CURSUL 9

SISTEMUL LIMBIC

Formațiunile sistemului limbic sunt vechi filogenetic, aparțin arhi- și paleocortexului

(paliumului).
Aceste formațiuni sunt așezate ca un arc de cerc pe fața medială a emisferelor cerebrale, în jurul
corpului calos, între diencefal și neocortex.
Limbus = margine
Sistemul limbic(SL) este un sistem complex de integrare al informațiilor somatice, vegetative și
olfactive intervenind astfel în adaptarea comportamentului primar (nutritie și reproducere), în emoții și
memorie.
Componentele sistemului limbic:
 Sistem olfactiv/rinencefalul
 Substanța perforată anterioară
 Complex amigdalian
 Hipocamp
 Fornix
 Stria terminală
 Stria medulară/habenulară
 Girus cinguli
 Girul parahipocampic

1. Sistemul olfactiv/Rhinencefalul
Rol: olfacția, activator al unor sisteme neuronale ce stau la baza comporamentului emotional
Receptorii: celule bipolare de la nivelul mucoasei olfactive (pe peretele superior al fosei nazale). →
Aceste celule bipolare = protoneuroni; sunt circa 50 milioane/fosa nazală.
→ Celulele bipolare sunt celule ciliate cu o densitate mare a cililor (10.000 cili/mm2), cili ce sunt cuprinși
într-o peliculă de lichid cu rol funcțional ce acoperă mucoasa olfactivă.
→ Axonii celulelor bipolare formează nervii olfactivi (circa 20). Aceștia traversează lama ciuruită a
etmoidului.
Deutoneuronul: celula mitrală din bulbul olfactiv.
→ Axonii celulelor mitrale formează tractul olfactiv. Bulbul și tractul se găsesc în șanțul olfactiv (fața
inferioară, orbitala a lobului frontal). Tractul ajunge în substanța perforată anterioară, unde se lățește,
formând trigonul olfactiv.
De la baza trigonului olfactiv pornesc striile olfactive; laterală, medială și intermediară
(inconstantă).
Calea olfactivă se continuă de-a lungul striei olfactive laterale care după ce dă colaterale
substanței perforate anterioare ajunge la nivelul girului semilunar (proeminența de pe marginea superioară
a uncusului)
Gir semilunar + uncus = arie periamigdaliană + substanța perforată anterioară = cortex olfactiv
primar
Prelungirea neuronilor din acest cortex primar ajung în aria entorinală/olfactivă (câmpul 28) ce
reprezintă cortexul olfactiv secundar.
 Arie periamigdaliană + arie entorinală = lobulul piriform ce trimite eferențe spre: hipocamp, lobul
insulei, lobul frontal.
Proiecția corticală = cele 2 tipuri de cortex olfactiv (primar și secundar)
Calea olfactivă este lipsită de releu talamic.

Stria olfactivă medială dă colaterale substanței perforate anterioare și trece de partea opusă prin
comisura albă anterioară.
Stria olfactivă intermediară este inconstantă. Posterior, sfârșește în aria spațiului perforat
anterior printr-o proeminență = tubercul olfactiv. Toate fibrele ajunse aici rămân în spațiul perforat
anterior.
Spațiul perforat anterior = arie aproximativ patrulateră, formată din cortex cu multe orificii
vasculare, delimitat astfel:
 Anterior – trigonul olfactiv și striile olfactive
 Posterolateral – uncusul
 Posteromedial – chiasma optică, tractul optic, bandeleta diagonalaă.
Ca și aria septală, este o zonă de asociație.
Corpul amigdalian se găsește în profunzimea lobului temporal, în apropierea polului său anterior,
corespunzator pereților superior și medial ai cornului temporal al ventriculului lateral. La suprafață
corespunde uncusului și girului semilunar (arie periamigdaliană). Posterior, se continuă cu coada
nucleului caudat. Funcțional și filogenetic are 2 părți:
  Corticomediala = veche filogenetic
 Bazolaterala = nouă filogenetic
Acest nucleu amigdalian intervine în controlul comportamentului emoțional, alimentar, sexual,
vegetative; având un prag de excitabilitate scăzut, nucleul amigdalian reprezintă un sediu al crizelor
epileptogene.
Aceste crize sunt caracterizate prin halucinații olfactive/crize psihomotorii.
Nucleul amigdalian este implicat în mecanismele schizofreniei.
Conexiunile nucleului amigdalian:
 Aferențe:
o De la calea olfactivă prin stria olfactivă laterală
o De la aria entorinală (colaterale)
Restul aferențelor sunt omonime eferențelor (conexiuni în dublu sens cu talamus, hipotalamus,
formația reticulată a trunchiului), realizate pe 2 căi:
→ amigdalofugă ventrală = bandeleta diagonală
→ amigdalofugă dorsală = strie terminală.
Ambele căi ajung la nivelul ariei septale.
Bandeleta diagonală = tract ce părăsește nucleul amigdalian, traversează oblic spațiul perforat
anterior cu următoarele destinații:
o Prin comisura alba anterioară→ emisfera opusă11
o Prin stria longitudinală Lancisi→ hipocamp
o Spre arie septală
Stria terminală părăsește nucleul amigdalian, trece pe deasupra cornului temporal al ventriculului
lateral, medial de coada nucleului caudat →șanț talamostriat → inferior de orificiul interventricular
Monroe → arie septală. Stria terminală lasă colaterale pentru fornix și strie medulară.
Aria septală = arie de asociație între componentele sistemului limbic, talamus, hioptalamus,
formația reticulată a trunchiului și cortex. Este reprezentată de girul paraterminal cu nucleii ariei septale și
septul pelucid.
Formația hipocampică
Formată din:
 Indusium griseum cu striile longitudinale
 Gir fasciolar
 Gir dintat
 Zone de tranziție corticale

Indusium griseum:pătură de substanță cenușie ce acoperă corpul calos. În grosimea ei se găsesc 2

îngroșări longitudinale (medială și laterală) = striile longitudinale Lancisi.
Stria mediala = fascicul.
Stria laterală = îngroșare.
Acest indusium griseum se continuă:
→ anterior cu girul paraterminal
→ posterior cu girul fasciolar.

Girul dințat: bandă crenelată de substanță cenușie așezată între hipocamp și gir parahipocampic.
→ Posterior se continuă cu girul fasciolar
→ Anterior se continuă cu: girul intralimbic → bandeletă/banda Giacomini/coada girului dințat
→ gir uncinat.
Se atrofiază în boli degenerative → Alzheimer.
Ca și hipocampul, are structură de arhicortex trilaminar spre deosebire de neocortex care are 6
straturi.
 Partea cea mai importantă a formațiunii hipocampice = cornul lui Amon (hipocampul propriuzis):
→ este o proemineță alungită din podeaua cornului temporal al ventriculului lateral
→ anterior vine în raport cu nucleul amigdalian
→ posterior, mai efilat, se pierde în profunzimea lobului temporal.
La limita dintre hipocamp și girul parahipocampic se găsește șanțul hipocampic. Lateral de acesta se
găsesc:
 Girul dințat
 Șanțul fimbriodințat
 Fimbria hipocampului
 Cornul lui Amon propriu-zis → proemină în cornul temporal al ventriculului lateral. Este
arhicortex trilaminar, dar datorită răsucirii în interior, prezintă de la suprafață spre profunzime 7
straturi:
1. Ependimar
2. Alveus – adună toate fibrele ce vin/pleacă de la nivelul cornului lui Amon
3. Oriens
4. Piramidal
5. Radial
6. Molecular
7. Lacunar
Trecerea de la arhicortex trilaminar la neocortexul girului parahipocampic se face prin 4 zone de
tranziție:
 Prosubicul
 Subicul
 Presubicul
 Parasubicul
Conexiunile hipocampului:
 În dublu sens între hipocamp și:
o Gir cinguli – prin cingulum
o Hipotalamus – prin fimbrie → stâlp fornix → fornix → columna fornix → corp mamilar
→ peduncul mamilar → formația reticulară a trunchiului sau talamus anterior
o Arie septală:
 pe cale directă – gir dințat → gir fasciolar → indusium griseum (striile Lancisi)
→ gir paraterminal.
 pe cale indirectă – arie septală→ FMCA (fasciculul medial al creierului anterior)
→ diencefal, formația reticulată a TC.

Funcțiile formației hipocampice:

 Controlul activităților emoționale, legate de procesele psihice
 Are rol în procesele de memorare NU prin stocare de informație, ci prin comparare și fixare a
informației întărite/repetate și eliminarea informației neîntărite. Leziunile degenerative ale
hipocampului => tulburări de memorie recentă.