INVESTIGAREA TULBURĂRILOR ECHILIBRULUI ERITROCITAR

Pentru obţinerea rapidă a informaţiilor privind echilibrul eritrocitar, într-un context clinic
de anemie (paloare, polipnee şi tahicardie de efort, astenie, suflu sistolic funcţional, semne de
anoxie cerebrală), se impune efectuarea următoarelor teste:

I. Teste screening:
1. Determinarea hematocritului (Ht)
2. Dozarea hemoglobinei (Hb)
3. Numărarea eritrocitelor
4. Determinarea constantelor eritrocitare
5. Examenul frotiului de sânge periferic

1. Determinarea hematocritului (Ht)

Hematocritul (Ht) reprezintă volumul procentual eritrocitar sau concentraţia eritrocitelor
din 100 ml sânge integral.
Principiu: sângele recoltat pe substanţă anticoagulantă uscată (amestec de oxalaţi
Wintrobe) sau pe heparină (o picătură la 5 ml sânge), se centrifughează pentru separarea
eritrocitelor de plasmă şi evaluarea raportului volumelor lor.
Normal: bărbaţi : 46% ± 5%
femei : 41% ± 5%
Variaţii patologice ale Ht:
- Ht scăzut: scădere reală în anemii; scădere aparentă în hiperhidratări, scăderea Ht fiind
consecinţa hemodiluţiei.
- Ht crescut: creştere reală în poliglobulii; creştere aparentă în deshidratări, în care volemia
este diminuată, creşterea Ht fiind consecinţa hemoconcentrării.

2. Dozarea hemoglobinei (Hb)

Conţinutul în Hb din 100 ml de sânge se poate determina după metoda Sahli (colorimetrie
vizuală) sau după metoda Drabkin (colorimetrie fotoelectrică), care este mai precisă.
Normal: bărbaţi : 14 - 17 g /100ml
femei : 12 - 15 g /100ml

Valorile sub limita inferioară a normalului (Hb sub 12 g/100ml la femei sau 14 g/100ml la
bărbaţi şi Ht sub 36 % la femei sau 39 % la bărbaţi) indică oligocitemie eritrocitară. În aceste
cazuri se va executa şi numărarea eritrocitelor, necesară calculării unor constante (indici)
eritrocitari.

3. Numărarea eritrocitelor
Se poate efectua automat (pe baza rezistenţei electrice a hematiilor) sau în camera de
numărat Bürker-Türk.
Normal : bărbaţi : 4,7 milioane ± 500.000/mmc
femei : 4,2 milioane ± 500.000/mmc

Variaţii patologice ale numărului de hematii:

Creşterea numărului de hematii:
a) poliglobulii false prin scăderea volumului plasmatic (deshidratări);
1
 b) poliglobulii adevărate prin creşterea reală a numărului de hematii (nou-născut,
policitemia vera, hipoxie – de altitudine, din boli pulmonare cronice).
Scăderea numărului de hematii:
a) scăderea falsă în hemodiluţie;
b) scăderea reală în anemii (prin deficit de producere a hematiilor, prin hemoliză
necompensată, prin pierdere de eritrocite).

4. Determinarea constantelor eritrocitare

a) de mărime: VEM (volum eritrocitar mediu)
Valori normale: 87 ± 5 µ 3 = normocitoză
Valori sub 80 µ 3 = microcitoză (50-70 µ 3)
Valori peste 100 µ 3 = macrocitoză, megalocitoză (110-140 µ 3).

b) de culoare: CHEM (concentraţia de hemoglobină eritrocitară medie)

Valori normale: 34 ± 2 g/100 ml masă eritrocitară = normocromie
Valori sub 30 g/100ml = hipocromie
Valori peste limita superioară nu se pot întâlni, întrucât concentraţia de Hb eritrocitară este
maximă (reprezintă saturaţia în hemoglobină).
Dacă VEM este mai mare decât normal, creşte cantitatea absolută de Hb din eritrocit
(HEM – hemoglobina eritrocitară medie; normal = 25-33 pg), dar concentraţia maximă (la 100
ml masă eritrocitară) nu poate fi depăşită.

5. Examenul frotiului de sânge periferic (examenul morfologic al hematiilor)

Morfologia eritrocitelor se apreciază pe frotiul de sânge periferic, colorat May-Grunwald-
Giemsa. Eritrocitele au formă rotundă, au o zonă centrală palidă care corespunde centrului
discului biconcav, nu au nucleu sau granulaţii.
Anomalii ale morfologiei eritrocitelor pe frotiu
a) Anomalii de colorabilitate:
* hipocromie - eritrocite cu centrul palid mai mare (anemie feriprivă);
* hipercromie în anemia megaloblastică, sferocitoză;
b) Anomalii de formă:
* sferocitoză;
* celule în ţintă;
* drepanocite;
* poikilocitoză.
c) Anomalii de mărime:
* macrocite;
* megalocite;
* microcite;
* anizocitoză.

II. Teste analitice pentru diagnosticul diferenţial al anemiilor

1. Numărarea de reticulocite
2. Examenul frotiului de măduvă hematopoietică
3. Investigaţii speciale pentru stabilirea mecanismului de producere a anemiilor

2
 1. Numărarea de reticulocite
Reticulocitele sunt cele mai tinere hematii trimise în circulaţie, eliberate de nucleu. Sunt
puse în evidenţă prin coloraţia supravitală cu albastru de briliant crezil. Colorantul precipită
ribonucleoproteinele din citoplasmă, care apar sub forma unui reticul albastru.
Normal 5-15‰ sau 20.000 - 80.000/mmc în valoare absolută.
Numărarea reticulocitelor evaluează caracterul regenerativ sau aregenerativ al
eritropoiezei.
Valori crescute indică o hiperreactivitate medulară cu hiperregenerarea seriei
eritropoietice.
Valori scăzute indică o inhibiţie sau aplazie medulară.

2. Examenul frotiului de măduvă hematopoietică

Este indicat în investigarea oricărei anemii de cauză necunoscută.
Se execută frotiul de măduvă prin puncţie sternală cu ajutorul unui trocar şi se depune pe
lama de sticlă bine degresată; apoi se fac frotiuri care se colorează panoptic (May-Grünwald-
Giemsa).
Examinarea frotiului de măduvă osoasă dă informaţii preţioase:
- hiperplazie eritroblastică (întâlnită în hemolize şi hemoragii) sau eritropoieză
ineficientă (în anemii megaloblastice şi sideroblastice);
- morfologia precursorilor poate arăta un deficit de maturaţie ca în anemiile
megaloblastice.

3. Investigaţii speciale pentru stabilirea mecanismului de producere a anemiilor

A. Teste analitice pentru anemii microcitare şi hipocrome

Explorarea metabolismului Fe++
Fier seric (sideremie);
Capacitatea totală de legare a fierului şi saturarea transferinei;
Feritina serică – indicator foarte fidel al rezervelor medulare de fier;
Într-o anemie feriprivă, sideremia, feritina serică şi saturarea transferinei sunt scăzute,
iar CTLF este crescută.
B. Teste analitice pentru anemii macrocitare
a) Frotiul de măduvă osoasă
b) Explorarea vitaminei B12
- Vitamina B12 serică
- Proteina de transport (transcobalamina I şi II)
- Studiul absorbţiei intestinale a vitaminei B12 marcate cu Co60 prin testul Schilling
(realizează diferenţa dintre anemia megaloblastică prin deficit de factor intrinsec
Castle şi cea prin malabsorbţia intestinală a vitaminei B12)
c) Acid folic seric.

C. Teste analitice pentru anemii hemolitice

În anemiile hemolitice se urmăresc în special:
* semnele de distrugere exagerată:
* hiperbilirubinemie (normal 1 mg%) prin creşterea bilirubinei indirecte cu
icter hemolitic;
3
 * creşterea stercobilinogenului fecal;
* creşterea urobilinogenului urinar;
* creşterea sideremiei.
* semnele de regenerare exagerată:
* creşterea reticulocitelor până la 100-900‰;
* hiperleucocitoză şi trombocitoză;
* hiperplazie eritroblastică medulară (predomină eritroblaşti oxifili).