LP 2 FIZIOPAT Aspecte normale si patologice ale eritrocitelor. Indici eritrocitari.

Determinarea nr reticulocite, Studiul frotiului medular.

Eritrocitele sau globulele rosii

V.N. – 4 – 5,5 milioane eritrocite/mm3

Scaderile se numesc anemii, cresterile poliglobulii (policitemii).

VARIATII ALE NUMARULUI DE ERITROCITE

Variatii fiziologice:

1. Cresterea numarului de eritrocite – POLICITEMIE

- absoluta – rezultatul cresterii masei eritrocitare totale
- relativa – reducerea volumului plasmatic.
A. Policitemie relativa – hemoconcentratie, deshidratare (soc, arsuri severe,obstructie
intestinala, varsaturi, diaree, abuz de diuretice)
B. Policitemie absoluta:
1. Policitemie primara (vera, familiala)
2. Policitemie secundara:
a. secundara oxigenarii tisulare (policitemie fiziologica/ hipoxica)
 policitemie de altitudine
 boli pulmonare: cord pulmonar cronic, hipertensiune pulmonara
primara
 boli cardiace congenitale cianogene
 sidroame de hipoventilatie: hipoventilatie alveolara primara,
sinromul Pickwick, apneea de somn
 hemoglobine anormale: ereditare/ dobindite (medicamente,
substante chimice, fumat)
 plicitemia familiala
b. secundara productiei aberante de eritropoietina (policitemie
nefiziologica)
 boli renale: carcinomul renal si alte tumor renale, rinichiul
polichistic, hidronefroza, stenoza de artera renala
 carcinomul hepatic
 leiomiomul si tumori fibroide uterine
 boli endocrine: sindrom Cushing, hiperaldosteronism primar,
tumori ovariene virilizante, feocromocitom
 medicamente: androgeni, abuz de eritropoietina
 policitemia familiala
1
 3. Policitemie idiopatica
4. Medicamente: corticotropina, glucocorticoizii, danazol, eritropoietina,
antitiroidienele, hidroclortiazida, pilocarpina, mycophenolatul.

Determinare cu analizorul automat

Specimen recoltat, recipient şi cantitate recoltată –

2
-sânge venos recoltat pe anticoagulant: EDTA tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu
capac mov/roz – K3 EDTA); la copii mici se poate recolta sânge capilar din deget/călcâi pe
heparină (microtainer).
- Se amestecă continuţul prin inversiunea uşoară a tubului de circa 10 ori.
-raportul sânge/anticoagulant să fie optim (concentraţia recomandată de EDTA este de 1.2 – 2.0
mg/mL de sânge) 
Metodă de determinare – analizor automat pe principiul citometriei in flux cu fluorescenta
utilizând LASER semiconductor şi focusare hidrodinamică.

Numărul de eritrocite (numărul de celule roşii)

Numărul de eritrocite reprezintă testul de bază pentru evaluarea eritropoiezei.
Eritrocitele sunt investigate în continuare prin măsurarea concentraţiei de hemoglobină şi
a hematocritului, iar pe baza lor analizorul calculează indicii eritrocitari: VEM, HEM, CHEM şi
RDW, care caracterizează, din punct de vedere calitativ, populaţia eritrocitară.

Eritrocitele sunt cele mai numeroase celule din sânge, sunt anucleate, fiind necesare
pentru respiraţia tisulară.
Eritrocitele sunt cele mai specializate celule ale organismului, principala funcţie constând
în transportul 02 de la plămân la ţesuturi şi transferul CO2 de la ţesuturi la plămân. Acest lucru se
realizează prin intermediul hemoglobinei conţinute în eritrocite.
Forma eritrocitelor de disc biconcav conferă raportul volum/suprafaţă optim pentru
schimbul de gaze şi le asigură acestora deformabilitatea în timpul traversării microcirculaţiei.

Indicaţii – în combinaţie cu hematocritul şi concentraţia de hemoglobină, numărul de eritrocite

este util în detectarea şi monitorizarea anemiei şi eritrocitozei/policitemiei.
Metodă de determinare – eritrocitele sunt numărate de analizorul automat în timpul trecerii
acestora printr-un orificiu prin care sunt dirijate într-un singur rând prin metoda de focusare
hidrodinamică
Valori de referinţă – valori diferite în funcţie de vârstă şi sex se exprimă în număr de eritrocite
x106/μL (mm3) sau număr de eritrocite x1012/L.
Semnificaţie clinică

3
Numărul de eritrocite ca singur parametru are valoare diagnostică mică; o evaluare corectă a
masei de eritrocite a organismului poate fi obţinută doar în corelaţie cu hematocritul. Numărul de
eritrocite este influenţat de modificările volumului plasmatic, ca de exemplu în sarcină sau în
tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic

Hematocritul (volumul pachetului de celule)
Hematocritul măsoară raportul dintre volumul ocupat de eritrocite şi volumul sanguin total.

Indicaţii – detectarea şi monitorizarea anemiei şi policitemiei.

Semnificaţie clinică
Hematocritul depinde de masa eritrocitară, volumul eritrocitar mediu şi volumul plasmatic.
De obicei, atunci cand hematiile sunt de mărime normală, modificările hematocritului le urmează
pe cele ale numărului de eritrocite. Totuşi în anemia micro-/macrocitară relaţia poate să nu se
păstreze. De exemplu, în talasemie hematocritul scade deoarece hematiile microcitare ocupă un
volum mai mic, în timp ce numărul de eritrocite poate fi normal/crescut
1. Scăderea hematocritului:
– anemie; la un Hct <30% (0.30) un pacient este moderat – sever anemic
– creşterea volumului plasmatic (sarcină)
2. Creşterea hematocritului:
– eritrocitoză/policitemie
– hemoconcentratie (ex.: şoc; aport insuficient de lichide: copii mici, varstnici; poliurie etc.)
Valori critice -un Hct <20% poate determina insuficienţă cardiacă şi deces
                             -un Hct >60% se asociază cu coagularea spontană a sângelui

Indici Eritrocitari (VEM, HEM CHEM)

4
Evaluarea eritrocitelor din punct de vedere al volumului şi continutului in hemoglobină se
realizează prin măsurarea sau calcularea următorilor parametri:

Volumul eritrocitar mediu (VEM) – reprezintă volumul ocupat de un singur

eritrocit.
Metoda de determinare – VEM este calculat după următoarea formulă:
                 Hct (%) x 10
VEM =    ——————–
                Nr.Er.(x106/μL)
VEM este determinat prin impărtirea sumei volumelor eritrocitare la numărul de
eritrocite++.
Valori de referintă – VEM se exprimă in micrometri cubi sau femtolitri (fL). La adult
este cuprins intre 80 – 100 fL (valori mai mari la nou-născuti, precum şi la varstnici; valori mai
mici la copii pană la 18 ani 

Hemoglobina eritrocitară medie (HEM) – este o măsura a continutului mediu

de hemoglobină pe eritrocit
Metoda de determinare – HEM este calculat de analizorul automat conform formulei:
                   Hb(g/dL) x 10
HEM =    ——————–
                 Nr.Er.(x106/μL)
Valori de referintă – HEM se exprimă in picograme (pg/10-12g). Valorile normale la adult
sunt 26–34 pg sau 0.4-0.53 fmol, valori mai mari la nou-născut
Semnificatie clinică – in majoritatea anemiilor HEM se corelează cu VEM, astfel
anemiile microcitare sunt de obicei hipocrome (uneori hipocromia poate preceda microcitoza),
cele normocitare sunt de obicei normocrome, iar conditiile care cresc HEM determină in general,
dacă nu intotdeauna, VEM crescut, deoarece continutul eritrocitar normal de Hb este ~95% din
concentratia de Hb maxim posibilă (anemiile macrocitare, anemia regenerativa observată de
exemplu in timpul substitutiei cu fier a anemiei feriprive, la nou-născut)

Concentratia eritrocitară medie de hemoglobină (CHEM) – măsoară

concentratia medie de Hb dintr-un volum dat de eritrocite (sau raportul dintre masă de Hb şi
volumul de eritrocite)
Metoda de determinare – CHEM este calculat de analizorul automat conform formulei:
                  Hb (g/dL) x 100
CHEM =    ——————–
                       Hct (%)

5
 Valori de referintă – CHEM se exprimă in g/dL. Valorile normale la adult sunt 32-36
g/dL (320-360 g/L) .
Semnificatie clinică – VEM este un indice extrem de valoros in clasificarea anemiilor,
dar HEM şi CHEM, de obicei, nu aduc in plus informatii relevante clinic. Totuşi, au un rol
important in controlul de calitate al laboratorului, deoarece aceşti indici variază foarte putin de la
o zi la alta pentru un specimen dat, dacă pacientul nu este transfuzat.
Datorită comportamentului similar al volumului eritrocitar şi continutului in Hb al
fiecărui eritrocit in parte, CHEM rămane constant in multe afectiuni hematopoietice
1. CHEM scăzut (<30g/dL): apare in anemiile hipocrome (anemia feriprivă, unele talasemii)
2. CHEM crescut: cu exceptia sferocitozei ereditare şi a unor cazuri homozigote de siclemie şi
hemoglobina C, CHEM nu depaşeste valoarea de 37 g/dL; această valoare este aproape de
nivelul de solubilitate a Hb şi creşterea in continuare a concentratiei de Hb poate duce la
cristalizarea ei.
Acuratetea determinării CHEM depinde de factorii care afectează măsurarea fie a Hct, fie a Hb.

Lărgimea distributiei eritrocitare (RDW= red cells distribution width) –

este un indice eritrocitar care cuantifică heterogenitatea volumului celular (gradului de
anizocitoză)
Valori de referintă – 11.6-14.8 coeficient de variatie (CV) a volumului eritrocitar
Semnificatie clinică
RDW este util in caracterizarea initială a anemiilor, in particular a anemiei microcitare,
deşi alte teste sunt de obicei necesare pentru confirmarea diagnosticului.
RDW crescut: anemia feriprivă, anemia megaloblastică, diferite hemoglobinopatii (S, S-C, S-β-
talasemia), anemia hemolitică imună, reticulocitoza marcată, prezenta de fragmente eritrocitare,
aglutinare, dimorfism eritrocitar (inclusiv pacientii transfuzati sau cei tratati recent pentru
deficiente nutritionale)
RDW normal: anemia din bolile cronice, beta-talasemia heterozigota, anemia hemoragică acută,
anemia aplastică, sferocitoza ereditară, boala cu Hb E, siclemia
Nu există o cauză cunoscută pentru RDW scăzut

6
 Anomalii morfologice eritrocitare

Anomalie morfologică Descriere Boli asociate

1. Anizocitoză Variaţia anormală a Vezi hemograma:

mărimii RDW

eritrocitelor crescut

2. Microcite Diametru <6 µm Vezi hemograma:

VEM

scăzut,

7
 clasificarea
anemiilor
microcitare

3. Macrocite Diametru >9 µm, fără Vezi hemograma:

zonă VEM crescut,
clasificarea
palidă centrală (celule
anemiilor
bine umplute cu
macrocitare,
hemoglobină)
anemia
megaloblastică

4. Macroovalocite Diametru >9 µm, ovale Anemie

megaloblastică,
chimioterapie

5. Hipocromie Creşterea zonei palide Anemii

centrale (scăderea microcitare
concentraţiei de Hb)

6. Eritrocite “în ţintă” (codocite) Celule cu o zonă Boli hepatice,

centrală şi o ramă icter obstructiv,
periferică de talasemie şi alte
hemoglobină şi un inel hemoglobinopatii,
palid între ele – de postsplenectomie
obicei sunt hipocrome , anemie feriprivă,
(distribuţie anormală a artefacte

8
 Hb, creşterea
suprafeţei membranare
în raport cu volumul
celular)

7. Policromatofilie De obicei macrocite Reticulocitoză

care apar colorate (vezi
albastru-gri (conţin hemograma)
material nuclear
rezidual)

8. Poichilocitoză Variaţii ale formei Anumite forme au

eritrocitare semnificaţie
diagnostică

9. Sferocite Celule sferice, bine Sferocitoză

colorate, fără zonă ereditară, anemie
palidă centrală, de hemolitică imună,
obicei de dimensiuni injurie termică,
scăzute (microsferocite) hipofosfatemie, în
(scăderea suprafeţei număr mic în
membranare în raport orice anemie
cu volumul celular) hemolitică şi în
transfuzia de
sânge conservat

9
10. Ovalocite (eliptocite) Celule ovale, alungite Anemie feriprivă,
eliptocitoză
ereditară (>25%
din eritrocite)

11. Leptocite Celule plate, subţiri, Boli hepatice

hipocrome obstructive,
talasemie,
anemie feriprivă
(“celule în formă
de creion”)

12. Stomatocite Celule cu zona palidă Stomatocitoză

centrală în formă de ereditară, boală
fantă/cupă/gură Rh nul, alcoolism,
boli hepatice,
anemie
hemolitică imună,
artefacte

13. Hematii “în picătură” (dacriocite) Celule în formă de Mielofibroză,

lacrimă anemie
mieloftizică,
talasemie,
anemie
megaloblastică

14. Hematii “în seceră” (drepanocite) Celule bipolare, Boala cu HbS

spiculate, ascuţite la (anemia
ambele capete falciformă)

10
15. Schizocite Celule fragmentate, Anemie
distorsionate, cu hemolitică
două/trei capete microangiopatic,
ascuţite (în formă de valvulopatii
triunghi, coif) severe/proteze
valvulare,
posttransplant
medular, rejet de
grefă renală,
arsuri severe,
hemoglobinurie
de marş, anemie
megaloblastică,
anemie feriprivă
severă

16. Echinocite (eritrocite crenelate) Celule cu prelungiri De obicei

scurte, spiculate, artefacte; uremie,
regulate şi paloare ulcer hemoragic,
centrală păstrată (se carcinom gastric,
pot asocia cu alterarea deficit de piruvat
lipidelor membranare) kinază

17.Acantocite Celule cu prelungiri de Abetalipoproteine

lungime variabilă, mie,
neregulate şi fără zonă boli hepatice
palidă centrală parenhimatoase
(alterarea lipidelor (ciroză),
membranare) postsplenectomie
, malabsorbţie,
hemoliză

11
18. Celule “muşcate” (degmacite) Celule care prezintă Deficit de
lipsa unei zone glucozo-6-fosfat
semicirculare dintr-o dehidrogenază,
margine (corpi Heinz hemoliză indusă
îndepărtaţi în splină) de medicamente
oxidante

19. Punctaţii bazofile Incluzii punctiforme Grosolane:

bazofile (precipitare de intoxicaţie cu
material plumb, talasemie
nuclear/mitocondrii
Fine: diferite
degenerate/siderozomi)
anemii

20. Inele Cabot Incluzii circulare, fine, Postsplenectomie

bazofile (material , anemii
nuclear rezidual) hemolitice,
anemie
megaloblastica

21. Corpi Howell-Jolly Incluzii dense, sferice, Postsplenectomie

bazofile, de obicei , anemii
unice (material nuclear hemolitice,
rezidual) anemie
megaloblastică,
talasemie,
hiposplenism,
anemie falciformă

12
22. Corpi Pappenheimer Granulaţii bazofile, Anemii
dense, mici sideroblastice,
(siderozomi/mitocondrii intoxicaţie cu
reziduale) plumb,
postsplenectomie
, hiposplenism,
supraîncărcare
cu fier

23. Rulouri Agregate eritrocitare Paraproteinemie

asemănătoare cu un
“fişic de monede”

24. Agregate eritrocitare   Boala

aglutininelor la
rece (imagine
microscopie
electronica)

25. Eritroblaşti/normoblaşti Eritrocite nucleate Anemii

hemolitice, boli
mieloproliferative,
anemie
mieloftizică,
hematopoieză
extramedulară,
anemie
megaloblastică,
orice anemie
severă

13
26. Incluzii parazitare Prezenţă de trofozoiţi, Malarie,
schizonţi/leishmanii leishmanioză

DETERMINAREA NUMĂRULUI DE RETICULOCITE

• Reticulocitele sunt eritrocite tinere care contin in interiorul lor resturi de acizi nucleici,
dispuse ca o retea sau sub forma fragmentara.

Numărul de reticulocite reflectă capacitatea de regenerare a maduvei hematogene.

Creşterea numărului de reiculocite arată capacitatea măduvei de a produce noi elemente celulare.

14
 Valoare normală : 5-15‰ de reticulocite
Creşterea numărului de reticulocite (reticulocitoză, Criza reticulocitara, ) apare în:
o anemia feriprivă (la 7-10 zile de la instituirea tratamentului cu fier);
o anemia Biermer (la 7-10 zile de la instituirea tratamentului cu vit. B12);
o anemia posthemoragică (la 7 zile de la episodul hemoragic acut);
o anemiile hemolitice.

Scăderea numărului de reticulocite apare în:

o anemia aplastică;
o anemia mieloftizică

Coloratia supravitala Microscopie optica X 1000

STUDIUL FROTIULUI MEDULAR

La nivelul măduvei hematogene, 2/3 din celularitate este reprezentată de precursorii
sau elementele seriei granulocitare şi 1/3 este formată din precursorii seriei eritrocitare.
Frotiul medular se obţine prin puncţie sternală sau la nivelul crestei iliace posterioare prin
aspiraţia conţinutului medular. Puncţia este dureroasă.

Aspect normal ex microscopic X 1000

15
Indicaţii:
o pentru evidenţierea celularităţii medulare;
o suspiciunea unei infiltrări medulare (cu celule neoplazice în leucemii şi metastaze
medulare sau cu plasmocite în mielomul multiplu);
o pentru confirmarea diagnosticului în cazul unei anemii feriprive pentru
examinarea depozitelor medulare de fier din eritroblaşti şi macrofage prin
coloraţie PERL;
o pentru confirmarea diagnosticului obţinut pe baza frotiului de sânge periferic
( puncţia este obligatorie dacă pe frotiu se observă o anemie megaloblastică);
o în stabilirea diferitelor linii celulare (în infecţii apare hiperplazia seriei
granulocitare iar în anemiile hemolitice şi posthemoragice apare hiperplazia seriei
eritrocitare).

16
17