Sistemul

limbic.
Neocortexul

Ionita Eva
Marcov Ilinca
Olariu Ioana
 In 1952, Paul D. MacLean creeaza termenul de „sistem
limbic” = lobul limbic al lui Broca + nucleii subcorticali
asociati –reprezentand substanta neurala colectiva pentru
emotie
Implicat in propunerea si definirea conceptului de „creier
triun” = creierul uman este alcatuit din 3 creieri intr-unul
singur :
• complexul-R (reptilian)/arhicortex/archipallium
• sistemul limbic/paleopallium
• neocortexul/neopallium (90-95% din suprafata totala a creierului)

Sistemul limbic :
introducere
Creierul triun
Componente
La om, sistemul limbic se prezinta sub forma unui inel alcatuit din tesut cortical primitiv,
in componenta caruia intra doua grupe de structuri, limbice si paralimbice.
Structurile limbice :
-hipocampul
-amigdala
-striatul limbic (nucleul accumbens, tracturile dopaminergice mezolimbice)
-nucleii talamici nespecifici
-hipotalamusul
-cortexul piriform
-substanta numita septum
-aria tegmentala mezencefalica
-fornixul

Structurile paralimbice :
-girusul parahipocampic
- girusul cingular
-polul temporal, insula si cortexului orbitofrontal caudal
Componentele sistemului limbic
Functiile sistemului limbic

1. Centrul cortical al analizatorului olfactiv

2. Rol in reglarea actelor de comportament instinctual
3. Rol in procesele psihice afective

Hipocampul: -memoria de lunga durata

-reglarea neuroendocrina
Amigdala: -memoria afectiva
-generarea emotiilor (ex: furie, frica, anxietate)
-cognitia sociala
-reglarea apetitului
Hipotalamusul: -regleaza sistemul nervos prin productia si
eliberarea de hormoni
-regleaza anumite functii vegetative
-regleaza activitatea sexuala
-controleaza ciclurile somnului
Girusul cingular: -rol in procesarea cognitiva si atentie
Girusul parahipocampic: -rol in memoria spatiala
Nucleul accumbens: adictie si motivatie
Epilepsia: epilepsia de lob temporal este cea mai frecventa la
adult si este de obicei cauzata de scleroza hipocampica. Scleroza
hipocampica cu implicarea aditionala a amigdalei si girusului
parahipocampic poarta numele de scleroza temporala meziala.
Dementa: Pick si Alzheimer; exista o atrofie marcata in sistemul
limbic, in special in girusul dentat si in hipocamp.
Tulburari de anxietate: ar putea fi rezultatul esecului girusului
cingular anterior si hipocampului de a regla activitatea amigdalei;
a fost descris si un circuit al fricii incluzand amigdala, cortexul
prefrontal si girusul cingular anterior.

Afectiuni ale sistemului

limbic
 ADHD: Hipocampul marit la copiii si adolescentii cu ADHD
ar putea reprezenta un raspuns compensator pentru tulburarile
legate de perceptia timpului, procesarea temporala si cautarea
stimulilor.
Sindromul Kluver-Bucy: apare ca urmare a distrugerii
corpului amigdaloid si a cortexului temporal inferior. Este
caracterizat de agnozie vizuala, placiditate, hipermetamorfoza,
hiperoralitate si hipersexualitate
Psihoza Korsakoff: cauzata de lezarea corpilor mamilari,
nucleului dorsomedial al talamusului si hipotalamusului
(circuitul diencefalic al memoriei). Memoria recenta este
mai afectata decat memoria indepartata.
Poate fi prezenta si confabulatia.
Autism: structurile limbice implicate sunt girusul cingular si
amigdala, care mediaza procesarea cognitiva si afectiva
Neocortexul: Introducere
Aparitia primului mamifer acum aproximativ 200 de milioane
de ani a coincis cu formarea unui neocortex primar. Aceste
creaturi aveau deja un mic neocortex (straturi suplimentare de
țesut nervos la suprafața creierului responsabile pentru
complexitatea și flexibilitatea comportamentului mamiferelor.)
Amfibienii și reptilele vii nu au un echivalent direct, și nu
umplea întreaga cavitate a craniului.
Creierul mamiferelor s-a dezvoltat in proportie cu corpul,
cele mai semnificative cresteri fiind in regiuni ale neocortexului.
In prezent acesta ocupa 90-95 % din suprafata totala a
creierului.
Neocortexul reprezinta sediul proceselor psihice superiore ( ANS- activitatea
nervoasa superioara ). Prin activitatea neocortexului se inteleg procesele ce stau la
baza memoriei, gandirii, imaginatiei, etc.
 Structura
Neocortexul este alcatuit din 6 straturi celulare:

1.Stratul molecular : se afla in raport cu piamater si este alcatuit din nevroglii care formeaza
o patura de protectie pentru stratulurile mai profunde.

2.Stratul granular extern : cuprinde un numar mare de celule nervoase mici,rotunde

,piramidale cu nucleu mare.

3.Stratul piramidal extern : alcatuit din celule piramidale mijlocii. Reprezinta unul din
sediile motricitatii.

4.Stratul granular intern : este format din celule nervoase mici, ale caror axoni nu parasesc
scoarta cerebrala. Este sediul sensibilitatii nucleilor talamici.

5.Stratul piramidal intern : este format din celul piramidale mari, numite Bet. Reprezinta un
important sediu al motricitatii si impreuna cu stratul piramidal extern constituie originea
fasciculelor piramidale.

6.Stratul fuziform : este format din celule nervoase fuziforme,polimorfe triunghiulare.

 Functiile neocortexlui
Senzitive: se realizează prin segmentele corticale ale analizatorilor (arii senzitive primare). În
urma stimulării specifice a acestor arii, este elaborată senzaţia elementară specifică. Aceste arii
colaborează atât între ele, cât şi cu alte arii corticale (arii asociative, care sunt arii senzitive
secundare)

Asociative: realizează percepţia complexă a lumii înconjurătoare şi semnificaţia diferitelor

senzaţii. Ariile asociative sunt teritorii corticale speciale, unde se petrece procesul cel mai înalt de
prelucrare a informaţiilor senzitive. Primesc informaţii de la mai multe structuri şi au propriile lor
specializări.
Funcţiile interpretative generale, precum şi funcţiile ariilor vorbirii şi controlului motor sunt, de
obicei, mai bine dezvoltate, într-una dintre emisferele cerebrale denumită emisfera dominantă.

Motorii: Emisferele cerebrale controlează întreaga activitate motorie somatică, voluntară şi

involuntară. Principalele structuri implicate în acest control sunt cortexul motor şi nucleii bazali.
Cortexul motor coordonează unele comenzi voluntare, precum înclinarea corpului în faţă-spate
şi rotirea acestuia, dar şi involuntare (tonus, postură, echilibru), ori iniţiate voluntar şi continuate
automat (mersul).
Nucleii bazali influenţează comanda voluntară corticală prin feedback strio-talamo-cortical şi
exercită, în general, o acţiune inhibitoare asupra tonusului muscular, lezarea lor producând
spasticitate şi akinezie.