Cursurile 7 si 8

COMPOZIŢIA CHIMICĂ A BACTERIILOR

Apă:

 în formele vegetative: până la 80 %;

 în spori: 40-50 %;
 în stare liberă sau legată în compuşi chimici;
 mediul de dispersie pentru săruri minerale, aminoacizi, zaharuri simple, vitamine, etc.;
 participă la reacţii de oxido-reducere şi intră în combinaţii chimice în cadrul proceselor
metabolice celulare.

Glucide:

 12-28 % din greutatea uscată;

 monozaharide, polizaharide sau combinaţii;
 rol plastic, energetic, de patogenitate;
 slab imunogene.

Proteine:

 principalele componente ale celulei bacteriene (40-80 % din greutatea uscată);

 roluri:
- structural;
- funcţional – enzimele  nutriţie;
 respiraţie;
 multiplicare;
- energetic (minor);
- patogen (prin toxine);
- imunogen (sunt antigene).

Clasificarea enzimelor:

In funcţie de localizare:
 intracelulare (intervin în procesele de sinteză);
 extracelulare (factori de patogenitate, antigene, rol în nutriţie);
 ectocelulare (reglează schimburile membranare);

In funcţie de compoziţia chimică:

 haloproteine = proteine pure;
 metaloproteine = proteine cuplate cu metale;
 heteroproteine = proteine cuplate cu coenzime sau cu derivaţi ai hemului;

In funcţie de procesul chimic:

 hidrolaze sau
 desmolaze;

In funcţie de modul de apariţie:

 constitutive;
 adaptative.

1
Lipide:

 3-10 % din greutatea uscată a celulei;

 la bacteriile acido-alcoolo-rezistente  30-40 %;
 concentraţia poate fi mai mare în culturi vechi sau de pe mediile bogate în zaharuri;
 simple sau complexe (glicolipoproteine; fosfolipide; glicolipide);
 rol plastic, energetic, patogen, slab imunogene.

Nucleoproteine:

 5-25 % din greutatea uscată a celulei bacteriene;

 ribonucleoproteine şi dezoxiribonucleoproteine;
 depozitare ale informaţiei genetice bacteriene.

Săruri minerale:

 2-30 % din greutatea uscată a celulei;

 culturile tinere şi de pe medii foarte nutritive – mai bogate;
 oligoelemente: magneziu, fosfor, potasiu, natriu, calciu, sulf, clor, fier, zinc, cupru, plumb, etc.;
 roluri:
- intră în compoziţia bacteriei (ex.: fosforul - constituient al nucleoproteinelor, al unor lipide
şi zaharuri; sulful – în structura unor aminoacizi şi a unor vitamine);
- intervin în procese fiziologice (fierul - fenomenele de oxidare şi respiraţie, ↑ toxigeneza şi
pigmentogeneza);
- sunt activatori ai unor enzime (ex.: Mg, Cu, Zn).

AGENŢI FIZICI

Efectele depind de:

 Factori care ţin de agent:

- concentraţie;
- timpul de expunere;
- natura mediului.

 Factori care ţin de germen:

- specia bacteriană;
- stadiul de dezvoltare;
- particularităţile morfologice ale bacteriilor.

Principalii agenţi fizici:

 temperatura;
 presiunea osmotică;
 ultrasunetele;
 radiaţiile;
 presiunea mecanică.

2
 TEMPERATURA

 Căldura:

- coagularea proteinelor,
- accelerarea proceselor metabolice sau
- insuficienţa acută de oxigen;
- ucide formele vegetative
o 10, 30-60C - Q umedă;
o 60-80C - Q uscată;
- ucide sporii
o 20, 100-120C - Q umedă;
o 160-180C - Q uscată;
- aplicaţie practică în sterilizare.

 Desicarea:

- creşterea concentraţiei sărurilor şi

- denaturarea proteinelor;
- aplicaţie în liofilizare.

 Frigul:

- încetinirea reacţiilor metabolice şi

- inhibarea multiplicării  rar bactericid;
- ucide prin creşterea vâscozităţii citoplasmei, formarea cristalelor, concentrarea sărurilor
minerale şi denaturarea proteinelor;
- aplicaţie practică în congelare.

PRESIUNEA

 Presiunea osmotică:

- mai ales variaţiile bruşte; celulele tinere - mai sensibile;

- în medii hipertone: plasmoliza - pierderea apei, retractarea citoplasmei şi moarte);
- în medii hipotone: plasmoptiza - acumulare de apă în celulă, balonizarea sa, lezarea
peretelui celular şi moarte);
- aplicaţie în conservarea alimentelor.

 Presiunea mecanică:

- determină denaturarea şi coagularea proteinelor;

- efectul este mai intens când variaţiile sunt bruşte;
- formele vegetative - 6.000 atm.;
- sporii - 12.000 atm.

3
 ULTRASUNETELE:

- 200 KHz omoară bacteriile în câteva minute;

- trecerea undei prin apa din celulă – dezintegrare;
- aplicaţii în sterilizare, obţinere de constituienţi celulari.

RADIAŢIILE

- stimulează funcţiile fiziologice, induce producerea de mutaţii genetice sau moartea;

- efectul depinde de: lungimea de undă, intensitatea sursei şi durata expunerii;

- se pot utiliza:

 radiaţii ultraviolete
- afectează proteinele şi acizii nucleici;
- folosite în sectoare medicale (suprafeţe, aer);
- produc leziuni;

 radiaţii ionizante ()

- afectează acizii nucleici şi proteinele;
- aplicaţii în sterilizare;

 fasciculul laser (fascicul concentrat de fotoni cu ‫ ג‬uniformă)

- distruge bacteriile instantaneu;

 microunde
- resterilizarea mediilor de cultură păstrate mult timp.

AGENŢI CHIMICI
Efectele depind de:
 compoziţia chimică;
 concentraţie;
 timpul de acţiune.

După intensitatea alterărilor:

 bacteriostatice;
 bactericide;

După mecanismul de acţiune:

 agenţi ce denaturează proteinele (acizi, alcali, alcooli);
 agenţi ce acţionează pe enzime (peroxizi, halogeni, Hg, Ag, aldehide, alcool iodat 1%);
 agenţi ce lezează mb. celulare (fenoli, detergenţi cationici);
 agenţi care alterează acizii nucleici (derivaţi de anilină).

După natura acţiunii:

 acţiune nespecifică – alterează şi structuri sau funcţii ale organismului gazdei: antiseptice,
dezinfectante, conservante;
 acţiune specifică – intervin în mod selectiv pe anumite secvenţe din metabolismul bacterian:
antibiotice, chimioterapice.

4
 Antisepticele: substanţe cu acţiune antibacteriană reversibilă şi toxicitate relativ redusă
(aplicare pe ţesuturi vii).

Antisepsia: ansamblul metodelor prin care se încearcă distrugerea microorganismelor vii

prezente la nivelul tegumentelor, mucoaselor sau plăgilor.

Asepsia: totalitatea manoperelor prin care se previne contaminarea unui substrat.

Dezinfectantele: substanţe cu acţiune antibacteriană ireversibilă şi toxicitate relativ ridicată

(substraturi inerte).

Dezinfecţia: ansamblul măsurilor care vizează distrugerea microbilor patogeni din mediul
extern până la un nivel la care nu mai prezintă pericol, pentru a preveni transmiterea bolilor
infecţioase.

Sterilizarea chimică: ansamblul metodelor ce utilizează diverse substanţe chimice, în stare

lichidă sau gazoasă, în scopul distrugerii de pe  dintr-un substrat solid, lichid sau gazos, a
microorganismelor vii, capabile de multiplicare, vegetative şi sporulate.

Decontaminarea: termen folosit relativ frecvent în loc de “dezinfecţie” dar are un sens mai
larg referindu-se şi la inactivarea toxinelor bacterine.

AGENŢI BIOLOGICI

Bacteriocinele;
Antibioticele.

Bacteriocinele:

 sunt produse de diferite specii de bacterii Gram pozitive şi negative (peste 50), unele levuri sau
plante;
 sunt de natură proteică;
 au acţiune bactericidă asupra multor bacterii;
 sinteza lor este determinată plasmidic;
 se pot ataşa de receptori membranari specifici  sunt adsorbite în celula bacteriană 
blochează sinteza proteinelor şi acizilor nucleici  liza bacteriană.

Antibioticele:

 produşi de metabolism ai unor bacterii sau fungi capabili să distrugă sau să inhibe multiplicarea
unor microorganisme.
 În prezent, în practica clinică, această denumire este însă extinsă şi la chimioterapice.

După origine:

 naturale (ex. peniciline, eritromicina);

 semisintetice (ex. tetracicline, cefalosporine);
 sintetice (ex. cloramfenicol).

5
După natura acţiunii lor:

 bactericide (ex. peniciline, cefalosporine);

 bacteriostatice (ex. tetracicline, cloramfenicol).

După spectrul de acţiune:

 Cu spectru îngust:
- de tip penicilinic: coci Gram pozitivi şi negativi şi bacili Gram pozitivi (ex. peniciline,
eritromicina, vancomicina);
- de tip streptomicinic: coci Gram pozitivi şi negativi şi bacili Gram negativi (ex.
aminoglicozide, polimixine);

 Cu spectru larg:
- coci Gram pozitivi şi negativi,
- bacili Gram pozitivi şi negativi,
- spirochete,
- rickettsii, etc. (tetracicline).

După mecanismul de acţiune:

 cu acţiuni asupra peretelui celular (ex. penicilinele);

 cu acţiuni pe membrana citoplasmatică (ex. polimixine);
 cu acţiuni pe proteine (ex. tetraciclinele, aminoglicozidele);
 cu acţiuni pe acizii nucleici (ex. rifampicina);
 cu acţiune asupra enzimelor (ex. chinolonele);
 inhibitoare prin antagonism competitiv (ex. sulfamidele).

După structura chimică:

 lactamine,
 aminoglicozide, etc.