1) palparea glandei tiroide

2) test toleranta la glucoza

3) APRECIEREA INDICELUI DE MASĂ CORPORALĂ
IMC = Masa (kg) / înălțime 2 (m)
Indicele de msă corporală – interpretare:
a) Sub 18,5 – subponderal
b) 18,5-24,9 – greutate normlă
c) 25,0-29,9 – supraponderal
d) 30,0-34,5 – obezitate (gradul I)
e) 35,0-39,9 – obezitate (gradul II)
f) Peste 40 – obezitate morbidă (gr. III)

4) APRECIEREA INDICELUI DE MASĂ CORPORALĂ IDEALĂ

Formula Broca:
MC ideală (bărbați) = (T ( în cm) – 100) – 10% T - înălțimea
MC ideală (femei) = ( T (în cm) – 100) – 15%
Valorile menționate pentru vârsta de 20-25 ani.
Pentru vârsta de 50 ani, valorile optimale minus (”-”) procentele (”%”)
(valabilă pentru înălțimea de 155-170 cm)
Formula Breitman
P = T (în cm) * 0,7 – 50
P – greutatea corpului în kg
T – înălțimea

Subpondere (Subnutriție) – când IMC între 15 și 18,5 %

Denutriție – când MC sub 15% și mia mult din limita minimală recomandată

5) interpretarea rezultatelor hormonale

6) test de suprezie cu doza mica si cu doza mare de dexametazon

7) test restrictiei hidrice

Testul restricţiei hidrice:
-cu 12 ore anterior probei, bolnavul nu va consuma ceai, cafea, alcool, nu va fuma , va evita
consumul excesiv de sare şi proteine.
-Dimineaţa se recoltează prima urină apoi bolnavul este cântărit şi se recoltează o probă de sânge
pentru hematocrit si presiunea osmotică a plasmei .
-Bolnavul se izoleaza într-o cameră fără sursă de apă.
-Se urmăreşte volumul, osmolaritatea şi densitatea urinară la fiecare oră, de asemenea şi masa
ponderala.
-Testul se planifică pe 6 – 8 ore, dar se opreşte când pacientul a pierdut 5% din greutatea iniţială
sau când apar primele semne de deshidratare.
-La sfârşit bolnavul se cântăreşte , se determină hematocritul si osmolaritatea plasmei pentru a
aprecia gradul de deshidratare.
-În deficitul de ADH, urina rămâne diluata cu densitate şi osmolaritate scăzută, iar hematocritul
si osmolaritatea plasmatica resc

8)interpretarea scintigrafiei a glandei tiroide

Scintigrafia tiroidiana este indicate doar in cazul prezentei unui sau mai multor noduli pentru
a determina gradul de activitate(noduli,,reci”ori,, fierbinti”).Pentru determinarea functiei
tiroidiene,se mai folosesc probele de stimulare si inhibitie.
Scintigrafia glandei tiroide cu aprecierea procentului de acumulare a pertecnetatului de Tc-99m.
Indicaţii: mărire considerabilă în dimensiuni, deformare, formaţiuni de volum, hipofuncţia,
hiperfuncţia, aranjare atipică.
Contraindicaţii: sarcină şi perioada de alăptare a copilului.
Pregătire: pe parcurs de 3-4 săptămâni înainte de investigaţie, dacă e posibil, de exclus
administrarea preparatelor ce blochează glanda tiroidă (preparate de iod, sedative, valeriană, L-
thyroxin, cordaron s.a.), după o examinare radiologică cu folosirea contrastului, investigaţia se
efectuează după 3-4 săptămâni.
De obicei nu este necesară o pregătire specială a pacientului înainte de efectuarea scintigrafiei
tiroidiene (cu excepția celor menționate la precauții).
Pacientul poate să mănânce înainte de scintigrafie, dar este recomandată o pauză alimentară de cel
puțin 4 ore.

În cazul efectuării scintigrafiei cu Technetium 99m, pacientul este injectat cu o anumită doză de
radiofarmaceutic în funcție de înălțimea și greutatea acestuia, după care se așteaptă în general 20 de
minute. Acest timp este necesar pentru ca radiofarmaceuticul să ajungă la nivelul țesutului tiroidian.
După acest timp urmează investigația propriu-zisă. Această durează de regulă 5-10 minute.

Este recomandat ca pacientul să evite copiii și femeile însărcinate în ziua rămasă după efectuarea
investigației sau chiar mai mult timp dacă se utilizează Iod 123.

În cazul în care se utilizează Iod 123, acesta se administrează oral, iar timpul de așteptare de la
administrare până la efectuarea investigației este de aproximativ 4 ore.

9) efectuarea semnelor oculare in oftolmopatie

10) semnul svostik si truso
11)Efectuarea si interpretarea semnului Chwosteck si a semnului Trousseau
TETANIA LATENTĂ Impune căutarea semnelor obiective pentru confirmarea diagnosticului.
Semnele de hiperexcitabilitate neuromusculară se evidenţiază prin metode mecanice, electrice.
Semnul Chvostek: percuţie la ½ distanţei tragus – comisura bucală. În funcţe de deficitul de
Ca răspunsul se va produce gradat:
 gradul I – contracţia buzei superioare de partea percutată;
 gradul II – antrenarea în contracţie şi a aripei nasului;
 gradul III – se contractă întreg hemifaciesul de partea percutată;
 gradul IV – contracţia unor grupe musculare a hemifaciesului contralateral. Gradele III şi IV
pot fi correlate unui deficit marcat al calciului
Semnul Trousseau – compresia arterei humerale 3 – 4 minute cu un garou sau cu manşeta
tesiometrului, la o presiune manometrică de 200 mmHg produce, în condiţii patologice, spasmul
carpal “mână de mamoş”.
Testul hiperpneei provocate: ventilaţie amplă şi forţată 3 minute produce alcaloză cu scăderea Ca
++ şi
poate declanşa o criză generalizată sau sensibilizează semnul Trousseau.
Semnul Weiss – este pozitiv dacă percuţia în unghiul extern al ochiului este urmată de o
contracţie scurtă a orbicularului pleoapei superioare .
Semnul Schlesinger – flexia pasivă a membrului în articulaţia coxofemurală, cea a genunchiului
fiind în extenzie produce o contracţie spastică a muşchilor femurali şi supinaţia labei piciorului.

12)Test de toleranță la glucoza-acromegalie

Metodologia testului oral de toleranţă la glucoză (TOTG)

 Testul se efectuează dimineaţa între 7.30 şi 10.00.
 Repausul nocturn şi alimentar trebuie să fie de cel puţin 10 ore (se poate consuma apă).
 În cele 3 zile precedente testului trebuie asigurat un aport de cel puţin 150 g hidraţi de carbon.
 Se recomandă abţinerea de la fumat înainte şi în timpul testului.
 Testul se execută cu subiectul în poziţie şezîndă.
 Se administrează 75 g glucoză dizolvată în 300 ml apă, care trebuie consumată în cel mult 3
minute.
 Se fac recoltările de sînge înaintea administrării glucozei şi la 2 ore după aceea.
Diagnostic de laborator în DZ tip 2 Glicemie în mmol/l á jeun sau la 2 h în TOTG
Plasma venoasă A jeun 2 ore TOTG
Normal < 6,1 < 7,8
Alterarea glicemiei bazale AGB > 6,1 < 7,0 < 7,8
Alterarea toleranţei la glucoză ATG < 7,0 > 7,8 < 11,1
Diabet zaharat > 7,0 > 11,1

PREDIABETUL Scăderea toleranţei la glucoză (STG) (Impaired glucose

tolerance- IGT) glicemia la 2 h (TTGO):  140 şi < 200 mg/dL Modificarea
glicemiei bazale (MGB) (Impaired fasting glucose-IFG) glicemia a jeun:
110 - 125 mg/dL

13) calculul necesitatii calorice

La pacientii diabetici, se recomanda:
MI = T (înălţimea în cm) – 100 ) - 10% pentru bărbaţi
MI = T (înălţimea în cm) – 100 ) - 15% pentru femei

a. 20 – 25 kcal/ kg corp/ zi pentru persoane în repaus la pat;

b. 25 –30 kcal/ kg corp/ zi pentru activităţi fizice
uşoare;
c. 30 – 35 kcal/ kg corp/ zi pentru activităţi fizice medii sau intelectuale;
d. 35 – 40 kcal/ kg corp/ zi pentru activităţi fizice mari.

14) aprecierea unitatii de piine

Pentru a usura calculul necesitatii de glucide in ratia alimentara, este folosita “ unitatea de paine
“ care reprezinta cantitatea de produs in care se contin 12gr de glucide = 50kcal.
Clasificarea alimentelor:
1.Alimente cu un continut glucidic mare(70-100%) , interzise diabeticului – zahar,
miere,biscuiti, stafide,gemuri, etc.
2.Alimente cu un continut glucidic mediu, permise diabeticului ( 50-70%) - painea neagra, crupa
de ovaz, hrisca, paste fainoase, fasole.
3. Alimente cu un continut glucidic mic, permise diabeticului- morcovi, telina, sfecla, ceapa,
rosii,varza,vinete.

15) aprecierea glicemiei la glucometru

Testarea regulata a glicemiei reprezinta cheia catre gestionarea cu succes a diabetului.
Stiind tot timpul care iti sunt valorile glicemiei poti lua decizii corecte in ce priveste regimul
alimentar, programul de exercitii fizice si tratamentul medicamentos sau cu insulina, astfel incat
sa previi agravarea simptomelor sau aparitia unor boli asociate frecvent cu diabetul, pe fondul
oscilatiilor glicemice.
Pentru a-ti masura glicemia ai nevoie de:
● glucometru – un dispozitiv electronic care citeste glicemia dintr-o mostra de sange
● benzi de testare – o banda speciala care absoarbe mostra de sange si este introdusa in
glucometru
● dispozitiv de intepare – un instrument care tine o lanteta
● lantete – ace care inteapa pielea
Ghid de utilizare a glucometrului
Inteapa degetul folosind dispozitivul de intepare si lanteta pentru a obtine o picatura de sange si
aplica picatura pe test, conform instructiunilor. Maseaza usor degetul de cateva ori pentru a ajuta
la formarea picaturii de sange.
Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda ca inteparea sa se faca in degetul mijlociu sau in cel
inelar si sa se evite degetul mic, deoarece acesta are pielea mai subtire si mai sensibila, deci
procedeul poate fi mai dureros.
In doar 5 secunde obtii rezultatul si nu-ti ramane de facut decat sa arunci in conditii
corespunzatoare obiectele ascutite si sa notezi intr-un carnetel valoarea inregistrata si momentul
zilei cand a fost efectuat testul.
Interpretarea rezultatelor obtinute cu ajutorul glucometrului
Rezultatele glicemiei sunt masurate in valori numerice urmate de „mg/dl”, care inseamna
„miligrame per decilitru” sau „mmol/l”, care inseamna „milimoli per litru”. Daca rezultatul
obtinut este 104 inseamna echivalentul a 104 miligrame de glucoza intr-un decilitru de sange
(104mg/dl), adica 5,5 mmol/l.

16)Utilizarea indicelui glicemic

Beneficiile alimentelor cu IG scăzut:

- Promovează senzația de sațietate și reduc senzația de foame, contribuind la controlul ponderal;
- Măresc sensibilitatea la insulină, având efect benefic asupra controlului glicemic;
 - Scad colesterolul seric și riscul bolilor CV;
- Sporesc capacitatea de efort.
Factorii care afectează IG
• Tipul de zahăr pe care îl conține.
• Structura amidonului.
• Metodele de prelucrare, cu cât un aliment este mai procesat, cu atât IG este mai mare.
• Compoziția nutrienților. Adăugarea de proteine sau grăsimi la masă poate încetini digestia și
poate contribui la reducerea răspunsului glicemic la masă.
• Metoda de gătit. Cu cât un aliment este gătit mai mult, cu atât glucidele vor fi mai repede
digerate și absorbite, crescând IG.
• Maturitate. Fructele necoapte conțin carbohidrați complecși care se descompun în zaharuri pe
măsură ce fructele se coc. Cu cât fructul este mai copt, cu atât IG este mai mare. De exemplu, o
banană necoaptă are un IG de 30, în timp ce o banană prea coaptă are un IG de 48.

17)Tehnica administarii insulinei

- Examinarea locului de injectare;
- În cazul lipodistrofiei, inflamațeiei, edemului – schimbăm locul;
- Dezinfectarea cu alcool – doar în cazul tegumentelor murdare;
- Daca folosim alcoolul – injectarea doar după evaporarea acestuia;
- Injectarea insulinei prin haine nu este de dorit.
- Seringile, flacoanele, penurile, cartridjele – individuale pentru fiecare pacient separat;
- Nu este nevoie de dezinfectat capacul flaconului înainte de utilizare dacă nu sunt murdare.
Administrarea insulinei cu stiloul
• Fixăm acul la stilou;
• Controlăm permeabilitatea acului (picătura de insulină la vârf de ac);
• Selectarea dozei;
• Administrăm insulina și menținem acul până la 10-15 secunde

18) aplicarea regulei 500 si 1800 in determinarea ratiei a dozei insulinice

19) regula 15 in tratamentul hipoglicemiei
𝟭𝟱 𝗴 𝗱𝗲 𝗴𝗹𝘂𝗰𝗼𝘇𝗮 cu absorbție rapidă se găsesc în:
4 tablete de glucoză
125 ml de suc
1 lingură de miere
1 lingură de zahăr
5 cubulete de zahăr
3-4 dropsuri
250 ml de lapte cu 0,1% grăsimi
Regula consta in : 𝗴 𝗴𝗹𝘂𝗰𝗼𝘇𝗮 𝗶𝗻𝗴𝗲𝗿𝗮𝘁𝗮 - 𝘁𝗲𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗴𝗹𝗶𝗰𝗲𝗺𝗶𝗲 𝗹𝗮 𝟭𝟱 𝗺𝗶𝗻𝘂𝘁𝗲.
𝗔𝘀𝘁𝗲𝗽𝘁𝗮𝘁𝗶 𝗮𝗽𝗿𝗼𝘅. 𝟭𝟱 𝗺𝗶𝗻𝘂𝘁𝗲 și 𝘃𝗲𝗿𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝘁𝗶 din nou glicemia.
Daca persistă hipoglicemia (glicemie <70mg/dl), repetați!

20) evaluarea piciorului diabetic

21) determinarea pulsatiei periferice

1) palparea glandei tiroide

Gradele de mărire a tiroidei (Nikolaev O)

• 0 – tiroida nu se vede, nu se palpează;

• I – tiroida nu se vede, se palpează la deglutiţie, sau cu greu;

• II – tiroida nu se vede, evident palpabilă;

• III – tiroida vizibilă, uşor palpabilă;

• IV – guşă mare, apasă m. sternocleidomastoidian;

• V – guşă enormă, monstruoasă.

OMS 1992: • 0 – tiroida nu se vede și nu se palpează;

• I – tiroida nu e clar vizibilă dar mărită până la volumul falangei terminale a halucelui
pacientului;
• II – tiroida mărită vizibil, ușor palpabilă.

2) test toleranta la glucoza

Metodologia testului oral de toleranţă la glucoză (TOTG)

 Testul se efectuează dimineaţa între 7.30 şi 10.00.

 Repausul nocturn şi alimentar trebuie să fie de cel puţin 10 ore (se poate consuma
apă
 În cele 3 zile precedente testului trebuie asigurat un aport de cel puţin 150 g hidraţi
de carbon
 Se recomandă abţinerea de la fumat înainte şi în timpul testului.
 Testul se execută cu subiectul în poziţie şezîndă.
 Se administrează 75 g glucoză dizolvată în 300 ml apă, care trebuie consumată în cel
mult 3 minute.
 Se fac recoltările de sânge înaintea administrării glucozei şi la 2 ore după aceea
5) Interpretarea rezultatelor hormonale
Adenohipofiza este locul de secreție al unor hormoni polipeptidici (GH, STH), PRL, ACTH) și
glicoproteici (TSH, FSH, LH) care controlează funcția glandelor periferice (hormoni gonadotropi) sau
acționează direct asupra diverselor aparate, sisteme, metabolisme.

STH (GH), hormon somatotrop, este o structura polipeptidică constituită din 191 de acizi aminici.
Are caracter de specie. Astfel, la om este activ doar cel uman produs de hipofiză. Ingineria genetică a
făcut posibilă sinteza acestui hormon în condiții de laborator. Acțiunile hormonului sunt mediate de
somatomedine, peptide hepatice asemănătoare proinsulinei, denumite și IGF (insuline Iike growth factor).
La acestea se referă anabolismul proteic, proliferarea celulară, creșterea cartilajului și osului.

Reglarea secreției de GH este asigurată de GH — RH, somatostatină, feed-back metabolic (glicemia și

nivelul somatomedinelor).

PRL — prolactina — polipeptidă formată din 198 de acizi aminici, asemănătoare ca structură (și în
parte ca acțiuni) somatotropinei. Induce și menține secreția lactică a glandei mamare, stimulată de
estrogeni și progesteron. La nivel hipotalamic, PRL inhibă secreția Gn — RH și scade secreția de
gonadotropi hipofizari.

ACTH— hormon adenocorticotrop. Este o (corticotropina) polipeptidă din 39 de acizi aminici.

Activitatea biologică este asigurată de gruparea 1-24 a acizilor aminici. Secreția ACTH are un ritm
circadian cu maxim matinal (orele 6.00 — 9.00) și minim la miezul nopții. Stimulează funcția
corticosuprarenalei, în special secreția de glucocorticoizi și sexoizi suprarenali, și mai puțin de
mineralocorticoizi. Controlul feed-back este asigurat de cortizol. CRH-ul hipotalamic stumulează
secreția.

TSH — hormon titeotrop (tireostimulator). Este o glicoproteină cu 2 subunității: (a - (alfa) și p-

(beta). Subunitatea alfa este comună tuturor hormonilor glicoproteici (TSH, FSH, LH) și are 96 acizi
aminici; subunitatea beta este specifică, incluzând 1 IO acizi aminici. TSH controlează morfogeneza
tiroidei și toate etapele biosintezei hormonilor tiroidieni.

Hormonii gonadotropi - FSH și LH. LH — hormonul luteinizant (numit Ia bărbat ICSH).

Subunitatea alfa are 96 acizi aminici, beta — 108.

FSH — hormonul foliculostimulator. Subunitatea alfa numără 96 de acizi aminici, iar beta — 115.
Secreția este pulsativă sub influența Gn-RG. Acționează la nivelul celulelor granuloasei foliculare (la
femei) și a celulelor Sertoli (Ia bărbați). La femei, stimulează producerea de estrogeni, iar la bărbați
dezvoltarea receptorilor pentru LH în celulele Leydig. Crește producerea de testosteron — binding —
protein la nivelul celulelor Sertoli. Este un factor major implicat în spermatogeneză. Reglarea este
asigurată de G#RH și mecanismul feed-back. La femei feed-back-ul negativ este asigurat de estrogeni și
de inhibină (peptidă secretată de celulele granuloa sei foliculare). La bărbați feed-back-ul este asigurat de
inhibină (secretată de celulele Sertoli). Bioritmul FSH este similar cu cel al LH

Deficit de ACTH si TSH-insuficienta adenohipofizara

ACTH, LH, FSH, TSH, STH, scăzuţi- SINDROMUL DE HIPOFIZĂ IZOLATĂ

• Valori crescute de ADH în ser;- SINDROMUL SECREŢIEI INADECVATE A ADH

STH hipersecretie in acromegalie,creste si in gigantism

 STH deficit -nanism hipofizar

Nivel crescut de STH-sindromul Laron

Deficitul de STH la adult contribuie la : cicatrizarea întârziată a rănilor, diminuarea

densităţii osoase cu risc crescut pentru fracturi. întârzierea consolidării fracturilor osoase
scăderea tonusului muscular și a toleranţei la efort fizic, dereglări ale somnului, dereglări
psihice la procesul de distrofie cutanată, obezitate, predominant viscerală Dislipidemie
cu risc crescut pentru dezvoltarea aterosclerozei

PRL crescut in sindromul hiperprolactinic

Deficit de PRL-sindrom sheehan

sindromul hiperprolactinic-uneori compresia scade nivelul seric de ACTH

cresterea evidenta a ACTH-ului seric in sindromul Nelson

Deficitul de ACTH produce: hipocorticismul secundar (“ addisonism alb”) caracterizat de: 

slăbiciune generală, astenie,  scăderea poftei de mâncare până la anorexie, greţuri,
vărsături predominant dimineața  scădere ponderală,  hipotensiune arterială cu frecvente
stări de lipotimie,  hipoglicemie,  anemie,  depigmentarea tegumentelor şi atrofie
musculară; În cadrul unui stres acut se poate realiza o insuficienţă suprarenală acută

testul la Metapiron: sunt normale în nanismele hipofizare pure iar în nanismele hipofizare
asociate cu insuficienţă corticotropă ACTH-ul plasmatic este scăzut şi testul la Metapiron
negativ.

sindromul hiperprolactinic-uneori compresia scade nivelul seric de TSH

Deficitul de TSH produce un hipotiroidism secundar, fără guşă, mai “blând” ca manifestare
comparativ cu hipotiroidismul primar:  somnolenţă, oboseală, -  intoleranţă la frig, 
scăderea memoriei,  piele uscată, palidă  căderea părului de pe scalp,  bradilalie,
bradipsihie, bradicardie, constipaţie  scăderea tensiunii arteriale.

Scade secretia pulsatile de LH si FSH- sindromul hiperprolactinic

scăderea concentraţiei hormonilor FSH, LH,- Distrofia adipozo – genital

LH şi FSH serice în perioada pubertară arată valori normale sau uşor scăzute în cazul
nanismului hipofizar pur şi valori scăzute in cazul nanismului hipofizar cu infantilism sexual

deficitul de LH şi FSH-sindrom sheehan

 Deficitul de FSH şi LH la bărbat produce:  scăderea libidoului,  atrofia penisului,
testiculelor, prostatei,  sterilitate,  scăderea frecvenţei bărbieritului, accentuarea ridurilor
faciale.  căderea părului puboaxial

Insuficienţa adenohipofizară cu deficit de gonadotropine. Hipogonadism secundar.

Insuficienţa adenohipofizară cu deficit de gonadotropine, TSH. Hipogonadism, hipotiroidie

secundare

• La nivel gonadic – inhibă feed-back-ul pozitiv estrogenic şi steroidogeneza la femee, scade

testosteronul, spermatogeneza la bărbat.-Sindromul hiperprolactinic

Vasopresina-deficit in diabetul insipid

cresterea productiei de HT in gusa difuza toxica(t3,t4 mariti)

intoxicarea organismului cu HT-criza tireotoxica

scaderea TSH-hipotiroidism secundar (t3,t4 scad)

creste TSH-hipotiroidism primar

Coma hipotiroidiana-HT valori foarte scazute,in mixedemul primar TSH foarte

crescut,si foarte scazut in mixedemul secundar

Tiroidite -t3,t4 crescute

Gusa endemica-t3 seric in limitele normei,t4 seric normal sau scazut,TSH crescut

Hiperparatiroidismul primar,secundar,tertiar-niveluri crescute de

PTH(parathormon)

Hipoparatiroidism -secretie scazuta de PTH

Hipercorticismul-exces de glucocorticoizi

Boala cushing -secretie excesiva de ACTH

Sindrom clinic realizat de dificitul secretor al hormonilor parenchimului glandelor
corticosuprarenale (glucocorticoizi, mineralocorticoizi, androgeni.)-insuficienta
corticosuprarenaliana-hipersecretie de ACTH

Hiperaldosteronismul primar,secundar-productie excesiva de aldosterone

Feocromocitom-exces de catecolamine

Hiperplazii congenitale ale suprarenalei-exces de ACTH,deficit de cortisol

20)Evaluarea piciorului diabetic

Piciorul diabetic  Definiţie: totalitatea modificărilor şi leziunilor anatomoclinice ce pot apare la nivelul
piciorului unui pacient cu DZ şi datorate acestei afecţiuni.  Principala cauză de amputaţie (30-50 x mai
frecventă decât la nediabetici)

 Etiologia: - boala vasculară periferică - neuropatia diabetică  Tipuri de ulceraţii şi gangrene: 1.

Ischemo-neuropată (predominant ischemice)+/- infecţie 2. Neuro-ischemice (predominant neuropate)
+/- infecţie

Factori de risc  Control glicemic precar  Fumatul  Deformități  Neuropatie distală  Calus
preulcerativ  Boala arterială periferică  Istoric de ulcer al piciorului sau amputație  Diminuarea
vederii  Boala renală diabetică (în special de la dializă)

Arteriopatie

Simptome:  Claudicație intermitentă  Durere de repaus  Durere spontană, brusc instalată

Semne:  Absența pulsului  Paloare la ridicarea membrului inferior  Roșeața la trecerea în ortostatism
 Cianoza  Modificări trofice

Evaluare: o Echo-Dopler o Angiografie

Management: o Medicație o Exerciții fizice o Trimitere la specialist

Neuropatia diabetică

Simptome:  Arsuri  Dureri  Parestezii

Semne:  Piele atrofică  Calus  Unghii distrofice  Deformări osoase  Slăbiciune musculară 
Reducerea/absența sensibilității  Absența reflexelor

Evaluare: o Monofilament o Vibrații o Reflexe

Management: o Controlul durerii o Trimitere specialist

Ulcerul diabetic neuropat

Pierderea sensibilității protective, deformități și limitarea mișcărilor în articulații poate rezulta în

încărcare biomecanică anormală a piciorului. Stres mecanic înalt în unele zone, răspunsul cărora este
îngroșarea pielii (callus). Calusul duce ulterior la o încărcătură suplimentară asupra piciorului, ce adesea
determină hemoragii subcutanate și ulcerații ale pielii Indiferent de cauza principală a ulcerației,
continuarea mersului pe piciorul fără sensibilitate perturbă vindecarea ulcerului.

Clasificarea Wagner · Gradul 0: piele intactă, fără leziuni, pot exista diverse deformări ale piciorului
(inclusiv artropatia Charcot); · Gradul 1: ulcere superficiale; · Gradul 2: ulcerul pătrunde până la nivelul
tendoanelor oaselor sau articulaţiilor, include deci toate ulcerele mai adânci de gradul 1; · Gradul 3:
ulcere profunde cu osteomielită, pioartroze, abcese plantare, infecţii ale tendoanelor şi tecilor acestora;
· Gradul 4: prezenţa gangrenei la degete sau la plantă, cu eventuală celulită adiacentă; · Gradul 5:
gangrena interesează tot piciorul, astfel încât procedurile locale nu mai sunt operante, fiind necesară o
amputaţie înaltă.

Inspecția piciorului

Caută orice modificare osoasă cunoscând principalele modificări de la nivelul piciorului.

Pielea: evaluarea culorii, temperaturii, prezența calusului sau edemei, semne preulcerative.

Oasele/articulațiile: prezența deformităților (degete de gheară sau ciocan), proeminențe osoase

anormale, sau limitarea mișcărilor în articulații. Examinarea picioarelor atît în poziție culcată, cît și în
picioare.

Examenarea piciorului

Examen vascular periferic:  palpare puls arterial;  examinarea circulație venoase;  culoare
tegumente  T° tegumente

Examen neurologic:  Testare sensibilitate - tactilă - termică - dureroasă  ROT

Alte teste  Senzația de vibrație utilizând camertonul - 128-Hz (funcția fibrelor mari)  Pierderea
sensibilității vibratorii la nivelul dorsal al halucelui.

.Testul de Supresie Overnight cu 1mg de dexametazonă.

1 zi/ ora 23:00 administrarea p/o 1 mg dexametazonă.
2 zi / ora 08:00 dozarea Cortizolului seric
Rezultat norma mai mică de 50 nmol/l
50-140 nmol/l -Repetat peste 6 luni
mai mult de 140 nmol/l – Boala/Sindromul Cushing
Confirmă diagnosticul de hipercorticism patologic endogen.
Diagnostic diferențial între Hipercorticism patologic și persoana sanatoasă.

Testl de mare inhibiție-de supresie cu 16 mh de dexametazonă/zi,48 ore

1 zi/ ora 08:00- dozarea cortizolului seric,admkinistrarea p/o 2 mg de dexametazonă la fiecare 6
ore.
2 zi/ -administrarea p/o 2 mg dexametazonă la fiecare 6 ore.
3 zi/- ora 08:00- dozarea cortizolului seric.
Rezultat:
POZITIV- boala CUSHING,Cortizolul scade cu 50% față de valoarea inițială
NEGATIV-Sindromul CHUSING,ACTH Ectopic,cortizolul nu se modifică
Diagnosticul diferențial între boala Cushing și Sindromul CUSHING,ACTH ectopic
12.Testul de STIMULARE CU ACTH-Dozarea ACTH BAZAL
Dozarea ACTH a jeun:între orele 08:00-09:00,preferabil cu evitarea stresului
puncției venoase:
-Tumori suprarenale-ACTH e nedetectabil
-Sindrom de CTH ectopic-valori ft mari
-Boala Cushing-valori apropiate de limita superioară a normei sau ușor crescute.