«SISTEMUL LIMBIC»

Este format din:

• Gyrus cingulate;
• Septul pelucid;
• Nucleul septal;
• Hipotalamus;
• Bulbul olfactiv;
• Corpii mamilari;
• Hipocampus;
• Corpul calos;
• Fornicele;
• Nucleul talamic anterior;
• Nucleul amigdaloid;
• Gyrus parahipocampal
 De-a lungul timpului acest sistem complex a fost
cunoscut ca rhinencefal sau creier olfactiv. Este cea
mai veche portiune. Denumirea actuala isi are
justificarea in faptul ca ocupa regiunea infero-
interna a emisferei cerebrale. Conexiunile lui, in
special cele cu hipotalamusul, au rol fundamental
in formarea instinctelor fundamentale.
Formatiunea hipocampala si nucleul amigdalian
reprezinta centrii functionali cheie ai sistemului
limbic.
 Sistemul limbic isi exercita functia directa asupra:
• Comportamentului;
• Contribuie la formarea Memoriei;
• Afectivitatii si emotiilor;
• Vietii instinctive;
• Interpretarii activitatii viscerelor;
• Instinctul alimentar, sexual si de aparare;
• Determină starea de spirit;
• Filtrează evenimentele externe prin intermediul stărilor interne (creează coloratura emoțională);
• Etichetează evenimentele în funcție de importanța lor pentru lumea noastră interioară;
• Stochează amintirile cu încărcătură mare emoțională (adică în stările excedentare);
• Controlează motivația;
• Controlează apetitul și ciclurile somnului;
• Susține crearea legăturilor interumane;
• Procesează în mod direct simțul olfactiv;
• Reprezintă centrul suprem de reglare a activităţii SNV şi a hipofizei;
 Problemele sistemului limbic profund sunt:
• Stări sufletești schimbătoare, irascibilitate, depresie
clinică;
• Gândire negativă cu frecvență și intensitate crescute;
• Percepția negativă a evenimentelor;
• Motivație scăzută;
• Aflux de emoții negative;
• Dereglări ale apetitului și somnului;
• Răspuns sexual prea intens sau prea scăzut;
• Izolare socială.
 Datorita multiplelor sale
functii, sistemului limbic i
se descriu 3 componente:
 Lobus olfactorius – cu rol in olfactie, cuprinzind bulbul olfactiv,
tractul olfactiv (bandeleta Giacomini), striurile olfactive si substanta cenusie
a spatiului perforat anterior.
Bulbul si bandeleta Giacomini se afla in santul orbitar intern. Bulbul este
format din celule nervoase, numite celule mitrale, a caror dendrite fac sinapsa
cu fibrele nervului olfactiv, iar axonii formeaza bandeleta olfactiva, care se
imparte in 3 striuri olfactive:
- Externa, ce merge spre uncusul hipocampului;
- Mijlocie, ce merge spre spatiul perforat anterior;
- Interna, ce merge spre aria septala.
Spatiul perforat anterior are substanta cenusie perforate si 2 formatiuni –
piramida si trigonul olfactiv si se delimiteaza:
- Antero-extern de stria olfactiva externa;
- Antero-intern de stria olfactiva interna;
- Postero-intern de tractul optic;
- Postero –extern de uncusul hipocampului.
 Tractul olfactiv porneste de la
bulbul olfactiv si se indreapta
caudal spre substanta perforata
anterioara. Se termina prin
tuberculul olfactiv. Extremitatea
lui caudala se divide in 3
fascicule. Fasciculul cel mai
lateral merge la nucleul
amigdalian si la cortexul
prepiriform, iar cel mai median
ajunge pina la aria paraolfactorie
si la girusul subcalos.
Lobus limbicus (formatiunile limbice) – impreuna cu ariile aditionale,
formeaza segmentul neolfactiv al rhinencefalului, si are functii proprii.
Este reprezentat de 3 arcuri concentrice, care din exterior spre interior
sunt:
- Marea circumvolutie limbica a lui Broca, care este formata de lobul
piriform si girus fornicatus;
Lobul piriform se afla pe fata infero-interna a lobului temporal si este
alcatuit din aria prepiriforma sau uncus hipocampic, aria entorinala si aria
preamigdaliana.
Girus fornicatus este format din 2 girusuri: girus parahipocampic (in
partea inferioara) si girus anguli sau girus cinguli (in partea superioara).
- Arcul marginal extern al lui Zuckerkandl este format din cornul lui
Ammon (hipocampusul propriu-zis), fimbria(corpul bordat) si
fornixul(trigonul cerebral);
 Cornul lui Ammon – o formatiune de forma unui burelet conic, arcuat,
cu concavitate antero-interna si formeaza planseul cornului temporal al
ventriculului lateral). Intervine in formarea unor reflexe conditionate, in
motivare, joaca un rol insemnat in performantele de memorie recenta si
este un sistem de reglare al centrilor hipotalamici implicati in raspunsurile
emotionale. Are numeroase conexiuni cu celalalt corn de partea opusa, cu
hipotalamusul, cu talamusul, cu neocortexul orbito-frontal si cu
formatiunea reticulara din trunchiul cerebral. Conexiunile cu hipotalamusul
formeaza circuitul lui Papez, care reprezinta «circuitul anatomic al
emotiei» pleaca de la nucleii mamilari prin fasciculul mamilo-talamic la
nucleii anteriori ai talamusului, apoi prin girusul cingular spre scoarta
cornului lui Ammon, de unde returul circuitului se realizeaza prin fimbria,
stilpul posterior, corpul si stilpul anterior al fornixului, la nucleul mamilar.
O parte majora a circuitului lui Papez este fornixul, care conecteaza
formatiunea hipocampica cu hipotalamusul.
 Fimbria – o banda alba, plata, situata de-a lungul marginii interne,
concave, a cornului lui Ammon. Ambele se continua cu stilpul posterior
al fornixului.
- Arcul marginal intern al lui Zuckerkandl se afla intre concavitatea
precedentului. Este format din girusul supra-calos si girusul dentatus.

Girusul supra-calos - reprezentat de indusium griseum parcurs de

nervii lui Lancisi, care in partea posterioara, prin fasciile cinereea se
continua cu girus dentatus.
Girusul dentatus(corpul gudronat) – se afla pe marginea interna a
corpului bordant) si apoi prin bandeleta lui Giacomini spre uncus
hipocampic. Anterior indusium griseum cu nervii lui Lancisi se
continua prin pedunculul corpului calos cu bandeleta diagonala tot la
uncusul hipocampic.
 Ariile aditionale sunt formate din aria septala, complexul nuclear
amigdalian, cortexul orbito-insulo-temporal si formatiunile comisurale.
Aria septala – se afla pe fata interna a emisferului erebral, cu alte sefmente, ca
hipotalamusul, epitalamusul, formatiunea reticulara a trunchiului cerebral si cortexul
orbito-frontal.
Complexul nuclear amigdalian – se afla in profunzimea ariei premagdaliene si a
uncusului hipocampic. Este format din mai multe grupe nucleare. Este o structura
limbica mixta: corticala(nucleul bazal,corticomedial) si subcorticala(restul nucleilor).
Are conexiuni cu stria olfactiva externa, cu hipotalamusul si cu alte structuri nervoase.
Cortexul orbito-insulo-temporal, cuprinde:
- Aria orbitara din partile posterioare ale circumvolutiilor orbitare interne, mijlocii si
externe;
- Aria insulara, ce se afla in fundul scizurii lui Sylvius;
- Aria temporala.
 Formatiunile comisurale
sunt:
- Comisura alba anterioara,
ce conecteaza nucleii
amigdalieni intre ei;
- Comisura
interammoniena, formata din
fibrele transversale ale
fornixului – lira lui David.
 Prin urmare numai bulbul olfactiv, tractul
olfactiv, tuberculul olfactiv, cortexul piriform si
nucleii cortico-amigdalieni primesc impulsuri
olfactive. Multe alte formatiuni corticale si
subcorticale sint insa implicate in functionarea
sistemului limbic sau ''creierului emotional''. Avind
in vedere ca raspunsurile emotionale impreuna cu
manifestarile lor viscero-vegetative sint foarte
importante pentru conservarea individului si a
speciei, unii autori au numit aceasta regiune ''creier
vital''.
Ea este inconjurata de scoarta limbica, compusa
dintr-un inel format din zona orbito-frontala, din
gyrus cinguli, din gyrus hippocampis, aria piriforma
si uncusul.
.
 Hipocampul si complexul
amigdalian sint in
conexiune cu corpii
mamilari, care, la rindul lor,
au conexiuni, prin tractul
mamilo-talamic si prin
nucleul anterior al
talamusului, cu girusul
cingular.
Rhinencefalul si sistemul limbic
nu se suprapun structural,
conexional si functional.
Rhinencefalul cuprinde parti
corticale (arhi-, paleo- si
neocorticale), dar si nuclei
subcorticali, cu functii olfactive
senzoriale si reflexe care se
intrica cu structurile si functiile
sistemului limbic, implicand
olfactia in comportamentul
emotional.
 Sistemul limbic primeste informatii
olfactive, dar este un complex
corticosubcortical mai extins structural
si functional, fiind preponderant
implicat in functiile comportamentale
emotionale, gnozice, motivationale,
vegetative, endocrine si uneori chiar
motorii. Cercetatorii cred ca in timp
odata cu dezvoltarea conceptul sau vag
si sumar va fi abandonat odata cu
acumularea unor noi informatii.
Datorita conexiunilor cu hipotalamusul,
atit el cit si lobul prefrontal si
hipotalamusul sunt implicate in
mecanismul memoriei.
 Mirosurile ajung direct in hipotalamus, intrucat acest organ este responsabil pentru
reglarea multor functii in organism: temperatura, setea, nivelul de zahar din sange,
cresterea, somnul, veghea, dorinta sexuala si unele emotii cum ar fi mania si
fericirea. Sa mirosi ceva anume inseamna sa transmiti un mesaj imediat “creierului
din creier” si, de acolo, in intreg organismul. In acelasi timp, mesajul unui miros
merge la sistemul limbic al creierului - care proceseaza emotiile - si spre hipocamp..
 De aceea, mirosurile
ne readuc amintiri din
trecut atat de proaspete
– miresmele de flori si
parfumuri care
declanseaza acel
sentiment de deja-vu.