Hemogramă Cu Formulă Leucocitară, HB, HT, Indici Şi Reticulocite (Hemoleucogramă) - Synevo

9/28/2016
Hemogramcuformulleucocitar,Hb,Ht,indiciireticulocite(Hemoleucogram)|Synevo
31 Lei
Informaii generale
Hemoleucograma complet const din msurarea urmtorilor parametrii:

numr de leucocite;
numr de eritrocite;
concentraia de hemoglobin;
hematocrit;
indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobin eritrocitar medie (HEM),
concentratia medie de hemoglobin (CHEM) si lrgimea distribuiei eritrocitare (RDW);
numr de trombocite si indici trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM) i lrgimea
distribuiei trombocitare (PDW);
formul leucocitar;
+/- numr de reticulocite.
Hemograma este un test screening de baz, ind unul din cele mai frecvent cerute teste de
laborator, reprezentnd adesea primul pas in stabilirea statusului hematologic i diagnosticul
diverselor afectiuni hematologice i nehematologice. Cuanticarea parametrilor hematologici
asociat uneori cu examinarea frotiului de snge aduce informaii preioase, orientnd in
continuare spre efectuarea altor teste specice9.
Pregtire pacient
Hemograma se poate recolta jeun (pe nemncate) sau postprandial (trebuie totui evitate
mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumii parametri ai hemogramei).
Sexul, vrsta pacientului, precum i anumite condiii cum ar : starea de oc, varsturi
incoercibile, administrarea masiv de lichide i.v. etc., care pot duce la deshidratarea, respectiv
hiperhidratarea pacientului, precum i anumite tratamente urmate de pacient trebuie comunicate
laboratorului.
Este de preferat evitarea pe ct posibil a stresului in momentul recoltarii.
In cazul monitorizrii regulate (zilnic sau la dou zile) a anumitor parametrii, proba de snge
pentru efectuarea hemogramei trebuie obinut n acelai moment al zilei (datorit uctuaiilor
ziologice circadiene ale unor parametri) 4;6;9;19.
Specimen recoltat, recipient i cantitate recoltat snge venos recoltat pe anticoagulant: EDTA
tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu capac mov/roz K3 EDTA); la copii mici se
poate recolta snge capilar din deget/clci pe heparin (microtainer).
Se amestec continuul prin inversiunea uoar a tubului de circa 10 ori.
Tubul trebuie s e umplut cel puin trei sferturi pentru ca raportul snge/anticoagulant s e
optim (concentraia recomandat de EDTA este de 1.2 2.0 mg/mL de snge) 4;6;9;19.
https://www.synevo.ro/hemograma/
1/35
9/28/2016
Cauze de respingere a probei

tub incorect;
specimen coagulat;
specimen hemolizat;
cantitate insucient9.
Prelucrare necesar dup recoltare dac proba nu este trimis imediat la laborator trebuie
refrigerat9.
Stabilitate prob 36-48 ore la temperatura camerei (18-26C) sau la frigider (28C) pentru
determinarea hemoglobinei i numrtorilor de celule. Este recomandat ca probele s e
analizate n primele 6 ore de la recoltare. Nu se recomand depirea acestui interval pentru
determinarea indicilor eritrocitari i hematocritului. Dac proba a fost refrigerat, trebuie
echilibrat la temperatura camerei inainte de a analizat9.
Metod de determinare analizor automat pe principiul citometriei in ux cu uorescenta
utiliznd LASER semiconductori focusare hidrodinamic9.
Numrul de eritrocite (numrul de celule roii)
Numrul de eritrocite reprezint testul de baz pentru evaluarea eritropoiezei. Eritrocitele sunt
investigate n continuare prin msurarea concentraiei de hemoglobin i a hematocritului, iar pe
baza lor analizorul calculeaz indicii eritrocitari: VEM, HEM, CHEM i RDW, care caracterizeaz,
din punct de vedere calitativ, populaia eritrocitar.
Eritrocitele sunt cele mai numeroase celule din snge, sunt anucleate, ind necesare pentru
respiraia tisular. Eritrocitele sunt cele mai specializate celule ale organismului, principala
funcie constnd n transportul 02 de la plmn la esuturi i transferul CO2 de la esuturi la
plmn. Acest lucru se realizeaz prin intermediul hemoglobinei coninute n eritrocite. Forma
eritrocitelor de disc biconcav confer raportul volum/suprafa optim pentru schimbul de gaze i
le asigur acestora deformabilitatea n timpul traversrii microcirculaiei.
Indicaii n combinaie cu hematocritul i concentraia de hemoglobin, numrul de eritrocite
este util n detectarea i monitorizarea anemiei i eritrocitozei/policitemiei.
Metod de determinare eritrocitele sunt numrate de analizorul automat n timpul trecerii
acestora printr-un oriciu prin care sunt dirijate ntr-un singur rnd prin metoda de focusare
hidrodinamic4;6-8;9;14;16;19.
Valori de referin valori diferite n funcie de vrst i sex (vezi anexa 7.1.1); se exprim n
numr de eritrocite x106/L (mm3) sau numr de eritrocite x1012/L9.
Semnicaie clinic
Numrul de eritrocite ca singur parametru are valoare diagnostic mic; o evaluare corect a
masei de eritrocite a organismului poate obinut doar n corelaie cu hematocritul. Numrul de
eritrocite este inuenat de modicrile volumului plasmatic, ca de exemplu n sarcin sau n
tulburri ale echilibrului hidro-electrolitic4;6;14.
1. Scderea numrului de eritrocite: determin anemie. Anemia este denit din punct de vedere
funcional printr-o mas eritrocitar insucient pentru asigurarea unei cantiti adecvate de
oxigen esuturilor periferice. In practic, se consider anemie atunci cnd concentraia de
hemoglobin, hematocritul i/sau numrul de eritrocite sunt sub valorile de referin7.
Diagnosticul este dicil dac doar unul din parametri este sub valorile limit; n acest caz
hemograma trebuie monitorizat n continuare pentru stabilirea unui diagnostic corect.
2/35
9/28/2016
In anemia acut datorat hemoragiei, numrul de eritrocite i concentraia de hemoglobin

rmn nemodicate n primele ore datorit pierderii concomitente de plasm; ele ncep s scad
pe msur ce se produce corecia decitului volumic.
In anemiile cronice volumul sanguin este aproape normal prin creterea compensatorie a
volumului plasmatic, iar numrul de eritrocite i hematocritul sunt de obicei sczute. Totui, n
condiiile asociate cu microcitoza marcat (anemie feripriv sever, talasemie), numrul de
eritrocite poate rmne n limite normale sau poate chiar crescut.
Anemia relativ este o condiie caracterizat prin masa normal de eritrocite, dar cu volum
sanguin crescut prin creterea volumului plasmatic, ca de exemplu n sarcin, splenomegalie
masiv. In aceast situaie proteinele totale plasmatice sunt la limita inferioar a normalului, spre
deosebire de anemia cronicn care proteinele totale suntn limite normale19.
Pentru a identica cauza anemiei, informaiile privind istoricul bolii i examinarea zic trebuie
integrate cu cteva teste de laborator cheie, cum ar determinarea numrului de reticulocite,
indicilor eritrocitari, examinarea frotiului de snge colorat i eventual a mduvei osoase. Prezena
altor anomalii hematologice (trombocitopenie, anomalii ale leucocitelor) orienteaz diagnosticul
spre o posibil insucien medular datorat anemiei aplastice, unei boli hematologice maligne
sau dislocrii mduvei osoase prin procese patologice de cauza extrahematologic.
Pancitopenia poate aprea i ca urmare a distruciei periferice sau sechestrrii celulare prin
hipersplenism.
2. Creterea numrului de eritrocite (concentraiei de hemoglobin i/sau hematocritului)
determin eritrocitoza. Eritrocitoza poate rezultatul creterii masei eritrocitare totale
(policitemie/eritrocitoza absoluta) ori poate consecina reducerii volumului plasmatic
(eritrocitoza relativ/fals)14.
Clasicarea eritrocitozei14
A. Eritrocitoza/policitemie relativ (peudoeritrocitoza): hemoconcentratie; sindromul Gaisbck.
B. Policitemie (eritrocitoz absolut)
Policitemie primar: policitemia vera; policitemia primar familial
Policitemie secundar:
Secundar scderii oxigenrii tisulare (eritrocitoza ziologic/hipoxic):
eritrocitoz de altitudine;
boli pulmonare: cord pulmonar cronic; hipertensiune pulmonar primar;
boli congenitale de cord cianogene;
sindroame de hipoventilatie: hipoventilatie alveolar primar; sindromul Pickwick;
apneea de somn;
hemoglobine anormale: ereditare/dobandite (medicamente, substante chimice, fumat:
carboxihemoglobin);
policitemia familial.
Secundar produciei aberante de eritropoietin (eritrocitoz neziologic):
boli renale: carcinomul renal i alte tumori renale; rinichiul polichistic; rinichiul in
potcoav; hidronefroz; stenoz de arter renal;
carcinomul hepatocelular i alte tumori hepatice;
tumori vasculare cerebeloase;
leiomiomul i tumori broide uterine;
3/35
9/28/2016
boli endocrine: sindrom Cushing, hiperaldosteronism primar, tumori ovariene virilizante,

sindrom Barter, feocromocitom;
medicamente: androgeni, abuz de eritropoietina;
policitemia familial.
3. Policitemie idiopatic.
Interferene 4;6;8;16;19
1. Recoltarea cu pacientul in poziie culcat determin scderea numrului de eritrocite (i
hematocritului) cu 5 10% (prin redistribuirea lichidului din spaiul interstiial spre circulaie
datorit modicrii presiunii hidrostatice la nivelul membrelor inferioare).
2. Stresul poate determina creterea numrului de eritrocite.
3. Staza venoas prelungit >2 minute in timpul venopunciei determin creterea numrului de
eritrocite cu ~10% (i creterea semnicativ a hematocritului). De asemenea, recoltarea dup
efort zic intens determin creterea numrului de eritrocite cu pn la 10% (ca i creterea
concentraiei de hemoglobin). Toate acestea se datoreaz hemoconcentraiei.
4. Deshidratarea cu hemoconcentraie consecutiv (oc, arsuri severe, obstrucie intestinal,
vrsturi/diaree persistente, abuz de diuretice) poate masca prezena anemiei. De asemenea,
hiperhidratarea pacientului (administrarea masiv de lichide i.v.) poate determina niveluri fals
sczute ale numrului de eritrocite.
5. Prezena aglutininelor la rece in titru mare determin, dac sngele este pstrat la temperatura
camerei, niveluri fals sczute ale numrului de eritrocite iun VEM fals crescut; n consecin
hematocritul este fals sczut, iar HEMi CHEM sunt crescute.
6. Prezena de crioglobuline n concentraie mare poate interfera cu determinarea numrului de
eritrocite.
7. Trombocitele mari/macrotrombocitele (ex.: din trombocitemia esenial) pot numrate ca
eritrocite.
8. Numeroase medicamente pot determina creterea sau scderea numrului de eritrocite:
pot scdea numrul de eritrocite aproape toate clasele de medicamente;
pot determina creteri ale numrului de eritrocite: corticotropina, glucocorticoizii, danazolul,
eritropoietina, antitiroidienele, hidroclorotiazida, pilocarpina, mycophenolatul6.
Hematocritul(volumulpachetuluide celule)
Hematocritul msoar raportul dintre volumul ocupat de eritrocite i volumul sanguin total.
Indicaii detectarea i monitorizarea anemiei i policitemiei.
Metoda de determinare analizorul automat calculeaz hematocritul prin determinarea
numrului de eritrocite/L de sange i msurarea amplitudinii impulsurilor in eritrocite prin metoda
luminii dispersate9.
Valori de referin diferite n funcie de vrst i sex (vezi anexa 7.1.1). Hematocritul se exprim
ca fracie decimal/ca procent9.
Semnicaie clinic
Hematocritul depinde de masa eritrocitar, volumul eritrocitar mediu i volumul plasmatic.
4/35
9/28/2016
De obicei, atunci cand hematiile sunt de mrime normal, modicrile hematocritului le urmeaz
pe cele ale numrului de eritrocite. Totui n anemia micro-/macrocitar relaia poate s nu se
pstreze. De exemplu,n talasemie hematocritul scade deoarece hematiile microcitare ocup un
volum mai mic,n timp ce numrul de eritrocite poate normal/crescut8;16.
1. Scderea hematocritului:
anemie; la un Hct <30% (0.30) un pacient este moderat sever anemic
creterea volumului plasmatic (sarcin)
2. Creterea hematocritului:
eritrocitoz/policitemie
hemoconcentratie (ex.: oc; aport insucient de lichide: copii mici, varstnici; poliurie etc.)8
Valori critice -un Hct <20% poate determina insucien cardiac i deces
-un Hct >60% se asociaz cu coagularea spontan a sngelui6
Interferene
1. Excesul de anticoagulant (cantitate insucient de snge) determin scderea volumului
eritrocitar i n consecin scderea Hct determinat manual (efect mai pronunat pentru K3-EDTA
dect pentru K2-EDTA).
2. In sngele arterial Hct este cu ~2% mai mare dect n sngele venos.
3. In reticulocitoz, leucocitoz marcat, prezena de crioglobuline sau macrotrombocite
analizorul automat poate determina valori fals crescute ale Hct (volumele mai mari ale
reticulocitelor i leucocitelor intr in calculul Hct).
4. Valori fals sczute ale Hct pot aprea n cazuri de hemoliza in vitro, autoaglutinare,
microcitoz4;6;8;16;19.
Hemoglobina
Hemoglobina reprezint componentul principal al eritrocitelor (95% din proteinele citoplasmatice
eritrocitare) i servete ca vehicul pentru transportul O2 i CO2. Hemoglobina este o protein
conjugat constnd dintr-un tetramer format din 2 perechi de lanuri polipeptidice (globine),
ecare dintre acestea ind conjugat cu un grup hem, un complex al unui ion de er cu pigmentul
rou, porrina, care confer sngelui culoarea roie. Fiecare gram de hemoglobin poate
transporta 1.34 mL O2 per 100 mL de snge.
Hemoglobina servete de asemenea ca tamponn lichidul extracelular. In tesuturi, la pH sczut,
O2 se disociaz de Hb; Hb deoxigenat se leag de ionii de hidrogen; n eritrocite anhidraza
carbonic convertete CO2 n bicarbonat i ioni de hidrogen. Pe msura ce ionii de hidrogen se
leag de hemoglobin, ionii bicarbonat prsesc celula; pentru ecare ion bicarbonat care
prsete celula intr un ion de clor6.
Formele de hemoglobin prezente n mod normal n circulaie includ: deoxihemoglobina (HHb),
oxihemoglobina (O2Hb), carboxihemoglobina (COHb) i methemoglobina (MetHb), toate acestea
ind determinate mpreun n sngele total. In anumite situaii clinice diferitele forme de Hb pot
determinate individual19.
Indicatii mpreun cu Hct i numrul de eritrocite, este util pentru detectarea i monitorizarea
anemiei i policitemiei.
5/35
9/28/2016
Metoda de determinare Hb este determinat automat prin metoda fotometric n urma

conversiein SLS-Hb cu ajutorul unui surfactant Sodium Lauryl Sulfate9.
Valori de referint diferite n funcie de vrst i sex (vezi anexa 7.1.1). Hb se exprimn g/L sau
g/dL. In cazul exprimrii ca i concentraie n mmol/L se utilizeaz urmtorii factori de
conversie19:
mmol/L = g/L x 0.0621
mmol/L = g/dL x 0.621
g/dL= mmol/L x 1.61
g/L= mmol/L x 16.1
Numrul de eritrocite, Hb i Hct pot analizate aplicand regula lui trei4: dac eritrocitele sunt
normocitare/normocrome: nr. Er x3 ~ valoarea Hb.
Hematocritul poate estimat din hemoglobin utilizand urmtoarea formula:
Hct = Hb (g/dL) x 2.8 + 0.8 sau Hct = Hb x 3
Dac exist o deviere semnicativ de la aceast regul trebuie vericat existenta de anomalii
ale indicilor eritrocitari i aspectul frotiului de sange9.
Semnicatie clinic
1.Scderea hemoglobinei sub nivelurile de referint determin aparitia anemiei. Hb trebuie
evaluat impreun cu Hct, numrul de eritrocite, indicii eritrocitari i morfologia celular pe frotiu
pentru clasicarea anemiei. O valoare normal a concentratiei de Hb nu exclude anemia datorat
hemoragiei acute.
In sarcin concentratia de hemoglobin scade cu 23 g/dL datorit unei creteri disproportionate
a volumului plasmatic fat de masa eritrocitar19.
La nou-nscut masa eritrocitar este mai mare la natere decat la adult i scade continuu in
prima sptman de viat, Hb putand ajunge pan la 9 g/dL in sptmanile 1112 de viat
(anemie ziologic). Scderea apare mai precoce i este mai pronuntat la prematuri. Nivelurile
de la adult sunt atinse in jurul varstei de 14 ani; la varstnici apare o scdere gradual a
concentratiei de hemoglobin.
2. Creterea hemoglobinei apare in eritrocitoz/policitemie. Dup convietuirea un timp indelungat
la altitudine survine o cretere a Hb corespunztoare la 1 g/dL pentru 2000 m.
Valori critice la Hb <5g/dL apare insucienta cardiac i poate surveni decesul;
o concentratie de Hb >20 g/dL poate duce la blocarea capilarelor ca urmare a
hemoconcentratiei6.
Interferente
1. Turbiditatea serului datorat hiperlipemiei (hipertrigliceridemiei), leucocitozei >50000/L,
trombocitozei >700000/L sau hiperproteinemiei determin valori fals crescute ale hemoglobinei.
2. Prezenta de crioglobuline in concentratie mare poate afecta determinarea Hb (prin fenomenul
de oculare).
3. Efortul zic intens poate determina creterea Hb.
4. Interferente medicamentoase6
6/35
9/28/2016
-numeroase medicamente pot scdea Hb;

-pot creste Hb: gentamicina, methyldopa4;6;8;16;19.
Indici Eritrocitari
Evaluarea eritrocitelor din punct de vedere al volumului i continutului in hemoglobin se
realizeaz prin msurarea sau calcularea urmtorilor parametrii:
Volumul eritrocitar mediu (VEM) reprezint volumul ocupat de un singur eritrocit.
Metoda de determinare VEM este calculat dup urmtoarea formul:
Hct (%) x 10
VEM =
Nr.Er.(x106/L)
VEM este determinat prin imprtirea sumei volumelor eritrocitare la numrul de eritrocite9.
Valori de referint VEM se exprim in micrometri cubi sau femtolitri (fL). La adult este cuprins
intre 80 100 fL (valori mai mari la nou-nscuti, precum i la varstnici; valori mai mici la copii
pan la 18 ani vezi anexa 7.1.1)9.
Semnicatie clinic
VEM este un indice util pentru clasicarea anemiilor i poate sugera mecanismul ziopatologic al
afectrii eritrocitare. Impreun cu ceilalti indici eritrocitari, poate permite detectarea precoce a
unor procese care vor cauza anemie. VEM depinde de osmolaritatea plasmatic i numrul
diviziunilor eritrocitare.
1. VEM normal: anemie normocitar (dac se asociaz cu RDW <15).
Clasicarea anemiilor normocitare
I. Anemie asociat cu rspuns eritropoietic adecvat:
Anemie posthemoragic
Anemie hemolitic (poate i uor macrocitar)
II. Anemie asociat cu secretie sczut de eritropoietin:
Afectarea sursei de eritropoietin:
Renal: anemia din insucienta renal
Hepatic: anemia din bolile hepatice
Reducerea stimulului (scderea nevoilor tisulare de oxigen):
Anemia din insucientele endocrine
Malnutritia protein-caloric
Anemia din bolile cronice (poate i microcitar)7
III. Anemie asociat cu rspuns medular inadecvat:
Aplazia eritroid pur, anemia aplastic (pancitopenie)
Boli medulare inltrative: primare hematologice sau secundare (anemia mieloftizic)
7/35
9/28/2016
Anemii mielodisplazice
Anemii diseritropoietice (anemia diseritropoietic congenital tip II)
Decit de er precoce
2. VEM sczut (<80 fL): anemie microcitar. Majoritatea anemiilor microcitare se datoreaz
sintezei decitare de hemoglobin, adesea asociat cu decitul de er sau cu alterarea utilizrii
erului, precum i cu unele conditii ereditare. Datorit acestei deciente precursorii eritroizi
parcurg mai multe diviziuni decat in mod normal, ducand la formarea de eritrocite mature de
dimensiuni mai mici. RDW este >157;19.
Clasicarea anemiilor microcitare
I. Afectiuni ale metabolismului erului:
Anemia feripriv
Anemia din bolile cornice
Atransferinemia congenital
Anemia microcitar hipocrom congenital cu supraincrcare cu er (sindromul ShahidiNathan-Diamond).
II. Boli ale sintezei moleculelor de globin:
Alfa- i beta- talasemia
Sindroamele de hemoglobin E (AE, EE, E-beta-talasemia)
Sindroamele de hemoglobin C (AC, CC).
Hemoglobinele instabile
III. Boli ale sintezei de hem i porrin:
Anemia sideroblastic ereditar (X-linkata, autosomala)
Anemia sideroblastic dobandit (anemia sideroblastic idiopatic cu sideroblasti inelari,
anemia sideroblastic asociat cu boli mieloproliferative sau alte boli maligne)
Anemia sideroblastic dobandit reversibil (din alcoolism, indus de medicamente:
izoniazida, cloramfenicol, din intoxicatia cu plumb de obicei normocitar)
Cea mai frecvent cauz este decitul de er, anemia feripriv ind cea mai intalnit form de
anemie de pe glob7.
3. VEM crescut (>100 fL): anemia macrocitar. Pe baza criteriilor biochimice i morfologice
anemiile macrocitare se pot imparti in dou grupuri: anemii megaloblastice i nonmegaloblastice3.
In anemiile megaloblastice3 marca morfologic este reprezentat de prezenta precursorilor
eritroizi anormali in mduva osoas, caracterizati prin dimensiuni crescute i alterri specice in
aspectul cromatinei nucleare. Aceste celule distincte reprezint expresia morfologic a unei
anomalii biochimice, respectiv intarzierea sintezei de ADN. Rata sintezei hemoglobinei, respectiv
sinteza ARN, nu este afectat in timp ce rata diviziunilor celulare este redus, in consecint
componentele citoplasmatice, in special Hb sunt sintetizate in exces in timpul intarzierii intre
diviziunile celulare, ducand la formarea unor eritrocite de dimensiuni crescute. Cele dou
modicri caracteristice de pe frotiul de sange care permit diferentierea anemiilor
megaloblastice sunt prezenta macroovalocitelor i a neutrolelor cu nucleu hipersegmentat. In
anemia megaloblastic VEM este de obicei >110 fL (110 130 fL, chiar pan la 160 fL).
Clasicarea patogenic a anemiilor megaloblastice
8/35
9/28/2016
I. Decitul de vitamin B12

A. Dieta decitar (rar: vegetarianismul strict, de lung durat, fr ou i produse lactate; mai
frecvent la copiii nscuti din mame strict vegetariene sau la cei cu diete restrictive in
fenilcetonurie).
B. Malabsorbtie de vitamin B12:
Anemia pernicioas (boala autoimun caracterizat prin atroe gastric i pierderea
factorului intrinsec)
Decienta ereditar de factor intrinsec (anemia pernicioas ereditar)
Malabsorbtia vitaminei B12 din alimente (chirurgia gastric, pacienti cu gastrit i aclorhidrie,
infectia cu Helicobacter Pylori)
Insucient pancreatic
Sindromul Zollinger-Ellison
Competitia biologic pentru vitamina B12: proliferarea bacterian a intestinului subtire
(anomalii structurale: diverticuli, stricturi, stule, ansa oarb sau ale motilitatii: disfunctia
autonom din diabet); infestarea cu Diphyllobothrium Latum
Boli ileale: sprue tropical, boli intestinale inamatorii, boala celiac, rezectii ileale, by-pass
jejuno-ileal pentru obezitate, radioterapia cu afectarea ileonului, boli ileale inltrative (limfom,
sclerodermie).
Malabsorbtia familial selectiv a vitaminei B12 (Sindromul Imerslund-Grsbeck)
Malabsorbtia vitaminei B12 indus de toxice si medicamente: alcool, colchicina, metformin,
neomicina, colestiramina, acid paraaminosalicilic
C. Defecte in tranportul i metabolismul intracelular al vitaminei B12:
Boli genetice: mutatii genetice care afecteaz metabolismul intracelular al cobalaminei
(aciduria metilmalonica i hiperhomocisteinemia); decienta de transcobalamina II
Toxicitatea oxidului nitros3;7
II. Decitul de folati
A. Dieta decitar (prematuri, dieta exclusiv lactat la sugari fr suplimentare cu folati, dieta
restrictiv din fenilcetonurie, abuzul de alcool)
B. Nevoi crescute: sarcin, alptare, copii in perioada de crestere, anemia hemolitica cronic, boli
neoplazice, hipertiroidism
C. Pierderi crescute: dializ cronic
D. Malabsorbtie de folati:
Boli intestinale: sprue tropical, boala celiac, boli intestinale inamatorii, rezectii jejunale
Dermatita herpetiform
Aclorhidria endogen sau iatrogenic
Insucienta pancreatic in care se administreaz terapie de substitutie oral
E. Decit de folati indus toxic/medicamentos: abuzul de alcool, sulfasalazina, anticonvulsivante
(in special hidantoinele; acidul valproic), antifolati (metotrexat, trimetoprim-sulfametoxazol,
pirimetamina), contraceptivele orale.
F. Defecte mostenite ale transportului i metabolismului:
Decitul de tetradidrofolat reductaza
Malabsorbtia ereditar de folat
9/35
9/28/2016
III. Boli motenite ale sintezei de ADN: aciduria orotica, sindromul Lesch-Nyhan, anemia
megaloblastic responsiv la tiamin
IV. Defecte ale sintezei ADN induse toxic/medicamentos:
Antagonisti purinici (6-mercaptopurina, 6-tioguanina, azatioprina)
Antagonisti pirimidinici (citozinarabinozida)
Hidroxiuree
Agenti alchilanti (ciclofosfamida)
Zidovudina (AZT)
Arsenic
V. Cauze diverse: eritroleucemie, leucemie acut mieloida, sindrom mielodisplazic3;7
Anemiile macrocitare non-megaloblastice7 nu au un mecanism patogenic comun; ele reprezint
anemiile macrocitare in care precursorii eritroizi medulari sunt normali; sinteza ADN nu este
afectat; VEM este de obicei, uor crescut (100 110 fL).
Clasicarea anemiilor macrocitare non-megaloblastice7
I. Asociate cu eritropoieza accelerat: anemia hemolitic i posthemoragic
II. Alcoolism (creterea medie este ~5 fL, adic 5-10% peste valoarea medie a subiectilor de
control; normalizarea VEM se produce dupa 3-4 sptmani de abstinent); VEM reprezint un
test screening util pentru depistarea alcoolismului ocult.
III. Boli hepatice
IV. Sindroame mielodisplazice
V. Anemia mieloftizic
VI. Anemia aplastic
VII. Anemia sideroblastic dobandit
VIII. Anemia diseritropoietic ereditar (tipurile I i III)
IX. Anemia Diamond-Blackfan
X. Hipotiroidism
Interferente
1. Prezenta de dubl populatie eritrocitar (micro- i macrocitar, cand se asociaz anemia
feripriv cu anemia megaloblastic) poate determina un VEM normal. In aceast situatie RDW
este >15, pe histograma efectuat de analizorul automat se observ aspectul caracteristic de
curb cu dou cocoae, iar conrmarea prezentei dublei populatii eritrocitare se face prin
examinarea frotiului de sange. Dubla populatie este caracteristic pentru anemiile sideroblastice
(o populatie microcitar hipocrom i una relativ normocitar) i anemiei feriprive dup
inceperea terapiei de substitutie cu er.
2. VEM fals crescut: reticulocitoza marcat (>50%), leucocitoza marcat (>50000/L)
hiperglicemie marcat (>600 mg/dl), prezenta de aglutinine la rece, intoxicatia cu metanol (i, in
consecint crete Hct, iar CHEM scade).
3. VEM fals sczut: hemoliza in vitro, prezenta de eritrocite fragmentate, excesul de EDTA.
4. Dac pragul inferior al analizorului este xat prea sus, este calculat un VEM mai mare deoarece
eritrocitele mai mici nu sunt msurate, iar dac pragul superior este prea mare sunt msurate i
10/35
9/28/2016
leucocitele, iar VEM este crescut4;6;8;15;18.

Hemoglobina eritrocitar medie (HEM) este o msura a continutului mediu de hemoglobin pe
eritrocit
Metoda de determinare HEM este calculat de analizorul automat conform formulei:
Hb(g/dL) x 10
HEM =
Nr.Er.(x106/L)
Valori de referint HEM se exprim in picograme (pg/10-12g). Valorile normale la adult sunt 26
34 pg sau 0.4-0.53 fmol (valori mai mari la nou-nscut; vezi anexa 7.1.1).
Semnicatie clinic in majoritatea anemiilor HEM se coreleaz cu VEM, astfel anemiile
microcitare sunt de obicei hipocrome (uneori hipocromia poate preceda microcitoza), cele
normocitare sunt de obicei normocrome, iar conditiile care cresc HEM determin in general, dac
nu intotdeauna, VEM crescut, deoarece continutul eritrocitar normal de Hb este ~95% din
concentratia de Hb maxim posibil (anemiile macrocitare, anemia regenerativa observat de
exemplu in timpul substitutiei cu er a anemiei feriprive, la nou-nscut)
Interferente
1. Hiperlipidemia, leucocitoza >50000/L determin HEM fals crescut (Hb fals crescut)
2. Concentratie crescut de heparin determin HEM fals crescut
3. Prezenta aglutininelor la rece determin HEM fals crescut4;6;8;15;18
Concentratia eritrocitar medie de hemoglobin (CHEM) msoar concentratia medie de Hb
dintr-un volum dat de eritrocite (sau raportul dintre mas de Hb i volumul de eritrocite)
Metoda de determinare CHEM este calculat de analizorul automat conform formulei9:
Hb (g/dL) x 100
CHEM =
Hct (%)
Valori de referint CHEM se exprim in g/dL. Valorile normale la adult sunt 32-36 g/dL (320-360
g/L) (vezi anexa 7.1.1)9.
Semnicatie clinic VEM este un indice extrem de valoros in clasicarea anemiilor, dar HEM i
CHEM, de obicei, nu aduc in plus informatii relevante clinic. Totui, au un rol important in
controlul de calitate al laboratorului, deoarece aceti indici variaz foarte putin de la o zi la alta
pentru un specimen dat, dac pacientul nu este transfuzat.
Datorit comportamentului similar al volumului eritrocitar i continutului in Hb al ecrui eritrocit
in parte, CHEM rmane constant in multe afectiuni hematopoietice4;6;8;16;19.
1. CHEM sczut (<30g/dL): apare in anemiile hipocrome (anemia feripriv, unele talasemii)
2. CHEM crescut: cu exceptia sferocitozei ereditare i a unor cazuri homozigote de siclemie i
hemoglobina C, CHEM nu depaeste valoarea de 37 g/dL; aceast valoare este aproape de
nivelul de solubilitate a Hb i creterea in continuare a concentratiei de Hb poate duce la
cristalizarea ei. Acuratetea determinrii CHEM depinde de factorii care afecteaz msurarea e a
Hct, e a Hb.
11/35
9/28/2016
Interferente
1. CHEM poate fals crescut in hiperlipemie, prezenta de aglutinine la rece in titru mare, prezenta
de rulouri
2. In hiperglicemia marcat (>600 mg/dL) CHEM poate fals sczut (VEM si Hct fals crescute)
4;6;8;16;19
Lrgimea distributiei eritrocitare (RDW) este un indice eritrocitar care cuantic

heterogenitatea volumului celular (gradului de anizocitoz)
Metoda de determinare RDW este calculat de analizorul automat in functie de prezenta de
anomalii ale frecventei relative la anumite niveluri de discriminare, existenta a dou sau a mai
multor peak-uri i lrgime de distributie anormal. Distributia VEM intr-o proba este prezentat
sub forma unui grac in care pe abscisa se proiecteaz volumul eritrocitar, iar pe ordonat
frecventa relativ9.
Deviatia standard a mrimii eritrocitelor x 100
RDW (CV%) = VEM
Valori de referint 11.6-14.8 coecient de variatie (CV) a volumului eritrocitar9
Semnicatie clinic
RDW este util in caracterizarea initial a anemiilor, in particular a anemiei microcitare, dei alte
teste sunt de obicei necesare pentru conrmarea diagnosticului. Astfel RDW este util in
diferentierea beta-talasemiei minore necomplicate, in care VEM este sczut, iar RDW normal de
anemia feripriv, in care VEM este sczut, iar RDW crescut (creterea RDW este un semn precoce
in decitul de er)7. RDW este usor crescut in beta-talasemia minor cu anemie uoar4 . Unele
studii au artat c RDW nu diferentiaz beta-talasemia minor de anemia feripriv decat dac
este utilizat un cut-off mai mare (17%)4. De asemenea permite diferentierea intre anemia din
bolile cronice (VEM normal/sczut, RDW normal) i anemia feripriv incipient (VEM
normal/sczut, RDW crescut)7;16.
RDW crescut: anemia feripriv, anemia megaloblastic, diferite hemoglobinopatii (S, S-C, S-talasemia), anemia hemolitic imun, reticulocitoza marcat, prezenta de fragmente eritrocitare,
aglutinare, dimorsm eritrocitar (inclusiv pacientii transfuzati sau cei tratati recent pentru
deciente nutritionale)
RDW normal: anemia din bolile cronice, beta-talasemia heterozigota, anemia hemoragic acut,
anemia aplastic, sferocitoza ereditar, boala cu Hb E, siclemia
Nu exist o cauz cunoscut pentru RDW sczut4;6;8;16;19.
Interferente:
1. Alcoolismul crete RDW
2. Prezenta aglutininelor la rece4;6;8;16
Reticulocitele
Reticulocitele sunt eritrocite anucleate tinere, imature, care contin acizi nucleici reziduali (ARN).
Dup expulzarea nucleului eritrocitele rman in mduv pan la 4 zile, timp in care are loc o
scdere continu a numrului de poliribozomi (care contin ARN) i a sintezei de hemoglobin.
Aceste eritrocite tinere se maturizeaz complet in circulatia periferic in circa 1-2 zile dup ce
12/35
9/28/2016
prsesc mduva osoas, timp in care pierd complet capacitatea de sintez proteic (respectiv
poliribozomii care contin ARN), iar sinteza de Hb inceteaz. Reticulocitele apar pe frotiul colorat
Wright-Giemsa ca celule policromatole (materialul nucleic reticular se coloreaz in albastru-gri)
de volum mai mare decat cel al eritrocitelor mature. Materialul reticular se coloreaz cu coloranti
supravitali ca albastru cresil briliant/albastru de metilen. In mod normal, in absenta anemiei, un
numr mic de reticulocite este prezent in circulatie (in ecare zi ~1% din eritrocite sunt inlocuite
cu eritrocite tinere eliberate din mduv). Determinarea numrului de reticulocite ofer informatii
despre capacitatea medular de a sintetiza celule rosii ca rspuns la o suprasolicitare ziologic,
cum este anemia4;6-8;16;19.
Indicatii:
1. Diferentierea tipurilor de anemii in: neregenerative i regenerative/hiper-regenerative
2. Monitorizarea rspunsului la tratamentul de sustitutie cu er, acid folic/vitamina B12
3. Evaluarea eritropoiezei dup transplant medular, in anemia aplastic indus de
medicamente citotoxice/sau in tratamentul cu eritropoietin
Metoda de determinare
1. Metoda manual numrare microscopic
2. Numrarea automat analizor automat pe principiul citometriei in ux cu uorescent i
LASER semiconductor
Valori de referint
Adult: 0.5-2% din nr. total de Er.
Nou-nscut: 2.5-6.5% din nr. total de Er (scade la nivelul de la adult din a doua sptman de
viat)
Nr. absolut = 30-120 x 103/L sau x 109/L.
In prezenta anemiei nr. de Rt trebuie corectat deoarece este fals crescut cand se raporteaz la nr.
sczut de Er al pacientului anemic5;7:
` %Rt x Hct pacientului
% Rt corectat = 45
In continuare trebuie fcut o corectie suplimentar deoarece Rt eliberate sub stimularea intens
a eritropoietinei rman in circulatie un timp aproximativ dublu fat de timpul de supravietuire al Rt
normale (aproximativ o zi). Se calculeaz astfel indicele de productie reticulocitar (IPR)5 din %Rt
corectat i un factor de corectie care depinde de Hct pacientului:
Hct (%) Factor de corectie
40-45 1.0
35-391.5
25-34 2.0
15-242.5
<15 3.0
13/35
9/28/2016
IPR = % Rt corectat/factorul de corectie

Un IPR <2 indic un rspuns medular inadecvat, in timp ce un IPR >2 sugereaz c mduva
osoas rspunde adecvat gradului de anemie5.
Semnicatie clinic determinarea nr. relativ sau absolut de Rt reprezint un indicator important
al activittii eritropoietice medulare, furnizand o apreciere initial dac anemia se datoreaz
alterrii productiei eritrocitare sau pierderii de eritrocite in circulatie (prin sangerare sau
hemoliz) 1;4;5.
1. Numr crescut de reticulocite (reticulocitoza): este indicator de eritropoiez regenerativ
(cresterea productiei eritrocitare medulare sub actiunea eritropoietinei; sub stimulare maxim
mduva poate produce eritrocite de 6-8 ori mai mult fat de rata normal).
Hemoragia acut: debutul i gradul reticulocitozei depind de cantitatea de sange pierdut; de
obicei, reticulocitoza apare in a 2a a 3a zi i ajunge pan la 5-15%
Anemia hemolitic: anemia hemolitic imun (test Coombs +) idiopatic sau secundar,
transfuzii de sange incompatibil, boli hemolitice ereditare (defecte membranare eritrocitare:
sferocitoz ereditar, eliptocitoz ereditar etc.; defecte enzimatice: decit de glucozo-6fosfat dehidrogenaz, decit de piruvat kinaz etc.), hemoglobinopatii (siclemie, sindroame
talasemice etc.), anemii hemolitice dobandite (anemia hemolitic microangiopatic; infectii:
malarie, clostridii; agenti chimici si medicamente oxidante/neoxidante; hemodializ; veninuri;
hemoglobinuria paroxistica nocturn; anemia hemolitic cu acantocite din bolile hepatice)
Sindroamele hemolitice usoare se pot asocia cu concentratii normale de Hb i reticulocitoz de
2-5%.
Anemiile hemolitice acute se pot asocia cu reticulocitoz de >50%.
In hipersplenism este prezent o anemie hemolitic uoar cu numr de Rt uor crescut.
Tratamentul de substitutie cu er, acid folic/vitamina B12 al anemiilor decitare in aceti
factori: regenerarea eritropoiezei este marcat intr-o sptman de tratament de creterea
numrului de Rt, iar o reticulocitoz maxim de 10-20% apare dup 2-4 sptmani de
tratament
Tratamentul cu eritropoietin: o cretere uoar a nr. de Rt apare dup 24 ore (cu eliberarea
din mduv de Rt imature, mari, cu continut mare de ARN), nivelul maxim este atins dup 4-6
zile, iar normalizarea survine dup 8-10 zile
Aplazia medular indus de medicamente citotoxice: o cretere a nr. de Rt poate precede alti
parametrii hematologici cu cateva zile
2. Numr sczut de reticulocite (reticulocitopenia): apare in anemii non-regenerative, cum ar
decitul de er/folat/vitamina B12, aplazia medular (decitul persistent de Rt sugereaz un
prognostic prost), anemia din bolile cronice, insucienta medular (anemia mieloftizica).
Determinarea numrului de Rt are important in special in anemia normocitar. Anemia
microcitar cu feritin i saturatie a transferinei normale i nr. de Rt crescut sugereaz o
hemoglobinopatie. Reticulocitoza in combinatie cu anemia macrocitar sugereaz decit de
folat/vitamina B12 partial tratat, iar anemia hemolitic poate uor macrocitar4;5.
Unele analizoare furnizeaz un parametru suplimentar: fractia reticulocitelor imature (IRF).
Stabilirea indexului de maturitate a reticulocitelor furnizeaz informatii complementare numrului
de reticulocite in evaluarea activittii eritropoietice.
IFR reprezint procentul de reticulocite care au un continut crescut sau intermediar de ARN.
14/35
9/28/2016
Valorile de referint specice metodei de lucru a laboratorului nostru sunt diferite in functie de
sex:
brbati: 2.3-13.4%
femei: 3.0-15.9%.
Studiile efectuate au artat faptul c IRF constituie un indicator mai sensibil i mai specic decat
numrul de reticulocite determinat izolat, in urmtoarele situatii clinice:
monitorizarea regenerrii medulare post transplant sau chimioterapie (ex. IRF scade la 2-3
zile dup incheierea chimioterapiei i crete inainte de o noua cur);
monitorizarea succesului transplantului renal (instalarea productiei de eritropoietina);
monitorizarea tratamentului anemiilor cu er, vitamina B12 i folati;
monitorizarea tratamentului cu eritropoietina la copii, pacienti cu insucient renal cronic,
sindrom mielodisplazic, SIDA;
monitorizarea efectelor toxice medulare induse de AZT;
evaluarea anemiilor normocrome de diverse etiologii;
diagnosticul i monitorizarea anemiilor aplastice;
detectia crizei aplastice in anemiile hemolitice;
stabilirea momentului prelevrii de celule stem dup tratamentul cu factori de cretere sau
chimioterapie;
detectia hemoragiilor oculte sau a anemiilor hemolitice compensate;
estimarea hipoxiei cronice in afectiuni pulmonare sau cardiopatii cianogene (este indus o
activitate eritropoietic crescut);
clasicarea anemiilor.
Referitor la clasicarea anemiilor, in tabelul de mai jos sunt prezentate modicrile numrului
absolut de reticulocite i al FRI in diverse tipuri de anemie:
Conditii clinice
Numar reticulocite
Fractia reticulocitelor
imature
Aplazie medulara, criza

aplastica in anemii
hemolitice
Anemii hipoplazice
Regenerare medulara
sau N
Boli cronice
sau N
Decit de er
sau N
Decit de folat sau vit. B12
sau N
Talasemii
N sau
N sau
Mielodisplazii
Variabil
N sau
N sau
Anemii hemolitice
Hemoragie sau anoxie
In concluzie, IRF corelat cu numrul de reticulocite constituie un indicator util al activittii

eritropoietice, furnizand informatii similare cu indicele productiei reticulocitare (IPR), care ind
15/35
9/28/2016
ins un parametru calculat i nu un rezultat al msurrii directe poate inlocuit de acestea9.

Numaruldetrombocite (numarul de plachete)
Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice anucleate bogate in granule, rotund-ovalare, plate, in
form de disc, cu diametrul de 2-4. Trombopoieza are loc in mduva osoas incepand cu celula
progenitoare multipotent, continu cu megakariocitopoieza care include proliferarea
megakariocitar imaturarea megakariocitelor cu formarea de trombocite. In mod normal, dou
treimi din trombocite se gsesc in circulatie, iar o treime sunt stocate in splin. Trombocitele sunt
implicate in hemostaz i in initierea proceselor de reparare tisular i vasoconstrictie dup
injuria vascular i in timpul proceselor inamatorii, aderarea i agregarea plachetar avand ca
rezultat formarea trombusului plachetar care astup rupturile din peretii vaselor mici.
Indicatii
investigarea unei sangerri neexplicate, unei boli hemoragice sau a unei boli trombotice
in cadrul unui prol de coagulare
monitorizarea bolilor asociate cu insucient medular
monitorizarea in timpul tratamentelor care pot induce supresie medular (iradiere,
chimioterapie etc.) 4;6;8;10;12-14;16;17;19
Metoda de determinare trombocitele sunt numrate de analizorul automat prin aceeai metod
ca eritrocitele, in timpul directionrii lor intr-un singur rand printr-un oriciu, prin metoda de
focusare hidrodinamic9.
O estimare a numrului de trombocite pe un frotiu de sange bine efectuat constituie un control
valoros al numrului de trombocite determinat prin metoda automat. In general, cand frotiul este
examinat cu obiectivul de 100x ecare trombocit observat/camp reprezint ~10000 Tr x106/L. In
consecint, un frotiu normal trebuie s prezinte in medie cel putin 14 Tr/camp15.
Valori de referint9 150-450 x 103/L.
Semnicatie clinic
1. Creterea numrului de trombocite (trombocitoza/trombocitemie)
A. Trombocitoza tranzitorie se datoreaz mobilizrii trombocitelor din pool-ul extravascular:
efort zic, natere, administrare de epinefrina
B. Trombocitoza primar:
Trombocitemia ereditar (rar; autosomal dominant; mutatie a genei trombopoietinei de pe
cromozomul 3)
Sindroame mieloproliferative (hematopoieza clonal): trombocitemia esential, policitemia
vera, leucemia mieloid cronic, metaplazia mieloid cu mielobroz
C. Trombocitoza secundar/reactiv (productia persistent a unuia sau mai multor factori
trombopoietici, in special interleukina 6, care actioneaz asupra megakariocitelor):
boli infectioase
boli inamatorii
boli maligne
regenerarea rapid dup hemoragie/anemie hemolitic
rebound dup refacerea post-trombocitopenie
asplenia anatomic (splenectomie)/functional (de exemplu din siclemie)
decitul de er
16/35
9/28/2016
postchirurgical13
In sindroamele mieloproliferative cronice trombocitoza este frecvent i poate constitui un
mecanism ziopatologic important in producerea hemoragiei i trombozei. Trombocitele
circulante sunt mari, dismorce i anormale functional. Pacientii cu trombocitoza reactiv pot
avea valori ale trombocitelor la fel de mari ca in bolile mieloproliferative (de ordinul milioanelor),
dar hemoragiai tromboza sunt neobisnuite. Trombocitele circulante sunt mari, rotunde, normale
functional4;13.
2. Scderea numrului de trombocite (trombocitopenia): este cea mai frecvent cauz de
sangerare. Trombocitopenia poate aprea prin mecanisme diferite:
A. Distructie accelerat a trombocitelor: este cea mai frecvent cauz de trombocitopenie;
aceasta determin stimularea trombopoiezei ducand la cresterea numrului, mrimii i maturatiei
megakariocitelor medulare
Datorat unor procese imunologice:
autoimune: idiopatic/secundar (infectii, sarcin, boli vasculare de colagen, boli
limfoproliferative, tumori solide, medicamente etc.); mecanismul este reprezentat de
prezenta de autoanticorpi anti-trombocitari de tip IgG i/sau IgA, mai rar IgM, care
activeaz complementul i determin scurtarea duratei de viat a trombocitelor prin
indeprtarea din circulatie de ctre sistemul fagocitic mononuclear splenic
aloimune: trombocitopenie neonatal; purpura posttransfuzional
Datorat unor procese non-imunologice:
microangiopatii trombotice: coagulare intravasculara diseminat, purpura trombotic
trombocitopenic, sindrom hemolitic uremic, sindromul HELLP din sarcin
(hemoliza/eclampsie, cresterea enzimelor hepatice i scderea trombocitelor)
alterarea trombocitelor prin suprafete vasculare anormale (valvulopatii, ateroscleroz
extensiv, proteze vasculare, catetere, circulatie extracorporeal etc.)
infectii: virusuri (rubeol/oreion neonatal, citomegalovirus, parvovirus B19, vaccinuri),
bacterii (septicemie, meningococemie, boala Lyme), Mycoplasma pneumoniae,
protozoare (malarie)
B. Productie sczut de trombocite:
Hipoplazie megakariocitara: medicamente mielosupresive (agenti alchilanti, antimetaboliti,
medicamente citotoxice), radiatii ionizante, anemie aplastic, boli medulare inltrative,
medicamente care produc hipoplazie medular prin mecanism idiosincrazic (cloramfenicol),
substante care supreseaz selectiv megakariocitele (clorotiazide, estrogeni, etanol)
Trombopoiez inecient: anemia megaloblastic
Alterarea mecanismului de reglare a trombopoiezei: decit de trombopoietin;
trombocitopenia ciclic
Trombocitopenii ereditare: trombocitopenia amegakariocitara congenital, trombocitopenia
cu
absenta
radiusului,
anomalia
May-Hegglin,
sindromul
Wiskott-Aldrich
(microtrombocitopenia X-linkata), macrotrombocitopenia X-linkata cu diseritropoieza,
sindromul Bernard-Soulier, sindromul plachetelor gri etc.
Purpura trombocitopenic amegakariocitara pur dobandit (rar)
C. Distributie anormal a trombocitelor:
17/35
9/28/2016
Boli ale splinei (neoplazice, congestive, inltrative, infectioase); de obicei trombocitopenie

uoar = 50-100103/L
Hipotermia
Dilutia trombocitelor prin transfuzii masive
Numeroase medicamente au fost asociate cu trombocitopenia imun. Cele mai comune
medicamente incriminate sunt: heparina (1% din pacienti), quinidina, quinina, rifampicina,
trimetoprim-sulfametoxazol, danazol, metildopa, acetaminofen, digoxin, interferon-alfa etc.
Trombocitopenia se asociaz clinic cu sangerari cutaneo-mucoase: petesii, purpura, gingivoragii,
epistaxis, pan la sangerari gastrointestinale, pulmonare i genitourinare. Sangerrile spontane
sunt rare la >60103Tr/L (pot aprea sangerri posttraumatice, postoperatorii) 12;17.
Valori critice
1. Trombocitoza >1.5109/L, precum i trombocitoza la pacienti varstnici i/sau cu boli
cardiovasculare prezint risc de tromboz, mai rar de hemoragie6
2. Trombocitopenia <20103/L se asociaz cu risc de sangerri spontane interne/externe (risc
1% de hemoragii intracraniene)6
Interferente
1. Trombocitele cresc la altitudine, in timpul iernii, dup efort zic intens, traume
2. Trombocitele scad inaintea menstruatiei i in sarcin
3. O fals trombocitopenie poate indicat de analizorul automat i se datoreaz unei erori de
numrare:
formarea de agregate/aglutinate trombocitare (pseudotrombocitopenie) induse de
anticoagulantul EDTA se datoreaza prezentei de aglutinine (autoanticorpi), care sunt
imunoglobuline de tip IgG, IgA/IgM i care induc aglutinarea in vitro a trombocitelor
dependente de anticoagulant (care induce expunerea unor situsuri antigenice la care se vor
lega anticorpii); nu exista nici o asociere cunoscuta cu vreo boala/medicament; este cea mai
frecventa cauza de falsa trombocitopenie. Frotiul de sange periferic evidentiaza agregatele
trombocitare; pentru o numaratoare exacta a trombocitelor se recomanda recoltarea unei
picaturi de sange din pulpa degetului i folosirea modulului capilar al analizorului
prezenta de trombocite gigante
satelitismul plachetar (absorbtia trombocitelor pe suprafata neutrolelor segmentate)
prezenta aglutininelor la rece care poate determina aglutinare independenta de EDTA
4. Prezenta de fragmente eritrocitare, microsferocite, fragmente leucocitare (fragmente nucleare
i citoplasmatice limfocitare in leucemia limfoida cronica) poate determina niveluri fals crescute
ale trombocitelor4;6;8;16;17;19.
5. Interferente medicamentoase:
Cresc trombocitele: cefazolin, ceftriaxon, clindamicin, danazol, diltiazem, dipiridamol, epoetin
alfa, eritropoietina, udarabina, gembrozil, glucocorticoizi, imipenem, imunoglobuline,
interferon alfa-2a, isotretinoin, lansoprazol, litiu, lomeoxacin, megestrol, meropenem,
metilprednisolon, metoprolol, miconazol, moxalactam, netilmicina, ooxacina, contraceptive
orale, penicilamina, propranolol, steroizi, ticlopidina, zalcitabina, zidovudina6.
Scad trombocitele: abciximab, acetaminofen, acetazolamida, albendazol, albuterol,
alemtuzumab, alopurinol, acid aminocaproic, aminoglutetimid, amiodarona, amitriptilina,
18/35
9/28/2016
amoxicilina, amfotericina B, ampicilina, amrinona, anagrelid, anticonvulsivante,

antineoplazice, trioxid de arseniu, asparaginaza, aspirina, aur, azatioprina, azitromicina,
barbiturice, vaccin BCG, benazepril, betaxolol, subsalicilat de bismut, bleomicina,
candesartan, capecitabina, captopril, carbamazepin, carbenicilin, carmustina, carvedilol,
cefaclor, cefamandol, cefazolin, cefoxitin, ceftriaxon, cefuroxim, clorambucil, cloramfenicol,
clordiazepoxid, clorochina, clorotiazida, clorfeniramin, clorpromazina, clorpropamid,
cimetidina, cladribina, clindamicina, clobrat, clonazepam, clopidogrel, cotrimoxazol,
codeina, colchicina, ciclofosfamida, citarabina, dacarbazina, dalteparin, danazol, diazoxid,
diclofenac, didanozina, dietilstilbestrol, digitala, digoxin, diltiazem, difenhidramina,
disopiramida, docetaxel, doxepin, doxorubicin, doxiciclina, enalapril, epirubicin, eprosartan,
eritromicina, esomeprazol, etanercept, acid etacrinic, etosuximid, etidronat, etopozid,
etretinat, factor VIIa, famotidina, fenoprofen, ecainida, uconazol, ucitozin, udarabina, 5uorouracil, ufenazin, uvastatin, fondaparinux, furosemid, gabapentin, ganciclovir,
gemcitabina, gentamicina, glimepirid, gliburid, granisetron, vaccin antihepatita B, hidralazina,
hidroclorotiazida, hidroxiclorochina, hidroxiuree, ibuprofen, idarubicina, ifosfamida, imatinib,
imipenem, imipramina, imunoglobulina, indinavir, indometacin, iniximab, interferon alfa-2a,
interleukina-2, irinotecan, isoniazida, isosorbid, isotretinoin, itroconazol, ketoprofen,
lamivudina, lansoprazol, lepirudin, levamizol, levodopa, lisinopril, lomeoxacin, lomustin,
lovastatin, loxapin, vaccin antirubeolic, vaccin antirujeolic, mecloretamina, acid mefenamic,
meloxicam, melfalan, meprobamat, 6-mercaptopurina, meropenem, mesalamina, metformin,
metazolamida, meticilina, metotrexat, metsuximid, metildopa, metisergid, metoprolol,
metronidazol, milrinona, mitoxantrona, moricizina, morna, moxalactam, micofenolat, acid
nalidixic, naproxen,
netilmicina, nicardipina, nitrofurantoin, nitroglicerina, nizatidina,
noroxacin, nortriptilina, nistatin, ooxacin, paclitaxel, pamidronat, penicilamina, penicilina,
pentamidina, pentostatin, pentoxilina, fenobarbital, fenotiazine, indolol, piroxicam, vaccin
antipolio, pravastatin, prednison, probenecid, procainamida, procarbazina, promazina,
prometazina, propafenona, propranolol, protriptilina, pirazinamida, pirimetamina, raloxifen,
ramipril, rezerpina, rifampicina, vaccin antirubeolic, sargramostin, spironolactona, stavudin,
streptomicin, sulfametoxazol, sulfasalazina, sulfoniluree, sulindac, tacrolimus, tamoxifen,
tetraciclina, tiabendazol, tiazide, tioguanina, tioridazina, tiotepa, ticarcilina, ticlopidina, timolol,
tinzaparin, tobramicina, tocainida, tolbutamid, tolmentin, topotecan, trimetoprim, vaccin
antiurlian, acid valproic, vancomicina, vinblastina, vincristina, vinorelbina, zidovudina6.
Volumul trombocitar mediu (VTM)4;6;16;17 indic uniformitatea de mrime a populatiei
trombocitare. Este util in diagnosticul diferential al trombocitopeniei4;6;16;17
Metoda de determinare: este calculat de analizorul automat dup urmtoarea formul:
PCT (Plachetocrit) (%)
VTM (fL) = - x1000
Nr. trombocite (x103/L)
De asemenea, analizorul automat calculeaz lrgimea distributiei trombocitare (PDW)
asemntor cu calcularea lrgimii distributiei eritrocitare9
Valori de referint VTM = 7.4-13 fL sau m3
PDW = 8-16.5 coecient de variatie (CV) a volumului trombocitar9
Semnicatie clinic VTM poate utilizat impreun cu PDW pentru distingerea conditiilor
asociate cu productie scazut de trombocite de cele asociate cu distructie plachetar crescut.
1. VTM crescut:
19/35
9/28/2016
In general VTM variaz invers proportional cu numrul de trombocite, cu volume plachetare mai
mari observate la pacientii trombocitopenici la care trombocitele sunt sczute datorit distructiei
periferice si unui turn-over plachetar crescut (ca in purpura trombocitopenic idiopatic)16.
VTM este caracteristic crescut in hipertiroidism i in bolile mieloproliferative 4;16.
In trombocitopoieza inecient asociat cu hematopoieza megaloblastic din decitul de
vitamina B12 i/sau acid folic trombocitele circulante sunt anormal de mari.
VTM poate crescut dup splenectomie; este crescut in pre-eclampsie, la fumtorii aterosclerotici
(cresterea VTM la fumtori a fost propus ca factor de risc pentru ateroscleroz)4.
Plachete mari sunt prezente in faza de recuperare dup trombocitopenia indus de alcool4. Exist
cateva forme de trombocitopenie ereditar caracterizate prin prezenta de trombocite gigante
(VTM = 16-30 fL): sindromul Bernard-Soulier i macrotrombocitopeniile ereditare cu transmitere
autosomal dominant (sindroamele Fechtner, Sebastian, May-Hegglin si Epstein)16;19.
In trombocitoz, VTM este de obicei crescut in bolile mieloproliferative (asociat cu morfologie
anormal) i normal in trombocitozele reactive (infectii, tumori, boli inamatorii etc.)13.
2. VTM sczut:
Numrul de trombocite i VTM sunt de obicei sczute in conditiile asociate cu alterarea
productiei de trombocite: hipoplazia megakariocitara, anemia aplastic, chimioterapie, de
asemenea in trombocitopenia septic4;16;17. Odat cu ameliorarea tabloului clinic i refacerea
dup chimioterapie, VTM creste inaintea cresterii numrului de trombocite.
Pacientii cu hipersplenism au trombocite mai mici decat cei cu PTI, astfel mrimea trombocitelor
poate servi ca mijloc pentru diferentierea intre trombocitopenia cauzat de distructia
imunologic a plachetelor fat de sindroamele cu splenomegalie4;16.
Prezenta de fragmente trombocitare (de ex. in leucemie) se poate asocia cu VTM sczut4.
Dintre trombocitopeniile ereditare sindromul Wiskott-Aldrich i trombocitopenia X-linkat se
asociaz cu microcitoza trombocitar (VTM ~jumtate fat de valorile normale)10;19.
Exist dovezi c VTM se coreleaz cu tendinta de sangerare la pacientii trombocitopenici: la VTM
>6.4 fL scade semnicativ frecventa sangerarilor; astfel VTM ar putea util in aprecierea
oportunittii administrrii de transfuzii de trombocite4.
Interferente
Plachetele tind s se mreasca in primele dou ore in EDTA, micsorandu-se din nou o dat cu
prelungirea stocrii probei, fcand dicil standardizarea msurtorilor. De aceea interpretarea
VTM i PDW trebuie facut cu precautie16. VTM i PDW pot avea valori false dac numrul de Tr
este <10000/L4.
Numrul deleucocite(numrul de celule albe) i formulaleucocitar
Leucocitele se impart in dou grupe principale: granulocite i a-/non-granulocite. Granulocitele
sunt denumite astfel datorit prezentei in citoplasm de granulatii distincte i se identic trei
tipuri de granulocite in functie de anittile de colorare pe frotiul de sange colorat Wright:
neutrole, eozinole i bazole. De asemenea, aceste celule sunt denumite i leucocite
polimorfonucleare datorit nucleului multilobulat. Nongranulocitele care constau din limfocitei
monocite nu contin in general granulatii citoplasmatice distincte i au nucleul nonlobulat, ind
denumitei leucocite mononucleare2;4;6;8;12;16;18-20.
20/35
9/28/2016
Indicatii evaluarea infectiilor, inamatiilor, necrozelor tisulare, intoxicatiilor, alergiilor, bolilor

mieloproliferative i limfoproliferative acute i cronice, tumorilor maligne, depresiei medulare
(iradiere, medicamente citotoxice, imunosupresoare, antitiroidiene etc.)6;8;12.
Metoda de determinare leucocitele sunt determinate de analizorul automat (dup ce hematiile
sunt lizate, iar leucocitele sunt colorate cu o substant uorescent cu anitate pentru acizii
nucleici) prin metoda de citometrie in ux cu uorescenta utilizand LASER semiconductor. De
asemenea, sunt efectuate dou scatergrame bidimensionale. In scatergrama 4 DIFF axa x
reprezint intensitatea luminii dispersate lateral (respectiv complexitatea intern a celulelor), iar
axa y intensitatea uorescentei laterale (respectiv continutul de acizi nucleici), sunt proiectate
cele cinci clase leucocitare i grupul de umbre eritrocitare, precum i anumite semnale de
avertizare. In scatergrama WBC/BASO axa x reprezint intensitatea luminii dispersate lateral, iar
axa y intensitatea luminii dispersate frontal (respectiv mrimea celulelor) i sunt proiectate trei
grupuri, respectiv grupul de umbre eritrocitare, grupul de bazolei grupul de alte leucocite9.
Valori de referint la adult = 4000-10000/L sau 4-10109/L
la copii valori mai mari, diferite in functie de varst (vezi anexa7.1.1).
Semnicatie clinic
1. Variatii ziologice ale leucocitelor
cresterea i dezvoltarea: la nou-nscuti i copii numrul de leucocite este crescut, cu
scderea treptat a valorilor, cu atingerea valorilor de la adult intre 18-21 ani
variatii rasiale: la negrii din Africa numrul de neutrole i monocite este mai mic, iar numrul
de eozinole mai mare
uctuatii diurne i de la o zi la alta: inuentate de lumina; de asemenea activitatea obinuit
determin valori mai mari ale leucocitelor dup-amiaz, dar care tind s rman in limite
normale
variatii climatice i sezoniere: cldura i radiatiile solare intense ar determina leucocitoz, iar
rezidenta prelungit in Antarctica determin leucopenie; lumina articial i ultraviolet
determin limfocitoza
anoxia acut determin neutrolie
in primele zile de rezident la altitudine crescut apare leucocitoza asociat cu limfopenie i
eozinopenie, urmate de limfocitoz i eozinolie usoare
exercitiile zice intense determin leucocitoza marcat, de obicei pe seama neutrolelor
segmentate (se datoreaz trecerii neutrolelor marginate in circulatie), dar poate prezenta
i limfocitoza; normalizarea survine in mai putin de o or; gradul leucocitozei se coreleaz cu
intensitatea efortului zic i nu cu durata sa
crizele convulsive determin creterea numrului de leucocite
injectiile cu epinefrin determin leucocitoz, in special neutrolie
atacurile de tahicardie paroxistic pot determina leucocitoza
durerea, greata, varsturile, anxietatea pot determina leucocitoza in absenta infectiei, prin
redistribuirea celulelor marginate spre circulatie
anestezia cu eter determina leucocitoza, iar narcoza cu compusi barbiturici de obicei scade
numarul de leucocite;
in perioada ovulatorie poate aprea leucocitoza usoar i eozinopenie
in sarcin apare leucocitoza usoar, iar neutrolia se accentueaz odat cu apropierea
termenului; de asemenea, in timpul travaliului apare neutrolie uneori pronuntat, cu
normalizarea valorilor dup 4-5 zile i asociat cu eozinopenie
21/35
9/28/2016
Majoritatea variatiilor ziologice se explic prin stimularea cortexului adrenal. Administrarea de

cortizon si hidrocortizon se asociaz cu neutrolie (datorat probabil scderii reuxului din sange
i creterii eliberrii medulare), urmat de eozinopeniei limfopenie18.
2. Leucocitoza: L >10000/L sau >10109/L se datoreaz de obicei unei creteri a numrului de
neutrole sau limfocite; mai rar celelalte clase de leucocite determin creterea numrului
absolut de leucocite. O cretere proportional a tuturor tipurilor de leucocite se datoreaz
hemoconcentratiei.
a. Infectiile reprezint cauza major de leucocitoz. O infectie acut tipic se caracterizeaz
printr-o faz de atac neutrolic, o faz reactiv monocitic i o faz de recuperare
limfocitico-eozinolic. In infectiile cronice poate persista oricare din aceste trei faze.
Infectiile virale i unele infectii bacteriene (febra tifoid) nu urmeaz in mod normal acest
curs. Gradul leucocitozei depinde de severitatea infectiei, varsta i rezistenta pacientului,
precum i de rezerva medular.
b. Alte cauze de leucocitoz:
hemopatii maligne
traumatisme/injurii tisulare, de exemplu interventii chirurgicale, necroze tisulare
tumori maligne (in special carcinomul bronsic)
toxine, uremie, eclampsie, coma, tireotoxicoza
medicamente: cloroform, chinina, factori de cretere etc.
hemoliza acut
hemoragie acut
postsplenectomie18
3. Leucopenie: <4000/L sau <4109/L (valorile cuprinse intre 2500-4000/L sunt considerate
borderline, in timp ce valorile <2500/L sunt cert anormale) se poate datora urmtoarelor cauze:
infectii virale, unele infectii bacteriene, infectii bacteriene severe
hipersplenism
depresie medular produs de intoxicatie cu metale grele, benzen, radiatii ionizante,
medicamente: chimioterapice, barbiturice, antibiotice, antihistaminice, anticonvulsivante,
antitiroidiene, arsenic, diuretice, analgezice si antiinamatorii
boli medulare primitive: leucemie (aleucemica), anemie megaloblastic, sindroame
mielodisplazice, anemie aplastic, boli congenitale (anemia Fanconi, discheratoza
congenital)
boli medulare secundare: granuloame, metastaze18
Interferente
1. Numr fals crescut de leucocite: prezenta de eritrocite rezistente la liza (la nou-nscuti,
reticulocitoza), prezenta de eritroblasti circulanti in numr mare, trombocitele gigante (pot
numrate ca leucocite), prezenta de crioglobuline (la temperatura camerei se formeaz cristale
proteice care sunt numrate ca leucocite; dispar dup inclzirea probei la 37C), paraproteinemia,
prezenta de aglutinine la rece.
2. Numr fals sczut de leucocite: prezenta de leucocite alterate (chimioterapie, sepsis) nu sunt
incluse in numrtoare4;6;8;19.
Valori critice numr de leucocite <500/L, respectiv >30000/L6.
Formula leucocitar const in diferentierea numrului total de leucocite circulante in cele cinci
tipuri de leucocite, exprimate procentual i respectiv in numr absolut, ecare dintre acestea
22/35
9/28/2016
indeplinind o functie specic. Actualmente este de preferat raportarea ecrui tip de leucocite in
valori absolute. Formula leucocitar este efectuat automat de ctre analizor. Exist anumite
situatii ins in care este necesar efectuarea manual a formulei leucocitare: numr de leucocite
prea mic/prea mare, prezenta de celule anormale semnalizat de analizor prin anumite mesaje de
avertizare/chiar esecul analizorului de a indica formula leucocitar. In aceste cazuri se
efectueaz numrtoarea microscopic: frotiu de sange venos (recoltat pe EDTA; heparina poate
produce deformri ale leucocitelor) sau frotiu de sange capilar9.
Neutrolele (granulocitele polimorfonucleare neutrole) cel mai numeros tip de leucocite,
joac un rol major in aprarea antiinfectioas primar a organismului prin fagocitarea i digestia
microorganismelor, iar activarea lor necorespunzatoare poate duce la lezarea tesuturilor normale
ale organismului prin eliberarea de enzime i agenti piogeni. In momentul aparitiei infectiei sunt
produsi agenti chemotactici care determin migrarea neutrolelor la locul infectiei i activarea
functiilor defensive ale acestora, cu fagocitarea agentului respectiv, urmat de eliberarea
granulelor in vezicula de fagocitoz i distrugerea agentului infectios. Acest efect este adesea
asociat cu cresterea productiei i eliberarii neutrolelor din mduva osoas.
Granulopoieza are loc la nivelul mduvei osoase, considerandu-se ca granulocitele neutrole,
eozinole si bazole urmeaz acelasi model de proliferare, diferentiere, maturare si eliberare in
sange. Mieloblastii, promielocitele si mielocitele reprezint compartimentul mitotic, celulele ind
capabile de replicare, iar metamielocitele, neutrolele nesegmentate si neutrolele segmentate
reprezint compartimentul postmitotic/de diferentiere. In afara mduvei osoase, granulocitele
neutrole se gsesc in tesuturi, circulante la nivelul vaselor de sange si marginate care ader la
endoteliul vascular. Cresterea neutrolelor circulante se datoreaz e eliberrii din mduva
osoas, e mobilizrii neutrolelor marginate. In cazul unei stimulri puternice metamielocitele si
mielocitele pot ajunge in sangele periferic18.
Valori de referint: la adult = 2000-8000/L sau 2-8109/L; 45-80% din leucocite
la copii valori mai mici in functie de varst9 (vezi anexa 7.1.1)
Semnicatie clinic
1. Neutrolia: >8000/L sau 8109/L:
Pseudoneutrolia (cresterea numarului de neutrole circulante pe seama neutrolelor
marginate): efort zic intens, stres (plansul la copii), travaliu, menstruatie
Infectii bacteriene acute localizate i generalizate: neutrolie pana la 15000-20000/L, foarte
rar chiar pana la 50000/L; pot aparea granulatii toxice i devierea la stanga a formulei
leucocitare, cu creterea procentului de neutrole nesegmentate (normal 1-4% din neutrole),
iar in cazul unui stimul puternic cu eliberarea de precursori medulari (metamielocite,
mielocite). In infectii foarte severe poate aparea deviere la stanga degenerativa cu cresterea
formelor imature fara leucocitoza (prognostic nefavorabil) sau reactie leucemoida (leucocite
>25000/L, devierea formulei leucocitare, uneori pana la mieloblast)
Infectii virale, fungice i parazitare: de obicei, neutrolia este uoara i este prezenta doar in
faza initiala
Sepsis neonatal
Boli inamatorii cronice: vasculite, artrita reumatoida, bronsita, colita, dermatita, pielonefrita,
pancreatita
Boli metabolice: coma diabetica, coma uremica, coma hepatica, atacul acut de guta,
eclampsia, tireotoxicoza
Necroza tisulara: arsuri, infarct miocardic
Toxice i medicamente: corticosteroizi, plumb, mercur, monoxid de carbon, digitala, veninuri
23/35
9/28/2016
Hemoragia acuta (neutrolie pana la 25000/L in a 3a-a 5a zi), proceduri chirurgicale majore,
anemia hemolitica, postsplenectomie
Tumori maligne, in special carcinoame (gastrointestinal, pulmonar): neutrolia apare ca
urmare a reactiei inamatorii, necrozei tumorale, producerii de factori de crestere
granulopoietici de catre tumora
Boli mieloproliferative cronice (leucemia mieloida cronica, policitemia vera, trombocitemia
esentiala, metaplazia mieloida cu mielobroza)4,6;8;18;19
2. Neutropenia: se clasica in uoara (1000-1500/L), moderata (500-1000/L) i severa (<500/
L); agranulocitoza reprezinta o forma severa de neutropenie cu absenta totala a neutrolelor
circulante. Neutropenia severa se asociaza cu risc crescut de infectii cu localizare orala (ulcere,
periodontita), cutaneo-mucoasa (piele, perirectal, genital), iar in neutropenia prelungita infectii
sistemice (pulmonare, gastrointestinale, hematogene). Cauze de neutropenie:
A. Pseudoneutropenia: efectuarea hemogramei dupa un timp indelungat de la recoltare, prezenta
paraproteinemiei care produce aglutinarea neutrolelor, marginarea neutrolelor.
B. Neutropenia dobandita:
Infectii bacteriene severe, septicemie in special cu bacterii Gram negative; infectii virale:
neutropenia survine in primele 1-2 zile i persista 3-7 zile, de obicei fara semnicatie clinica;
neutropenie prelungita poate aparea in infectii cu virusul hepatitic B, virusul Epstein-Barr, HIV;
infectii cu protozoare (malarie), fungi, rickettsii.
Substante chimice, toxice i medicamente:
Neutropenie indusa imun: aminopirina, penicilina, antitiroidiene, aur, quinidina.
Inhibitia granulopoiezei dependenta de doza: antibiotice -lactamice, carbamazepina,
acid valproic.
Lezarea directa a micromediului medular sau a precursorilor mieloizi de catre
medicament sau metabolitii acestuia.
Medicamente care pot produce neutropenie:
Metale grele: aur, arseniu, mercur
Analgezice si antiinamatorii: aminopirina, fenilbutazona, indometacin, ibuprofen, acid
acetilsalicilic, barbiturice, mesalazina, quinina
Antipsihotice si antidepresive: fenotiazine, imipramin, desipramin, diazepam,
clordiazepoxid, meprobamat, haloperidol
Anticonvulsivante: acid valproic, fenitoin, etosuximid, carbamazepin, lamotrigin
Antitiroidiene: tiouracil, propiltiouracil, metimazol, carbimazol, perclorat de potasiu,
tiocianat
Medicamente cardiovasculare: procainamida, captopril, propranolol, hidralazina,
metildopa, diazoxid, nifedipin, propafenona, ticlopidina, enalapril, amiodarona, quinidina
Antihistaminice: cimetidina, ranitidina, famotidina
Antimicrobiene: peniciline, cefalosporine, vancomicina, cloramfenicol, gentamicina,
clindamicina, doxiciclina, ucitozina, nitrofurantoin, griseofulvin, metronidazol,
rifampicina, izoniazida, streptomicina, mebendazol, pirimetamina, levamisol,
sulfonamide, etambutol, ciprooxacin, trimetoprim, imipenem
Antimalarice: clorochin, hidroxiclorochin, quinacrin, dapsona
Antivirale: zidovudina, aciclovir, ganciclovir, terbinan
Antidiabetice: clorpropamid, tolbutamid
Diuretice: acid etacrinic, acetazolamida, tiazide, spironolactona
24/35
9/28/2016
Diverse: alopurinol, colchicina, bezabrat, tamoxifen, penicilamina, acid retinoic,

metoclopramid, Rauwola, etanol, imunoglobuline intravenoase, omeprazol, levodopa
Neutropenia nutritionala: casexie, stari debilitante, anorexie nervoasa, decit de vitamina B12
si folat, decit de cupru
Neutropenia imuna (prezenta de anticorpi anti-neutrole)
Neutropenia autoimuna primara (80% din cazuri apar la copii <1an; neutropenia autoimuna
cronica idiopatica) sau secundara (lupus eritematos sistemic, granulomatoza Wegener,
artrita reumatoida, hepatita cronica, limfocitoza T-, transplant medular, transfuzii)
Neutropenia isoimuna neonatala
Sindromul Felty: artrita reumatoida, splenomegalie i neutropenie
Neutropenia asociata cu activarea complementului: expunerea sangelui la membrane
articiale (dializa, afereza, by-pass cardiopulmonar), analaxie. Are loc agregarea i aderarea
neutrolelor la endoteliul vascular, in special pulmonar
Hipersplenism
Chimioterapia in cancer, tratamentul cu metotrexat in artrita reumatoida
Radiatii ionizante
Boli hematopoietice: leucemia (aleucemica), anemia aplastica.
C. Neutropenia congenitala i cronica:
Neutropenia congenitala severa (sindromul Kostmann)
Neutropenia ciclica (oscilatii periodice ale numarului de neutrole de la neutropenie severa
<200/L la niveluri aproape normale): ereditara sau dobandita
Neutropenia benigna cronica: familiala i nonfamiliala
Neutropenia idiopatica cronica severa
Neutropenia asociata cu defecte imune congenitale: agamaglobulinemia X-linkata, sindromul
de hiper-IgM, dis-gamaglobulinemia tip I, decienta de IgA, hipo-gamaglobulinemia familiala
Disgeneza reticulara (neutropenie severa, limfopenie, agamaglobulinemie i absenta
imunitatii mediate celular)
Neutropenia asociata cu anomalii fenotipice: sindromul Shwachman, hipoplazia cartilaj-par,
diskeratoza congenitala, sindromul Barth, sindromul Chdiak-Higashi
Mielokathexis
Sindromul leucocitelor lenese
Boli metabolice: glicogenoza tip Ib, metilmalonic acidemia1
Interferente vezi variatii ziologice ale leucocitelor, pseudoneutrolia i pseudoneutropenia.
Valori critice numar de neutrole <200/L sau agranulocitoza risc de infectii sistemice fatale.
Limfocitele reprezinta o populatie celulara heterogena care difera in functie de origine, durata
de viata, localizare la nivelul organelor limfoide i functie. Dei unele caracteristici morfologice
ca: marimea, granularitatea, raportul nucleo-citoplasmatic diferentiaza populatiile limfocitare una
de cealalta, ele nu ofera indicii privind tipul i functia lor. Majoritatea limfocitelor din sange sunt
mici, dei sunt comune i forme mai mari, cum ar limfocitele mari granulare care contin
granulatii azurole in citoplasma.
65-80% din limfocite sunt celule T, 8-15% sunt celule B, iar ~10% sunt celule natural killer (NK)
(celulele NK sunt morfologic distincte, unele dintre acestea ind identice cu limfocitele mari
granulare). Numai 2% din limfocite sunt prezente in sange. Limfopoieza are loc la nivelul
organelor limfoide. Organele limfoide primare sunt maduva osoasa i timusul, unde are loc
diferentierea antigen-independenta a limfocitelor din precursorii imaturi (limfocitele B se
25/35
9/28/2016
matureaza in maduva, iar limfocitele T in timus unde migreaza de la nivel medular). Dupa acest
stadiu precoce de diferentiere, limfocitele imunocompetente sunt eliberate i se localizeaza in arii
specice din organele limfoide secundare: splina, ganglionii limfatici, placile Peyer de la nivelul
intestinului i inelul Waldeyer, unde are loc stadiul nal, antigen-dependent al diferentierii
limfocitare i distribuirea de celule efectoare complet diferentiate a produilor acestora spre alte
zone ale organismului.
Plasmocitele reprezinta celule B complet diferentiate, cu citoplasma abundenta, intens bazola,
uneori granulara i nucleu excentric, rotund-ovalar, cu cromatina densa cu aspect de spite de
roata. Plasmocitele nu sunt prezente in mod normal in sange. Frecvent sunt intalnite celule
intermediare (limfoplasmocite), ca in infectiile virale, inclusiv mononucleoza infectioasa sau in
bolile imunologice cu hipergamaglobulinemie.
Celulele B controleaza raspunsul imun umoral mediat de anticorpi specici antigenului ofensator.
Celulele B cu memorie au durata lunga de viata i nu produc anticorpi pana in momentul
restimularii antigenice, cand raspund la doze mult mai mici de antigen, prolifereaza clonal i
produc o cantitate de anticorpi de 7-10 ori mai mare decat celule B neexperimentate antigenic.
Celulele T sunt implicate in raspunsul imun mediat celular i includ celulele T helper CD4+,
celulele T supresor CD8+ i celulele T citotoxice6;15;19.
Valori de referinta adult: 1000-4000/L sau 1-4109/L; 20-55% din leucocite;
la copii valori mai mari in functie de varsta9 (vezi anexa7.1.1).
Semnicatie clinica
1. Limfocitoza: >4000/L:
A. Cauze benigne:
Infectii virale
Limfocitoza infectioasa (apare in special la copii)
Mononucleoza infectioasa: produsa de virusul Epstein-Barr, afecteaza in special adolescentii
i adultii tineri, produce un tablou hematologic caracteristic cu limfo-monocitoza i prezenta
pe frotiul de sange de limfocite atipice, activate (celulele Downey)
Alte infectii virale: infectii virale ale tractului respirator superior, infectii cu citomegalovirus,
rujeola, oreion, varicela, hepatita acuta virala, infectie acuta cu HIV
Alte infectii: infectii cronice (tuberculoza, silis), tuse convulsiva, toxoplasmoza, febra tifoida,
bruceloza
Numarul de limfocite poate depai 15000/L in limfocitoza infectioasa, mononucleoza
infectioasa, tusea convulsiva
Boala Crohn, colita ulcerativa
Boala Addison
Boala serului, hipersensibitate medicamentoasa
Vasculite
Limfocitoza policlonala persistenta (conditie benigna rara, care afecteaza tipic femei
fumatoare de varsta mijlocie, cu tendinta familiala, cu prezenta de limfocite binucleate cu
citoplasma abundenta)
Sindromul de splenomegalie hiperreactiva din malarie
B. Cauze maligne:
Cu celula B: leucemia limfocitara cronica, leucemia prolimfocitara cu celula B, leucemia cu
celule paroase, faza leucemica din limfoamele nonhodgkin, macroglobulinemia Waldenstrm
26/35
9/28/2016
Cu celula T: leucemia prolimfocitara cu celula T, leucemia/limfomul cu celula T al adultului,

sindromul Szary, leucemia cu limfocite mari granulare
2. Limfopenie: <1000/L:
Imunodeciente congenitale: sindroame de imunodecienta combinata
Infectia HIV (scaderea selectiva a celulelor CD4+)
Chimioterapia (in special analogii nucleozidici: udarabina, cladribina produc scaderea
marcata a celulelor CD4+, care poate persista ani de zile), radioterapia, medicatia
imunosupresoare
Lupus eritematos sistemic (sunt prezenti anticorpi anti-limfocitari care produc liza
complement mediata a limfocitelor); boala mixta de tesut conjuctiv; dermatomiozita
Tuberculoza avansata (miliara): scaderea marcata a celulelor CD4+
Virusul gripal (limfopenia apare tipic dupa rezolvarea infectiei)
Boala Hodgkin i alte malignitati
Anemia aplastica
Administrarea de ACTH/corticosteroizi; tumori hipozare secretoare de ACTH; boala Cushing
Pierderi crescute la nivelul tractului intestinal prin obstructia drenajului limfatic: tumori, boala
Whipple, limfangiectazie intestinala; boli inamatorii intestinale
Uremia
Diverse: sarcoidoza, insucienta cardiaca congestiva, boli debilitante severe, mucaturi de
arpe, arsuri, anestezie, proceduri chirurgicale, by-pass cardiopulmonar
3. Plasmocitele: nu sunt prezente in mod normal in sange; sunt crescute in:
Mielom multiplu, leucemia cu plasmocite
Cancer: cat, san, prostata
Ciroza
Artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic
Boala serului
Unele infectii bacteriene, virale, parazitare4;6;8;15;19
Interferente vezi variatii ziologice ale leucocitelor; efortul zic, stresul, menstruatia pot
produce limfocitoza.
Interferente medicamentoase6:
Cresc limfocitele: acid aminosalicilic, cefaclor, ceftazidim, clorambucil, clorpropamid,
dexametazona, gabapentin, G-CSF, griseofulvin, haloperidol, levodopa, narcotice, ooxacin,
propiltiouracil, quazepam, spironolactona, triazolam, acid valproic.
Scad limfocitele: alprazolam, asparaginaza, benzodiazepine, ceftriaxon, clorambucil,
ciclosporina, dexametazona, eprosartan, udarabina, acid folic, furosemid, hidrocortizon,
ibuprofen, irinotecan, levooxacin, litiu, mecloretamina, mirtazepina, muromonab-CD3,
nelnavir, ooxacin, olsalazina, pamidronat, pentostatin, fenitoin, quazepam, terbinana,
tiamina, trastuzumab, triazolam
Valori critice numar de limfocite <500/L crete riscul de infectii, in special virale6
Numar de celule CD4+ sever scazut este cel mai bun indicator unic de infectii oportuniste18
Monocitele sunt cele mai mari celule din sange; fac parte din sistemul fagocitic
mononuclear/reticuloendotelial compus din monocite, macrofage i precursorii lor medulari.
27/35
9/28/2016
Monocitele sunt eliberate in sange i, dupa un scurt timp in circulatie, migreaza in diferite
tesuturi, intamplator sau specic, ca raspuns la diferiti factori chemotactici. In tesuturi, ca
raspuns la diferiti stimuli solubili, ele se diferentiaza in macrofage tisulare, cu calitati morfologice
si functionale caracteristice, proces care a fost denumit activare i care este reversibil
(dezactivare). Celulele sistemului fagocitic mononuclear sunt foarte primitive logenetic, nici un
animal neputand trai fara ele. Indeplinesc o varietate larga de functii importante in organism,
incluzand indepartarea particulelor strainei celulelor senescente, moarte sau alterate, reglarea
functiilor altor celule, procesarea i prezentarea de antigene in reactiile imune, participarea in
diferite reactii inamatorii, distrugerea bacteriilori celulelor tumorale. Monocitelei macrofagele
produc numerosi factori bioactivi: enzime, factori ai complementului, factori de coagulare, specii
reactive de oxigeni azot, factori angiogenetici, proteine de legare (transferina, transcobalamina
II, bronectina, apolipoproteina E), lipide bioactive (derivati ai acidului arahidonic), factori
chemotactici, citokine i factori de cretere (IFN i , IL 1,3,6,8,10,12, FGF, PDGF, TNF, M-CSF)
1;6;16
.
Valori de referinta 0-1000/L sau 0-1109/L; 0-15% din leucocite9.
Semnicatie clinica
1. Monocitoza: >1000/L:
Cele mai frecvente cauze sunt infectiile bacteriene, tuberculoza, endocardita bacteriana
subacuta, silisul, bruceloza
Leucemia mielomonocitara cronica, leucemia monoblastica acuta, boli mieloproliferative
cronice
Carcinoame: stomac, san, ovar
Boala Hodgkin, limfoame
Recuperarea dupa neutropenie, chimioterapie, transplant medular (semn favorabil)
Tezaurismoze (boala Gaucher)
Boli parazitare (malarie, Kala-azar, tripanosomiaza), rickettsioze, infectii micotice
Boli gastrointestinale: colita ulcerativa, enterita regionala, sprue, ciroza hepatica
Boli de colagen, sarcoidoza
Postchirurgical, postsplenectomie
Reactii medicamentoase
Intoxicatie cu tetracloretan
Tratament cu factori de crestere granulo-monocitari
2. Monocitopenie: <100/L (conditie extrem de rara):
Tratament cu prednison (tranzitoriu)
Leucemia cu celule paroase
Infectii severe care determina si neutropenie
Infectie HIV
Anemie aplastica1;4;8;19
Interferente vezi variatii ziologice ale leucocitelor.
Interferente medicamentoase:
Cresc monocitele: alprazolam, ampicilina, carbenicilina, clorpromazina, griseofulvin, haloperidol,
lomeoxacin, metsuximid, penicilamina, piperacilina, prednison, propiltiouracil, quazepam.
Scad monocitele: alprazolam, triazolam6.
28/35
9/28/2016
Eozinolele (granulocitele eozinole)6;9;18 au fost initial descrise pentru granulatiile lor

intracitoplasmatice caracteristice care manifesta anitate crescuta pentru colorantii acizi, cum ar
eozina, i care apar colorate rou-stralucitor in microscopia optica. Eozinolele sunt celule
mobile, cu originea in maduva osoasa, urmand acelai model de proliferare, diferentiere, maturare
i eliberare in sange ca i granulocitele neutrole; nucleul lor este de obicei bilobat, dar sunt
adesea observati i trei sau mai multi lobi.
La indivizii sanatosi se gasesc in numar mic in sange, dar devin predominante in sange i tesuturi
in asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne. Prezenta eozinolelor in caile
respiratorii i mucoasa intestinala, numarul cat i starea lor de activare, a fost asociata atat cu
maifestarile IgE-dependente cat i IgE-independente ale bolilor alergice. Totusi, rolul imunologic
i importanta eozinolului in patogeneza astmului nu sunt pe deplin claricate. Eozinolele
contin cel putin cinci tipuri diferite de granulatii intracitoplasmatice; granulatiile cristaloide contin
cea mai mare parte a proteinelor cationice cu incarcatura mare, incluzand proteina bazica
majora, peroxidaza, proteina cationica eozinolica si neurotoxina derivata din eozinol, implicate
in alterarile tisulare observate in astm i alte boli alergice. Eozinolia indusa de alergeni sau
paraziti este dependenta de celula T i este mediata de citokine eliberate de limfocitele
sensibilizate. Eozinolul produce i stocheaza pana la 29 de mediatori cunoscuti, citokine,
chemokine i factori de cretere, importante in reactiile inamatorii in care este implicata
aceasta celula (produi ai acidului arahidonic, interleukine 1-6, 8, 9-13, 16, IFN, TNF, TGF,
TGF1, NGF, PDGF-B,SCF, GM-CSF, eotaxina, MIP-1, RANTES).
Valori de referinta: 0-700/L sau 0-0.7109/L (0-7% din leucocite); valori mai mici la copiii pana la
1 an (vezi anexa 1).
Semnicatie clinica 4;6;8;9;18
1. Eozinolia >700/L:
Boli alergice:
Astmul bronsic: exista o corelatie intre hiperreactivitatea bronsica i gradul eozinoliei;
biopsia bronsica identica prezenta eozinolelor in caile respiratorii; in astmul
intrinsec/nonatopic in care lipseste dependenta de un raspuns imun dependent de IgE,
exista o cretere similara a eozinolelor in caile aeriene
Dermatita atopica, urticaria, edemul angioneurotic, sensibilizarea la aspirina, alergii
medicamentoase (trimetoprim-sulfametoxazol, penicilina, tetraciclina, nitrofurantoin),
febra fanului
Esofagita eozinolica (posibil asociata cu alergie la alimente), gastroenterita eozinolica,
proctocolita eozinolica (asociata cu alergia la laptele de vaca, dei poate aparea i la
copii hraniti cu formule de soia sau alimentati la san).
Asocierea dintre inltrate pulmonare si eozinolie apare in:
Sindromul Lfer (inltrat eozinolic pulmonar tranzitoriu) se poate asocia cu
infestarea cu specii de Ascaris
Angeita alergica i granulomatoasa (sindromul Churg-Strauss tablou astmatiform,
eozinolie i vasculita sistemica)
Vasculita de hipersensibilizare
Aspergiloza bronho-pulmonara alergica (se caracterizeaza printr-un tablou de astm, test
cutanat pozitiv la aspergilus i prezenta de anticorpi precipitanti anti-aspergilus)
Eozinolia tropicala (infestare parazitara pulmonara: lariaza)
29/35
9/28/2016
In plus, reactiile medicamentoase, sindromul hipereozinolic i infestatiile parazitare se pot

asocia cu eozinolie si inltrate pulmonare
Boli neoplazice:
Sindromul hipereozinolic idiopatic: rar, mai frecvent la barbati (B:F=9:1), eozinolie pana
la 50000/L, diferentiat de leucemia eozinolica prin absenta blastilor, determina
afectare organica multipla, alterare nervoasa centrala i deces de obicei prin disfunctie
cardiaca
Leucemia eozinolica
Boala Hodgkin si limfoamele maligne
Bolile mieloproliferative cronice
Carcinomul bronsic (prin productie excesiva de IL5)
Boli gastrointestinale: boala Crohn, colita ulcerativa
Infectia HIV: se poate datora infestatiilor parazitare intercurente, reactiei la trimetoprimsulfametoxazol utilizat pentru tratamentul infectiei cu Pneumocystis carinii
Infestari parazitare in special helmintice (trichineloza, chist hidatic, schistosomiaza,
fascioloza, toxocaroza larva migrans viscerala, cisticercoza, scabie), in special in timpul
fazei de migrare tisulara
Boli cutanate: pemgus vulgaris, dermatita herpetiforma, eritem exsudativ multiform
Boli infectioase (febra roie), in convalescenta dupa alte infectii
Eozinolia familiala (rara)
Eozinolie iatrogena: tratamentul bolilor maligne cu IL-2, administrarea de GM-CSF, rejetul
alogrefei
Sindromul eozinolie-mialgie: produs de ingestia de L-triptofan, potential fatal (polineuropatie
ascendenta Guillain-Barr-like)
Rinita eozinolica nonalergica
!Cele mai mari valori ale numarului de eozinole (>1500/L) apar in sindromul hipereozinolic
idiopatic, leucemia cu eozinole, trichineloza si dermatita herpetiforma6;18.
2. Eozinopenia se datoreaza in general unei productii crescute de steroizi, care acompaniaza
majoritatea conditiilor de stres i se asociaza cu:
Sindromul Cushing
Medicamente: ACTH, corticosteroizi, epinefrina, tiroxina, prostaglandine
Infectii acute
Interferente 4;6;8: vezi variatii ziologice ale leucocitelor.
1. Ritmul circadian: numarul de eozinole este minim dimineata i crete de la pranz pana dupa
miezul noptii
2. Conditiile de stres scad numarul de eozinole
3. Interferente medicamentoase:
Cresc eozinolele: alopurinol, alprazolam, acid aminosalicilic, amoxicilina, amfotericina B,
ampicilina, aztreonam, benazepril, captopril, carbamazepin, carbenicilina, cefoperazon,
cefotaxim, ceftazidim, ceftriaxon, cefalexin, cloramfenicol, clorpromazina, ciprooxacin,
clindamicina, clobrat, clonazepam, danazol, dapsona, desipramina, diazoxid, diclofenac,
doxepin, doxorubicina, doxiciclina, enalapril, etosuximid, ucitozina, uorouracil, ufenazina,
furazolidon, famciclovir, gembrozil, gentamicina, haloperidol, vaccin anti-hepatita A,
30/35
9/28/2016
ibuprofen, imipenem, isoniazida, lamotrigin, lansoprazol, levodopa, acid mefenamic,

mefenitoin, metsuximid, metisergid, moxalactam, naproxen, nitrofurantoin, nizatidina,
noroxacina, ooxacina, penicilinamina, pentazocin, perfenazina, piperacilina, piroxicam,
procarbazina, propafenona, ramipril, ranitidina, rifampicina spironolactona, streptomicina,
sulfametoxazol, sulfasalazina, tetraciclina, tioridazina, ticarcilina, ticlopidina, tobramicina,
triazolam, triuoperazina, trimipramina, trovaoxacin, acid valproic, zalcitabina6.
Scad eozinolele: amitriptilina, aspirina, captopril, clozapin, corticotropin, desipramina,
etosuximid, indometacin, nortriptilina, olsalazina, procainamida, rifampicina, sulfametoxazol,
triazolam6.
Bazolele (granulocitele bazole) i mastocitele sunt doua populatii de leucocite bazole care
prezinta multe asemanari, dar i unele diferente. Ambele tipuri de celule contin granulatii
intracitoplasmatice care se coloreaza metacromatic cu coloranti bazici. De asemenea, ambele
exprima pe suprafata lor o isoforma tetramerica (2) a receptorului cu anitate mare pentru
IgE. Cand acest receptor cu anitate mare este legat de alergenul sensibilizant sau de anticorpii
anti-IgE, atat bazolele, cat i mastocitele sunt activate, ind indusa sinteza i secretia de
mediatori. Prin aceste mecanisme bazolele i mastocitele sunt factori importanti in inamatiile
alergice i alte fenomene imune i inamatorii.
Bazolele sunt celule avand kinetica i istoria naturala a granulocitelor, care se matureaza in
maduva, circula in sange i retin anumite trasaturi ultrastructurale caracteristice dupa migrarea in
tesuturi in timpul proceselor inamatorii i imunologice (hipersensibilitate cutanata bazolica,
astm). Nu exista evidente convingatoare ca bazolele se metamorfozeaza in mastocite dupa
migrarea in tesuturi.
Mastocitele se matureaza in mod obinuit in afara maduvei osoase sau circulatiei in general in
tesutul conjunctiv i cavitatile seroase. Exista anumite conditii in care numarul de progenitori
mastocitari din circulatie poate crescut.
Bazolele i mastocitele difera semnicativ in ceea ce priveste fenotipul de suprafata, forma i
structura nucleului; bazolele au in general mai putine granule i o morfologie mai omogena
decat mastocitele. Exista, de asemenea, diferente in ceea ce priveste mediatorii stocati i cei nou
sintetizati dupa activare. Ambele celule contin histamina, PAF i metaboliti ai acidului arahidonic,
considerate importante in patogeneza bolilor inamatorii, cum ar astmul. O distinctie majora
consta in proteinazele care sunt continute in cantitate abundenta in mastocite. Ambele celule
produc citokine, spre exemplu bazolele produc cantitati mari de IL-4 si IL-13, in timp ce
repertoriul mastocitelor include un spectru larg de citokine, asociate cu fenotipurile Th1 si Th2
(cum ar TNF).
De asemenea, rolul bazolelor i mastocitelor in inamatiile alergice difera in functie de stimulii
care activeaza ecare celula. Cateva populatii mastocitare raspund la unele neuropeptide, iar
asocierea anatomica stransa dintre mastocite i nervi constituie evidenta componentei
neurogenice-dependente de mastocite a reactiilor alergice.
Degranularea analactica survine dupa stimularea receptorului pentru IgE sau prin alti stimuli
cum ar componente ale complementului. Degranularea analactica poate extensiva
implicand majoritatea granulelor. Dar in numeroase reactii inamatorii in care apare inltrare
mastocitara i bazolica, cum ar hipersensibilitatea cutanata intarziata, poate aparea o
degranularei secretie de mediatori mult mai putin exploziva (piecemeal degranulation). Dupa
degranulare, celule sunt capabile sa se refacai sa functioneze din nou2.
Valori de referinta bazole = 0-200/L sau 0-0.2109/L (0-2% din leucocite)9.
31/35
9/28/2016
Semnicatie clinica
1. Bazolia: >200/L:
Numarul de bazole i precursori mastocitari este crescut in boli alergice: rinita alergica,
polipoza nazala, sinuzita cronica, astm, dermatita atopica, alergii medicamentoase
In leucemia megakarioblastica din sindromul Down (trisomia 21) exista diferentiere
bazolica (care poate include mastocitele) din progenitorii leucemici
Leucemia mieloida cronica i alte sindroame mieloproliferative cronice (policitemia vera,
metaplazia mieloida cu mielobroza). Nivelul bazoliei are valoare prognostica, iar criza
bazolica anunta faza blastica terminala din leucemia mieloida cronica. Hiperhistaminemia
din leucemia mieloida cronica i celelalte sindroame mieloproliferative se coreleaza cu
numarul i turn-overul bazolelor (posibil i al mastocitelor)
Mastocitoza sistemica, urticaria pigmentosa (o forma pediatrica de proliferare mastocitara
limitata, cu localizare cutanata) numar crescut de bazole i precursori mastocitari in
sange
Leucemie bazolica
Boala Hodgkin
Anemie hemolitica cronica, postsplenectomie
Postradiatii ionizante
Infectii: tuberculoza, varicela, gripa
Injectarea de particule straine
Hipotiroidism
2. Bazopenia: <20/L:
Infectii in faza acuta
Reactii de stres (sarcina, infarct miocardic)
Dupa tratament prelungit cu steroizi, chimioterapie, iradiere
Absenta ereditara a bazolelor
Febra reumatica acuta la copii
Hipertiroidism
3. Prezenta de precursori mastocitari in sange:
Urticarie, astm
Soc analactic
Mastocitoza sistemica, urticaria pigmentosa, leucemia cu mastocite
Macroglobulinemie, limfoame cu invazie medulara
Insucienta corticosuprarenaliana
Boli hepatice si renale cronice
Osteoporoza 4;6;8;19
Interferente medicamentoase:
Creteri ale bazolelor: desipramina, paroxetin, tretinoin, triazolam
Scaderi ale bazolelor: procainamida, tiopental6
Vrst
Nr.
eritrocite
Hb
(g/dL)
Ht
(%)
VEM
(fL)
HEM
(pg)
CHEM
(g/dL)
Nr.
leucocite-
Nr. neutrole
Limfocite
%
Monocite
%
Total
32/35
9/28/2016
(x106/
L)
<1
luna
(x103/
L)
Nesegm.%
Segm.%
cite
cite
#
2040
0-5
20-35
35-65
0-15
3.9-5.9
13.419.8
4165
85120
3037
28-35
5.0-20.0
1.09.5
0-0.5
1.0-9.0
2.0-17.0
0-1.7
1 luna
3.3-5.3
10.717.1
3355
85110
2936
28-35
5.0-20.0
2040
0-5
20-35
40-70
0-10
1.09.5
0-0.5
1.0-9.0
2.0-17.0
0-1.0
2-3
luni
3.3-5.3
9.413.0
2842
84106
2734
28-35
6.0-17.5
1550
0-10
15-40
40-70
0-10
1.08.5
0-1.0
1.0-7.5
4.0-13.5
0-1.0
4-5
luni
3.5-5.1
10.314.1
3244
7697
2532
29-37
6.0-17.5
1550
0-10
15-40
40-70
0-10
1.08.5
0-1.0
1.0-7.5
4.0-13.5
0-1.0
6-8
luni
3.9-5.5
11.414.0
3341
7089
2530
32-37
6.0-17.5
1550
0-10
15-40
40-70
0-10
1.08.5
0-1.0
1.5-7.5
4.0-13.5
0-1.0
9-11
luni
4.0-5.3
11.414.0
3341
7089
2530
32-37
6.0-17.5
1550
0-10
15-40
40-65
0-10
1.08.5
0-1.0
1.5-7.5
4.0-10.5
0-1.0
1 an
4.1-5.3
11.314.1
3240
7089
2230
32-38
6.0-17.5
2065
0-10
20-55
40-65
0-10
1.58.5
0-1.0
1.5-7.5
4.0-10.5
0-1.0
2-3 ani
3.7-4.9
11.014.0
3242
7389
2531
32-37
6.0-17.0
3075
0-10
30-65
30-55
0-10
1.58.5
0-1.0
1.5-7.5
3.0-9.5
0-1.0
4-5 ani
3.7-4.9
11.014.0
3242
7389
2531
32-37
5.5-15.5
3075
0-10
30-65
25-55
0-10
1.58.5
0-1.0
1.5-7.5
2.0-8.0
0-1.0
6-8 ani
3.8-4.9
11.514.5
3341
7589
2531
32-37
5.0-14.5
3075
0-10
30-65
20-55
0-10
1.58.0
0-1.0
1.5-7.0
1.5-7.0
0-1.0
33/35
9/28/2016
9-11
ani
3.9-5.1
12.015.0
3443
7690
2632
32-37
4.5-13.5
3575
0-10
35-65
20-55
0-15
1.88.0
0-1.0
1.8-7.0
1.5-6.5
0-1.0
1214
ani
4.1-5.2
12.016.0
3545
7794
2632
32-37
4.5-13.5
4075
0-10
40-65
20-55
0-15
3.8-5.0
11.515.0
3444
7695
2632
32-36
1.88.0
0-1.0
1.8-7.0
1.5-6.5
0-1.0
1517
ani
4.2-5.6
11.716.6
3748
7995
2732
32-36
4.5-13.0
4075
0-10
40-65
20-55
0-15
3.9-5.1
11.715.3
3444
7898
2634
32-36
1.88.0
0-1.0
1.8-7.0
1.5-6.5
0-1.0
1844
ani
4.3-5.7
13.217.3
3949
8099
2734
32-37
4.0-10.0
4580
0-4
45-76
20-55
0-15
3.8-5.1
11.715.5
3545
81100
2734
32-36
2.08.0
0-0.4
2.0-7.6
1.0-4.0
0.3-1.0
4564
ani
4.2-5.6
13.117.2
3950
81101
2735
32-36
4.0-10.0
4580
0-4
45-76
20-55
0-15
3.8-5.3
11.716.0
3547
81101
2734
31-36
2.08.0
0-0.4
2.0-7.6
1.0-4.0
0.3-1.0
6574
ani
3.8-5.8
12.617.4
3751
81103
2734
31-36
4.0-10.0
4580
0-4
45-76
20-55
0-15
3.8-5.2
11.716.1
3547
81102
2735
32-36
2.08.0
0-0.4
2.0-7.6
1.0-4.0
0.3-1.0
Bibliograe
1. B Weinberg. Monunuclear Phagocytes. In Wintrobes Clinical Hematology. Philadelphia ed. 2004, 349-377.
2. Befus D, Denburg J. Basophilic Leukocytes: Mast Cells and Basophils. In Wintrobes Clinical Hematology. Lippincott,
Williams, and Wilkins, Philadelphia, 11 ed. ed. 2004, 336-345.
3. Carmel L. Megaloblastic Anemias: Disorders of Impaired DNA Synthesis. In Wintrobes Clinical Hematology.
Lippincott, Williams, and Wilkins, Philadelphia, 11 ed. 2004, 1367-1413.
4. DeMott W, Tilzer L. Hematology. In Laboratory Test Handbook. Hudson (Cleveland) ed. 1994, 517-617.
5. Desai S. Complete Blood Count. In Clinicianss Guide to Laboratory Medicine. Hudson (Cleveland) ed. 2004, 13-18.
6. Fischbach F. Blood Studies: Hematology and Coagulation; Appendix J: Effects of the Most Commonly Used Drugs on
Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins,
Philadelphia, 8 ed. 2009, 67-110, 1227-1247.
7. Glader B. Anemia: General Considerations. In Wintrobes Clinical Hematology, Philadelphia. 2004, 948-975.
8. J Wallach. Hematologic Diseases. In Interpretation of Diagnostic Tests. Philadelphia ed. 1996, 293-316.
9. Laborator Synevo. Referintele specice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog
10. Lacy P, Becker A, Moqbel R. The Human Eosinophil. In Wintrobes Clinical Hematology. Philadelphia, ed. 2004, 311329.
34/35
9/28/2016
11. Levine S. Miscellaneous Causes of Thrombocytopenia. In Wintrobes Clinical Hematology, Philadelphia. Philadelphia
ed. 2004, 1565-1570.
12. Levine S. Thrombocytopenia: Pathophysiology and Classication. In Wintrobes Clinical Hematology. Philadelphia
ed. 2004, 1529-1531.
13. Levine S. Thrombocytosis. In Wintrobes Clinical Hematology. Philadelphia ed. 2004, 1591-1597.
14. Means R. Erythrocytosis. In Wintrobes Clinical Hematology. Philadelphia ed. 2004, 1495-1505.
15. Paraskevas F. Lymphocytes and Lymphatic Organs. In Wintrobes Clinical Hematology. Philadelphia, ed. 2004, 409433.
16. Perkins S. Examination of the Blood and Bone Marrow. In Wintrobes Clinical Hematology. Philadelphia, ed. 2004, 321.
17. Rodgers G. Diagnostic Approach of the Bleeding Disorders. In Wintrobes Clinical Hematology. Philadelphia ed. 2004,
1511-1526.
18. Skubitz K. Neutrolic Leukocytes. In Wintrobes Clinical Hematology. Philadelphia ed. 2004, 268-303.
19. Thomas L, Bartl R. Hematology. In Clinical Laboratory Diagnostics. 1998, 463-547.
20. Watts R. Neutropenia. In Wintrobes Clinical Hematology. Philadelphia ed. 2004, 1777-1795.
Like
Share 15peoplelikethis.Bethefirstofyourfriends.
35/35

Hemogramă Cu Formulă Leucocitară, HB, HT, Indici Şi Reticulocite (Hemoleucogramă) - Synevo

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hemogramă Cu Formulă Leucocitară, HB, HT, Indici Şi Reticulocite (Hemoleucogramă) - Synevo

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

9/28/2016

Hemoleucograma complet const din msurarea urmtorilor parametrii:

Cauze de respingere a probei

In anemia acut datorat hemoragiei, numrul de eritrocite i concentraia de hemoglobin

boli endocrine: sindrom Cushing, hiperaldosteronism primar, tumori ovariene virilizante,

Metoda de determinare Hb este determinat automat prin metoda fotometric n urma

-numeroase medicamente pot scdea Hb;

I. Decitul de vitamin B12

leucocitele, iar VEM este crescut4;6;8;15;18.

Lrgimea distributiei eritrocitare (RDW) este un indice eritrocitar care cuantic

IPR = % Rt corectat/factorul de corectie

Aplazie medulara, criza

Decit de folat sau vit. B12

In concluzie, IRF corelat cu numrul de reticulocite constituie un indicator util al activittii

ins un parametru calculat i nu un rezultat al msurrii directe poate inlocuit de acestea9.

Boli ale splinei (neoplazice, congestive, inltrative, infectioase); de obicei trombocitopenie

amoxicilina, amfotericina B, ampicilina, amrinona, anagrelid, anticonvulsivante,

Indicatii evaluarea infectiilor, inamatiilor, necrozelor tisulare, intoxicatiilor, alergiilor, bolilor

Majoritatea variatiilor ziologice se explic prin stimularea cortexului adrenal. Administrarea de

Diverse: alopurinol, colchicina, bezabrat, tamoxifen, penicilamina, acid retinoic,

Cu celula T: leucemia prolimfocitara cu celula T, leucemia/limfomul cu celula T al adultului,

Eozinolele (granulocitele eozinole)6;9;18 au fost initial descrise pentru granulatiile lor

In plus, reactiile medicamentoase, sindromul hipereozinolic i infestatiile parazitare se pot

ibuprofen, imipenem, isoniazida, lamotrigin, lansoprazol, levodopa, acid mefenamic,

S-ar putea să vă placă și