Sunteți pe pagina 1din 1

Coloraţii utilizate :

Coloraţia hemalaun – eozină (H.E.) :


Utilizează drept coloranţi hemalaun - bazic şi eozina – acidă. Rezultatele sunt :
nucleu - albastru-violet şi citoplasma - roz-roşu
Coloraţia van Gieson :
Utilizează următorii coloranţi : hematoxilină ferică, fuxină acidă, acid picric.
Rezultatele sunt : nucleu – negru, citoplasma galbenă, colagen – roşu
Coloraţia tricromă Masson :
Utilizează următorii coloranţi : hematoxilina ferică, soluţie colorantă A (fuxina
acidă) şi soluţie colorantă B (albastru de anilină). Rezultatele sunt: nucleu – negru,
citoplasma – roşie, colagen – albastru.
Impregnarea argentică Gomori :
Evidenţiază fibrele conjunctive de reticulină (colagen III) în negru.
Metoda PAS (periodic acid Schiff) :
Evidenţiază glicogenul, glicolipidele, glicozaminoglicanii în roşu, precum şi fungi
din genul Candida Albicans.
Coloraţia Scharlah :
Pe preparate la gheaţă – evidenţiază lipidele în roşu.
Coloraţia roşu de Congo (ortocromatică) şi violet de metil (metacromatică)
Evidenţiază amiloidul în roşu.
Coloraţia Gram pentru bacterii :
Utilizează următorii coloranţi: cristal violet şi roşu safranină. Bacteriile Gram
pozitive sunt violet albăstrui, cele Gram negative sunt roşii.
Coloraţia Ziehl – Neelsen
Pentru Mycobacterium Tuberculosis (roşu pe fond albastru) – bacil acid-alcoolo-
rezistent.
Imunohistochimia :
Se bazează pe o reacţie antigen-anticorp, utilizând anticorpi monoclonali obtinuţi
prin fuziunea unui plasmocit normal care produce un anticorp idiotipic şi un plasmocit
imortalizat dintr-un plasmocitom (tehnica hybridomului). Tehnica utilizată a fost metoda
ABC (avidină - biotină complex) indirectă tristadială. Anticorpii folosiţi au fost: CD34,
actina, ER, PgR, c-erbB2, PCNA, VIM, mdm-2, CK7, TTF1, EGFR, Ki-67, CK20, CEA,
AgHBs, Ag HBc, OCH1E5, EMA, CA-125, CD15, CD30, CD20 (L26), prolactina, STH,
ACTH.
Hibridizarea in situ cu fluorescenţă (FISH):
Localizează secvenţe specifice de DNA / RNA în ţesuturi prin hibridizarea
acestora cu o probă (sondă) complementară de acid nucleic. Sonda poate fi marcată cu un
fluorocrom şi vizualizată prin autoradiografie (FISH) sau cu un cromogen şi vizualizată
imunohistochimic (CISH = chromogenic in situ hybridization). O hibridizare in situ
corectă arată între 25 - 50 granulaţii citoplasmice per celulă pozitivă sau mai puţin de 1
granulă per celulă negativă. In cazul FISH, pentru identificarea amplificării genei her-2 /
neu în cancerul mamar se utilizează analiza standardizată conform protocolului Vysis:
¾ Se numără 60 de nuclei tumorali
¾ Se face raportul sumei semnalelor roşii cu cele verzi
¾ Un raport peste 2 înseamnă amplificarea genei Her2/ neu