Fiziopatologie LP 5 (23.11.

2016)

DISPROTEINEMIA IN CAZUL HEPATOPATIILOR

Disproteinemia poate aparea in anumite afectiuni hepatice deoarece este o zona importanta de
metabolism proteic – majoritatea proteinelor sunt de origine hepatica.

Deficienta depinde de gravitatea si tipul afectiunii hepatice. In cazul unei afectiuni acute
organismul detine provizii. In inflamatii cronice se pune problema unor clase care sunt epuizate si ca
rezerve.

HEPATITELE ACUTE

Disproteinemia aparuta nu este foarte specifica. Sub nicio forma nu punem diagnosticul de
hepatita acuta pe baza electroforezei. Deasemeni nu putem infirma un diagnostic pe baza electroforezei.
Electroforeza are un rol, insa nu unul decisiv.

Diagnosticul se pune pe criteriile certe de diagnostic pozitiv.

In hepatita acuta poate sa apara disfunctia hepato-celulara care poate afecta sinteza unor clase de
proteine, in special a albuminelor.

Intr-o hepatita acuta din punct de vedere al afectarii celulei hepatice hepatita este o boala
inflamatorie acuta, insa titrul reactantilor de faza acuta nu creste deoarece acestia sunt sintetizati tot de
ficat.

Specific – hiper beta globulinemia. Gama globulinele raman in limite normale sau poate exista o
discreta hipergamaglobulinemie policlonala.

In hepatita toxica alcoolica – hipergamaglobulinemie tip A.

1
Fiziopatologie LP 5 (23.11.2016)

HEPATITA CRONICA

In hepatita acuta disfunctia proteica nu este atat de grava comparativ cu hepatitele cronice. In cazul
hepatitelor cronice, fiind vorba de o suferinta de lunga durata cu rezerve care se epuizeaza si nu au cu ce
sa fie inlocuite se ajunge la un deficit de proteine totale. Scade foarte mult albuminemia.

Hepatita cronica/ Ciroza hepatica – specifica este hipergamaglobulinemia policlonala

Deficiitul de sinteza de proteine este atat de semnificativ in hepatita cronica si mai ales in situatia
in care apare disfunctia hepatocelulara intrucat proteinemia este unul dintre testele utilizate alaturi de
colerestelomie si Timpul Quick (majoritatea factorilor coagularii testati sunt de orgine hepatica.

Hepatita poate fi compensata si decompensata.

Banda gama este mai larga ca in cazul normal si mai intens colorata.

Consecinta clinica: atunci cand proteinemia scade foarte mult scade si presiunea osmotica prin
componenta protein-osmotica (presiunea exercitata de proteine) => extravazarea lichidului din patul
vascular in tesutul interstitial. Foarte caracteristic: lichidul de ascita. Cavitatea pleurala este virtuala, insa
prin extravazarea de lichid seacumuleaza lichid intre foitele pleurei = lichidul de ascita care da aspect
pacientului de “lamaie pe bete”

Lidchidul de ascita - decompensare hepato-celulara si decompensare vasculara – prin HT portala

apare inca o cauza/mecanism de extravazare de lichid in tesuturi.

Fluid de ascita poate aparea si la malnutriti prin malnutritie proteino-calorica (= nu isi mai pot
fabrica energia din nutrienti si incep sa arda proteine pentru obtinerea de energie). Proteinele nu sunt
utilizate pentru fabricarea de energie, ci pentru procese de sinteza. Acesti pacienti prezinta hipotonie
musculara care poate ajunge chiar si pana la atrofie musculara.

2
Fiziopatologie LP 5 (23.11.2016)

DISPROTEINEMIA DIN SINDROMUL NEFROTIC

Aceasta disproteinemie apare prin pierdere proteica

Prin mb filtranta glomerulara proteinele nu trec. In realitate exista o mica extravazare de proteine
in filtru care poate fi penetrat de anumite proteine, existand o anumita proteinurie fiziologica. Metodele
utilizate negllijeaza proteinuria fiziologica si din acest motiv obisnuim sa spunem ca proteinuria e 0.

Din diverse motive structura membranei filtrante se modifica : complicatii ale unei afectiuni
cronice, cauze infectioase, cauze auto-imune ) si aceasta incepe sa devina permeabila pt proteine. La
inceput aceasta permeabilitate este selectiva (primele care se pierd sunt albuminele), ulterior pierderile
pot fi si neselective.

La inceputul sindromului nefrotic se pierd albumine, iar pe masura cronicizarii se vor pierde si
globuline din clasa imunoglobulinelor.

Pierderile sunt semnificative – poate aparea si o hipoproteinemie totala prin pierdere.

Riscuri: scaderea presiunii coloid-osmotice cu extravazare de lichid in tesuturi => edeme renale
(la nivelul fetei, moi, albe, pufoase).

Exista si mijloace de compensare a presiunii coloid osmotice prin care organismul incearca sa
compenseze prin cresterea sintezei tuturor claselor de proteine. Din pacate rata in care se pierd proteine
este mult mai mare decat rata de sinteza si nu face fata . Per ansamblul bilantul este negativ : se pierde
mai mult decat se sintetizeaza cu mici exceptii: prot cu molec mari (alfa 2 globulina, betalipoproteinele)
nu trec filtrul renal. Daca rata lor de sinteza e mare ajung sa se acumuleze si sa mai compenseze din rata
pierderii de presiune osmotica.

Disproteinemia din sindromul nefrotic este foarte complexa. Apare o hipoalbuminemie care duce
si la scaderea proteinemiei totale. Gamaglobulinele ajung sa treaca si ele filtrul normal, iar in timp apare
hipogamaglobulinemie (cu pierdere de IgG). Apare o hiper gama2globulinemie si hiperbetaglobulinemie
compensatoare.

Se pierd in mod special lanturi de tip niu si de tip landa (caracteristice imunoglobulinelor G)

Pe langa vulnerabilitate imunologica si edeme, cresterea fractiunii betalipoproteice produce o

modificare de metabolism lipidic (dislipidemie)

3
Fiziopatologie LP 5 (23.11.2016)

GAMAPATII MONOCLONALE

Hipergamaglobulinemia apare prin stimularea unei singure clone plasmocitare. De onbicei clona
respectiva prolifereaza tumoral (=apare un plasmocitom) care sintetizeaza in exces componentul pentru
care este specializata clona respectiva inhiband prin efect de masa celelalte clone.

Plasmocitoamele au diverse nume:

 Daca plasmocitomul apare prin proliferarea clonei de IgG sau IgA afectiunea se numeste
mielom multiplu (= boala hematologica)
 Daca plasmocitomul apare prin proliferarea clonei de Ig M afectiunea se numeste
macroglobulinemie Waldenstrom

Atat de importanta este incat se ajunge si la hiperproteinemie totala (componentul este sintetizat
anarihic – nu mai exista niciun fel de control al sintezei )

Hiperproteinemia este totala. Albuminemia este normala sau discret scazuta. Alfa1, Alfa2 si Beta
nu sunt modificate. In schimb apare hipergama2globulinemia monoclonala care se observa foarte
caracteristic pe electroforegrama (banda gama este extrem de ingusta si intens colorata)

Deosebire fundamentala:

 Clopot turtit cu baza larga – gamapatii policlonale

 Clopot inalt, ascutit cu baza ingusta (s.n M Spike) – gamapatii monoclonala.

In cazul gamapatiilor monoclonale proteinemia totala este normala sau crescuta, iar in
gamapatiile policlonale proteinemia totala este normala sau scazuta.

La disproteinemiile mixte – paraproteinemii = disproteinemii in care apare o proteina anormala

care s.n paraproteina. Paraproteinele apar intr-o categorie de gamapatii monoclonale in care in loc sa
prolifereze clona specializata intr-un globulin matur sintetizeaza clona care e specializata in sinteza
lantului globulinei.

Exista 3 tipuri de lanturi grele: alfa, niu, gama si 2 tipuri de lanturi usoare: delta si landa. Prin
diverse combinatii se formeaza imunoglobulinele.

4
Fiziopatologie LP 5 (23.11.2016)

Daca se intampla sa apara o hipergamaglobulinemie monoclonala cu o clona specifica unuia

dintre lanturi => clona prolifereaza anarhic, tumoral, sufoca celelalte clone, se produce in exces
componentul momnoclonal si atunci nu se mai gaseste partener de combinatie => scade titrul
gamaglobulinelor, creste titrul lanturilor in ser (ex: lant de tip alfa) si apar ca a fi proteine anormale.

Pasmocitomul poarta numele de boala lanturilor grele respectiv boala lanturile usoare.
Atentie: intotdeauna este vorba de un component monoclonal (un singur tip de lant)