USAMVB ”REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE BIOINGINERIA RESURSELOR ANIMALIERE

PROGRAM DE STUDII MASTER -ANIMALE DE COMPANIE ȘI AGREMENT

REFERAT
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI
NERVOS PERIFERIC

Disciplina: Anatomia și Fiziologia animalelor de companie și agrement

STUDENT:

SIPOȘ GABRIEL-ANUL I ACA

 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI
NERVOS PERIFERIC

Sistemul nervos periferic este alcătuit din:

 Nervii cranieni
 Nervii spinali
 Sistemul nervos autonom
NERVII CRANIENI
Cele 12 perechi de nervi cranieni își au originea în creier și părăsesc cutia craniană prin
orificii anatomice dedicate. Din punct de vedere funcțional sunt clasificați în:
 Nervi motori
 Nervi senzitivi
 Nervi mixti
Nervii cranieni fac parte din sistemul nervos periferic şi sunt în număr de 12 perechi.

Se deosebesc de nervii spinali prin aceea că au o dispoziţie metametrică şi nu au două rădăcini

(dorsală şi ventrală).

Clasificarea nervilor cranieni

Nervii I, II şi VIII sunt senzoriali, conducând excitaţii olfactive (I), optice (II) şi statoacustice
(VIII).

Nervii III, IV, VI, XI, XII sunt motori.

Nervii V, VII, IX, Xsunt nervi mixti.

Nervii III, VII, IX, X au în structura lor şi fibre parasimpatice preganglionare, cu originea în
nucleii vegetative (parasimpatici) ai trunchiului cerebral.
Perechile de nervi cranieni

Perechea I de nervi cranieni–nervii olfactivi– au originea în celulele bipolare din mucoasa

olfactivă. Sunt nervi senzoriali, care conduc informaţiile legate de miros.

Perechea a II-a de nervi cranieni–nervii optici– sunt compuşi din axonii celulelor multipolare
din retină, care formează nervul optic. Sunt nervi senzoriali.

Perechea a III-a de nervi cranieni–nervi oculomotori– sunt nervi motori, care au şi fibre
parasimpatice. Originea reală a fibrelor motorii se află în nucleul motor al oculomotorului din
mezencefal, iar pentru fibrele parasimpatice, în nucleul accesor al nervului III, tot din
mezencefal. Originea aparentă se află în spaţiul dintre pedunculii cerebrali. Fibrele motorii merg
la muşchii drepţi intern, superior şi inferior şi la oblicul inferior ai globului ocular, precum şi la
muşchiul ridicător al pleoapei: fibrele parasimpatice ajung la muşchiul sfincter al irisului şi la
fibrele circulare ale muşchiului ciliar.

Perechea a IV-a de nervi cranieni–nervii trohleari– sunt nervi motori. Au originea reală în
nucleul nervului, situat tot în mezencefal. Originea aparentă este pe faţa posterioară a trunchiului
cerebral, sub lama cvadrigemina. Fibrele inervează muşchiul oblic superior.

Perechea a V-a de nervi cranieni–nervii trigemeni– sunt nervi micşti. Originea reală a fibrelor
senzitive se găseşte în ganglionul trigerminal, situat pe traseul nervului. Acesta conţine
protoneuronul. Deutoneuronul fibrelor senzitive se află în nucleii trigerminali din trunchiul
cerebral. Fibrele motorii au originea reală în nucleul motor al trigemenului din punte. Originea
aparentă se află pe partea posterioară a punţii. Fibrele senzitive se distribuie la pielea feţei, iar
cele motorii inervează muşchii masticatori. Din cele trei ramuri principale ale sale, cele oftalmică
şi maxilară sunt senzitive, iar cea mandibulară este mixtă.

Perechea a VI-a de nervi cranieni–nervii abducens– sunt nervi motori. Au originea reală în
nucleul motor al nervului abducens din punte: originea aparentă se află în şanţul bulbo-pontin.
Fibrele inervează muşchiul drept extern al globului ocular.
Perechea a VII-a de nervi cranieni – nervii faciali– sunt nervi micşti care au şi fibre
parasimpatice. Fibrele motorii au originea reală în nucleul motor din punte. Fibrele gustative ale
nervului facial au originea în ganglionul geniculat de pe traiectul nervului, unde se găseşte
protoneuronul: deutoneuronul se află în nucleul solitar din bulb.

Fibrele parasimpatic provin din doi nuclei: nucleul lacrimal şi nucleul salivator superior, ambii
găsindu-se în punte. Originea aparentă se găseşte în şanţul bulbo-pontin. Fibrele motorii
inervează muşchii mimicii. Fibrele senzoriale culeg excitaţii gustative de la corpul limbii. Fibrele
parasimpatice inervează glandele lacrimale, submandibulare şi sublinguale.

Perechea a VIII-a de nervi cranieni–nervii vestibulocohleari– sunt nervi senzoriali şi sunt

formaţi dintr-o componentă vestibulară, care are pe traseu ganglionul lui Scarpa, şi o
componentă cohleară, care are pe traiect ganglionul lui Corti. Ramura cohleară se îndreaptă spre
nucleii cohleari din punte, iar cea vestibulară, spre nucleii vestibulari din bulb.

Perechea a IX-a de nervi cranieni – nervii glosofaringieni – sunt nervi micşti, care au şi fibre
parasimpatice. Originea reală a fibrelor motorii se găseşte în nucleul ambiguu din bulb. Fibrele
senzoriale (gustative) au primul neuron în ganglionul de pe traiectul nervului, iar deutoneuronul,
în nucleul solitar din bulb. Fibrele parasimpatice provin din nucleul salivator inferior din bulb.
Originea aparentă se găseşte în şanţul retroolivar. Fibrele motorii se distribuie muşchilor
faringelui. Fibrele senzoriale culeg excitaţii gustative de la rădăcina limbii. Fibrele parasimpatice
ajung la glandele parotide.

Perechea a X-a de nervi cranieni – nervii vagi sau pneumogastrici– sunt nervi micşti care au
şi fibre parasimpatice. Originea reală a fibrelor motorii se află în nucleul ambiguu. Fibrele
senzoriale au primul neuron în ganglionii de pe traiectul nervului, deutoneuronul aflându-se în
nucleul solitar din bulb. Fibrele parasimpatice provin din nucleul dorsal al nervului vag. Originea
aparentă se află în şanţul retro-olivar. Fibrele motorii inervează musculatura laringelui şi
faringelui. Fibrele senzoriale culeg sensibilitatea gustativă de la baza rădăcinii limbii. Fibrele
parasimpatice se distribuie organelor din torace şi abdomen.
Perechea a XI-a de nervi cranieni – nervii accesorii sau spinali – sunt nervi motori. Sunt
formaţi din două rădăcini: una bulbară, cu originea în nucleul ambiguu, şi una spinală, cu
originea în cornul anterior al măduvei cervicale. Distribuţie: prin ramura internă care pătrunde în
nervii vagi, fibrele ajung la muşchii laringelui, iar prin ramura externă ajung la muşchii
sternocleidomastoidian şi trapez.

Perechea a XII-a de nervi cranieni–nervii hipogloşi– sunt nervi motori. Au originea reală în
nucleul motor al nervului situat în bulb. Originea aparentă se găseşte în şanţul preolivar.
Inervează musculatura limbii.

NERVII SPINALI
Nervii spinali au originea reală în măduva spinării,părăsind canalul vertebral la nivelul
găurilor intervertebrale sau vertebrale laterale. Fiecare nerv spinal prezintă două rădăcini: o
rădăcină dorsală și o rădăcină ventrală. Originea aparentă a rădăcinii dorsale se află la nivelul
șanțului lateral dorsal al măduvei spinării, iar a rădăcinii ventrale în șanțul lateral ventral.

Rădăcina dorsală este alcătuită din filete mai groase şi mai puţine, senzitive şi
parasimpatice, pe traiect prezentând un ganglion spinal, iar rădăcina ventrală conţine filete
motoare mai subţiri şi mai numeroase

Rădăcinile nervului spinal perforează meningele măduvei spinării şi se unesc într-un

trunchi comun, care părăseşte canalul vertebral prin gaura intervertebrală sau ventrală laterală ca
apoi să se bifurce într-o ramură dorsală şi o ramură ventrală . Pe traiect din trunchiul nervului
spinal se vor desprinde: ramura meningianăcare reintră în canalul vertebral şi emite ramuri
pentru plexul meningean a cărui filete se distribuie meningelui şi vaselor sanguine din canalul
vertebral; ramuri comunicante albe mielinice şi cenuşii amielinice care leagă nervul spinal de
lanţul ganglionar simpatic paravertebral.

Nervii spinali au o dispoziţie segmentară, metamerică şi sunt perpendiculari pe măduva

spinării, cu excepţia celor sacro-caudali care sunt oblici latero-caudal formând în jurul conului
terminal al măduvei spinării aşa numita coadă de cal.

În funcţie de regiunea corporală şi de specie, numărul perechilor de nervi spinali diferă.

 Fiecare nerv spinal se bifurcă într-o ramură dorsală şio ramură ventrală. Din ramura
dorsală a nervului spinal C1se detaşează nervul suboccipital, din C2 nervul occipital mare. Din
ramura ventrală a nervului spinal C2 se desprinde nervul auricular mare şi nervul transvers al
gâtului. Restul ramurilor nervilor spinali cervicali se întreţes formând plexuri nervoase.
Ramurile ventrale ale nervilor spinali C5-C7 alcătuiesc nervul frenic şi alături de ramurile
ventrale ale nervilor C8 şi Th1-Th2 participă la formarea plexului brahial.

PLEXUL BRAHIAL Plexul brahial se formează din întreţeserea ramurilor ventrale ale
nervilor spinali cervicali VI,VII,VIII şi toracali I şi II. Din plexul brachial se desprind:

• nervul dorsal al spetei;

• nervul subclavicular;
• nervul suprascapular;
• nervii subscapulari;
• nervul musculocutanat;
• nervul axilar;
• nervii pectorali craniali;
• nervul toracic lung;
• nervul toracodorsal;
• nervul toracic lateral;
• nervii pectorali caudali;
• nervul radial;
• nervul median;
• nervul ulnar.
NERVII TORACICI • Fiecare nerv toracic emite o ramură dorsală şi o ramură ventrală.
• Ramura dorsală se bifurcă într-o ramură medială pentru musculatura spinării şi o ramură
laterală cutanată, care emite o ramură cutanată laterală şi o ramură cutanată medială prin care
este inervată pielea trunchiului până la linia care uneşte tuberozitatea spinei scapulare cu rotula. •
Ramura ventrală sau nerv intercostal se direcţionează de-a lungul marginii caudale a coastei
corespondente, trece printre muşchii intercostali intern şi extern, apoi se plasează între muşchiul
intercostal intern şi fascia endotoracică acompaniat de artera şi vena intercostale
 NERVII LOMBARI • Fiecare nerv lombar emite o ramură dorsală şi o ramură ventrală.
• Ramura dorsală se divide într-o ramură medială pentru musculatura regională şi o ramură
laterală care prin ramura cutanată medială şi ramura cutanată laterală inervează pielea din
regiunea crupei şi coapsei. • Ramurile ventrale ale nervilor lombari se întreţes şi participă la
formarea plexului lombar care împreună cu plexul sacral formează plexul lombosacral.
NERVII SACRALI • Nervii spinali sacrali se desprind din măduva spinării din ce în ce
mai oblic caudo-lateral, realizând aşa-numita "coadă de cal". După ce ies din canalul vertebral se
bifurcă într-o ramură dorsală şi o ramură ventrală. • Ramurile dorsaleale nervilor sacrali
inervează muşchii regionali prin ramura dorsală, iar prin ramura laterală care emite nervii
mijlocii ai crupei inervează pielea de pe faţa latero-caudală a crupei şi coapsei. • Ramurile
ventrale ale nervilor sacrali se întreţes şi formează plexul sacral care participă la formarea
plexului lombosacral.
PLEXUL LOMBAR • Plexul lombar provine din ramurile ventrale ale nervilor spinali
LI-SI, fiind acoperiţi de muşchii psoaşi şi emit:
• nervul iliohipogastric;
• nervul ilioinghinal;
• nervul genitofemural;
• nervul cutanat femural lateral;
• nervul femural; •
nervul obturator.
PLEXUL SACRAL • provine din ramurile ventrale ale nervilor spinali sacrali. • Din
plexul sacral se desprind:
• nervul gluteu cranial;
• nervul gluteu caudal;
• nervul cutanat femural caudal;
• nervii caudali ai crupei;
• nervul sciatic;
• ramura muşchiului coccigian;
• ramura muşchiului ridicător al anusului;
• nervul pudend;
• nervii rectali caudali.
 • Din plexul lombosacral se evidenţiază trunchiul lombo-sacral provenit din ramurile
ventrale ale nervilor spinali LVI-VII şi SI-II, din el desprinzându-se nervii gluteu cranial, gluteu
caudal, sciatic.
NERVII CAUDALI Provin din nervii spinali ai conului medular, din jurul firului
terminal, sunt în număr de 5-8 în funcţie de specie şi prin ramurile dorsale şi ramurile ventrale
alcătuiesc plexuri care se distribuie pielii şi muşchilor cozii.

SISTEMUL NERVOS AUTONOM

Sistemul nervos autonom sau vegetativ cuprinde:

 sistemul nervos intramural;

 sistemul nervos simpatic;
 sistemul nervos parasimpatic; • 
SISTEMUL NERVOS SIMPATIC 

Numit şi sistem ergotrop, coordonează catabolismul,principalele lui acțiuni fiziologice fiind:

generator de energie,

 produce tahicardie,
 dilataţia bronhiilor,
 inhibă motricitatea stomacului şi intestinului
 stimulează contracţiile uterului,
 provoacă midriaza,
 creşte presiunea arterială.
SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC 

• Sistemul nervos parasimpatic produce :

 bradicardie,
 bronhoconstricţie,
 stimulează motricitatea şi secreţia gastro-intestinală,
 inhibă contracţiile uterine,
 provoacă mioza,
 declanşează secreţia seroasă a glandelor salivare.

ARCUL REFLEX LA SISTEMUL NERVOS AUTONOM (VEGETATIV )

Arcul reflex reprezintă unitatea morfologică în mecanismul de funcţionare a sistemului

nervos vegetativ şi este format dintr-o cale aferentă, un centru nervos (intra- sau
extranevraxial) şi o cale eferentă.
 Prin analogie cu arcul reflex somatic şi pentru componenta vegetativă a sistemului
nervos se descrie un arc reflex
În componenţa arcului reflex somatic simplu intră doi-trei neuroni: senzitiv (aferent),
intercalar (conector) şi motor (eferent).
Segmentul eferent al arcului reflex somatic este constituit dintr-un singur neuron, al cărui
pericarion se găseşte în coarnele anterioare ale măduvei spinării (pentru nervii spinali) sau în
nucleii motori ai trunchiului cerebral (pentru nervii cranieni). Axonul acestuia se termină în
muşchii somatici prin placa neuromusculară.
În cazul arcului reflex vegetativ găsim trei neuroni (cu excepţia arcurilor reflexe locale).
Neuronul senzitiv, care constituie calea aferentă/segmentul aferent, este localizat în
ganglionul spinal, în unul dintre ganglionii de pe traiectul unor nervi cranieni sau în componenţa
organului inervat (neuroni de tip Doghiel II). Calea aferentă este formată din prelungirile
neuronilor viscerosenzitivi din ganglionii spinali sau din ganglionii de pe traiectul nervilor
cranieni, dendritele cărora la periferie formează terminaţii nervoase senzitive (receptori), care
percep excitaţiile de la visceroceptori (baroreceptori, osmoreceptori, chemoreceptori), iar axonii,
în componenţa rădăcinilor posterioare, merg la centrii nervoşi vegetativi din măduvă sau
trunchiul cerebral, unde se află primul neuron efector.
Calea eferentă este alcătuită din doi neuroni: un neuron preganglionar, situat în centrul
vegetativ din măduva spinării sau trunchiul cerebral, al cărui prelungire formează fibra
preganglionară (mielinică), iar al II-lea neuron se găseşte in unul din ganglionii vegetativi
periferici; axonul acestuia constituie fibra postganglionară (amielinică), ce merge la organul
efector
Fibrele eferente preganglionare sunt de tip B, ele trec în componenţa ramurilor
comunicante albe.
Din ganglionii vegetativi simpatici, unde este situat al II-lea neuron simpatic, pornesc
fibre postganglionare, tip C; în componenţa ramurilor comunicante cenuşii ele ajung la organul
efector
.. Fibrele parasimpatice preganglionare de tip B sunt lungi, iar cele parasimpatice
postganglionare de tip C - scurte şi inervează musculatura netedă a organelor din cavitatea
abdominală şi bazin, precum şi ţesutul glandular.
Comparativ cu calea eferentă a arcului reflex somatic care este neîntreruptă, calea
eferentă vegetativă este întreruptă la nivelul ganglionilor vegetativi; excepţie fiind doar în cazul
inervaţiei medulosuprarenalei, celulele secretorii ale acestei glande fiind inervate direct de fibrele
preganglionare ale nervilor splanhnici
 Prin urmare celulele respective reprezintă, de fapt, neuroni postganglionari. Deci, în
componenţa unui arc reflex vegetativ, de regulă, intră trei neuroni: un neuron senzitiv (aferent) şi
doi neuroni motori (eferenţi).
Totuşi, ganglionul vegetativ este doar un simplu releu pe calea efectoare, centrul fiind
situat în sistemul nervos central. De obicei, fibrele postganglionare, mai ales cele parasimpatice,
sunt scurte şi se distribuie numai la unele din celulele formaţiunilor efectoare. Activitatea
celulelor din jur (care nu sunt inervate) este influent

FIG 1 ARCUL REFLEX VEGETATIV(sursa:https://ppt-online.org/50273 )

 FIG 2 ARCUL REFLEX SOMATIC VS VEGETATIV ( sursa
http://www.myshared.ru/slide/1098963/
 FIG.1. EFECTUL SISTEMULUI NERVOS SIMPATIC ȘI PARASIMPATIC ASUPRA UNOR STRUCTURI
ANATOMICE( sursa: http://smartumf.ro/wp/2017/01/06/efectele-stimularii-snv-asupra-diferitelor-organe/ )
 BIBLIOGRAFIE SELECTATA

Victoria Aspinall, Melanie Cappello – Introduction to Anatomy and Physiology

Textbook, Elsevier 2009
Bradley E.Klein- Cunningham Texbook of Veterinary Physiology, Elsevier,2014
Nicula Marioara, Fiziologie animal, Editura Mirton Timişoara, 2004,
Gabi Dumitrescu, Anatomie-Histologie-Embriologie, Ed. Mirton Timisoara, 2007
Done S.H., Goody P.C. , Evans S.A., Stickland N.C.-Atlas de anatomie veterinară, Ed.Calistro,
2019

http://smartumf.ro/wp/2017/01/06/efectele-stimularii-snv-asupra-diferitelor-organe/

http://www.myshared.ru/slide/1098963/

https://ppt-online.org/50273 )

https://en.wikibooks.org/wiki/Anatomy_and_Physiology_of_Animals/Nervous_System

http://www.bbc.co.uk/schools/gcsebitesize/flash/bireflexarc.swf

http://organismalbio.biosci.gatech.edu/chemical-and-electrical-signals/nervous-systems/

http://www.ilocis.org/documents/chpt7e.htm