ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

CURS 7
ANALIZATORUL VIZUAL, ACUSTICO-VESTIBULAR, MOTOR (KINESTEZIC)

I.4. ANALIZATORUL VIZUAL

Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz.
Vederea are un rol esential in adaptarea la mediu, in orientarea spatiala, in mentinerea
echilibrului si in activitatile specific umane.

A. Anatomie
1. Segmentul periferic este inclus in globul ocular, constituit din: invelisuri, aparatul optic si
receptorul.
Invelisurile globului ocular:
 sclerotica - tunica fibroasa, formatiune conjunctiva, alba la exterior, cu rol protector; pe
ea se insera musculature extrinseca a globului ocular; prezinta anterior corneea transparenta,
iar posterior este strabatuta de nervul optic;
 coroida - tunica vasculara, este pigmentata si vascularizata; are functii trofice, confera
interiorului globului ocular calitatea de camera obscura; din ea se constituie in partea
anterioara irisul si corpul ciliar;
 retina - tunica nervoasa, cuprinde celule fotoreceptoare.

1
Aparatul optic cuprinde medii transparente:

 corneea transparenta- este nevascularizata, bogat inervata prin terminatii nervoase

libere;
 umoarea apoasa- este un lichid transparent, secretat de procesele ciliare si drenat prin
sistemul venos;
 cristalinul- este o lentila biconvexa, transparenta, invelita intr-o capsula- cristaloida;
este situat in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor, nu este
vascularizat, inervat;
 corpul vitros- este un gel transparent, umple cavitatea posterioara a globului ocular
intre cristalin si retina.
Receptorul este retina, constituita din zece straturi celulare:
 stratul celulelor pigmentare - este format din celule care contin pigment
melanic; culoarea inchisa a acestui strat favorizeaza concentrarea radiatiilor luminoase in
celulele fotoreceptoare;
 stratul celulelor fotoreceptoare - este alcatuit din celule nervoase inalt specializate,
care nu se divid, numite, dupa forma lor, bastonase si conuri; bastonasele, in numar de 125-
130 milioane, reprezinta receptorii vederii nocturne si crepusculare, se gasesc spre zona
periferica a retinei, contin rodopsina, un pigment inrudit cu vitamina A, care se gaseste stocat
in membrane segmentului extern; conurile, in numar de 5-7 milioane, reprezinta receptorii
vederii diurne, colorate, se gasesc la nivelul petei galbene, exista trei tipuri de conuri, unul
pentru perceperea luminii rosii, altul pentru perceperea luminii verzi si al treilea pentru lumina
galbene, contin iodopsina, care se descompune in prezenta luminii si se resintetizeaza in
prezenta vitaminei A;
 membrana limitanta externa - este o retea de prelungiri ale celulelor gliale, ce
inconjoara baza celulelor fotoreceptoare;
 stratul granular extern - cuprinde corpii neuronali si prelungirile celulelor
fotoreceptoare;
 stratul plexiform extern - reprezinta zona sinaptica dintre celulele fotoreceptoare si
neuronii bipolari;
 stratul plexiform intern - reprezinta zona sinaptica dintre neuronii bipolari si neuronii
multipolari;
 stratul granular intern - este format din corpii neuronilor bipolari;
 stratul neuronilor multipolari - cuprinde corpii neuronilor multipolari;
 stratul fibrelor optice - este alcatuit din axonii neuronilor multipolari;
 membrana limitanta interna - delimiteaza retina spre fata sa externa.

2
2. Segmentul intermediar este format din trei neuroni. Primii doi neuroni, senzitivi, sunt
reprezentati de neuronal bipolar (protoneuronul), respectiv de neuronal multipolar
(deutoneuronul) din retina. Axonii deutoneuronului formeaza nervul optic, chiasma optica si
tractul optic. Nucleii pretectali din mezencefal reprezinta centrii reflexului fotomotor. Nervii
optici transmit informatii din jumatatea nazala si temporala a retinei de aceeasi parte. La
nivelul chiasmei optice, fibrele din jumatatea nazala a retinei se incruciseaza, ca urmare tractul
optic, pe de o parte aduce informatii de la jumatatea temporala a retinei de pe aceeasi parte si
din jumatatea nazala a retinei din partea opusa. Fibrele tractului optic fac sinapsa cu cel de-al
treilea neuron al caii optice in corpii geniculati laterali din metatalamus.
3. Segmentul central este situate in lobul occipital, de o parte si de alta a scizurii calcarine.
Distrugerea acestuia determina orbirea.

B. Fiziologia analizatorului vizual

Analizatorul vizual permite recunoasterea formei, marimii, culorii, luminozitatii, miscarii
obiectelor si aprecierea distantelor. In corelatie cu analizatorii acustic, vestibular, kinestezic,
realizeaza orientarea in spatiu si mentinerea echilibrului. Proiectarea imaginii pe retina se
datoreaza aparatului optic care, prin procese de refractie, adaptare la intensitatea luminii si
acomodare la distanta, asigura focalizarea razelor de lumina la 24 mm inapoia cristalinului, pe
directia axului optic, pe pata galbena. Imaginea formata este reala, mai mica si rasturnata.
Procesul vederii este descris in mai multe faze, care se desfasoara concomitent:
1. Reflexul de convergenta - consta in miscarea concomitenta a celor doi ochi, avand ca
urmare modificarea pozitiei axelor optice si reperarea corecta a obiectelor in spatiu,
indifferent de distanta pana la obiect si de pozitia acestuia. Campurile vizuale ale celor doi ochi
se suprapun partial. Zona de suprapunere formeaza campul de vedere binoculara. Prin analiza
corticala si diferentierea impulsurilor de vedere monoculara si binoculara, la care se adauga
impulsurile proprioceptive de la muschii extrinseci in timpul reflexelor de convergenta, se
asigura aprecierea distantelor fata de obiecte. Fiecare ochi vede obiectul sub un unghi diferit,
generand vederea stereoscopica, in relief.
2. Adaptarea la intensitatea luminii se realizeaza prin doua categorii de procese:
- reactia pupilara - irisul regleaza reflex cantitatea de lumina proiectata pe retina. Stimulul este
lumina, receptorul este retina, caile aferente sunt somatice, iar caile eferente sunt vegetative,
simpatice si parasimpatice;
- adaptarea fotochimica - la proiectarea luminii pe retina, pigmentii fotosensibili scad
cantitativ, fiind descompusi in cantitate direct proportionala cu intensitatea acesteia. La
trecerea de la lumina la intuneric, adaptarea dureaza 30-40 de minute, timp in care se
resintetizeaza pigmentii si scade pragul de excitabilitate a celulelor fotoreceptoare. La
intuneric creste cantitatea de pigmenti depozitata, ceea ce are ca urmare scaderea pragului de
excitabilitate a celulelor receptoare. Adaptarea la trecerea de la intuneric la lumina se petrece
mai rapid, 3-4 minute.
3
3. Acomodarea la distanta - este realizata relex prin actiunea muschilor circulari si radiari
ai corpului ciliar, care maresc sau micsoreaza convexitatea fetei anterioare a cristalinului.
Aceste procese duc la modificarea unghiurilor de refractie a razelor luminoase. Atunci cand
muschiul ciliar circular este relaxat, ligamentul suspensor, mentine cristalinul aplatizat,
realizandu-se adaptarea pentru vederea la distanta. La contractia muschilor circulari,
determinata de parasimpatic, ligamentul suspensor se relaxeaza, cristalinul se bombeaza,
favorizand vederea obiectelor apropiate.
4. Stimularea retinei - consta in excitarea receptorilor retinieni de catre radiatiile
luminoase:
- lumina strabate celulele retiniene pana la stratul pigmentar si este absorbita de pigmentii
fotosensibili din celulele cu bastonase si conuri;
- scindarea pigmentior fotosensibili sub influenta luminii, in retinol si opsina, cu eliberare de
energie; aceste procese determina cresterea permeabilitatii membranei celulelor receptoare
pentru sodiu si aparitia potentialului de receptor;
- transformarea potentialului de receptor in potential de actiune, care este condus sub forma
de influx nervos modulat de catre celulele bipolare;
- refacerea pigmentilor, proces de sinteza in care un rol important il detine vitamina A;

Defectele vederii - spre deosebire de ochiul normal (emetrop), la ochii cu deficiente

(ametropi) formarea imaginii nu se poate realiza pe pata galbena. Ametropia se datoreaza mai
multor factori:
1. modificarea lungimii axei ochiului sau variatia indicelui de refractie:
1. ax mai lung sau refractie excesiva, cu formarea imaginii clare inaintea retinei, in
cazul miopiei;
2. ax mai scurt sau refractie slaba, cu formarea imaginii clare inapoia retinei, in
cazul hipermetropiei;
2. scaderea elasticitatii cristalinului si a contractilitatii muschilor ciliari, care reduc limitele
de acomodare; afectiunea se numeste presbitism si este caracteristica persoanelor varstnice;
3. deformari ale corneei si/ sau ale cristalinului; afectiunea poarta numele
de astigmatism si se corecteaza cu lentile cilindrice;
4. absenta partiala sau totala a pigmentilor fotosensibili din celulele cu conuri determina
perturbari in perceperea culorilor (daltonism).

I.5. ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR

4
 Din punct de vedere functional, cei doi analizatori sunt independenti, dar anatomic, receptorii
ambilor analizatori se afla in urechea interna, iar caile de conducere sunt ramuri ale aceluiasi
nerv cranian (VII).

A. Anatomie
Urechea este constituita din trei componente:
1. urechea externa- este formata din pavilion si conductul auditiv extern; tegumentul
conductului este prevazut cu peri si glande sebacee modificate care
secreta cerumen, substanta cu rol protector;
2. urechea medie- este situata intr-o cavitate a osului temporal; spre
exterior prezinta membrana timpanica, iar spre interior fereastra ovala si fereastra rotunda;
intre membrana timpanica si membrana ferestrei ovale se afla lantul de oscioare: ciocanul,
nicovala si scarita; urechea medie comunica cu faringele prin trompa lui Eustachio;
3. urechea interna- este formata din labirintul osos, sapat in osul temporal, in interiorul
caruia se afla labirintul membranos; labirintul osos cuprinde vestibulul, canale semicirculare
si melcul osos (cohleea); labirintul membranos este constituit din utricula si sacula (in
vestibulul osos), canalele semicirculare membranoase (in canalele semicirculare osoase) si
melcul membranos sau canalul cohlear (in cohlee); in labirintul membranos se afla
endolimfa, intre labirintul osos si cel membranos se afla perilimfa; la baza canalelor
semicirculare, in utricula si sacula se afla receptorii analizatorului vestibular, in canalul cohlear
se afla receptorul analizatorului acustic.
4.
I. Segmentul periferic
1. Receptorii auditivi sunt situati in melcul membranos (canalul cohlear), in
organul Corti, asezat pe membrana bazilara. Organul Corti este alcatuit din: celule
receptoare asezate pe doua straturi: intern (unistratificat) si extern
(pluristratificat). Fiecare celula receptoare este prevazuta la polul apical cu cili
care strabat membrana reticulara, secretata de celulele de sustinere, si al caror
varf proemina in membrana tectoria, secretata de celulele epiteliale ce acopera
creasta spirala.
2. Receptorii vestibulari sunt situati in labirintul membranos:
1. in utricula si sacula, care contin aparatul otolitic (macula), unde exista celule receptoare
prevazute cu cili care proemina intr-o membrana reticulata gelatinoasa ce acopera cupula si in
ochiurile careia se afla otolitii (granule de carbonat de calciu);
2. in crestele ampulare (la baza canalelor semicirculare) unde exista celule receptoare
ciliate si celule de sustinere acoperite de o masa gelatinoasa numita cupula.
II. Segmentul intermediar este reprezentat de caile auditiva si vestibulara.
Calea auditiva este formata din trei neuroni:
5
 - protoneuronul este situat in ganglionul spiral Corti; dendritele protoneuronului inconjoara
baza celulelor receptoare, iar axonul formeaza nervul acustic;
- deutoneuronul este situat in nucleii pontini; axonul sau emite colaterale catre coliculii
cvadrigemeni inferiori din mezencefal, unde se inchid reflexele de orientare auditiva;
- al treilea neuron este situat in corpul geniculat medial din metatalamus.
Calea vestibulara este formata din trei neuroni:
- protoneuronul este situat in ganglionul Scarpa; dendritele protoneuronului inconjoara baza
celulelor receptoare, iar axonul formeaza nervul vestibular;
- deutoneuronul este situat in nucleii vestibulari bulbari; axonul sau emite colaterale catre
arhicerebel, maduva si catre nucleii cranieni III, IV, VI;
- al treilea neuron este situat in talamus.

III. Segmentul central

Aria auditiva primara este situata in profunzimea scizurii Sylvius, in lobul temporal. Ariile
auditive de asociatie sunt situate in lobul parietal.
Segmentul central al analizatorului vestibular este putin cunoscut; se presupune ca proiectia
corticala vestibulara se face in lobul temporal.

B. Mecanismul auzului

6
 Urechea umana percepe unde sonore cu o frecventa cuprinsa intre 16-20000Hz (cicli/s)
si cu o intensitate cuprinsa intre 0-120 dB
Sunetele se caracterizeaza prin inaltime, determinata de frecventa undelor sonore,
intensitate, determinata de amplitudinea undelor sonore, si prin timbru. Totalitatea
sunetelor percepute sub forma de senzatie auditiva poarta numele de camp auditiv. Acesta
se reduce progresiv, odata cu varsta .
Urechea externa capteaza undele sonore prin pavilion si le transmite timpanului prin
canalul auditiv extern. Vibratiile timpanului se transmit catre urechea interna prin lantul de
oscioare al urechii medii. Scarita se sprijina pe fereastra ovala, o membrana subtire care
separa urechea medie de canalul cohlear.
Astfel, undele sonore se transmit perilimfei din rampa vestibulara apoi, prin
helicotrema, perilimfei din rampa timpanica. Vibratiile perilimfei produc vibratii endolimfei,
care determina deplasarea membranei bazilare, pe care se afla celulele receptoare auditive. In
consecinta, pozitia acestora fata de membrana tectoria se modifica, cilii de la polul apical al
celulelor receptoare se indoaie, ceea ce determina declansarea de potentiale de actiune de-a
lungul membranei receptorilor auditivi.
Astfel, stimulii sonori sunt transformati in influx nervos, care ajunge pe calea auditiva la
scoarta cerebrala din regiunea temporala, unde se transforma in senzatie auditiva. La baza
melcului membrabnos se percep sunetele inalte, iar la varf sunetele joase. Dupa ce se propaga
prin perilimfa, unde se estompeaza, vibratile sonore ajung la fereastra rotunda, o alta
membrana subtire care se afla intre urechea medie si cea interna. Sensibilitatea auditiva scade
treptat daca urechea primeste timp indelungat sunete cu aceeasi frecventa si amplitudine,
deoarece are loc fenomenul de adaptare.

7
C. Mecanismul echilibrului
Stimulul specific al receptorilor vestibulari il reprezinta schimbarea pozitiei capului sau a
intregului corp. Receptorii din canalele semicirculare orizontale informeaza asupra pozitiei din
jurul axului vertical, iar cei din canalele semicirculare verticale, asupra pozitiei din jurul axului
orizontal. Receptorii din utricula si sacula percep variatiile acceleratiei liniare.
Excitarea receptorilor vestibulari nu provoaca senzatii ci reflexe statochinetice pentru
constientizarea pozitiei corpului, prin impulsurile ce sosesc de la nivelul proprioceptorilor
sistemului locomotor. De exemplu, la pierderea echilibrului, reflexele de redresare sunt rapide
si prompe. Ulterior, devenim constienti ca am fost aproape de cadere, dar ne-am restabilit
echilibrul.
Principalele boli ale aparatului acustico-vestibular, provocate de diversi agenti patogeni
sau de factori de mediu sunt:
- otite (externe sau medii) - inflamatii ale conductului auditiv extern ale casei timpanului,
provocate de factori fizici, chimici, biologici;
- mastoidita - consecinta a otitei medii supurate tratate necorespunzator;
- otoscleroza - determinata de deteriorari ale labirintului osos, urmate de imobilizarea
oscioarelor urechii medii si de surditate;
- sindromul Meniere - care produce surditate si pierderi de echilibru, fiind asociat cu disfunctii
vegetative.

I.6. ANALIZATORUL MOTOR (KINESTEZIC)

1. Segmentul periferic este reprezentat de:

- corpusculi Vater-Pacini, proprioceptori situati in periost, articulatii, pericondru, ligamente si
tendoane;
- fusuri neuromusculare, situate in muschii striati;
- corpusculii Golgi, proprioceptori care se gasesc la locul de unire dintre muschi si tendon;
- terminatii nervoase libere;
Fusurile neuromusculare, proprioceptori senzitivo-motori, sunt situate printre fibrele
musculare striate (fibre extrafusale), dispuse paralel cu acestea. Sunt stimulate de intinderea
portiunii lor centrale. Fiecare fus este format din 2-10 fibre musculare striate subtiri, cu
caracter embrionar (au striatii putine), numite fibre intrafusale. Acestea sunt cuprinse intr-o
capsula conjunctiva. Fiecare fibra intrafusala are o portiune centrala, necontractila, si
extremitati contractile, care se prind de tendoane sau de fibre extrafusale. Portiunea centrala
este infasurata de dendrite ale neuronilor din ganglionii spinali dispuse spiralat (fibre
anulospiralate), prin care influxul nervos se propaga cu viteza mare.Aceste fibre sunt flancate
de terminatii nervoase mai subtiri, dispuse “ in buchet “, prin care influxul nervos circula cu
viteza mica.

8
La extremitatile contractile ajung axonii motoneuronilor gamma din coarnele anterioare
medulare, care fac sinapsa de tip placa motorie cu fibrele intrafusale. Motoneuronii gamma
primesc impulsuri de la nivelul trunchiului cerebral si al substantei reticulate. Impulsul se
transmite eferent la fusul neuromuscular determinand contractia acestuia. In consecinta,
portiunea sa centrala se intinde, ceea ce determina stimularea terminatiilor nervoase
anulospiralate si “ in buchet “. Astfel, impulsul nervos se transmite aferent spre maduva. In
concluzie, un impuls eferent spre fibrele musculare determina o stare de contractie tonica.
Fusurile neuromusculare sunt singurii receptori care nu manifesta oboseala sau obisnuinta. Ele
receptioneaza viteza si gradul de intindere al muschiului si informeaza sistemul nervos central
in vederea elaborarii raspunsului corespunzator.
Organele tendinoase Golgi sunt situate in zona de jonctiune dintre muschi si tendoane, printre
fasciculele tendinoase. Sunt formate dintr-o retea de fibre nervoase prevazute cu terminatii
butonate (dendrite ale neuronilor din ganglionii spinali).
Organele Golgi sunt stimulate de contractia musculara. Impulsurile generate de acesti
proprioceptori inhiba contractia musculara, mergand pana la incetarea acesteia. Nu prezinta
fenomenul de adaptare.

2. Segmentul intermediar este reprezentat de fibre sensitive ale nervilor spinali, de

fasciculele Goll si Burdach si spinocerebeloase anterior si posterior

3. Segmentul central se afla in zona senzitivo-motorie a lobilor frontal si parietal.

Alaturi de analizatorii vizual, cutanat si vestibular, analizatorul motor regleaza activitatea
reflexa pentru mentinerea echilibrului si coordonarea fina a miscarilor, si informeaza
permanent sistemul nervos central despre pozitia corpului in spatiu si despre gradul de
contractie a muschilor.