DIENCEFALUL

•Situat între pedunculii cerebrali pe de o parte şi emisferele cerebrale

cere-l înconjoară anterior, superior, posterior şi lateral pe de altă parte.
•Prezintă central 2 nuclei talamici simetrici, separaţi prin cavitatea
ventriculului 3 cerebral
•În jurul nucleilor se găsesc celelalte componente ale diencefalului:
-Epitalamusul – postero-superior
-Hipotalamusul – antero-inferior (formează planşeul ventriculului 3)
-Metatalamusul – extraventricular postero-lateral şi inferior de
extremitatea posterioară a talamusului.
A. TALAMUSUL
•Nucleu ovoidal cu axul mare antero-intern
•Extremetatea posterioară (mai voluminoasă) vine în raport cu
tuberculii cvadrigemeni inferior şi medial şi cu metatalamusul inferior şi
lateral
•Este format din mai multe grupe nucleare:
-Nuclei de releu – a 2-a sinapsă a căilor senzitivo-senzoriale
conştiente din măduvă şi trunchi
-Nuclei de asociaţie
-Nuclei reticulaţi
-Nuclei extrapiramidali
-Nuclei cu conexiuni în rinencefal
B. HIPOTALAMUSUL
•Situat între cele 2 emisfere cerebrale
•Formează spaţiul optopeduncular împreună cu bandeletele optice,
chiasma optică şi cei 2 pedunculi cerebrali
•Se continuă inferior cu tija pituitară – legătura nervoasă cu glanda
hipofiză
•Posterior de tija pituitară, hipotalamusul prezintă cei 2 tuberculi
mamilari
•Format din nuclei:
-Anterolaterali şi mijlocii – parasimpatici
-Posteriori – simpatici
•Nucleii sunt locul unde fac sinapsă căile sensibilităţii interoceptive din
măduvă şi trunchi, iar axonii nucleilor formează fasciculele descendente
spre nucleii vegetativi din trunchi şi măduvă
•Are conexiuni importante cu hipofiza, epifiza, căile optice, talamusul,
rinencefalul şi scoarţa cerebrală
•Este punctul nodal al vieţii vegetative, iar prin legătura cu hipofiza,
realizează controlul nervos asupra activităţii glandelor endocrine
•Neurosecreţia – proprietatea unor neuroni de a secreta hormoni.
Această secreţie este transmisă hipofizei

Funcţiile hipotalamusului:
•Reglarea şi coordonarea activităţii vegetative a circulaţiei, respiraţiei,
metabolismului energetic şi echilibrului hidro-electrolitic
•Modelarea comportamentului
•Cetrii funcţionali ai foamei şi setei, termoreglării şi sexuali
C. METATALAMUSUL
•Reprezintă 2 formaţiuni nucleare perechi:
-Corpul geniculat lateral – aici fac sinapsă căile optice
-Corpul geniculat medial – fac sinapsă căile acustice
•Este tot o staţie releu ca şi talamusul
•Axonii neuronilor metatalamici reprezintă proiecţiile corticale ale
căilor optice şi acustice

D. EPITALAMUSUL
•Reprezintă o glandă endocrină – epifiza – situată înapoi şi ancorată
anterior de o formaţiune – trigonul habenular cu care formează
complexul habenulo-epifizar
 EMISFERELE CEREBRALE
•În număr de două
•Cea mai evoluată parte a nevraxului
•Situat în cutia craniană, ocupă loja cerebrală

Conformaţia externă a unui emisfer:

•forma unui semiovoid alungit antero-posterior separat de celălalt pe
linia mediană de un sept format din duramater – coasa creierului
•are 3 feţe: externă, internă şi inferioară
•are 3 poli: frontal, occipital şi temporal
•are 3 margini
•pe suprafaţă se găsesc nişte şanţuri – scizuri – care delimitează lobi şi
alte şanţuri mai puţin adânci care delimitează girusuri
A) FAŢA EXTERNĂ
- convexă, prezintă 3 scizuri: scizura lui Rolando (centrală), scizura lui
Sylvius (laterală) şi scizura perpendiculară externă.
- cele 3 scizuri delimitează pe faţa externă 4 lobi: frontal, parietal,
occipital şi temporal
- pe fiecare lob sunt girusuri sau circumvoluţiuni:
- pe lobul frontal: 3 girusuri suprapuse spre partea anterioară
(superior, mijlociu şi inferior) şi un girus precentral (posterior de
celelalte 3) şi înaintea scizurii lui Rolando
- pe lobul parietal: 2 girusuri suprapuse: superior şi inferior;
anterior si îndărătul scizurii lui Rolando se află un girus postcentral
(aproape de cel precentral)
- pe lobul occipital: 3 girusuri: superior, mijlociu şi inferior
- pe lobul temporal: 3 girusuri: superior, mijlociu şi inferior
B) FAŢA INTERNĂ
- plană, are formaţiuni comisurale interemisferice: corpul calos cu
trigonul cerebral în interior, situate deasupra diencefalului.
-prezintă 3 scizuri care delimitează 2 girusuri şi 3 lobi.

C) FAŢA INFERIOARĂ
- are 2 lobi: orbitar (anterior) cu 3 girusuri orbitare şi temporooccipital,
tot cu 3 girusuri
 STRUCTURA INTERNĂ A EMISFERELOR CEREBRALE

Fiecare emisfer e alcătuit din:

•substanţa cenuşie: la exterior – formează scoarţa cerebrală (cortexul),
la interior – nucleii centrali
•substanţa albă, printre structurile cenuşii

1. CORTEXUL: prezintă 2 tipuri de structuri:

a) izocortex – 11/12 din tot cortexul, cu 10 miliarde de neuroni, prezintă
6 straturi neuronale:
- primele 2 (de la suprafaţă) sunt asociative
- la mijloc – 2 aferente
-la interior – 2 eferente

b) alocortex – 1/12 din cortex, cu 2 tipuri: paleocortex şi arhicortex

La nivelul isocortexului s-au delimitat 50 de arii corticale (BRODMANN).
Ele sunt de 4 feluri: receptoare (senzitive şi senzoriale), efectoare
(motorii), de asociaţie şi vegetative.
Ariile sensibilităţii senzitive (somestezice):

•sunt ariile 3, 1, 2 din girusul postcentral

•se proiectează sensibilităţile extero- şi proprioceptive conştiente din
tot corpul – senzaţiile.
•Este sub forma unui homunculus senzitiv răsturnat

Ariile senzoriale:
•Vizuale: 17, 18, 19 – lobul occipital
•Auditive: 41, 42, 22 – girusul temporal superior
•Gustativă: 43 – girus postcentral (în partea inferioară)
•Olfactivă – girusul hipocampic
•Vestibulară – probabil în vecinătatea ariilor auditive
Ariile efectoare:
– determină activitatea motorie a scoarţei prin colaborarea mai multor
arii, din care cea mai importanta este aria motilităţii voluntare –
homunculus motor

Arii de asociaţie: 9, 10, 11, 46, 47 – activitatea intelectuală (previziunea,

memorizarea, evocarea etc), viaţa psihică (comportamente, emoţii,
afectivitate) şi limbajul.

Arii vegetative: imprecis delimitate – 13, 14 (lobul frontal) şi 38 (lobul

temporal)
 ANALIZATORUL OLFACTIV
- Segmentul de recepţie este mucoasa olfactivă (2-3 cm2) situată sub
lama ciuruită a etmoidului, pe plafomul fiecărei fose nazale.
- Celulele senzoriale din mucoasă reprezintă neuronul I.
- Fiecare celulă prezintă la polul apical o prelungire cu cili (dendrită)
pentru recepţie, iar la polul bazal – axonul care intră în alcătuirea
nervului olfactiv. Acesta intră endocranian şi face sinapsă în bulbul
olfactiv. În continuare, neuronii II sunt în bulbul olfactiv şi se numesc
celule mitrale. Axonii celulelor mitrale formează tractul olfactiv care se
termină prin 3 striuri olfactive.
- Segmentul central – ariile corticale olfactive din lobul olfactiv –
senzaţiile olfactive
- Receptorii olfactivi pot determina nenumărate mirosuri: balsamice
(flori, parfum), aromatice (camfor, levănţică), arzătoare (cafea, tutun),
eterice (fructe)
 ANALIZATORUL GUSTATIV

- Este reprezentat de mugurii gustativi din papilele gustative ale

mucoasei linguale de la nivelul feţei dorsale, marginilor şi vârfului limbii.
- Numai papilele caliciforme (formează „V”-ul lingual) şi cele fungiforme
(situate înaintea „V”-ului lingual) au muguri gustativi.
- Mugurele gustativ conţine pe langă celulele de susţinere, celule
senzoriale cu cili la polul apical, iar la polul bazal – dendritele neuronilor
I din nervii VII (facial), IX (glosofaringian) şi X (vag).
- Segmentul de conducere – neuronii I fac sinapsă cu neuronii II din bulb.
Aceştia fac sinapsă cu neuronii III în talamus şi de aici se proiectează pe
scoarţă în aria 43 (capul homunculusului senzitiv) – senzaţii gustative
- Gusturile percepute sunt de 4 feluri: dulce la vârful limbii, acru pe
margini, sărat pe faţa dorsală şi amar la bază