valori ale glicemiei bazale, constante, normale;
 Diabet zaharat, clinic manifestat;
 Diabet secundar, de exemplu, după administrarea de hormoni.