Sistemul Limbic

 În latină limbus înseamnă graniţă.

Termenul de sistem limbic a fost introdus prima
dată în 1878 de Paul Broca, referindu-se
 la părţile cele mai vechi ale creierului din
punct de vedere al evoluţiei
 situate în partea medială a cortexului cerebral
 structurile din vecinătatea regiunilor bazale
ale creierului
 cunoscute sub numele de „marele lob limbic”.
 Ulterior au fost introduse în sistemul limbic
structurile neuronale care
controlează comportamentul emoţional şi
motivaţiile
precum şi rolul important în memorie.

 El este format din structurile derivate

 din diencefal (cum este hipotalamusul) cât şi
 structuri derivate din telencefal.
Este format din structuri corticale ca un
inel care înconjoară corpul calos şi
joncţiunea trunchi cerebral-diencefal si din
structuri subcorticale.
 Structurile corticale ale sistemului
limbic sunt:
 la nivelul lobului frontal faţa ventrală a
acestuia care conţine aria orbitofrontală
din girusul orbitofrontal medial
 girusul subcalosal – situat sub corpul
calos
 girusul paraterminal – situat sub corpul
calos
 Structurile corticale ale sistemului
limbic sunt:
 girusul cingular – deasupra corpului calos pe
faţa medială a lobului frontal, parietal şi occipital
 girusul parahipocampic – care este situat pe
faţa medială a lobului temporal.
 uncus – faţa medială a lobului temporal care se
vede la suprafaţă. În interior corespunde cu
amigdala posterioră şi hipocampul anterior
 cortexul insular
 Girusului parahipocampal
Girusul parahipocampal cuprinde
 cortexul parahipocampal,
 cortexul entorial,
 piriform, etc.
Părţile anterioare şi mediale a le girusului
parahipocampal cuprind
 cortexul entorinal şi
 cortexul piriform şi periamigdalian.
 În cortexul piriform şi periamgdalian se află aria
olfactivă primară
 iar în cortexul entorinal este locul care asociază
cortexul cu formaţia hipocampală
 Cortexul entorinal corespunde feţei
mediale a lobului temporal între cortexul
parahipocampal posterior şi cortexul
olfactiv primar în polul anterior lobul
temporal faţa medială.
Cortexul girusului parahipocampal se
continuă superior pe faţa medială a lobului
temporal
printr-o zonă de tranziţie (subiculum)
cu giruşii dentat şi hipocampal din formaţia
hipocampală
 structură care este invaginată în cornul temporal al
ventriculului lateral pe peretele medial al acestuia.
 Filogenetic formaţiunea hipocampală cu
structură din trei straturi corticale este
considerată cea mai veche parte a
creierului = arhicortex (cortexul original,
primul) ca şi al cortexului piriform al ariei
olfactive primare = paleocortexul.
 Formaţia hipocampală are trei
componente:

 subiculum (care înseamnă suport, în

latină) la nivelul lui găsim cortex de
tranziţie între cortexul cu 6 straturi şi cel
cu 3 straturi (din girusul dentat şi girusul
hipocampal)
 girusul dentat
 girusul hipocampal
 Formaţia hipocampală

Este formată prin îndoirea lobului temporal în

fisura hipocampală ceea ce duce la
aspect de S în secţiunile transversale coronare
sau „cal de mare” sau „cornul lui Ammon”.
 Formaţia hipocampală

Cortexul hipocampal are trei straturi:

 stratul molecular
 stratul celulelor piramidale sau granulare
 stratul celulelor polimorfe
 Formaţia hipocampală

 Prin subiculum (regiunea de trecere dintre

girusul parahipocampal şi hipocamp) vin
din cortexul entorinal informaţii.

 Axonii din cortexul entorinal intră în

hipocamp şi ajung la stratul II (stratul
celulelor granulare) din girusul dentat
(sinapsa 1).
 Formaţia hipocampală

 Hipocampul are mai multe sectoare

diferite de celule piramidale numerotate
de la CA1 (cornul lui Ammon) la CA4.

 Axonii din girusul dentat merg la celulele

piramidale CA3 din hipocamp (sinapsa 2).
 Formaţia hipocampală

 Axonii din celulele piramidal CA3 părăsesc

hipocampul prin fornix (arc) către
diencefal şi nucleii septali terminându-se
în corpii mamilari hipocampali.

 Aceşti axoni dau colateralele Schaffer

către celulele piramidale CA1 (sinapsa 3).
 Formaţia hipocampală

 Axonii celulelor piramidale CA1 pleacă prin fornix

la fel ca şi cei din CA3 dar la rându-le dau
colaterale către subiculum (sinapsa 4).

 Axonii celulelor piramidale din subiculum pleacă

şi ei prin fornix dar dau şi colaterale înapoi către
cortexul entorial (sinapsa 5) completând astfel
ansa, adică ajungând la locul de unde a plecat
primul impuls către formaţiunea hipocampală.
 Formaţia hipocampală

 Această cale hipocampală arată o

 activitate foarte intensă şi îndelungă care
implică plasticitate sinaptică numită
potenţare pe termen lung şi
 permite sinapselor din această formaţiune
hipocampală să aibă o funcţie asociativă
similară regulii lui Hebb referitoare la învăţare
şi care afirmă că atunci când un axon al unei
celule acţionează pe o altă celulă intens şi
repetat are ca efect creşterea activităţii în
celula neuronală stimulată.
 Formaţia hipocampală

 Formaţiunea hipocampală ar fi ca o reţea

neuronală care funcţionează reverberant.
 Formaţia hipocampală

În ceea ce priveşte legătura cu exteriorul a

formaţiunii hipocampale ne referim la intrări:
 cortexul entorinal din girusul parahipocampal
este sursa principală de intrări; şi din
 amigdală
Cortexul entorinal la rându-i primeşte multiple
informaţii de la toate cortexurile asociative
(frontale, parieto-occipitale, temporali) care
trimit informaţii din toate modalităţile senzitive,
senzoriale, motorii cu scopul de a fi stocate.
 Formaţia hipocampală

 Cel mai probabil structurile din lobul

temporal medial nu stochează în el însuşi
ci activează sistemul reverberant şi retrimit
înapoi către structurile corticale de
asociere prin subiculum şi cortexul
entorinal prin care au venit informaţiile
pentru stocare.
 Formaţia hipocampală

 Nu sunt cunoscute mecanismele prin care

sunt influenţate stocarea, consolidarea şi
evocarea amintirilor.

 Este posibil ca hipocampul să facă un fel

de recapitulare continuă a informaţiei
până la stocarea permanentă.
 Formaţia hipocampală

 A doua mare ieşire din formaţia

hipocampală se realizează prin fornix care
duce informaţiile hipocampale către
-structuriile diencefalice şi
-nucleii septali
-el terminându-se la nivelul corpilor
mamilari.
 Formaţia hipocampală

Axonii prin fornix ajung în trei mari regiuni

distincte:

 Cei mai mulţi ajung la nucleii mamilari

 Nucleii septali – un număr mai mic
 Nucleii talamici anteriori – puţine fibre.
 Formaţia hipocampală

 Dar prin fornix vin în sens de intrare în

formaţiunea hipocampală
-fibre nervoase care conţin acetilcolină
şi GABA
-având rol stimulant şi inhibitor în
funcţionarea mnezică.
 Circuitul lui Papez
A fost descris în 1937 cu rol mnezic, în
prezent având mai mult valoare istorică.

Acesta pleacă de la formaţia hipocampală

către fornix adică în special din
subiculum.
 Circuitul lui Papez
Prin fornix axonii ajung la corpii mamilari de
unde prin tractul mamilo talamic ajung la
nucleii talamici anteriori.
Din nucleii talamici anteriori axonii ajung la
girusul cingulat, de unde axonii merg la
aria entorinală şi de aici la subiculum
închizându-se astfel ansa circuitului lui
Papez.
 Alte arii corticale limbice
 Sunt situate la nivelul girusului
cingulat deasupra corpului calos
şi care se termină anterior şi inferior sub
corpul calos cu aria subcalosală şi
girusul paraterminal.
 Acestea -primesc informaţii din neuronul
olfactiv din cortexul olfactiv primar
-pe care le trimit la formaţia
hipocampală prin girusul hipocampal.
 Nervul cranial I = nervul
olfactiv
 În mucoasa nazală se află o regiune
distinctă numită regiunea olfactivă şi
care conţine celule senzoriale olfactive
 În mucoasa nazală se află celulele
senzoriale olfactive
 Derivatedin ectoderm
 Funcţionează cu un neuron bipolar
 Nervul cranial I = nervul
olfactiv

Celulele olfactive trimit axonii

 – grupate în 10-20 filete olfactive
 – prin mai multe găuri din osul etmoid
 – în interiorul creierului
 la celulele mitrale din bulbul olfactiv
 Nervul cranial I = nervul
olfactiv
 Celulele mitrale sunt situate în bulbii olfactivi
 Din celulele mitrale ai bulbilor olfactivi, axonii sunt trimişi
prin tractul olfactiv spre posterior pe faţa interioară
către creierul olfactiv (Rinencefal )

 Tractul olfactiv se ramifică în- stria olfactivă laterală

-şi stria olfactivă medială.
 Stria olfactivă laterală merge anterior de spaţiul perforat
anterior către:
-cortexul piriform
-cortexul entorinal
-tuberculul olfactiv
-nucleii amigdalieni
 Nervul cranial I = nervul
olfactiv
Stria olfactivă medială merge în girusul
paraterminal

Calea olfactivă are următoarele

caracteristici:
 are doar 2 neuroni
 se proiectează ocolind talamusul
 se proiectează în partea cea mai veche a
cortexului cerebral (arhicortexul)
 Structuri subcorticale limbice
Alte structuri cu rol în sistemul limbic sunt:
 Amigdala.
 Diencefal:
hipotalamusul
talamusul cu nucleii anteriori în special
nucleii habenulari din epitalamus.
 Structuri din ganglionii bazali
 Nucleii septali
 Structuri din trunchiul cerebral.
 AMIGDALA
Este
 formată dintr-un grup nuclear
 structură subcorticală limbică
 situată în interiorul lobului temporal în
partea medială şi superioară a acestuia.
 La suprafaţa cortexului cerebral temporal
corespunzător amigdalei se găseşte regiunea
olfactivă a cortexului piriform care are cele mai
multe conexiuni.
 Amigdala este conectată de cele mai multe ori
în sens bidirecţional cu alte structuri
cerebrale.
 Acestea pot fi grupate în:
 conexiuni cu arii corticale
 conexiuni cu structuri subcorticale
 conexiuni olfactive.
Amigdala are trei mari categorii de nuclei:
 nucleiii corticomediali – la nivelul cărora se
termină una dintre diviziunile importante ale
tractului olfactiv, au rol important în
integrarea stimulilor olfactivi la nivelul
sistemului limbic
 nuclei bazolaterali – cu roluri importante
comportamentale fără legătură cu stimulii
olfactivi
 nucleul central – cel mai mic, conectat cu
hipotalamusul şi trunchiul cerebral.
 Amigdala are rol de a realiza conexiunea
emoţională la alţi stimuli percepuţi de
ariile corticale asociative, realizând ataşare
de semnificaţie emoţională de coloratură
emoţională.
La stimularea amigdalei întâlnim efecte similare
stimulării hipotalamusului şi anume:
 efecte vegetative autonome fie de tip
simpatic fie parasimpatic
 efecte endocrine
 diverse tipuri de mişcări involuntare (asociate
cu mirosirea/gustatul sau înghiţitul
alimentelor/mişcarea capului)
 stări emoţionale corespunzătoare
- tiparului comportamental de frică, furie,
reacţie de evitare, pedeapsă, durere puternică la
stimularea unor nuclei
-pe când alţi nuclei stimulaţi determină reacţie
de recompensă şi plăcere
dar primul tipar emoţional este dominant
la nivelul amigdalei.
 Tiparul de reacţii emoţionale de tip
recompensă şi plăcere este asociat cu
stimularea zonelor septale în special.
S-a observat că la maimuţa experimental lezată
bilateral amigdala şi structurile temporale
adiacente s-a obţinut modificări
comportamentale cunoscute sub numele de
sindromul Kluver-Bucy în care animalul:
 nu se teme de nimic
 uită foarte repede
 este foarte curios în continuu şi faţă de orice
 introduce în gură diverse obiecte
 dezinhibiţie sexuală cu încercări de copulare
oriunde şi cu oricine inclusiv cu animale din alte
specii.
 În patologie epilepsia cu implicarea
amigdalei este însoţită de emoţii precum
frica şi panica.
 ARIA SEPTALĂ
 Este structură subcorticală limbică.

 Este zona situată

-sub corpul calos şi
-anterior de fornix.

 La animale au rol olfactiv foarte important

 şi cu un rol similar olfactiv la om dar ceva mai

puţin important.
 ARIA SEPTALĂ
 În partea anterioară a zonei septale se
află nucleul accumbens bogat în
neuroni dopaminergici şi care stimulaţi
determină senzaţie de plăcere.
 Sunt consideraţi implicaţi în dezvoltarea
diverselor dependenţe (de substanţe cum
ar fi opioidele, alcoolul sau alte
dependenţe).