Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIGESTIA PROTEINELOR
Digestia proteinelor incepe la nivel gastric – pepsina care este activata de HCl. Pepsina
este o endoenzima (actioneaza in interiorul lantului si astfel pot rezulta lanturi mai scurte)
In urma digestiei de la nivel gastric din proteine rezulta lanturi proteice mai scurte care se
numesc albumoze si peptone. Raman si proteine neatacate.
Pana la diversificatia alimentatiei copilul mananca doar lapte, fiind singura sursa de
alimentatie. Nou nascutul are un stomac foarte mic, care se umple foarte repede si ar risca sa nu
isi ia toti nutrientii necesari. Prin coagulare volumul scade si astfel sugarul are posibilitatea sa
ingere cantitati mai mari de lapte. Acest proces este foarte important in primele luni de viata (3-4
luni)
Laptele este un aliment foarte complex. Contine aproape toti nutrientii si astfel permite
procesul de dezvoltare. Dezavantajul acestuia este ca nu are Fe.
Daca dupa 3-4 luni nu i se diversifica alimentatia copilul risca sa faca un deficit de Fe.
Galbenusul de ou contine foarte mult Fe, fiind printre primele alimente introduse.
Anemicii sunt sfatuiti sa manance : ficat (continut crescut in Fe) + lamaie (vitamina C
creste biodisponibilitatea Fe).
1
Laptele mai are o proprietate foarte importanta: contine anticorpi speciali , in sensul ca
sunt imunoglobuline care sunt rezistente la actiunea enzimelor digestive si se pot absorbi ca
atare: sub forma de proteine prin pinocitoza.
Aceasta proprietate exista doar la sugar si este foarte importanta deoarece organismul sau
nu este capabil sa sintetizeze imunoglubuline chiar daca are toate substantele necesare. Se atinge
capacitatea imunologica abia in jurul varstei de 15 ani.
Copilul tolereaza laptele de origine animala deoarece inca nu are anticorpi proprii, insa
mai tarziu poate dezvolta alergii alimentare. Cel mai mare risc este insa atunci cand se
alimenteaza laptele altei specii, mai ales lapte de vaca, este riscul aparitiei diabet de tip I.
Proteinele nedigerate, proteinele cu lanturi mai scurte, aminoacizi neabsorbiti merg mai
departe la nivel intestinal unde nu se mai produc procese de absorbtie sau digestie. Singurul mod
de prelucrare al acestora este la nivel intestinal sunt procesele de putrefactie sub influenta
florei intestinale, regasindu-se in scaun.
Daca proportia de proteine din scaun este mare – maldigestie, iar daca proportia de
aminoacizi este mare – malabsorbtie.
Dupa digestie aminoacizii sunt absorbiti prin transport activ secundar simport cu sodiu.
Desen
2
Intre enterocite- jonctiuni de tip gap
Celule carrier
Simport – particula care ajuta la transport se transporta in acelasi sens cu nutrientul care
se foloseste de acea particula => Na si aa trec in acelasi sens.