Fiziopat LP Inflamatia

LUCRAREA PRACTICA
Explorarea inflamației acute.
Descrierea testelor nespecifice de inflamație(VSH, leucogramă, fibrinogenul, reacția Rivalta,
proteina C reactivă, electroforeza proteinelor plasmatice, haptoglobina).
Explorarea tulburărilor metabolismului proteic. Teste care evidențiază disproteinemia cu
interpretarea buletinelor de analiză.

INFLAMAŢIA

DEFINIŢIE: Inflamaţia este un proces patologic complex care include pe de o parte,

fenomene alterative si pe de alta parte, fenomene reacţionale vasculo-exudative şi
proliferative la care se adaugă fenomene reparatorii.
Acest proces o dată declanşat se defăşoară prin mecansime nespecifice. El are o
etiologie multifactorială, putând fi indus de numeroşi agenţi şi de variate condiţii etiologice.
(microorganisme patogene; paraziţi, agenţi fizici, chimici, traumatisme, etc.).
INFLAMAŢIA ŞI INFECŢIA NU sunt sinonime.
INFLAMAŢIA este proces biochimic şi celular care apare în ţesuturile vascularizate ca
reacţie de apărare declanşată de pătrunderea unor agenţi patogeni în ţesut.
INFECŢIA este un proces ce apare datorită unui agent patogen infecţios în ţesutul
organsimului si care poate fi cauză de inflamaţie.
INFLAMAŢIA poate să apară şi în condiţii de STERILITATE.
Manifestările inflamaţiei pot fi:
1. LOCALE (semnele Celsiene ale inflamaţiei):
 Rubor (roşeaţă)
 Tumor (tumefacţie)
 Calor (căldură)
 Dolor (durere)
 Functio lesa (impotenţa funcţională).
Această simptomatologie se explică prin modificările vasculare locale ce constau în
vasodilataţie asociată cu creşterea permeabilităţii vasculare, cu exudarea plasmei în focarul
inflamator şi migrarea leucocitelor în zona inflamată.
2. SISTEMICE:
 Febra
 Leucocitoza
 Disproteinemia (scăderea raportului albumine/globuline care normal este între
1,2 şi 1,4). Scăderea apare prin creşterea sintezei hepatice a globulinelor α1 şi
α2 care duc la creşterea VSH-ului, însoţită sau nu de scăderea albuminelor.

Principalele teste nespecifice de inflamaţie acută (reactanţii de fază acută):

1. VSH
2. Leucograma şi formula leucocitară

1
Fiziopat LP Inflamatia

3. Reacţia RIVALTA
4. Fibrinogenul
5. Proteina C Reactivă
6. Electroforeza proteinelor serice
7. Haptoglobina serică
8. Teste de labilitate serică

1. DETERMINAREA VITEZEI DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (V.S.H.)

Principiul metodei - Printre proprietatile fizico-chimice ale eritrocitelor este si stabilitatea

suspensiei eritrocitare in plasma, proprietate ce sta la baza testului denumit VSH. Prin acest
test este apreciata viteza cu care hematiile scoase din circulatie si facute incoagulabile se
depun, separandu-se de plasma.

METODA WESTERGREEN

Materiale necesare:
 Sange venos, 1,6 ml, recoltat pe anticoagulantul citrate trisodic de conc. 3,8%, in
cantitate de 0,4 ml.
 Materiale necesare pentru punctia venoasa(seringa, ace sterile, garou, comprese,
alcool)
 Eprubete de hemoliza
 Hemosedimetrul Westergreen, alcatuit dintr-un stativ metalic si pipete Westergreen cu
diviziuni milimetrice de la 0 la 200 , de lungime 300 mm si diametru 2,5-3 mm .

Tehnica de lucru :
1. Se aspira cu seringa montata cu ac , in conditii sterile o cantitate de citrate trisodic
3,8%, steril, iar dupa avacuarea aerului se opresc in seringa 0,4 ml anticoagulant.
2. Se punctioneaza vena pacientului si se aspira sange pana la diviziunea de 2ml.
3. Dupa omogenizare, sangele se pune intr-o eprubeta de hemoliza.
4. Se aspira sangele in pipetele Westergreen pana la diviziunea 0 ,apoi se astupa
orificiul superior cu aratatorul pentru a opri coloana de sange .
5. Varful pipetei se aplica pe dopul de cauciuc de la partea inferioara a stativului, iar
capatul superior al pipetei se fixeaza in partea de sus a stativului. Pipeta trebuie sa fie
in pozitie perfect verticala .Dupa montare se noteaza timpul si numele pacientului.
6. Citirea rezultatului se face la o ora si/sau mai rar la doua ore, valoarea fiind data de
inaltimea coloanei de plasma exprimata in “mm” pe unitatea de timp.

La determinarea VSH-ului , pentru a indeparta sursele posibile de eroare, trebuie tinut

seama de urmatoarele:
 Sangele va fi utilizat cat mai curand dupa recoltare;intarzierea peste doua ore poate
duce la o scadere a VSH.

2
Fiziopat LP Inflamatia

 Tubul trebuie sa fie uscat,curat,si fara urme de alcool (pentru evitarea hemolizei)
 La utilizarea anticoagulantului se vor respecta cu strictete cantitatea si concentratia
amintite .
 Determinarea va fi facuta in tubul pastrat in pozitie perfect verticala,deoarece o
inclinare de numai 3 grade provoaca o accelerare semnificativa a VSH.(30%)
 Testul ar trebui executat ideal , la o temperatura constantade 20 grade Celsius.
Deoarece variatiile intre 22-27 grade Celsius sunt mici si testul nu este atat de sensibil,
nu sunt necesare masuri pentru pastrarea unei temperature constante.
Testul prezinta o oarecare valoare diagnostica. Astfel, in infectii , prin cresterea
unor fractiuni globulinice VSH-ul se modifica, accelerandu-se, aceasta constituind un
indicator nespecific al reactiei imunologice umorale din inflamatii.
Prin urmare, acest test are rol:
 De sprijin intr-un context patologic
 De semnalizator de stare patologica
 Ca element de urmarire dinamica a unui proces patologic (prin modulatiile ei arata
modulatiile evolutive ale starii patologice respective si poate releva la un moment dat,
printr-o brusca ascensiune, aparitia unei complicatii sau agravarea brusca a bolii; insa,
scaderea sau revenirea la normal nu da totdeauna certitudinea vindecarii ).

VSH-UL ESTE UN TEST NESPECIFIC DE INFLAMATIE .

Valori normale:
 Femeie: 0-20 mm / 1 h
 Barbat:0-15 mm / 1 h
Creşteri ale VSH-ului: orice proces inflamator sau infecţios, neoplasme, boli de colagen, sau
fiziologic in sarcina dupa luna II, menstruaţie, postprandial.
Scăderi ale VSH-ului: hepatită epidemică, stări alergice, policitemie, alergii, talasemie.
VSH-ul este invers proportional cu numarul de eritrocite (este mai mare la
femeie).

3
Fiziopat LP Inflamatia

2. REACŢIA RIVALTA

Principiul metodei : proteinele din lichidele biologice precipită în mediul slab acid (acid acetic
2%) dacă depăşesc concentraţia de 3g%. Este o reacţie nespecifică care stabileşte dacă
lichidul este exudat sau transudat.
Materiale necesare:

 Lichid biologic de analizat: pleural (prin toacocenteză), pericardic (puncţie

pericardică), peritoneal (paracenteză), articular.
 Cilindru gradat;
 Acid acetic 2%;
 Apa distilată.

Metoda de lucru:
Într-un cilindru gradat se pun 100ml apa distilată cu acid acetic 2%.
Cât mai aproape de suprafaţa apei se lasă să cadă o picătură din lichidul biologic de
analizat.

4
Fiziopat LP Inflamatia

Dacă lichidul are proteine peste 3g%, apare o precipitare ca un fum de ţigară pe
traiectul picăturii ceea ce îl defineşte ca EXUDAT şi reacţia Rivalta este POZITIVĂ.

Dacă precipitarea nu apare lichidul este un TRANSUDAT, conţine sub 3g%

proteine şi reacţia Rivalta este NEGATIVĂ.

Exemple: EXUDATE: lichidul inflamator din pleurezii bacteriene, TBC, neoplasme

peritoneale, ascită carcinomatoasă, etc.

TRANSUDATE: lichid neinflamator prin mecanism iritativ sau stază în

circulaţie, hipoproteinemie, edeme, insuficienţă cardiacă prin stază venoasă, etc.

3. PROTEINA C REACTIVĂ (PCR SAU CRP= C reactive protein)

Test nespecific de inflamaţie.

Proteina C reactivă este o proteina de fază acută, produsă de ficat ca răspuns la
lezarea sau distrugerea diferitelor tipuri de celule.

Testul este calitativ şi se realizează prin metoda de Latex-Aglutinare sau se poate

măsura şi cantitativ.

Principiul metodei: Testul CRP-LATEX este un test de aglutinare rapidă care determină
direct proteina.
Materiale necesare:
 Reactivul CRP este o suspensie de particule latex acoperite de anticorpi anti-CRP
umană care aglutinează în prezenţa proteinei C reactive din serul pacientului.
 Serul de la pacient
 Soluţie control negativ (conţine ser de la animal)
 Soluţie control pozitiv (conţine proteină C reactivă de la om).
Tehnica de lucru: pe o placă test cu 3 godeuri se pune în fiecare godeu câte o picătură de
reactiv CRP bine omogenizat în prealabil.
În primul godeu se adaugă separat o picătură din serul control pozitiv, în al doilea o picătură
din ser control negativ şi în al treilea o picătură din serul pacientului.
Se amesteca separat fiecare din cele 2 picături din centru spre marginea godeurilor.
În primul avem reacţie de aglutinare, în al doilea nu avem iar reacţia din al treilea se compară
cu primele 2 (dacă avem aglutinare ca în primul reacţia CRP este pozitivă, iar daca nu avem
aglutinare ca în al doilea reacţia CRP este negativă).

5
Fiziopat LP Inflamatia

6
Fiziopat LP Inflamatia

4. FIBRINOGENUL

Fibrinogenul este o substanţă proteică din sânge, sintetizată de ficat, cu rol important
în coagularea sângelui.

Valoarea normală: 200-400 mg/dl

Variaţii: Creşte nespecific în inflamaţii, accelerează VSH-ul, creşte fiziologic în sarcini
şi la menstruaţie
Scade în afecţiuni hepatice grave (stadiu tardiv în ciroză), alcoolism, neoplasm
gastric, gastrectomii, boli infecţiose grave.

7
Fiziopat LP Inflamatia

5. HAPTOGLOBINA SERICĂ

Este o α2-globulină, proteină de fază acută, produsă de hepatocit în cea mai mare
măsură, dar şi de alte ţesuturi (piele, plămân, rinichi).
rol în legarea hemoglobinei libere.
Din punct de vedere structural, haptoglobina serică este o glicoproteină tetramerică alcătuită
din 2 perechi de lanţuri diferite, alfa şi beta, legate prin punţi disulfhidrice. Sinteza sa are loc
în principal la nivel hepatic.
Complexul haptoglobină-hemoglobină este îndepărtat rapid din circulaţie de către sistemul
reticulo-endotelial şi metabolizat în aminoacizi liberi şi fier în doar câteva ore.
Aceasta constituie o metodă eficientă de conservare a fierului

Valoarea normală: 30-180 mg/dl

Variaţii: Creşte în inflamaţii de 2-4 ori;
Scade în hepatopatii severe, hemoliză intra- sau extravasculară
O scădere a haptoglobinei serice în prezenţa unei funcţii hepatice normale se produce, cel mai
probabil, datorită consumului crescut al haptoglobinei în procesul de hemoliză intravasculară.
Concentraţia haptoglobinei este invers proporţională cu gradul hemolizei şi cu durata
episodului hemolitic

8
Fiziopat LP Inflamatia

6. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE

Electroforeza proteinelor serice reprezinta migrarea spre Anod sau Catod, in functie de
sarcina electrica, a unor particule coloidale incarcate electric.
Aminoacizii cu caracter amfoter, sub actiunea curentului electric, vor migra spre unul
din polii celulei electroforetice.
Directia migrarii e data de pH-ul solutiei, astfel, in mediul acid, aminoacizii (baze)
migreaza spre Catod, iar in mediu bazic aminoacizii (acid) migreaza spre Anod.
Sub influenta curentului electric, migrarea se face in functie de fortele electrice
predominante.
Daca predomina sarcinile electrice negative migrarea se face spre Anod , iar daca
predomina cele pozitive migrarea se face spre Catod.
Daca sarcinile electrice pozitive si negative sunt egale, forta electrica este nula iar la o
anumita valoare a pH-ului apare punct izoelectric (migrarea nu mai are loc).
Daca pH-ul este mai mic decat punctul izoelectric, proteina migreaza spre Catod, iar
daca R>phi, migreaza spre anod. Cu electroforeza proteinelor se obtine separarea diferitelor
fractiuni proteice plasmatice in functie de macromolecule si sarcinile electrice din albumine.
Exista 4 fractiuni globulinice: α1, α2, β si γ.

 Electroforeza pe hartie
Aparate: - camera de migrare;
- sursa de curent electric continuu;
- dispozitiv de fotometraj.
Reactivi: - solutie tampon (pH=9);
- solutie coloranta Amido-Schwartz;
- acid acetic glacial, metanol, apa distilata;
- hartia Whatmann: lungime=35cm, latime=2cm.
Tehnica de lucru: Se imbiba hartia de lucru Whatmann cu solutie tampon si apoi se introduce
in camera umeda si se conecteaza aparatul la curent electric pentru 30 de minute. Se pipeteaza
6-8 μl ser de cercetat la o distanta de aproximativ 4cm de polul negativ al benzii. Se
conecteaza iar la curent electric pentru 18 ore. Se scot benzile si se tin timp de 1-2 ore la
1000C pentru precipitarea proteinelor pe banda.
Se face colorarea benzii in urmatoarele etape:
I. – 10-20 minute colorarea Amido-Schwartz;
II. – decolorarea in 2 solutii succesive:
- I cu acid acetic glacial,metanol si apa distilata;
- a II-a cu acid acetic glacial si apa distilata.
Apoi benzile se usuca la temperatura camerei. Pe benzi vor aparea fractiuni proteice,
valoarea procentuala a acestora facandu-se cu ajutorul integralelor.
Rezultatul este un grafic.
Citirea: Din punctul in care curba albuminei intersecteaza abcisa se ridica o perpendiculara
ce intersecteaza diagrama. Apoi se prelungesc curbele fractiunilor proteice iar din punctele lor
de intersectie se ridica perpendicularele care vor intersecta diagrama.

9
Fiziopat LP Inflamatia

Din punctul superior al diagramei se duce o dreapta cu lungimea de 100mm ce

intersecteaza abcisa. Apoi din punctele de intersectie ale prelungirilor curbelor proteice cu
diagrama se traseaza linii orizontale ce vor intersecta dreapta respective. Apoi citirea
fractiunilor proteice se face procentual.

Zone electroforetice
Descriere aspect Albumina Alfa – 1 Alfa – Beta Gamma
% % 2 % %
%
Normal N N N N N
Enteropatie cu pierdere de - N+ N+  N- -N+
proteine
Sindrom nefrotic - N +++ N N-
Hipogamaglobulinemie N- N N N -
Agamaglobulinemie N- N N N Absentă
Gamopatie policlonală N- N N N +
Răspuns inflamator cronic N- N+ + N +
Răspuns inflamator acut N- + + N N-
Răspuns inflamator subacut N- N + N N
Ciroză hepatică - N N- „Punte” beta-gamma
Hipoalfa-1 globulinemie N - N N N
Gamopatie monoclonală (tip γ) N- N N N Bandă M
Gamopatie monoclonală (tip β) N- N N Banda N-
M
Gamopatie biclonală N- N N Banda Bandă M

10
Fiziopat LP Inflamatia

M
Benzi oliglonale N- N+ N+ N Benzi
oligl.
Bisalbuminemie Vârf    
dublu
Hipoalbuminemie - N N N N
 
 
Legendă
 
N = nivel normal + =nivel crescut - =nivel scăzut
N+ =nivel N- =nivel -N+ =nivel
normal/crescut normal/scăzut                           scăzut/normal/crescut

FORMULA LEUCOCITARĂ - VARIAŢII PATOLOGICE

NEUTROFILIA
Reprezintă creşterea numărului de neutrofile peste 70%
Apare în:
 Infecţii bateriene
 Boli inflamatorii
 Tumori maligne
 Stress
 Arsuri
 Traumatisme

NEUTROPENIA
Reprezintă scăderea numărului de neutrofile sub 50%
11
Fiziopat LP Inflamatia

Apare în:
 Infecţii virale
!!!SCĂDEREA SEVERĂ A NEUROFILELOR = AGRANULOCITOZĂ

EOZINOFILIA
Reprezintă creşterea numărului de eozinofile peste 4%
Apare în:
 Boli alergice
 Boala Addison
 Boala de iradiere
 Boli dermatologice
 Boli parazitare

EOZINOPENIA
Reprezintă scăderea numărului de eozinofile sub 2%
Apare în:
 Stress acut/cronic, emoţional/somatic

BAZOFILIA
Reprezintă creşterea numărului de bazofile peste 1%
Apare în:
 Leucemia mieloidă cronică
 După splenectomie
 Boala Hodgkin
 Colita ulceroasă
 Varicela

BAZOPENIA
Reprezintă scăderea numărului de bazofile
Apare în:
 Reactia anafilactică

LIMFOCITOZA
Reprezintă creşterea numărului de limfocite peste 40%
Apare în:
 Leucemia limfatică cronică
 Boli infecţioase acute (mononucleoză infecţioasă)
 Infecţii virale (rubeola, rujeola, varicela) sau infecţii bacteriene cronice (TBC,
Sifilis).

LIMFOPENIA
Reprezintă scăderea numărului de limfocite sub 20%
Apare în:
 SIDA

12
Fiziopat LP Inflamatia

 Boala de iradiere
 Administrarea de citostatice
 Boala Hodgkin

MONOCITOZA
Reprezintă creşterea numărului de monocite peste 8%
Apare în:
 Leucemia cu monocite
 TBC
 Endocardita bacteriana subacută
 Mononuceloza infecţioasă

MONOCITOPENIA
Reprezintă scăderea numărului de monocite sub 4%
Apare în:
 Infecţii masive
 Aplazii medulare

13