LP4 - Fiziopatologie

DISPROTEINEMII

Fractiunile pot fi reprezentate fie procentual, fie in valori absolute, intotdeauna cu

intervalele de referinta (atat in SI cat si in sistem conventional).

In Romania se lucreaza foarte mult cu valorile in sistem conventional.

Pentru orice alta constanta biologica la care unitatea in SI difera foarte mult de cea in
sistem conventional avem nevoie de factorul de conversie.

In momentul in care se inregistreaza modificari fata de valorile de referinta se discuta

despre disproteinemii.

Dis = alterarea unei functii/ modificarea fata de normal fara a se preciza felul. Ex:
distimie, disproteinemie.

CLASIFICARI:

 Cantitative – valorile de referinta ale proteinemiei sa fie in afara intervalului de

referinta cu pastrarea raportului intre principalele fractiuni proteice (albumine 50-
60%, etc )
- Hipo-proteinemii (Pt < 67 g/L)
- Hiper-proteinemii (Pt > 86 g/L)

 Calitative – se strica raportul intre principalele fractiuni proteice, insa proteinemia

ramane in intervalul de referinta.

 Mixte – cele mai multe

Paraproteinemii = in ser apar proteine anormale care se numesc paraproteine.

Disproteinemiile sunt specifice unor sindroame. Electroforeza este utila, insa nu de

certitudine (nu infirma/afirma) pt un diagnostic.

DISPROTEINEMIA DIN SINDROMUL INFLAMATOR ACUT

Inflamatia = reactie de aparare nespecifica (= se desfasoara la fel indiferent de agentul

inflamator).
 Foarte multe afectiuni diferite care au in comun sindromul inflamator vor avea
electroforeza asemanatoare. Disproteinemia caracterizeaza sindromul inflamator si nu boala in
sine.

Ex: apendicita, artrita, meningita, pulpita – toate sunt afectiuni inflamatorii foarte diferite,
insa au in comun faptul ca bolile respective toate evolueaza cu sindrom inflamator acut => se
dezvolta un tip de disproteinemie.

In cursul reactiei inflamatorii participa participa celule proinflamatorii si mediatori

proinflamatorii (semnalele pe care si le transmit celulele care participa la aceasta reactie de
aparare cu obiectivul de a neutraliza/localiza agentul proinflamator).

Cel mai reprezentativ in inflamatia acuta este ca celulele hepatice sunt stimulate sa
secrete o serie de citokine proinflamatorii = reactanti de faza acuta

Ex de reactanti de faza acuta:

 fibrinogenul = proteina plasmatica

 Proteina C reactiva = cel mai reprezentativ/fidel indicator de faza acuta de inflamatie
 alfa 2 macroglobuline
 alfa 1 antitripsina
 alfa 1 chemotripsina
 alfa 1 glicoproteina acida
 haptoglobinele
 ceruloplasmina

Reactantii de faza acuta sunt purtatori de mesaje si unele molecule sunt inhibitori
enzimatici.

In reactia de aparare participa foarte mult polimorfonuclearele (= celule proinflamatorii

care actioneaza cu obiectivul de a distruge/localiza agentul proinflamator prin fagocitoza => se
formeaza un fagolizozom care practic incorporeaza agentul proinflamator care este distrus sub
actiunea enzimelor polimorfonuclearelor. ) Reactia de inflamatie trebuie suficient de puternica si
localizata pentru a distruge agentul proinflamator.

Infamatia are si efecte colaterale care este bine sa fie cat mai limitate (distruge si tesut
propriu organismului) => este normal sa existe si anumite enzime care sa limiteze reactia
inflamatorie , pt a nu deveni generalizata.

Reactantii de faza acuta isi maresc in inflamatie titrul de 2-3 ori. Majoritatea sunt alfa 1 si
alfa 2 globuline.

Cea mai semnificativa trasatura a disproteinemiei de inflamatie acuta este hiper alfa 1 si
alfa 2 globulinemia. Pot exista si alte modificari insa aceasta este cea mai semnificativa.
 Hiper alfa 1 si afla 2 globulinemia se poate suprapune peste modificarile produse de
boala cronica a pacientului.

Proteinemia totala in general ramane normala (normoproteinemie) in inflamatia acuta,

putand inregistra discreta hipo/hiperproteinemie.

In inflamatia acuta – hipergamaglobulinemie de tip clonal .

Clona= populatie de celule identice intre ele si identice cu celula mama.

Mecanismul fiziopatologic este reprezentat de sinteza de reactanti de faza acuta de catre

celulele hepatice sub influenta stimulilor inflamatori.

Creste complementul seric si scad reactantii de faza acuta in inflamatia subacuta

Proiteina C reactiva este prima care creste dupa declansarea inflamatiei, la aprox 6 ore.
Ceilalti reactanti pot creste dupa 12-24 h. In plus proteina C reactiva este prima care scade in
momentul in care incepe sa cedeze => urmeaza fidel faza acuta.

Dozarea si monitorizarea proteinei C reactive este foarte utila pentru:

- valori crescute - pacientul este in faza acuta

- prescrierea tratamentului – cand un pacient are o boala cronica care din cand
in cand evolueaza cu pusee de faza acuta cand sunt marite dozele de
antiinflamator/ crescuta frecventa antiinflamatorului / schimbat tipul de
inflamator orientandu-ne dupa titrul proteinei C reactive.
- Pentru a avea o justificare obiectiva in fata justitiei (medico-legal)

Pacientului ii este prescrisa doza minima necesara de medicament pt a controla suferinta

si a reduce la minim efectele adverse.
 Ateroscleroza este de fapt un proces imun inflamator deoarece cercetatorii au dozat
mediatorii de inflamatie acuta pe care i-au gasit la pacientii cu ateroscleroza impreuna cu
proteina C reactiva crescuta.

Hs – CRP = hight sensitivity C reactiv protein

Ceruloplasmina este proteina transportoare a cuprului in organism.

Omul are nevoie de Cu in cantitati foarte mici, folosind pentru activarea unor sisteme
enzimatice. Trebuie sa fie preluat in momentul absorbtiei si eliberat exact in locul in care trebuie
sa actioneze, in mod contrar este toxic.

Exista pacienti la care gena care conditioneaza sinteza ceruloplasminei sufera mutatii =>
nu mai sintetizeaza ceruloplasmina/ sintetizeaza mai putina ceruloplasmina. Ex: pacientii cu
boala Willson care prezinta depozite anormale de Cu.

Cea mai usoara forma de boala Wilson se diagnosticheaza intamplator si este situatia in
care apare inelul Keyser- Fleischer= depuneri concentrice de Cu de diverse coloratii in functie de
vechimea depunerii care se depun in membrana corneei. Prin transparenta corneei par ca apartin
de iris, pe care se suprapun.

Examinarea cu lampa cu fanta ingusta – in cazul in care inelele nu se vad cu ochiul liber
deoarece in boala Wilson intotdeauna existe inele Keyser-Fleischer.

Inelul Keyser-Fleischer nu afecteaza acuitatea vizuala, cu conditia sa nu ocupe toata

corneea.

In formele mai grave Cu se poate depune la nivel hepatic => isuficienta hepatica grava.

Cea mai grava forma este cand Cu se depune la nivelul nucleilor bazali. Apar deficiente
neurologice, de obicei inca din viata intrauterina. De cele mai multe ori copilul se naste cu
deficiente neurologice aproape incompatibile cu viata.

Sistemul haptoglobinic

Haptoglobinele sunt proteine

Eritrocitele au o durata de viata limitata: 90-120 zile. Astfel, zilnic o anumita populatie de
eritrocite este recunoscuta ca senscenta si distrusa in splina si inlocuita cu o populatie tanara. Hb
este pusa in libertata. Hb libera este intr-o concentratie mica in plasma.
 Hb libera trece filtrul renal si daca ajunge in tubii uriniferi precipita. => insuficienta
renala.

Pentru a impiedica hb libera care rezulta in mod fiziologic din hemoliza fiziologica sa
ajunga in tubii uriniferi exista sistemul haptoglobinic.

Haptoglobinele leaga Hb si formeaza sistem haptoglobina-Hb care nu mai poate trece

filtrul renal.

In situatii patologic sistemul haptogobinic se epuizeaza => ramane Hb libera in plasma,

cu risc de precipitare in tubii renali.

Exemplu de situatii cand sistemul haptoglobinic se epuizeaza:

 in anemiile hemolitice (in acest caz alcalinizam urina )

 situatia transfuziilor incompatibile => hemoliza suprafiziologica

Sangele contine anticoagulant. Exista posibilitatea ca anumite situsuri de Ca sa ramana

libere si sa lege Ca pacientului transfuzat.

Instablitate neuro-musculara – in deficientele de Ca => pacientul face crize de tetanie

(pot fi foarte grave, de ex spasm faringian).

Astfel, pacientului transfuzat i se administreaza un preparat de Ca.

DISPROTEINEMIA DIN INFLAMATIA CRONICA

(hipergamapatie policlonala)

Proteinemia totala este normala sau scazuta. Albuminele de cele mai multe ori sunt
scazute (hipoalbuminemie), dar pot fi si normale. Nu mai exista reactanti de faza acuta. Beta
globulinele sunt normale, insa poate aparea hipergamaglobulinemie de tip policlonal.