SISTEMUL LIMBIC

De-a lungul timpului acest sistem complex a fost cunoscut ca rhinencefal sau
creier olfactiv. Este cea mai veche portiune. Denumirea actuala isi are justificarea
ca el ocupa regiunea infero-interna a emisferului cerebral. Conexiunile lui, in
special cele cu hipotalamusul, au rol fundamental in formarea instinctelor
fundamentale. Formatiunea hipocampala si nucleul amigdalian reprezinta centrii
functionali cheie ai sistemului limbic.
Sistemul limbic isi exercita functia directa asupra:
 Comportamentului;
 Contribuie la formarea Memoriei;
 Afectivitatii si emotiilor;
 Vietii instinctive;
 Interpretarii activitatii viscerelor;
 Instinctul alimentar, sexual si de aparare;
 Determină starea de spirit;
 Filtrează evenimentele externe prin intermediul stărilor interne (creează
coloratura emoțională);
 Etichetează evenimentele în funcție de importanța lor pentru lumea
noastră interioară;
 Stochează amintirile cu încărcătură mare emoțională (adică în stările
excedentare);
 Controlează motivația;
 Controlează apetitul și ciclurile somnului;
 Susține crearea legăturilor interumane;
 Procesează în mod direct simțul olfactiv;
 Reprezintă centrul suprem de reglare a activităţii SNV şi a hipofizei;
Problemele sistemului limbic profund sunt:
 stări sufletești schimbătoare, irascibilitate, depresie clinică;
 gândire negativă cu frecvență și intensitate crescute;
 percepția negativă a evenimentelor;
 motivație scăzută;
 aflux de emoții negative;
 dereglări ale apetitului și somnului;
 răspuns sexual prea intens sau prea scăzut;
 izolare socială.
Datorita multiplelor sale functii, sistemului limbic i se descriu 3 componente:
 Lobus olfactorius – cu rol in olfactie, cuprinzind bulbul olfactiv, tractul
olfactiv (bandeleta Giacomini), striurile olfactive si substanta cenusie a
spatiului perforat anterior.
Bulbul si bandeleta Giacomini se afla in santul orbitar intern. Bulbul este
format din celule nervoase, numite celule mitrale, a caror dendrite fac
sinapsa cu fibrele nervului olfactiv, iar axonii formeaza bandeleta olfactiva,
care se imparte in 3 striuri olfactive:
- Externa, ce merge spre uncusul hipocampului;
- Mijlocie, ce merge spre spatiul perforat anterior;
- Interna, ce merge spre aria septala.
Spatiul perforat anterior are substanta cenusie perforate si 2 formatiuni –
piramida si trigonul olfactiv si se delimiteaza:
- Antero-extern de stria olfactiva externa;
- Antero-intern de stria olfactiva interna;
- Postero-intern de tractul optic;
- Postero –extern de uncusul hipocampului.
Tractul olfactiv porneste de la bulbul olfactiv si se indreapta caudal spre
substanta perforata anterioara. Se termina prin tuberculul olfactiv.
Extremitatea lui caudala se divide in 3 fascicule. Fasciculul cel mai lateral
merge la nucleul amigdalian si la cortexul prepiriform, iar cel mai median
ajunge pina la aria paraolfactorie si la girusul subcalos.
 Lobus limbicus (formatiunile limbice) – impreuna cu ariile aditionale,
formeaza segmentul neolfactiv al rhinencefalului, si are functii proprii. Este
reprezentat de 3 arcuri concentrice, care din exterior spre interior sunt:
- Marea circumvolutie limbica a lui Broca, care este formata de lobul
piriform si girus fornicatus;
Lobul piriform se afla pe fata infero-interna a lobului temporal si este
alcatuit din aria prepiriforma sau uncus hipocampic, aria entorinala si aria
preamigdaliana.
Girus fornicatus este format din 2 girusuri: girus parahipocampic (in
partea inferioara) si girus anguli sau girus cinguli (in partea superioara).
- Arcul marginal extern al lui Zuckerkandl este format din cornul lui
Ammon(hipocampusul propriu-zis), fimbria(corpul bordat) si
fornixul(trigonul cerebral);
Cornul lui Ammon – o formatiune de forma unui burelet conic, arcuat, cu
concavitate antero-interna si formeaza planseul cornului temporal al
ventriculului lateral). Intervine in formarea unor reflexe conditionate, in
motivare, joaca un rol insemnat in performantele de memorie recenta si
 este un sistem de reglare al centrilor hipotalamici implicati in raspunsurile
emotionale. Are numeroase conexiuni cu celalalt corn de partea opusa, cu
hipotalamusul, cu talamusul, cu neocortexul orbito-frontal si cu
formatiunea reticulara din trunchiul cerebral. Conexiunile cu hipotalamusul
formeaza circuitul lui Papez, care reprezinta «circuitul anatomic al
emotiei» pleaca de la nucleii mamilari prin fasciculul mamilo-talamic la
nucleii anteriori ai talamusului, apoi prin girusul cingular spre scoarta
cornului lui Ammon, de unde returul circuitului se realizeaza prin fimbria,
stilpul posterior, corpul si stilpul anterior al fornixului, la nucleul mamilar. O
parte majora a circuitului lui Papez este fornixul, care conecteaza
formatiunea hipocampica cu hipotalamusul.
Fimbria – o banda alba, plata, situata de-a lungul marginii interne,
concave, a cornului lui Ammon. Ambele se continua cu stilpul posterior al
fornixului.
- Arcul marginal intern al lui Zuckerkandl se afla intre concavitatea
precedentului. Este format din girusul supra-calos si girusul dentatus.
Girusul supra-calos - reprezentat de indusium griseum parcurs de nervii lui
Lancisi, care in partea posterioara, prin fasciile cinereea se continua cu girus
dentatus.
Girusul dentatus(corpul gudronat) – se afla pe marginea interna a
corpului bordant) si apoi prin bandeleta lui Giacomini spre uncus
hipocampic. Anterior indusium griseum cu nervii lui Lancisi se continua prin
pedunculul corpului calos cu bandeleta diagonala tot la uncusul
hipocampic.
 Ariile aditionale sunt formate din aria septala, complexul nuclear
amigdalian, cortexul orbito-insulo-temporal si formatiunile comisurale.
Aria septala – se afla pe fata interna a emisferului erebral, cu alte
sefmente, ca hipotalamusul, epitalamusul, formatiunea reticulara a
trunchiului cerebral si cortexul orbito-frontal.
Complexul nuclear amigdalian – se afla in profunzimea ariei
premagdaliene si a uncusului hipocampic. Este format din mai multe grupe
nucleare. Este o structura limbica mixta: corticala(nucleul
bazal,corticomedial) si subcorticala(restul nucleilor). Are conexiuni cu stria
olfactiva externa, cu hipotalamusul si cu alte structuri nervoase.
Cortexul orbito-insulo-temporal, cuprinde:
- Aria orbitara din partile posterioare ale circumvolutiilor orbitare interne,
mijlocii si externe;
- Aria insulara, ce se afla in fundul scizurii lui Sylvius;
- Aria temporala.
 Formatiunile comisurale sunt:
- Comisura alba anterioara, ce conecteaza nucleii amigdalieni intre ei;
- Comisura interammoniena, formata din fibrele transversale ale fornixului
– lira lui David.

Prin urmare numai bulbul olfactiv, tractul olfactiv, tuberculul olfactiv, cortexul
piriform si nucleii cortico-amigdalieni primesc impulsuri olfactive. Multe alte
formatiuni corticale si subcorticale sint insa implicate in functionarea sistemului
limbic sau ''creier emotional''. Avind in vedere ca raspunsurile emotionale
impreuna cu manifestarile lor viscero-vegetative sint foarte importante pentru
conservarea individului si a speciei, unii autori au numit aceasta regiune ''creier
vital''. Ea este inconjurata de scoarta limbica, compusa dintr-un inel format din
zona orbito-frontala, din gyrus cinguli, din gyrus hippocampis, aria piriforma si
uncus.
Hipocampul si complexul amigdalian sint in conexiune cu corpii mamilari, care, la
rindul lor, au conexiuni, prin tractul mamilo-talamic si prin nucleul anterior al
talamusului, cu girusul cingular.
Rhinencefalul si sistemul limbic nu se suprapun structural, conexional si
functional. Rhinencefalul cuprinde parti corticale (arhi-, paleo- si neocorticale),
dar si nuclei subcorticali, cu functii olfactive senzoriale si reflexe care se intrica cu
structurile si functiile sistemului limbic, implicand olfactia in comportamentul
emotional. Sistemul limbic primeste informatii olfactive, dar este un complex
corticosubcortical mai extins structural si functional, fiind preponderant implicat
in functiile comportamentale emotionale, gnozice, motivationale, vegetative,
endocrine si uneori chiar motorii. Cercetatorii cred ca in timp odata cu
dezvoltarea conceptul sau vag si sumar va fi abandonat odata cu acumularea unor
noi informatii. Datorita conexiunilor cu hipotalamusul, atit el cit si lobul prefrontal
si hipotalamusul sunt implicate in mecanismul memoriei.

Mirosurile ajung direct in hipotalamus, intrucat acest organ este responsabil

pentru reglarea multor functii in organism: temperatura, setea, nivelul de zahar
din sange, cresterea, somnul, veghea, dorinta sexuala si unele emotii cum ar fi
mania si fericirea. Sa mirosi ceva anume inseamna sa transmiti un mesaj imediat
“creierului din creier” si, de acolo, in intreg organismul. In acelasi timp, mesajul
unui miros merge la sistemul limbic al creierului - care proceseaza emotiile - si
spre hipocamp. De aceea, mirosurile ne readuc amintiri din trecut atat de
proaspete – miresmele de flori si parfumuri care declanseaza acel sentiment de
deja-vu.