CURSUL 12

ANALIZATORUL OPTIC (AO)

Analizatorul optic aduce 90-95% din informațiile mediului extern.

Structuri generale:
 Receptori la nivelul retinei
 Cale nervoasă formată din 3 neuroni
 Proiecție corticală la nivelul ariilor striate (câmp 17, 18, 19)
Calea de transmitere folosește 2 trasee:
 Retinogeniculocorticală
 Retinotectocorticală (pentru intreținerea reflexelor)
Mecanismul vederii are la bază 3 procese:
1. Formarea imaginii optice la nivelul mediilor transparente ale ochiului
2. Fototransducția = transformarea fotonilor în impuls nervos la nivelul retinei
3. Transportul informațiilor, proiecția și prelucrarea corticală
Vederea asigură recunoașterea conturului obiectelor, strălucirii lor, distanței și deplasării
obiectelor precum și profunzimea câmpului vizual.
Vederea – rol în echilibru și orientare

RETINA
Este ca structură de tip inversat: straturile ei sunt traversate de razele de lumină pentru a ajunge la
receptori. N/fibrele nervului optic au traiect retrograd, întorcându-se prin locul prin care părăsesc globul
ocular = macula cribroasă/pata oarbă. La acest nivel retina este lipsită de receptori → scotom fiziologic.
Densitatea maximă a receptorilor se găsește la polul posterior al globului ocular într-o arie de
aproximativ 1 mm2 = macula lutea/pata galbena. Aceasta prezintă o depresiune centrală = fovea centralis,
loc de maximă acuitate datoratăși orientării celulelor retinei care permit ca razele de lumină să ajungă
direct la receptori.
Are 10 straturi, dinspre superficial spre profund acestea sunt:
1. Stratul pigmentar
2. Stratul conurilor și bastonașelor
3. Membrana limitantă externă
4. Strat granular extern (format din corpurile celulelor cu conuri și bastonașe)
5. Strat plexiform extern = sinapsele dintre celulele receptoare și celulele bipolare
6. Strat granular intern = celulele bipolare
7. Strat plexiform intern = sinapse dintre celulele bipolare și multipolare
8. Stratul celulelor multipolare
9. Stratul fibrelor nervului optic
10. Membrana limitantă internă
 1. Stratul pigmentar
Este format din celule pigmentare așezate pe un singur rând. Ele conțin/sintetizează 2 pigmenți
negrii: melanina și fuscina.
Au capacitatea de a emite pseudopode.
Funcții:
1. Datorită pigmenților negrii formeazăîn jurul celulelor receptoare o cameră obscură
2. Prin emiterea de pseudopode impiedică parazitarea imaginii la intensitatea luminii crescute,
având astfel rol de adaptare
3. Rol trofic – asigură nutriția celulelor receptoare și fagocitează resturile de la celulele retiniene
distruse
 2. Celulele receptoare

 Conuri: 5-8 milioane/ochi

 Bastonașe: 100-120 milioane
Numărul celulelor multipolare ~ 1 milion, la nivelul retinei avem un grad ridicat de convergență a
informației: 150:1.
În același timp, numărul neuronilor din ariile corticale vizuale este de ~500 milioane => grad
ridicat de divergență a informațiilor spre cortex.
Conurile:
 Asigură vederea colorate/diurnă
 Exclusiv în fovea centralis (50.000/mm2)
 În restul retinei: 4000/mm2

Bastonașele:
 Asigură vederea nocturnă
 Lipsesc din fovea centralis
 În rest, densitatea lor ~30.000 – 150.000/mm2
Celulele receptoare ale ochiului uman percep lumina cu λ = 575-760 nm. În afara acestei scale,
ochiul uman nu percepe radiația electromagnetică. Ex: UV = 515 nm se văd doar la ochiul afac (fără
cristalin)!
Celulele cu conuri au percepție maximă pentru λ = 612 nm.
Celulele cu bastonașe au percepție maximă pentru λ = 672 nm.

Celulele bipolare – 2 tipuri:

1. Celule bipolare pitice:
o Doar în fovea centralis
o Realizeazăo singură sinapsă cu o celulă cu con și o singură celulă multipolară

2. Celule bipolare difuze:

a. Propriu-zise: primesc sinapse de la 30-50 celule cu bastonașe
b. Plate: primesc sinapse de la 5-7 celule cu conuri

Celulele multipolare – 2 tipuri:

1. Pitice
2. Difuze – propriu zise și plate
Sinapse: se suprapun cu cele bipolare.
Axonii celulelor multipolare formează nervul optic.
Analizatorul optic este singurul analizator la care pentru formarea impulsului nervos este nevoie
de 2 procese succesive ce aparțin fototransducției – proces foto-electro-chimic.
Cele 2 procese succesive sunt:
1. Lumină→ energie chimică
2. Energia chimică→ impuls electric
Energia chimică este posibilă datorită pigmenților vizuali din structura celulelor receptoare:
 Celulele cu bastonase → rodopsina și porfirodopsina
 Celulele cu conuri → iodopsina și cianopsina
 CALEA OPTICĂ

Receptorii: celulele cu conuri și cu bastonașe

Protoneuronul: celulele bipolare (I)
Deutoneuronul: celulele multipolare (II)
Axonii celulelor multipolare formează nervul optic →(de fapt tract, nu nerv) pentru că spre
deosebire de nervi, teaca lui externă de mielină secretată de celulele Schwann este înlocuită de
oligodendroglii.
Calea optică se continuă de-a lungul chiasmei optice și apoi tracturilor optice.
Somatotopia fibrelor nervilor, chiasmei și a tractului optic este diferită:
 Depinde de originea fibrelor în cadranele retinei optice
 Depinde de modul de decusație la nivelul chiasmei
Tractul optic ocolește posterior pedunculul cerebral și ajunge la corpul geniculat lateral (CGL).

Tritoneuronul este în CGL (corpul geniculat lateral), care are 2 nuclei:

1. Nucleul pregenicular – mic, întreține reflexe cu punct de plecare optic
Eferențe:
o Nucleul suprachiasmatic din hipotalamus
o Arie tectată/colicul cvadrigemen superior

2. Nucleul posterior – mare, structură lamelară (6 lame)

Fibrele nazale de parte opusă ajung în lamele 1, 4, 6.
Fibrele temporale de aceeași parte ajung în lamele 2, 3, 5.
Fibrele din cadranele inferioare (nazale, temporale) se proiecteazăîn partea laterală a CGL.
Fibrele din cadranul superior pe partea medială a nucleului.
 Axonii neuronilor din CGL formează radiațiile optice. Acestea trec prin pediculul talamic
posterior care prin brațul retrolenticular al capsulei interne ajung la nivelul cortexului.
Proiecția corticală: la nivelul câmpurilor 17, 18, 19/arii striate.
 Izocortex heterotipic granular
Cadranele:
 Inferioare se proiectează deasupra scizurii calcarine (2/3 ant)
 Superioare se proiectează sub scizura calcarină (2/3 anterior)
Macula se proiecteazăși superior și inferior de scizură (1/3 posterior)
La nivelul câmpului 17 ajung informațiile temporale de aceeași parte, nazale de parte opusă și
maculare dreapta și stânga.

Reflexe cu punct de plecare vizual

Starea de veghe – reflex la trezire.
Cale optică→ tract optic → arie pretectală (CS) → fibre tecto-spinale → măduvă cervico-toracală
(C8-T1) → nucleul ciliospinal → lanț simpatic cervical (ggl. superior) → plex simpatic periarterial aortic
intern → craniu → plex din jurul arterelor cerebrale → epifiza → melatonina ce determină trezirea.
Reflexe fotomotorii și de acomodare la distanță:
1. Mioza (contracție): cale optică→ arie pretectală/coliculul cvadrigemen superior → nucleul
accesor al nervului III (PS) → nevul III → ganglionul ciliar → nervi ciliați scurți → mușchii
circulari ai irisului

2. Midriaza: cale optică→ arie pretectala → fibre tectospinale → nucleul ciliospinal (C8-T1) → lanț
simpatic cervical (ganglion superior) → plex carotic intern → plex din jurul arterei oftalmice →
nervi ciliari lungi → mușchii radiari ai irisului (ciliari – aplatizați)
Teorie pentru acomodare la distanță – a fost descrisă o cale cu punct de plecare câmpul 17 →
câmpul 8 → fibre corticonucleare → nervul III → mușchii circulari ciliari (bombează cristalinul) =
acomodare la vedere de aproape.
Pentru acomodare la distanță – această teorie spune că cristalinul își revine pasiv.