INVESTIGAREA SINDROMUL ANEMIC

Anemia este definită ca reducerea uneia sau mai multor măsurători majore ale
globulelor roşii (hematii) obţinute în urma unei hemograme complete: hemoblobina serică,
hematocrit, număr de eritrocite.

Hemograma

Hemograma reprezintă testul screening în stabilirea statusului hematologic şi

diagnosticul diverselor afecţiuni hematologice sau nehematologice. Ȋmpreună cu aspectele
obţinute din examinarea frotiului de sânge periferic stabilesc diagnosticul de anemie şi tipul
morfologic al anemiei. Ȋn urma stabilirii tipului morfopatologic de anemie se decide
efectuarea testele specifice care determină etiopatogenia anemiei şi hotărăsc managementul
acesteia.

Hemograma se realizează cu ajutorul unor analizoare automate din sângele venos

recoltat à jeun sau postprandial (de evitat după mesele bogate în lipide).

Hemograma completă cuprinde următorii parametrii:

1. Numărul de eritrocite
2. Hematocritul
3. Hemoglobina
4. Indicii eritocitari
a) Volumul eritrocitatr mediu
b) Hemoglobina eritorcitară medie
c) Concentraţia eritrocitară medie
5. Indicele de distribuţie eritrocitară
6. Numărul de reticulocite

1. Numărul de eritrocite (NE) evaluează eritropoieza de la nivelul măduvei osoase

hematogene. Ȋn condiţii normale, rata de producţie a eritrocitelor este egală cu rata pierderii
de eritrocite. Durata de viaţă a eritrocitelor mature este de 100-120 de zile, ceea ce înseamnă
că zilnic 1% din eritrocite sunt înlocuite (cu reticulocite eliminate de la nivelul măduvei
osoase hematogene). Ȋn condiţii patologice, viteza producţiei eritrocitelor creşte semnificativ
sub influenţa nivelurilor crescute de erritropoetină.
 Valori de referinţă
- Bărbaţi 4,3 –5,5 x 106/mm3
- Femei 3,7 – 4,9 x 106/mm3
Variaţii fiziologice: în sarcină, tulburări ale echiibrului hidro-electrolitic
Scăderi patologice - sindrom anemic

Creşteri patologice
- policitemie relativă (peudoeritrocitoza): hemoconcentratie; deshidratare
- policitemie (eritrocitoză absolută) primară: policitemia vera, policitemie primară familială
- policitemie secundară: datorată scăderii oxigenării tisulare (eritrocitoză de altitudine, cord
pulmonar cronic, hipertensiune pulmonară primară, sindromul Pickwick, apneea de somn,
hemoglobine anormale) sau datorată producţiei aberante de eritropoietină (carcinomul renal,
rinichiul polichistic, hidronefroză, stenoză de arteră renală, carcinomul hepatocelular şi alte
tumori hepatice, tumori vasculare cerebeloase, leiomiomul şi tumori fibroide uterine, sindrom
Cushing, hiperaldosteronism primar, tumori ovariene virilizante, sindrom Barter,
feocromocitom

- policitemie idiopatică
Observaţii:

- numărul de eritrocite are o valoare diagnostică mică

- evaluarea corectă a masei de eritrocite se obţine în corelaţie cu hematocritul

2. Hematocritul (Ht) reprezintă raportul dintre volumul ocupat de eritrocite şi volumul

sangvin total.
Valori normale:
- Barbaţi 40,5 – 52,5%
- Femei 36,0 – 46,0%
Variaţii fiziologice: în sarcină, tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic
Variaţii patologice:
Creşteri patologice – poliglobulie
Scăderi patologice - sindroame anemice
Observaţii
- leucocitoza, reticulocitoza determină creşteri false ale hematocritului
- hemoliza in vitro, microcitoza determină scăderi false ale hematocritului
3. Hemoglobina (Hb) reprezintă principalul component al eritocitului şi principalul
parametru utilizat în diagnosticul anemiei.
Valori normale:
- Barbaţi 13-17g/dl
- Femei 11-14,5g/dl
Variaţii fiziologice: în funcţie de vârstă şi altitudine, în sarcină
Variaţii patologice:
Creşteri patologice – policitemie
Scăderi patologice - sindroame anemice

4. Indicii eritocitari
a) Volumul eritrocitar mediu (VEM) reprezintă volumul ocupat de un singue eritocit şi
se calculează după formula:
VEM= Ht(%) x10 / NE (mil/mm3)
Valori normale: 80-100 fl ( 1fl = 1x 10-15l)
Ȋn funcţie de VEM eritrocitele se împart în 3 categorii:
- normocite (VEM 80-100fl)
- microcite (VEM<80fl)
- macrocite (VEM>100fl)
b) Hemoglobina eritrocitară medie (HEM) reprezintă cantitatea medie de Hb conţinută
într-un eritrorit şi se calcultează conform formulei:
HEM= Hb (g/dl) x10 / NE (mil/mm3)
Valori normale: 27-33pg (1pg = 1x 10-12g)

c) Concentraţia eritrocitară medie (CHEM) reprezintă concentraţia medie de Hb dintr-

un volum dat de eritrocite şi se calculează conform formulei:
CHEM= Hb (g/dl) x 100 / Ht (%)
Valori normale: 32-36g/dl
Ȋn funcţie de valoarea CHEM există 3 situaţii:
- normocromie (CHEM 32-36g/dl)
- hipocromie (CHEM<32g/dl)
- hipercromie (CHEM>36g/dl) – când eritrocitele devin sferocite – în microsferocitoza
ereditară (sferocitele nu prezintă zona palidă centrală)
d) Indicele de distribuţie eritrocitară (red cell distribution width – RDW) reprezintă
un indice eritrocitar care cuantifică variaţia volumului eritocitar (anizocitoza) şi se calculează
sub forma unui coeficient de variaţie al VEM conform formulei;
RDW= Deviaţia standard a mărimii eritroocitelor x 100 / VEM
Valori normale: 11-15%
Variaţii patologice:
Creşterea RDW indică variaţii mari ale dimensiunilor eritrocitelor şi se interpretează
împreună cu valorile VEM:
- RDW crescut + VEM scăzut – anemie feriprivă, talasemie, anemie hemolitică
- RDW crescut + VEM crescut – deficit de folat sau de vitmaina B12, afectare hepatică
anemie hemolitică sau posthemoragică
- RDW crescut + VEM normal – deficit de fier, de folat sau de vitamina B12 – în fazele
incipiente

5. Numărul de reticulocite (NRt) este un indicator al capacităţii măduvei osoase

hematogene de a produce eritrocite ca răspuns la o suparsolicitare fiziologică, cum ar fi
anemia.
Valori normale: 0,5-3% din numărul total de eritrocite
30000-120000/mm3

Ȋn prezenţa anemiei, procentul de reticulocite trebuie corectat la numărul scăzut de

eritrocite, conform formulei:

%Rt corectat (Rtc) = % Rt x Ht pacientului/45 (45 = Ht normal)

Variaţii patologice:

Creşteri patologice – anemii regenerative

Scăderi patologice – anemii neregenerative

Ȋn funcţie de valoarea %Rt corectat, anemiile se clasifică în:

- Anemii regenerative (% Rtc ≥ 3%)

- Anemii hipo/aregenerative (% Rtc < 3%)

Observaţii:

- NRt se foloseşte pentru monitorizarea tratamentrului anemiei cu fier, folat sau vitamna
B12
- % Rtc este util pentru monitorizarea regenerării măduvei după transplant sau după
chimioterapie
- NRt orientează asupra mecanismului anemiei (dacă se datorează alterării producţiei
eritrocitare sau pierderii de eritrocitelor din circulaţie)

Frotiul de sânge periferic

Examinarea frotiului de sânge periferic este un instrument de diagnostic simplu, ieftin

şi care oferă rapid informaţii despre capacitatea măduvei hematogene de a produce elemente
figurate. Ȋn unele situaţii datele clinice, hemograma şi frotiul de sânge periferic sunt
suficiente pentru a stabili un diagnostic.

Examinarea microscopică frotiului de sânge periferic se realizează de către un

examinator experimentat, după ce a fost colorat May-Grünwald-Giemsa şi în felul acesta se
elimină erorile date de maşinile automate care au tendinţa de a generaliza.

Eritrocitele sunt cele mai numeroase celule vizualizate pe frotiul de sânge periferic.
Examenul morfologic trebuie să includă evaluarea mărimii, a formei şi a culorii, dar şi
prezenţa incluziunilor.

1. Evaluarea mărimii
Eritrocitele normale au dimensiunea cât nucleul limfocotelor, cu un diametru de 7-8
microni şi un VEM de 90fl.
Modificări ale mărimii (anizocitoză):
a) Microcitoză – anemia feriprivă, anemia sideroblastică, talasemii
b) Macrocitoză – anemii macrocitare, anemii hemolitice, hepatopatii cronice (alcoolism)
c) Megalocitoză (VEM>120fl) – anemia permicioasă

2. Evaluarea formei
Eritrocitele au formă aproape rotundă şi au un contur neted.
Modificări ale formei (poikilocitoză):
a) Sferocite (eritrocite sferice) – microsferocitoza ereditară
b) Drepanocite (eritrocite falciforme, în formă de „seceră”) – drepanocitoză
c) Acantocite (eritrocite care au pe suprafaţa lor 1-2 spiculi mari) – hepatopatii cronice,
sindrom hepato-renal, abetalipoproteinemie
 d) Echinocite (eritrocite care au pe suprafaţa lor numeroşi spiculi mici – excrescenţe
mici, neregulate) – boala cronică de rinichi, hepatopatii cronice, anemia hemolitică
e) Codocite (eritrocite „în semn de tras la ţintă”, cu repartiţie particulară a Hb în centru
şi la periferie, între cele 2 zone existând o zonă clară) – talasemiile severe
f) Schizocite (fragmente de eritrocite cu forme neregulate) – anemia hemolitică,
coagularea intravasculară diseminată

3. Evaluarea culorii
Eritrocitele normale prezintă o zonă palidă centrală care nu depăşeşte 1/3 din
diametrul celulei, înconjurată de o ramă roşu-portocalie de hemoglobină.
Modificări ale culorii
a) Hipocromie – anemie feriprivă, anemia sideroblastică, talasemie
b) Anizocromie (prezenţă simultană pe frotiu a eritrocitelor hipocrome şi a celor
normocrome) – anemie feriprivă, anemia sideroblastică, talasemie
c) Policromatofilie (policromazie, aspect pe frotiu de eritrocite imature cu aspect de
macrocite cu material nuclear rezidual) - anemii hemolitice, infiltrarea măduvei
hematogene
4. Prezenţa incluziunilor
Eritrocitele mature, circulante nu conţin incluziuni care să poată fi observate pe frotiul
colorat cu MGG.
a) Corpii Jolly (material nuclear rezidual care apare ca granulaţii rotunde, dense,
bazofile) – anemii megaloblastice, talasemii, postsplenectomie
b) Granulaţii bazofile (agregate ribozomale care apar ca granulaţii mici, răspândite pe
toată suprafaţă eritrocitului) – talasemii, saturnism
c) Inele Cabot (resturi ale fusului mitotic neresorbit care apar ca formaţiuni filiforme
roşii) – anemii hemolitice, anemii megaloblastice, postsplenectomie
d) Corpii Heinz (agregate intraeritrocitare de Hb denaturată oxidativ) –
hemoglobinopatii, anemia prin deficit de glucoză 6- fosfat dehidrogenază

Frotiul de măduvă hematogenă

Aspectul microscopic al măduvei hematogene este util pentru diagnosticarea şi/sau

stadializarea bolilor hematologice, dar şi pentru diagnosticarea unor afecţiuni non-
hematologice (infecţii sistemice, boli de depozit) şi maligne.
 Măduva hematogenă se aspiră de obicei de la nivelul sternului, la nivelul spaţiului
intercostal II sau III, de la nivelul crestei iliace anterioare sau posterioare. Aspiratul astfel
obţinut este folosit pentru a realiza frotiuri care pentru examinarea mrfologică a elementelor
celulare şi numărarea acestora se colorează May-Grünwald-Giemsa.

Examinarea microscopică a frotiurilor de măduvă hematogenă urmăreşte celularitatea,

eritropoieza, depozitele medulare de fier şi prezenţa celulelor atipice.

1. Celularitatea se apreciază cel mai bine la nivelul zonie intermediare. Se descriu 3

aspecte:

a) Normocelularitatea
b) Hipocelularitatea - anemie hipo/aplazică
c) Hipercelularitatea – hipeplazie eritrocitară (în distrucţii periferice crescute – anemii
hemolitice sau în condiţiile stimularii eritropoiezei pe fond de hipoxie cronică),
hiperplazie granulocitară (infecţii severe, persistente) sau hiperplazie megakariocitară
(distrucţie periferică de trombocite)

2. Eritropoieza

Cel mai puţin matur precursor eritroid care poate fi identificat în măduvă este
proeritroblastul (pronormoblastul), iar următoarele stadii de maturaţie sunt reprezentate de
eritroblastul (normoblastul) bazofil, eritroblastul (normoblastul) policromatofil şi eritroblastul
(normoblastul) ortocromatofil. Seria roşie este apreciată din punct de vedere cantitativ şi
calitativ.

Anomalii ale seriei eritroblastice

a) Eritropoieza megaloblastică (creşterea dimensiunii celulelor, cu creşterea raportului

citoplasmă/nucleu, citoplasmă mai abundentă şi asincronism/disociere nucleo-
citoplasmatică, cu nucleul având un aspect imatur în comparaţie cu aspectul
citoplasmei) - deficitul de vitamina B12 sau acid folic
b) Modificări megaloblastoide (pseudo-megaloblastice) ale precursorilor eritroizi
(prezintă modificări intermediare între modificările megaloblastice şi precursorii
eritroizi normali) - eritroleucemie şi orice alta formă de leucemie acută
netratată/tratată, pre-leucemie, anemie refractară, hemoliza acută, chimioterapie,
medicamente imunosupresoare
 c) Defecte de maturaţie citoplasmatică - anemia feriprivă, anemia din bolile cronice,
anemiile sideroblastice şi talasemia

3. Depozitele medulare de fier din sideroblaşti şi macrofage prin coloraţia Pearls (cu
albastru de Prusia)

Valori normale: 20-60% sideroblaşti

Depozite scăzute – anemie feriprivă

Depozite crescute – anemie sideroblastică

4. Prezenţa celulelor atipice – infiltrate medulare cu celule neoplazice (leucemii, metastaze

medulare), cu plasmocite (mielom multiplu)

CLASIFICAREA ANEMIILOR

Ȋn funcţie de valoarea hemoglobinei:

- anemie uşoasă Hb10-12g/dl (femei) şi 10-13,5g/dl (bărbaţi)

- anemie moderată Hb 8-10g/dl
- anemie severă Hb<8g/dl

Ȋn funcţie de valoarea %Rt corectat, anemiile se clasifică în:

- anemie regenerativă (% Rtc ≥ 3%)

- anemie hipo/aregenerativă (% Rtc < 3%)

Clasificarea morfologică a anemiilor:

- anemie microcitară şi hipocromă:

- anemie feriprivă – deficit de fier
- anemie sideroblastică – sinteza deficitară a hemului
- talasemii – sinteza deficitară a lanţurilor globinice
- anemie macrocitară şi normocitară:
- anemie prin carenţă de vitamina B12 şi acid folic
- anemiile din hepatopatiile cronice (alcoolism)
- anemie normocitară şi normocromă
 - anemie posthemoragică – hemoragii acute
- anemia din inflamaţiile cronice – sechestrarea fierului în macrofage
- anemiile hemolitice – distrugerea precoce a eritrocitelor
- anemia aplastică – deficit al eritropoiezei medulare
- drepanocitoza - defect genetic în sinteza hemoglobinei
- anemia feriprivă (la debut)

Investigaţii speciale pentru anemiile hipocrome microcitare

1. Sideremia – concentraţie de fier din plasmă

Valori normale:
- Femei 50-150 μg/dl
- Bărbaţi 60-160 μg/dl
Creşteri patologice: talasemie, anemii sideroblastice, anemii hemolitice,
hemocromatoza idiopatică şi secundară, intoxicaţie acută cu fier, necroză hepatică
severă, eritropoieză ineficientă cu distrucţie crescută a precursorilor eritroizi medulari
(recădere în anemia pernicioasă)

Scăderi patologice: anemia feriprivă (dieta deficitară; absorbţie scazută de fier,

pierdere cronică de sânge, nevoi crescute de fier), anemia din bolile cronice (boli inflamatorii,
infectii cronice, boli renale etc.), sindromul nefrotic (pierderea urinara a proteinei de legare a
fierului)

2. Capacitatea totală de legare a fierului reprezintă o determinare indirectă a

concentraţiei transferinei

Valori normale: 250-450 μg/dl

Creşteri patologice: deficit de fier, sarcină, contraceptive orale, sângerări acute sau
cronice, hepatită acută

Scăderi patologice: boli inflamatorii cronice, procese maligne, hemocromatoză, ciroză

hepatică, afecţiuni renale, talasemie, hipoproteinemie (malnutriţie, arsuri), hipertiroidism

3. Feritina reprezintă forma de depozit intracelular a fierului şi este principalul

indicator în evaluarea acestora
Valori normale:
 - Femei 15-150 ng/ml
- Bărbaţi 30-400 ng/ml

Creşteri patologice: supraîncărcare cu fier (hemocromatoza ereditară sau secundară

din transfuzii, eritropoieza ineficientă, hemodializaţi etc.), boli hepatice parenhimatoase,
leucemii, limfoame, cancer pancreatic/bronsic, boli infecţioase, inflamatorii, tumorale,
hipertiroidism, anemie megaloblastică, anemii hemolitice, sideroblastice, talasemie
Scăderi patologice: anemia feriprivă
4. Saturaţia transferinei se calculează conform formulei:
Sideremie (μg/dl) x 100 / CTLF (μg/dl)

Valori normale: 15-45%

Creşteri patologice: anemii sideroblastice, anemii hemolitice, talasemie,

hemocromatoză

Scăderi patologice: anemii feriprive, anemia din infecţii şi boli cronice (uneori, poate
fi normală)

5. Electroforeza hemoglobinei este utilizată pentru diagnosticul hemoglobinopatiilor şi

a sindroamelor talasemice.
Valori normale:
- HbA 96-98%
- HbF ≤ 0,5%
- HbA2 2-3%
Modificări:
- în β talasemie – HbF şi HbA2 crescute
- în siclemie – prezenţa HbS

Anemia feriprivă

- sideremie scăzută
- CTLF crescută
- saturaţia transferinei scăzută
- feritina scăzută
- frotiu de sânge periferic: microcitoză, hipocromie, eritrocite „în semn de tras la ţintă”,
anulocite
 - frotiu de măduvă hematogenă: : normo- sau hipercelulară cu hiperplazie eritroidă
(>30% din totalul celulelor medulare) şi predominanţa formelor imature; eritroblaşti
mici, bazofili cu citoplasma franjurata („zdrentuita”)
- frotiu de măduvă hematogenă cu coloraţie Pearls: hemosiderina în macrofage scăzută
sau absentă; sideroblaşti mult scăzuţi sau absenţi

Anemia sideroblastică

- sideremie crescută
- CTLF scăzută
- saturaţia transferinei crescută
- feritina crescută
- frotiu de măduvă hematogenă cu coloraţie Pearls: hemosiderina în macrofage
crescută; sideroblaşti numeroşi, inelari

Talasemii

- sideremie normală sau crescută

- CTLF normală
- saturaţia transferinei normală
- feritina normală
- prezenţa de hemoglobină anormală

Investigaţii speciale pentru anemiile normocrome normocitare

1. Testul Coombs
Anemiile hemolitice autoimune sunt diagnosticate prin evidenţierea anticorpilor
antieritrocitari prin testul antiglobulină direct descris de Coombs.
Principiul testului: Eritrocitele pacientului sunt spălate de proteinele aderente şi
reacţionează cu serul antiglobulinic (care conţine anticorpi preparaţi de iepure prin injectare
de globulină umană) sau Ac monoclonali preparaţi împotriva anumitor imunoglobuline, în
special IgG sau un fragment din component C3d a complementului seric. Dacă pe suprafaţă
eritrocitelor sau în ser există Ac antieritrocitari se va produce aglutinarea eritrocitelor. Este
important să se ştie dacă sunt prezente IgG, C3d sau ambele:
- Dacă sunt prezente IgG, atunci distrugerea eritrocitelor se datorează acestui anticorp.
Dacă pe suprafaţă eritrocitelor se găsesc şi fragmente C3, atunci IgG este capabilă să fixeze
complementul, iar acesta are un rol secundar în distrugerea eritrocitelor. Dacă C3 nu este
prezent, atunci IgG nu este capabil să fixeze complementul, la fel ca în cazul Ac anti Rh unde
antigenele sunt prea departe una de cealaltă pentru ca două IgG să fixeze complementul. Ȋn
aceste situaţii complementul seric nu are rol în aglutinarea eritrocitelor.
- Dacă C3 este prezent există două mecanisme prin care apare aglutinarea: în absenţă
IgG, hemoliza se produce prin IgM (aglutinine la rece) sau IgA (foarte rar) sau în prezenţa
IgG într-o cantitate atât de mică încât în urma spălării este îndepărtat total. Această reducere a
afinităţii poate fi legată de temperatură.
Testul Coombs direct evidenţiază Ac antieritrocitari fixaţi pe eritrocite.
Testul Coombs indirect evidenţiază Ac antieritrocitari liberi din ser.
Ac antieritrocitari sunt de 2 categorii:
- Ac compleţi (salini) – aglutinează eritrocitele în soluţie salină, sunt de tip IgM, produc
hemoliză intravasculară. Exemplu: sistemul ABO
- Ac incompleţi – aglutinează eritrocitele prin tehnici speciale, sunt de tip IgG, produc
hemoliză extravasculară. Exemplu: sistemul Rh
Valori de referinţă: negativ
Testul Coombs este pozitiv în următoarele situaţii:
- anemia hemolitică imună idiopatică sau secundară (asociată cu boli autoimune, boli
limfoproliferative, infecţii, tumori, sarcină, deficienţe imune congenitale sau dobândite)
- anemia hemolitică imună indusă medicamentos (penicilina în doze mari,
cefalosporine, quinidina, α-metildopa etc.)
- reacţii transfuzionale imediate sau întârziate
- hemoglobinuria paroxistica la rece acută (boli infecţioase) sau cronică (sifilis tardiv)
- boala hemolitică a nou-născutului

2. Lactat dehidrogenaza (LDH) este o enzimă intracelulară larg distribuită în

organism, fiind întâlnită cu precădere în rinichi, miocard, musculatura scheletică,
creier, ficat şi plamani.
Valori normale: 135-225 U/L
Creşteri patologice: anemii megaloblastice şi hemolitice, infarctul miocardic şi
pulmonar, insuficienţa cardiacă congestivă, afectiuni hepatice, tumori solide, leucemii,
limfoame, hipotiroidism, afectiuni musculare (distrofii, traumatisme)
Scăderi patologice: se asociază cu un răspuns bun la terapia citostatică
 3. Bilirubina indirectă (BI) este bilirubina greu solubilă la un pH fiziologic, bilirubină
care rezultă din distrugerea eritrocitelor.
Concentratia plasmatică a bilirubinei neconjugate este determinată de rata cu care
bilirubina nou sintetizată intră în plasmă (turnover-ul bilirubinei) şi de rata eliminării
bilirubinei de către ficat (clearance-ul hepatic al bilirubinei).
Valori normale: <1mg/dl

Cresteri patologice: anemiile hemolitice, infarcte pulmonare, rupturi de anevrisme

aortice, icterul neonatal, sindrom Gilbert, sindrom Crigler Najjar

4. Haptoglobina serică (vezi Inflamaţia)

5. Urobilinogen apare în urină în condiţiile asociate cu icter hemolitic şi insuficienţa
hepatică.
Ȋn cazul obstructiei complete a căilor biliare, urobilinogenul este absent în urină,
deoarece bilirubina este impiedicată sa ajunga în intestin pentru a-l forma. Astfel, prezenţa
bilirubinei in urină în absenta urobilinogenului sugerează icter obstructiv.

6. Hemosiderina urinară indică distrucţia excesivă a hematiilor cu eliberarea

hemoglobinei în circulaţie şi depleţia hemopexinei şi haptogloglobinei (arsuri, boala
aglutininelor la rece, reacţii hemolitice posttransfuzionale, distrucţia mecanică a
eritrocitelor, anemie megaloblastică, anemie hemolitică microangiopatică,
hemoglobinurie paroxistică nocturnă, siclemie, talasemie majoră, hemoliza asociată
medicamentelor oxidante cu sau fară deficit de G6PD, exotoxemia clostridică).
7. Hemoglobulinuria reprezintă prezenţă hemoblobinei libere în ruină care apare în
anumite stări patologice.
Hemoglobinuria survine în hemolize intravasculare severe când este depăşită
capacitatea sistemului reticuloendotelial de a metaboliza hemoglobina liberă şi aceasta este
filtrată glomerular. Hemoglobinuria poate aparea şi ca urmare a lizei hematiilor în tractul
urinar.

Anemia posthemoragică acută

- diagnosticul se stabileşte, în primul rând, anamnezic
- datorită pierderii concomitente de plasmă, în primele ore, NE şi Hb vor rămâne
nemodificate
- pe măsură ce deficitul volemic va fi corectat, NE şi Hb vor scădea
- reticulocitoză
Anemia hemolitică
- hiperbilirubiemie indirectă
- descărcări urinare crescute de urobilinogen în urină
- reticulocitoză
- hiperplazia eritroidă a măduvei osoase
Investigaţia Hemoliza extravasculară Hemoliză intravasculară
Bilirubina indirectă Mult crescută Crescută
Haptoglobina serică Normală/ Scăzută Foarte scăzută/Absentă
LDH Uşor crescută Foarte crescută
Urobilinogen Crescut Crescut
Hemosiderină urinară Absentă Prezentă
Hemoglobina urinară Absentă Prezentă

Anemia din inflamaţiile cronice

- diagnosticul se stabileşte, în primul rând, anamnezic
Anemia aplastică
- numărul de reticulocite căzut
- aspect de hipocelularitate pe frotiul de măduvă osoasă hematogenă (hipoplazie
eritrocitară)
Drepanocitoza
- aspect tipic pe frotiul de sânge periferic de eritrocite în formă de „seceră”

Investigaţii speciale pentru anemiile normocrome macrocitare

1. Dozarea vitaminei B12

Valori normale: 200-600 pg/ml
Creşteri patologice: insuficienţă renală, tratament cu vitamina B12, leucemie mieloidă
cronică, leucemie acută promielocitară, leucemie limfatică cronică, policitemie vera

Scăderi patologice: deficit nutriţional, anemia pernicioasă, deficienţa ereditară de

factor intrinsec, malabsorbţia vitaminei B12 din alimente, insuficienţă pancreatică, sindromul
Zollinger-Ellison, competiţia biologică pentru vitamina B12 (proliferarea bacteriană a
intestinului subţire, infestarea cu Diphyllobothrium latum), boli ileale, malabsorbţia vitaminei
B12 indusă de toxice şi medicamente (alcool, colchicină, metformin, neomicină,
colestiramină, acid paraaminosalicilic)

2. Dozarea acidului folic

Valori normale: 3-16 ng/ml
Creşteri patologice: vegetarieni, deficit de vitamina B1, sindrom de anşă oarbă

Scăderi patologice: dietă deficitară, malabsorbţie (sprue tropical, boala celiacă, boala
Crohn, dermatită herpetiformă, by-pass jejuno-ileal, rezecţii intestinale), nevoi crescute
(sarcină, lactaţie, nou-născuţi prematuri, adolescenţi, anemie hemolitică cronică, boli
mieloproliferative, carcinom metastatic, hipertiroidism, dermatite exfoliative), pierderi
crescute (dializa cronică), boli hepatice cronice (ciroză, hepatom), medicamente şi toxice
(alcool, sulfasalazina, anticonvulsivante, metotrexat, contraceptive orale, antiacide/blocanţi
de receptori H2 în exces)
3. Dozarea Ac anti factor intrinsec
Valori normale: <6 U/mL: negativ
Ac anti factor intrinsec sunt prezenţi în serul pacienţilor cu anemie pernicioasă şi
reprezintă elementul cheie de diagnostic, nefiind necesare investigaţii suplimentare.
4. Dozarea metaboliţilor
- Homocisteină <12 μmol/l
- Acid metil-malonic 9-32 μg/l
5. Teste ce evidentiaza caracterul hemolitic al anemiei: hiperbilirubinemie indirectă,
urobilinogenemie, creşterea hemosiderinei urinare

În mod obișnuit, evaluarea anemiilor macrocitare necesită determinarea simultană de

folați serici și vitamină B12. Pentru diferențierea deficitului de vitamină B12 și folați se pot
efectua suplimentar homocisteina plasmatică și acidul metilmalonic seric. În defictul de folați
nivelul homocisteinei este crescut, iar cel de acid malonic este normal, pe când în defictul de
vitamină B12 sunt crescute atât homocisteina plasmatică cât și acidul metilmalonic seric.