ANALIZATORUL VIZUAL

I.4. ANALIZATORUL VIZUAL

Cea mai mare parte a

informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz. Vederea are un rol esential
in adaptarea la mediu, in orientarea spatiala, in mentinerea echilibrului si in activitatile
specific umane.
A. Anatomie
1. Segmentul periferic este inclus in globul ocular, constituit din: invelisuri, aparatul
optic si receptorul.
Invelisurile globului ocular:
 sclerotica - tunica fibroasa, formatiune conjunctiva, alba la exterior, cu rol
protector; pe ea se insera musculature extrinseca a globului ocular; prezinta anterior
corneea transparenta, iar posterior este strabatuta de nervul optic;
 coroida - tunica vasculara, este pigmentata si vascularizata; are functii trofice,
confera interiorului globului ocular calitatea de camera obscura; din ea se constituie in
partea anterioara irisul si corpul ciliar;
 retina - tunica nervoasa, cuprinde celule fotoreceptoare.
Aparatul optic cuprinde medii transparente:

 corneea transparenta- este nevascularizata, bogat inervata prin terminatii

nervoase libere;
 umoarea apoasa- este un lichid transparent, secretat de procesele ciliare si
drenat prin sistemul venos;
 cristalinul- este o lentila biconvexa, transparenta, invelita intr-o capsula-
cristaloida; este situat in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul
suspensor, nu este vascularizat, inervat;
 corpul vitros- este un gel transparent, umple cavitatea posterioara a globului
ocular intre cristalin si retina.
Receptorul este retina, constituita din zece straturi celulare:
 stratul celulelor pigmentare - este format din celule care contin pigment
melanic; culoarea inchisa a acestui strat favorizeaza concentrarea radiatiilor luminoase
in celulele fotoreceptoare;
 stratul celulelor fotoreceptoare - este alcatuit din celule nervoase inalt
specializate, care nu se divid, numite, dupa forma lor, bastonase si conuri; bastonasele,
in numar de 125-130 milioane, reprezinta receptorii vederii nocturne si crepusculare, se
gasesc spre zona periferica a retinei, contin rodopsina, un pigment inrudit cu vitamina
A, care se gaseste stocat in membrane segmentului extern; conurile, in numar de 5-7
milioane, reprezinta receptorii vederii diurne, colorate, se gasesc la nivelul petei
galbene, exista trei tipuri de conuri, unul pentru perceperea luminii rosii, altul pentru
perceperea luminii verzi si al treilea pentru lumina galbene, contin iodopsina, care se
descompune in prezenta luminii si se resintetizeaza in prezenta vitaminei A;
 membrana limitanta externa - este o retea de prelungiri ale celulelor gliale, ce
inconjoara baza celulelor fotoreceptoare;
 stratul granular extern - cuprinde corpii neuronali si prelungirile celulelor
fotoreceptoare;
 stratul plexiform extern - reprezinta zona sinaptica dintre celulele
fotoreceptoare si neuronii bipolari;
 stratul plexiform intern - reprezinta zona sinaptica dintre neuronii bipolari si
neuronii multipolari;
 stratul granular intern - este format din corpii neuronilor bipolari;
 stratul neuronilor multipolari - cuprinde corpii neuronilor multipolari;
 stratul fibrelor optice - este alcatuit din axonii neuronilor multipolari;
 membrana limitanta interna - delimiteaza retina spre fata sa externa.

2. Segmentul intermediar este format din trei neuroni. Primii doi neuroni, senzitivi, sunt
reprezentati de neuronal bipolar (protoneuronul), respectiv de neuronal multipolar
(deutoneuronul) din retina. Axonii deutoneuronului formeaza nervul optic, chiasma
optica si tractul optic. Nucleii pretectali din mezencefal reprezinta centrii reflexului
fotomotor. Nervii optici transmit informatii din jumatatea nazala si temporala a retinei
de aceeasi parte. La nivelul chiasmei optice, fibrele din jumatatea nazala a retinei se
incruciseaza, ca urmare tractul optic, pe de o parte aduce informatii de la jumatatea
temporala a retinei de pe aceeasi parte si din jumatatea nazala a retinei din partea
opusa. Fibrele tractului optic fac sinapsa cu cel de-al treilea neuron al caii optice in corpii
geniculati laterali din metatalamus.
3. Segmentul central este situate in lobul occipital, de o parte si de alta a scizurii
calcarine. Distrugerea acestuia determina orbirea.

B. Fiziologia analizatorului vizual

Analizatorul vizual permite recunoasterea formei, marimii, culorii, luminozitatii, miscarii
obiectelor si aprecierea distantelor. In corelatie cu analizatorii acustic, vestibular,
kinestezic, realizeaza orientarea in spatiu si mentinerea echilibrului. Proiectarea imaginii
pe retina se datoreaza aparatului optic care, prin procese de refractie, adaptare la
intensitatea luminii si acomodare la distanta, asigura focalizarea razelor de lumina la 24
mm inapoia cristalinului, pe directia axului optic, pe pata galbena. Imaginea formata
este reala, mai mica si rasturnata.
Procesul vederii este descris in mai multe faze, care se desfasoara concomitent:
1. Reflexul de convergenta - consta in miscarea concomitenta a celor doi ochi,
avand ca urmare modificarea pozitiei axelor optice si reperarea corecta a obiectelor in
spatiu, indifferent de distanta pana la obiect si de pozitia acestuia. Campurile vizuale ale
celor doi ochi se suprapun partial. Zona de suprapunere formeaza campul de vedere
binoculara. Prin analiza corticala si diferentierea impulsurilor de vedere monoculara si
binoculara, la care se adauga impulsurile proprioceptive de la muschii extrinseci in
timpul reflexelor de convergenta, se asigura aprecierea distantelor fata de obiecte.
Fiecare ochi vede obiectul sub un unghi diferit, generand vederea stereoscopica, in
relief.
2. Adaptarea la intensitatea luminii se realizeaza prin doua categorii de procese:
- reactia pupilara - irisul regleaza reflex cantitatea de lumina proiectata pe retina.
Stimulul este lumina, receptorul este retina, caile aferente sunt somatice, iar caile
eferente sunt vegetative, simpatice si parasimpatice;
- adaptarea fotochimica - la proiectarea luminii pe retina, pigmentii fotosensibili scad
cantitativ, fiind descompusi in cantitate direct proportionala cu intensitatea acesteia. La
trecerea de la lumina la intuneric, adaptarea dureaza 30-40 de minute, timp in care se
resintetizeaza pigmentii si scade pragul de excitabilitate a celulelor fotoreceptoare. La
intuneric creste cantitatea de pigmenti depozitata, ceea ce are ca urmare scaderea
pragului de excitabilitate a celulelor receptoare. Adaptarea la trecerea de la intuneric la
lumina se petrece mai rapid, 3-4 minute.
3. Acomodarea la distanta - este realizata relex prin actiunea muschilor circulari si
radiari ai corpului ciliar, care maresc sau micsoreaza convexitatea fetei anterioare a
cristalinului. Aceste procese duc la modificarea unghiurilor de refractie a razelor
luminoase. Atunci cand muschiul ciliar circular este relaxat, ligamentul suspensor,
mentine cristalinul aplatizat, realizandu-se adaptarea pentru vederea la distanta. La
contractia muschilor circulari, determinata de parasimpatic, ligamentul suspensor se
relaxeaza, cristalinul se bombeaza, favorizand vederea obiectelor apropiate.
4. Stimularea retinei - consta in excitarea receptorilor retinieni de catre radiatiile
luminoase:
- lumina strabate celulele retiniene pana la stratul pigmentar si este absorbita de
pigmentii fotosensibili din celulele cu bastonase si conuri;
- scindarea pigmentior fotosensibili sub influenta luminii, in retinol si opsina, cu
eliberare de energie; aceste procese determina cresterea permeabilitatii membranei
celulelor receptoare pentru sodiu si aparitia potentialului de receptor;
- transformarea potentialului de receptor in potential de actiune, care este condus sub
forma de influx nervos modulat de catre celulele bipolare;
- refacerea pigmentilor, proces de sinteza in care un rol important il detine vitamina A;
Defectele vederii - spre deosebire de ochiul normal (emetrop), la ochii cu deficiente
(ametropi) formarea imaginii nu se poate realiza pe pata galbena. Ametropia se
datoreaza mai multor factori:
1. modificarea lungimii axei ochiului sau variatia indicelui de refractie:
1. ax mai lung sau refractie excesiva, cu formarea imaginii clare inaintea
retinei, in cazul miopiei;
2. ax mai scurt sau refractie slaba, cu formarea imaginii clare inapoia retinei,
in cazul hipermetropiei;
2. scaderea elasticitatii cristalinului si a contractilitatii muschilor ciliari, care reduc
limitele de acomodare; afectiunea se numeste presbitism si este caracteristica
persoanelor varstnice;
3. deformari ale corneei si/ sau ale cristalinului; afectiunea poarta numele
de astigmatism si se corecteaza cu lentile cilindrice;
4. absenta partiala sau totala a pigmentilor fotosensibili din celulele cu conuri
determina perturbari in perceperea culorilor (daltonism).