Sunteți pe pagina 1din 8

SERIA ERITROCITARĂ

1. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor


2. Determinarea rezistenţei osmotice a eritrocitelor
3.Determinarea hematocritului
4.Dozarea hemoglobinei
5.Numărul normal de eritrocite
6.Constante eritrocitare: VEM, CHEM
7.Examenul frotiului de sânge periferic
8.Numărarea reticulocitelor

1. DETERMINAREA VITEZEI DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH) PRIN METODA


WESTERGREEN

Principiu: Hematiile se sedimentează in vitro din sângele tratat în prealabil cu un anticoagulant.

Materiale necesare:
-Soluţie izotonică sterilă de citrat trisodic 3,8 g/100 ml
-Pipete de stative Westergreen
-Tuburi gradate de 5 sau cel mult 10 ml
-Material necesar pentru puncţie venoasă

Tehnica:
-Se repartizează 0,4 ml soluţie izotonică de citrat trisodic.
-Peste soluţia de citrat se recoltează 1,6 ml sânge venos proaspăt (până la nivelul de 2 ml) şi se -
mestecă.
-Se aspiră sîngele citratat în pipetă Westergreen până la diviziunea 0 mm.
-Se aşează pipetele Westergreen în stativ în poziţie strict verticală.
-Rezultatul se citeşte după 1h şi după 2h. Rezultatul este reprezentat de distanţa până la care a
coborât coloana de eritrocite exprimată în mm.

Erori de tehnică:
• Soluţie de citrat infectată cu bacterii sau ciuperci.
• Materialul de recoltat sau pipetele nu au fost bine uscate.
• Cantitatea de sânge şi de soluţie de citrat nu au fost respectate.
• Depăşirea a 4-5h de la recoltare ⇒ VSH ↓ cu 20%
• Tuburile nu se aşează perfect vertical. Înclinarea lor duce la creşterea VSH.

Interpretarea rezultatelor:
-Valori normale: ♂: 1-10 mm/h 7-15 mm/2h
♀: 1-13 mm/h 12-17 mm/2h
copii: 1-11 mm/h 9-12 mm/2h
-VSH creşte: a.) fiziologic: sarcină
b.) patologic:
• boli hematologice: - leucemia acută
- anemie hemolitică autoimună
- plasmocitom
• tumori maligne
• infecţii acute şi cronice
• boli de colagen
2
• inflamaţii acute (creşterea concentraţiei de γ globuline şi fibrinogen, care se
depun pe hematii)
• necroza tisulară (IMA, etc.)
• anemii
- VSH scade: patologic:
• policitemii (factor cantitativ)
• hepatită, cc. hepatic (nu se sintetizează fibrinogen)
• boli alergice, şoc anafilactic
• medicamente: corticoizi, salicilatul

Factori care influenţează VSH-ul:


a) Factori cantitativi: legat de numărul de eritrocite
b) Sarcina electrică a particolelor
c) Factor proteic: necroze, inflamaţii: anumite proteine ajung în circulaţie ⇒ ↑ VSH

2. DETETRMINEARE REZISTENŢEI OSMOTICE A ERITROCITELOR

Principiu:
Se urmăreşte comportarea eritrocitelor în soliţii hipotonede NaCl de diferite concentraţii şi se
indică:
1. concentraţii la care apar primele semne de hemoliză = rezistenţa minimă
2. concentraţii la care hemolizează toate eritrocitele = rezistenţa maximă

Tehnica: (ser fiziologic 0,09%)


- 12 eprubete numerotate de la 25 la 14
- soluţie NaCl 0,5% atâtea picături cât indică numărul eprubetei
- completăm cu apă distilată la 25 de picături
- concentraţia soluţiei din eprubetă se calculează înmulţind numărul eprubetei cu 0,02.
- o picătură de sânge proaspăt în fiecare eprubetă
- omogenizarea
- latemperatura camerei 30 min.
- Centrifugare
- Citirea rezultatului:
Rezistenţa minimă: prima eprubetă cu supernatant hemolizat
Rezistenţa maximă: prima eprubetă fără sediment eritrocitar

Erori de tehnică:
• nerespectarea exactă a cantităţilor
• temperatura scăzută
• folosire de sânge vechi

Interpretarea rezultatului:

-Valori normale:
Rezistenţa minimă: 0,46 - 0,42% NaCl
Rezistenţa maximă: 0,38 - 0,34 % NaCl
-Scăderea rezistenţei osmotice:
• hematii îmbătrânite
• anemii hemolitice (autoimună şi majoritatea)
• eritroblastoze (hemat. prod. tumoral)
3
• sferocitoză
• hepatita epidemică
-Creşterea rezistenţei osmotice:
• hematii tinere
• corectarea anemiilor hemoragice
• după splenectomii
• policitemii
• talasemie
• anemie feriprivă

3.DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Definiţie:
Hematocritul reprezintă fracţia elementelor figurate din volumul total de sânge.
Indicaţii:
Permite aprecierea stării de anemie respectiv poliglobulie.
Principiul metodei:
După centrifugarea sângelui până ce hematiile ating un volum minim, înălţimea coloanei
celulelor este comparată cu înălţimea totală a coloanei de sânge şi fracţia celulelor exprimată în procente.
Tehnica:
-Sângele se recoltează prin înţeparea pulpei degetului sau a lobului urechii în capilare heparinziate
până la 4/5 din din lungime.
-Se astupă capătul cu plastilină.
-Se introduc în centrifugă cu capătul liber spre ax, aşezate simetric pentru echilibrare.
-Centrifugare 3-4 minute la peste 10 000 rotaţii/ minut.
-Citirea rezultatului se face după o nomogramă.

Interpretarea rezultatului:
a) Valori normale: ♂: 45 ± 5 % ♀: 40 ± 5 %
b) Valori crescute: policitemii:
a.) Policitemie absolută:
Policitemie absolută primară:
-Policitemia vera Vaquez-Osler.
Policitemia absolută secundară: prin stimularea secreţiei de eritropoetină:
-Altitudine
-Boli cardiace congenitale
-Boli pulmonarrre
-Intoxicaţii cu substanţe chimice: anilină, plumb, etc.
-Splenectomie
4
-Obezitate
-Boli renale
b.) Policitemie relativă:
Deshidratare:
-diaree
- vărsături
- arsuri
- aport scăzut de lichide
c) Valori scăzute:
a.) Scăderi absolute ale hematocritului: anemii: la valori mai mici de 24 % ale
hematocritului anemia este foarte severă.
Anemii prin deficit de formare a eritrocitelor:
-Anemii aplastice: radiaţii, intoxicaţii, medicamente
-Anemii hipocrome: feriprive, hipersideremice
-Anemii megaloblastice (deficit de vitamina B12 şi acid folic)
Anemii hemolitice
-Anemii hemolitice de cauză intraeritrocitară: sferocitoză,
hemoglobinipatii, etc.
- Anemii hemolitice de cauză extraeritrocitară: cel mai frecvent autoimune
Aanemii posthemoragice (normocromă, normocitară)
b.) Scăderea relativă a numărului de hematii: hemodiluţie:
Consum crescot de lichide (polidipsie)
Perfuziii
Hemodiluţia din timpul sarcinii
Transfuzii de plasmă

4.DOZAREA HEMOGLOBINEI

Metode de dozare aşe hemoglobinei:


4.1. Dozarea hemoglobinei ca oxihemoglobină
4.2. Dozarea fotometrică a hemoglobinei ca cianhemiglobină şi cianmethemoglobină
4.3. Dozarea spectrofotometrică a hemoglobinei
4.4. Dozarea electroforetică a hemoglobinei

4.1. Dozarea hemoglobinei ca oxihemoglobină:

Principiul metodei:
5
Soluţia diluată de amoniac produce hemoliza sângelui şi totodaată împiedică transformarea
hemoglobinei în methemoglobină. Oxihemoglobina se dozează în funcţie de densitatea optică a soluţiei la
540 nm(filtru verde).
Tehnica:
0,02 ml sânge se omogenizează cu 5 ml soluţie hidroxid de amoniu 0,1%. Se citeşte extincţia
amstecului şi se calculează concentraţia hemoglobinei prin interpolare pe curba de calibrare.
Valori normale:
♂: 13 – 17 g/ 100ml
♀: 12 – 15 g/ 100ml

4.2. Dozarea fotometrică a hemoglobinei ca cianhemiglobină şi cianmethemoglobină:

Această determinare este metoda standard pe plan mondial pentru dozarea hemoglobinei.
Principiul metodei:
Fericianura de potasiu oxidează fierul feros din hemoglobină în fier feric, iar acesta face ca toate
felurile de hemoglobină să se transforme îm methemoglobină sau hemiglobină, care pe măsură ce se
formează, se tranformă în cianmethemoglobină sau cianhemiglobină, care se vor doza fotometric.
Tehnica:
0,02 ml sânge venos sau capilar se amastecă cu 5 ml reactiv Kampen-Zylstra, se omogenizeară ,I
se lasă în repaus 30 de minute. Extincţia se va citi la 540 nm. Concentraţia hemoglobinei se calculează
prin interpolare pe curba de calibrare.

4.3. Dozarea spectrofotometrică a hemoglobinei:

Aceast este o metodă cantitativă de dozare a hemoglobinei.


Principiul metodei:
Derivaţii hemoglobinei, fiind substanţe colorate (prin componenta porfirinică), pot fi uşor
deosebite prin spectrul lor de absorbţie.
Derivaţii hemoglobinei:
a) HbO2 (oxihemoglobina): are două spectre de absorbţie în zona galben-verde (570-545nm).
Reprezintă 97% din hemoglobină în sângele arterial şi 70-75% în sângele venos.
b) HbH (hemoglobina redusă)
c) HbCO (carboxihemoglobina):în mod normal reprezintă 0,5-2% din hemoglobină, iar la fumători
în jur de 6.5%.
d) MetHb : în mmod normal reprezintă 0,2-1%.
e) HbCO2 (carbhemoglobina), concentrţia acestuia variază în limite largi, este mai mare în sângele
venos şi mai mic în sângele arterial.

4.4. Dozarea electroforetică a homoglobinei:

Principiul metodei:
Hemoglobina şi derivaţii săi migrează în câmp electrostatic, datorită componentei lor proteice. În
comparaţie cu proteinograma efectuată din plasmă, la proteinograma efectuată din ser hemolizat apar
benzi în plus în fracţiunile în care migrează diferitele tipuri de hemoglobină, în special în β2. Concentraţia
hemoglobinei se poate determina densitometric.
Tipuri de hemoglobină:
a) HbA1: migrează în fracţiunea α2, β2 şi reprezintă 96-98 % din hemoglobină.
b) HbA2: migrează în fracţiunea α2, δ2, reprezintă 1-3% din hemoglobină.
c) HbF: migrează în fracţiunea α2, γ2 şi reprezintă 0,5- 0,8% din hemoglobină.
6

5. NUMĂRUL DE ERITROCITE

Valori normale: ♂: 4.500.000 – 5.000.000/mm3


♀: 4.200.000 – 4.500.000/mm3
nou născuţi: 5.000.000 – 6.000.000/mm3

Anemie: ♂: < 4.500.000/mm3


♀: < 4.000.000/mm3

6. CONSTANTE ERITROCITARE

1. Constantă de mărime: VEM (volumul eritrocitar mediu)


Interpretare:
- 87 ± 5 µ3 = normocitoză
- VEM < 80 µ3 = microcitoză
- VEM >100 µ3 = macrocitoză (megalocitoză)
2. Constantă de culoare: CHEM (concentraţia de Hb eritrocitară medie)
Definiţie: CHEM reprezintă hemoglobina din 100 ml masă eritrocitară.
Interpretare:
-CHEM =34 ± 2 g/100 ml masă eritrocitară : normocromie
-CHEM < 30 g% : hipocromie

7. EXAMENUL FROTIULUI DE SÂNGE PERIFERIC

Frotiu periferic se studiază după colorare cu colorant May – Grünwald – Giemsa.


Se vor urmării:
7.1.Parametrii de mărime
7.2.Forma eritrocitelor
7.3.Colorabilitatea eritrocitelor
7.4.Prezenţa sau absenţa incluziunilor celulare

7.1.Parametrii de mărime
Se măsoară diametrul eritrocitar în micrometrul ocular. Diametru eritrocitar normal este de 7-8 µ
metrii,aceste celule numindu-se normocite.

7.1.1. Anomalii de mărime:


- macrocite: 8-10 µmetri. Se întîlnesc în insuficienţă hepatică.
- megalocite: 10-15 µmetri. Apar în anemia pernicioasă.
- microcite: 5– 6 µmetri. Apar în anemia feriprivă hipocromăşi în icter hemolitic.
- anizocitoză: eritrocite de mărimi diferite. Se întîlnesc în afecţiuni cu hematopoeza crescută
(corectarea anemiilor hemolitice, posthemoragice, tratamentul eficient al anemiei feriprive şi anemiei
pernicioase).
7

7.1.2. Curba Price Jones


Stabilirea mai exactă a variaţiilor diametrului eritrocitar se efectuează prin determinarea diametrului
eritrocitar mediu şi realizarea curbei Price Jones sau curba de distribuţie a diametrelor eritrocitare medii:
Tehnica:
- Se măsoară pe frotiu, cu ajutorul micrometrului ocular diametrul a 250 – 500 de
eritrocite.
- Se grupează eritrocitele numărate pe diferite valori de diametru şi înscriind valorile
într-un sistem de coordonate.
Interpretarea rezultatului:
-vârf = diametrul eritrocitar mediu (DEM)
-baza = grad de variaţie a diametrului eritrocitar (anizocitoză)
• curba normală: vârf = 7,5 µ baza 5 - 8,5 µ

%30

4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 7,5 8 8,5 9 9,5 10

• Patologic:
a.) Devierea la stânga: vârful curbei la 6 µ se numeşte microcitoză.
- icter hemolitic congenital
- anemii hipocrome feriprive
b.) Devierea la dreapta: vârful curbei la 9 µ este macrocitoză.
- anemie megaloblastică macrocitară
- ciroze
7.2. Forma eritrocitelor:
În mod normal ertrocitele au forma unui disc biconcav.
Anomalii de formă:
a.) Sferocitoză – hematii de formă sferică cu diametru mic
• icter hemolitic congenital
b.)Celule în ţintă (formă discoidală cu punct central)
• anemia Cooley
• splenectomie
c.) Drepanocite (eritrocite falciforme)
• hemoglobinoza S
d.) Poikilocitoză (forme diferite de hematii: aspecte de pară, de rachetă de tenis)
• anemia megaloblastică
• talasemie
e.) Corpi în semilună (resturi de eritrocite distruse)
• anemii hemolitice

7.3.Colorabilitatea eritrocitelor:
Anomalii de colorabilitate:
a.)Hipocromie (eritrocite palide)
8
• anemie feriprivă
b.)Hipercromie (imagine falsă dată de creşterea înălţimii hematiei)
• anemie megaloblastică
• sferocitoză
c.)Anizocromie (eritrocitonormocrome şi hipocrome)
• anemii grave regenerative

7.4.Prezenţa sau absenţa incluziunilor celulare:


Corpusculii intraeritrocitari cel mai frecvent întâlniţi sunt:
1) Corpusculii Heinz: granule mici rotunde, aşezate la periferia celulei. Se colorează cu albastru de
Nil.
• intoxicaţii cu substanţe methemoglobinizante
2) Corpusculii Jolly: resturi de cromatină nucleară cu aspect rotund.
• anemii grave în special megaloblastice
3) Inele Cabot: formaţiuni subţiri, filamentoase în formă de inel sau de cifra 8.
• anemii grave din neoplasme, anemii aplastice

8. NUMĂRAREA RETICULOCITELOR

Este un test pentru diagnosticul diferenţial al anemiilor care evaluează capacitatea medulară de
producţie a eritrocitelor.
Principiu: după trecerea în circulaţie reticulocitele păstrează încă timp de 1-2 zile complexe
ribonucleoprotidice care nu se colorează cu MGG dar apar ca un reticul de coloraţie albăstruie cu
albastru de crezil.
Interpretarea rezultatului:
-Valori normale: 5-15% sau 20.000 – 80.000/mm3
-Creşterea numărului de reticulocite: înseamnă hiperreactivitate medulară:
• anemii hemolitice
• anemii posthemoragice
• tratament eficient cu Fe, B6, B12.
-Scăderea numărului de reticulocite: Înseamnă inhibiţie medulară:
• anemii hipo sau aregenerative.