1 CCORPUL CALOS

- Principala comisură interemisferică

- Cea mai nouă filogenetic
- Prezintă 2 componente
o Una vizibilă după depărtarea celor 2 emisfere
o Alta care cuprinde extremitățile sale laterale care pătrund în substanța albă a
fiecărui emisfer – poate fi observată pe secțiuni frontale
- Porțiunea vizibilă prezintă din anterior spre posterior
o Genunchiul
 Reprezintă extremitatea anterioară
 Situat la circa 3 cm posterior polului frontal
 Se termină inferior printr-o porțiune efilată – rostrumul corpului calos
(ciocul)
 Aderă de comisura albă anterioară și lama terminală
 Rostrumul și genunchiul sunt înconjurate de a. cerebrală anterioară
 Lateral, fibrele genunchiului corespund cornului frontal al ventriculului
lateral
o Corpul – prezintă:
 Față superioară
 Se află în fundul fisurii interemisferice
 Prin sinusul corpului calos este despărțită de girusul cingular
supraiacent
 Prezintă o lamă de substanță cenușie – indusium griseum
o Curpinde 2 fascicule mediale numite strii mediale sau
nervii lui Lancisi
o Lateral se găsesc 2 strii cenușii – striurile laterale
 La extremitatea posterioară, indosium și cele 2 striuri se unesc
între ele de fiecare parte și formează o lamă subțire de substanță
cenușie - fascicola cinerea (girus fasciolar)
o Înconjoară spleniumul corpului calos și se continuă cu
fascia dentată din cornul temporal al ventriculului lateral
 Anterior, striurile longitudinale înconjoară genunchiul corpului
calos sub numele de pedunculii corpului calos
o Se termină în girusurile paraterminale
 Indusium griseum și striurile mediale și laterale reprezintă resturile
unei circumvoluții atrofiate – circumvoluția intralimbică
 Pe această față se găsește și a. cerebrale anterioare și ramul lor
terminal – a. pericaloasă posterioară
 Pe linia mediană prezintă raport și cu marginea inferioară a coasei
creierului
o Distanța care separă marginea inferioară a coasei creierului
de corpul calos crește din posterior spre anterior
 Fața inferioară
 Puțin anterior spleniumului dă inserția corpului fornixului
  Pe linia mediană se prinde marginea superioară a septului pelucid
 Pe laterale formează plafonul prelungirilor frontale și a corpului
ventriculului lateral
o Spleniumul
 Formează extremitatea posterioară și reprezintă partea cea mai
voluminoasă
 Situat superior epifizei și a coliculilor cvadrigemeni cu care delimitează
fisura transversă a creierului – fanta cerebrală mediană a lui Bichat
- Structură corp calos
o Format din milioane de fibre care leagă între ele puncte simetrice sau nesimetrice
de pe scoarța celor 2 emisfere
 Au originea în straturile profunde ale cortexului
 Nu dau colaterale în traseul spre emisferul opus
o Cele care trec prin genunchi unesc lobii frontali
 Formează o curbă cu concavitatea anterioară – forcepsul anterior sau
forcepsul minor
o Fibrele care trec prin trunchi unesc cele 2 emisfere cu excepția porțiunilor de lob
temporal de sub girusul temporal 2 care sunt reunite prin fibre ale comisurii albe
anterioare
o Fibrele care trec prin splenium unesc lobii occipitali
 Formează o curbă cu concavitatea posterioară – forcepsul posterior
- Funcții
o Fiecare emisfer primește imputul informațional din jumătatea opusă a corpului și
comandă motilitatea acestuia
o Prin comisuri se pot transfera informațiile – indispensabil integrării armonioase în
mediul înconjurător
o Emisferul stâng – emisferul limbajului și depozitarul datelor memorizate legate de
această funcție
 Este superior emisferului drept în ceea ce privește raționamentul
o Emisferul drept – orientare temporo-spațială, discriminări vizuale și activități
muzicale
o Prin unirea celor 2 emisfere, corpul calos are rol important în funcțiile gnozice,
praxice, și psihice
 2 TTRIGONUL CEREBRAL
- Formațiune alcătuită din 2 coloane de substanță albă
o În segmentul mijlociu se alătură – formează corpul fornixului
o Anterior și posterior corpului, coloanele rămân distanțate și formează pilierii
fornixului: 2 anteriori și 2 posteriori
- Corpul fornixului
o Formă de triunghi cu vârful anterior
o Prezintă
 O față superioară
 În partea posterioară este aderentă de corpul calos
 Pe linia mediană se inseră septum pelucidum
 Pe laterale ia parte la formarea planșeului corpului ventriculului
lateral
 O față inferioară
 Raport cu vălul choroidian superior și membrana tectoria a V III
 Lateral corespunde feței dorsale a talamusului
 2 margini laterale – flancate de plexurile choroide latarale
 O bază
 Îndreaptată posterior
 Aderentă de fața inferioară a corpului calos
 Din unghiurile ei se desprind pilierii posteriori ai fornixului – crura
fornicis
o Se îndreaptă postero-extern, ocolind polul posterior al
talamusului
o Se dirijează inferior și anterior
o Pătrund în cornul temporal al V lateral unde se continuă cu
fimbria și hypocampul
 Un vârf
 Corespunde locului de divergență a pilierilor anteriori – columnae
fornicis
o Înconjoară anterior polul anterior al talamusului cu care
delimitează orificiul interventricular al lui Monro
o Trec la marginea anterioară a V III
o Se așează posterior comisurii albe anterioare
o Se îndreaptă postero-inferior, traversează hypotalamusul și
se termină în corpii mamilari
- Structura fornixului
o Format din fibre longitudinale și transversale
o Fibrele longitudinale
 Cele mai numeroase
  Pornesc din hypocamp și ajung în corpii mamilari ai hypotalamusului pe
următorul traseu: fimbrie - pilier posteiror – corp - pilier anterior
 La nivelul comisurii albe anterioare, o parte din fibre trec precomisural
spre aria septală și aria preoptică
 Alte fibre se termină în nucleii anterior, lateral dorsal și al liniei mediane
ai talamusului
 Există si fibre cu originea în tuberculii mamilari și care au traseu invers
celui de mai sus
o Fibre transversale
 Mai puține
 Singurele care dau fornixului abilitarea de comisură interemisferică
 Au origine în hypocamp, trec în pilierul posterior, apoi traversează linia
mediană și prin pilierul posterior opus ajung în hypocampul controlateral
 Alcătuiesc comisura interhypocampică – mai poartă numele de plasterium
sau lira lui David
- Importanță funcțională
o Face parte din fascicolele de asociație ale sistemului limbic
o Rol important în comportamentul instinctiv-emoțional și în viața afectivă
o Rolul principal este în procesul de memorizare
o Secționarea duce la amnezie de fixare a informațiilor recente

3 FFORMAREA SI CIRCULATIA LICHIDULUI RAHIDIAN

- Pereții sistemului ventricular sunt căptușiți de celule ependimare, derivate din
spongioblaste – alcătuiesc ependimul ventricular; acesta se diferențiază în anumite
regiuni ale sistemului
o În jurul V III și la nivelul arier postrema a V IV formează organele ependimare
sau circumventriculare
 Au rol de eliberare a unor produși în LCR
 Sunt arii excluse din bariera hemato-encefalică – prezintă capilare
fenestrate
o La nivelul contactului cu capilarele plexurilor choroide, celulele ependimului sunt
unite prin joncțiuni strânse
 Se formează bariera hemato-lichidiană – secretă LCR
- Pia mater trimite invaginări spre sistemul ventricular – formează pia mater internă;
prezente în 3 regiuni:
o Între cerebel și segmentul inferior al plafonului V IV – pânza choroidiană
inferioară
 Între foițele ei se găsesc plexurile choroide ale ventriculului IV
o La nivelul fisurii transversale a creierului, pia se invaginează între spleniumul
corpului calos și coliculii superiori și ajunge pe plafonul V III
  Formează pânza choroidiană superioară – conține plexurile choroide ale V
III
o La nivelul șanțului choroidian de pe fața medială a lobului temporal – se formează
plexurile choroide ale ventriculului lateral
- Plexurile choroide sunt principalele surse producătoare de LCR
o LCR circulă prin sistemul ventricular dinspre ventriculii laterali spre V IV
o Canalul ependimar al măduvei nu conține LCR

4 AARTERA BAZILARA
Este un vas median mare format prin uniunea arterelor vertebrale in portiunea mijlocie a
bulbului rahidian. Se afla in cisterna pontina si urmeaza un sant median, mai putin adanc,
pe fata ventrala a puntii, care se intinde pana la marginea superioara a puntii. Artera
bazilara se termina divizandu-se in doua artere cerebrale posterioare la un nivel variabil
inapoia lamei patrulatere a seii turcesti, de obicei in cisterna interpedunculara.
Numeroase ramuri pontine iau nastere din artera bazilara pentru a vasculariza puntea.(
Artera labirintica (auditiva interna), Artera cerebeloasa inferioara anterioar
Artera cerebeloasa superioara)

5 PPOLIGONUL ARTERIAL AL LUI WILLIS

Poligonul arterial Willis  este un sistem anastomotic inter-carotido-bazilar, format din cele doua artere
si ramurile lor. Este situat la baza encefalului, in jurul lamei terminale, chiasmei optice, corpilor
mamilari, infundibulului si substantei perforate posterioare. Calibrul arterelor care il formeaza este in
general uniform, dar exista cazuri in care unele ramuri arteriale sunt hipoplazice, filiforme sau chiar
lipsesc in 10% din cazuri. Segmentele poligonului arterial Willis sunt in numar de sase:

- artera comunicanta anterioara ce leaga intre ele cele doua cerebrale anterioare;

- arterele cerebrale anterioare in segmentul precomunicant ce formeaza laturile anterioare ale

hexagonului;

- artera carotida interna;

- arterele comunicante posterioare, care se anastomozeaza cu ACP si formeaza cele doua laturi
posterioare;

- arterele cerebrale posterioare;

- artera bazilara  formeaza segmentul posterior al hexagonului; cele doua unghiuri ale hexagonului
(lateral si posterior) sunt formate de tranzitia carotido-silviana, respectiv bifurcatia arterei
bazilare (Dietrlch E.B., 1992).

Poligonul Willis este o unitate functionala deosebit de importanta pentru circulatia cerebrala, avand o
hemodinamica specifica de reechilibrare a aportului arterial cerebral in cazul diminuarii debitului la
nivelul unuia dintre pilierii principali. Poligonul Willis realizeaza o adevarata cale de supleatie la rotatia
si extensia capului, cand se produce compresia unei artere vertebrale (Barbu R. 1979).

6 AARTERA CAROTIDA INTERNA-SEGMENT INTRACRANIAN

Portiunea pietroasa a arterei carotide interne ascensioneaza prin canalul carotidian, se
incurbeaza anteromedial si apoi superomedial, pe deasupra cartilajului de la nivelul gaurii
rupte si patrunde in cavitatea craniana. Initial se afla anterior de cohlee si cavitatea
timpanica, si despartita de aceasta din urma, precum si de tuba auditiva, printr-o lamela
subtire si osoasa, cribiforma la tineri si partial absorbita la varste inaintate. Anterior este
despartita de ganglionul trigeminal prin plafonul subtire al canalului carotidian, care de altfel
in unele cazuri se poate prezenta deficient
ortiunea cavernoasa a arterei carotide interne ascensioneaza catre procesul clinoid
posterior. Se orienteaza catre anterior in sinusul cavernos si apoi se incurbeaza in sus,
medial de procesul clinoid anterior, pentru a emerge prin plafonul dural al sinusului. Nervii
oculomotor, trohlear, oftalmic si abducens se gasesc lateral de aceasta portiune in sinusul
cavernos. Ocazional, cele doua procese clinoide formeaza un inel osos in jurul arterei.
Aceasta portiune a arterei emite numeroase vase de dimensiuni
mici. Ramurile cavernoase se distribuie ganglionului trigeminal, peretilor sinusurilor
cavernos si pietros inferior, precum si nervilor continuti in acestia. Un ram meningeal trece
peste aripa mica a osului sfenoid pentru a vasculariza dura mater din fosa craniana
anterioara si se anastomozeaza cu un ram meningeal din artera etmoidala posterioara
Dupa ce perforeaza dura mater, artera carotida interna descrie portiunea
intracraniana. Se intoarce pe sub nervul optic, urmandu-si traiectul printre acesta si nervul
oculomotor, dupa care ajunge la nivelul substantei perforate anterioare la extremitatea
mediala a fisurii laterale si se termina divizandu-se in artere cerebrale anterioara si medie.
Mai multe vase preterminale se desprind din portiunea cerebrala a arterei carotide interne.
Artera oftalmica ia nastere din partea anterioara a arterei carotide interne, cand aceasta
paraseste sinusul cavernos, deseori in locul unde perforeaza dura mater, si patrunde in
orbita prin canalul optic.
Artera comunicanta posterioara se orienteaza inapoi, pe deasupra nervului oculomotor,
si se anastomozeaza cu artera cerebrala posterioara (ram terminal al arterei bazilare),
contribuind astfel la formarea cercului arterial din jurul fosei interpedunculare. Artera
comunicanta posterioara este de obicei foarte mica si doar ocazional, si mai frecvent doar
pe o parte, este atat de mare incat in artera cerebrala posterioara ajunge sange mai
degraba din artera comunicanta posterioara decat din artera bazilara. Ramuri mici se
desprind din artera comunicanta posterioara care strabat substanta perforata posterioara,
alaturi de ramuri din artera cerebrala posterioara. Colectiv, acestea se distribuie suprafetei
mediale a talamusului si peretilor ventriculului al treilea.
Artera coroidala anterioara ia nastere din artera carotida interna in apropierea emisiei
ramului comunicant posterior si trece inapoi peste partea mediala a uncusului. Incruciseaza
tractul optic pentru a ajunge la crus cerebri (piciorul cerebral) al mezencefalului, dupa care
se intoarce catre lateral, incruseaza din nou tractul optic si in final patrunde in cornul inferior
al ventriculului lateral prin fisura coroidala, terminandu-se in plexul coroid. De asemenea,
aceasta artera contribuie la vascularizarea a numeroase structuri, precum globus pallidus,
nucleul caudat, amigdala, hipotalamusul, tuber cinereum, nucleul rosu, substanta neagra,
bratul posterior al capsulei interne, tractul optic, hipocampul si fimbriile fornixului.

7 AARTERA CEREBRALA ANTERIOARA

Este ramul mai mic dintre cele doua ramuri terminale ale arterei carotide interne.
Nomenclatura chirurgicala divide artera cerebrala anterioara in trei portiuni:
A1 – de la terminatia arterei carotide interne la jonctiunea cu artera comunicanta anterioara;
A2 – de la jonctiunea cu artera comunicanta anterioara la originea arterei calosomarginala;
A3 – portiunea distala de originea arterei calosomarginale.
 
Artera cerebrala anterioara incepe la nivelul extremitatii mediale a fisurii laterale. Trece
anteromedial, peste nervul optic catre fisura longitudinala mare, unde se conecteaza cu
omoloaga sa de partea opusa, printr-o artera comunicanta anterioara transversa scurta.
Artera comunicanta anterioara are aproximativ 4 mm in lungime si poate fi dubla. Da
numeroasa ramuri care ajung la chiasma optica, lama terminala, hipotalamus, ariile
paraolfactive, coloanele anterioare ale fornixului si girusul cingular.
Cele doua artere cerebrale anterioare trec prin fisura longitudinala mare, in jurul
genunchiului corpului calos, iar ulterior de-a lungul suprafetei superioare catre extremitatea
sa posterioara, unde se anastomozeaza cu arterele cerebrale posterioare. Arterele
cerebrale anterioare emit ramuri corticale si centrale.
 
Ramurile corticale ale arterei cerebrale anterioare sunt denumite in functie de distributia
acestora. Doua sau trei ramuri orbitale se ramifica pe suprafata orbitala a lobului frontal si
se distribuie cortexului olfactiv, girusului drept, girusului orbital
medial. Ramurile frontale ajung la corpul calos, girusul cingular, girusul frontal medial si
lobulul paracentral, iar ramurile parietale se distribuie precuneusului. Atat ramurile
frontale, cat si cele parietale trimit vase subtiri peste marginea superomediala a emisferei
cerebrale care ajung sa vascularizeze teritorii pe suprafata superolaterala. Astfel, ramurile
corticale ale arterei cerebrale vascularizeaza arii din cortexul motor si somatosenzitiv,
corespunzatoare membrului inferior.
Ramurile centrale ale arterei cerebrale anterioare iau nastere din portiunea proximala si
patrund in substanta perforata anterioara si lama terminala. Colectiv, acestea
vascularizeaza ciocul corpului calos, septul pelucid, partea anterioara a putamenului, capul
nucleului caudat si partile adiacente ale capsulei interne. Imediat proximal sau distal de
jonctiunea cu artera comunicanta anterioara, artera cerebrala anterioara da
nastere arterei striate mediale, care se distribuie partii anterioare a capului nucleului
caudat si regiunilor adiacente ale putamenului si capsulei interne.

8 AARTERA CEREBRALA LATERALA

 4 seg.:
 M1 – la baza creierului si se indreapata lateral spre originea fisurii laterale;
 M2 – intra in fundul fisurii lat,cu directie posterioara si superioara pe fata lat.
lobului insulei;
 M3 – corespunde partii post.a fisurii lat., unde devine superficiala;
M4 – seg.terminal;
 Ramuri: centrale - a.lenticulo-striate lat. si corticale;
 1. a.lenticulo-striate lat.: patrund prin orificiile sp.perforat ant.→ cap
nc.caudat, putamen, pallidus lat., genunchi si ½ dorsala brat post.capsula
int., claustrum si capsula ext.;
 2. a.orbito-frontala: ½ lat.lob orbito-frontal si fata lat.lob prefrontal;
 3. r.din M2: precentral, postcentral, parietal anterior si parietal posterior; se
gasesc in triunghiul sylvian;
 4. r.temporale: anterioara, mijlocie si posterioara; r.temporo-polar; iriga
fata lat. lob temporal;
 5. r.angular: ram terminal, iriga girusul angular si partea anterioara a lob
occipital;

9 AARTERA CEREBRALA MIJLOCIE

Artera cerebrala medie
Este cea mai mare artera cerebrala atat din punct de vedere al calibrului cat si al lungimii.
Ea continua traiectul arterei carotide interne, lucru ce este favorizant in traiectul unei
trombembolii. Din dreptul spatiului perforat anterior, ea patrunde in santul lateral Sylvius,
peste insula, si ajunge in aria lobului parietal unde sfarseste ca artera a girului angular.
Ramuri corticale : - ramuri orbitale pentru girii orbitali laterali
- ramuri frontale pentru jumatatea inferioara a girului frontal mijlociu, girul frontal inferior si
girul precentral
- ramuri parietale pentru gir postcentral si lobul parietal inferior
- ramuri temporale mai ales pentru gir temporal superior
- ramuri insulare
Ramuri centrale : - acestea se numesc artere striate si sunt impartite in 2 grupuri, unul
lateral si unul medial, acestea trecand impreuna prin spatiul perforat anterior spre
profunzimea emisferelor. Ele vascularizeaza : putamen, globus palidus, corpul nucleului
caudat, partea anterioara a talamusului, genunchiul, bratul posterior, bratul retrolenticular,
bratul sublenticular ale capsulei interne.

10 AARTERA CEREBRALA POSTERIOARA

Artera cerebrala posterioara
Porneste din dreptul spatiului perforat posterior, are traiect lateral, paralel cu artera
cerebeloasa superioara inconjurand spre posteriorpedunculul cerebral. Apoi trece pe partea
temporo-occipitala a emisferelor si sfarseste in santul calcarin ca artera calcarina.
Ramuri corticale : - 2 artere temporo-occipitale, una anterioara si una posterioara, pentru
girii temporo-occipitali dar si girul temporal inferior si partial girul temporal mijlociu.
- artera cornului lui Amos pentru girul parahipocampic
- ramuri parietale pentru precuneus
- ramuri occipitale pentru cuneus, lingula, pol occipital si fata externa supero-laterala a
lobului occipital
Ramuri centrale : - patrund in spatiu perforat posterior si vascularizeaza hipotalamusul,
regiunea subtalamica, pulvinar talamic, epitalamus (cu epifiza), coliculi cvadrigemeni
superiori, parte postero-laterala a calotei mezencefalice.
Sindromul cerebralei posterioare se caracterizeaza prin cecitate (orbire) daca leziunile sunt
bilaterale, sau hemianopsii (orbire intr-un camp - nazal sau frontal)

11 CCAROTIDA INTERNA-RAMURI COLATERALE

Artera oftalmica ia nastere din partea anterioara a arterei carotide interne, cand aceasta
paraseste sinusul cavernos, deseori in locul unde perforeaza dura mater, si patrunde in
orbita prin canalul optic.
Artera comunicanta posterioara se orienteaza inapoi, pe deasupra nervului oculomotor,
si se anastomozeaza cu artera cerebrala posterioara (ram terminal al arterei bazilare),
contribuind astfel la formarea cercului arterial din jurul fosei interpedunculare. Artera
comunicanta posterioara este de obicei foarte mica si doar ocazional, si mai frecvent doar
pe o parte, este atat de mare incat in artera cerebrala posterioara ajunge sange mai
degraba din artera comunicanta posterioara decat din artera bazilara. Ramuri mici se
desprind din artera comunicanta posterioara care strabat substanta perforata posterioara,
alaturi de ramuri din artera cerebrala posterioara. Colectiv, acestea se distribuie suprafetei
mediale a talamusului si peretilor ventriculului al treilea.
Artera coroidala anterioara ia nastere din artera carotida interna in apropierea emisiei
ramului comunicant posterior si trece inapoi peste partea mediala a uncusului. Incruciseaza
tractul optic pentru a ajunge la crus cerebri (piciorul cerebral) al mezencefalului, dupa care
se intoarce catre lateral, incruseaza din nou tractul optic si in final patrunde in cornul inferior
al ventriculului lateral prin fisura coroidala, terminandu-se in plexul coroid. De asemenea,
aceasta artera contribuie la vascularizarea a numeroase structuri, precum globus pallidus,
nucleul caudat, amigdala, hipotalamusul, tuber cinereum, nucleul rosu, substanta neagra,
bratul posterior al capsulei interne, tractul optic, hipocampul si fimbriile fornixului.

12 TTRUNCHIUL ARTERIAL VERTEBRO-BAZILAR

Artera vertebrala are 2 segmente, unul cervical si vertebral, si unul cerebral care se intinde
pana la marginea inferioara a puntii, unde prin unire cu cea de partea opusa formeaza
trunchiul bazilar. Acesta, urca in canalul format de clivus si santul bazilar pontin pana in
dreptul spatiului perforat posterior, unde arterele vertebrale posterioare se impart in artere
terminale. Poligonul arterial este format din :artera comunicanta anterioara, 2 artere
cerebrale anterioare, 2 artere comunicante posterioare, 2 artere cerebrale posterioare. De
cele mai multe ori aceste artere sunt inegale ca lungime si calibru. Poligonul arterial isi
manifesta eficacitatea atunci cand una dintre laturi este obliterata, circulatia sangelui fiind
suplinita de celelalte. Arterele cerebrale dau fiecare 2 grupuri de ramuri : ramuri corticale
sau superficiale, care trec in santurile de pe suprafata emisferelor, vascularizand cortexul in
totalitate si o parte a substantei albe subiacente, si ramuri centrale sau profunde ce patrund
in grosimea substantei cerebrale prin cele 3 spatii perforate, vascularizand restul substantei
albe, nucleii si peretii ventriculilor.

13 SSINUSURILE VENOASE ALE DUREI MATER CRANIENE

- Canale aflate în grosimea durei mater craniene prin care sângele venos este drenat
spre vena jugulară internă
- Caracteristici
o Pereții sunt formați din dedublarea locală a durei mater
 Spre lumenul sinusului este căptușită de un endoteliu
 Tunica musculară lipsește
o Sinusurile sunt avalvulare
 Lumenul poate fi întretaiat de bride conjunctive – încetinește circulația la
acest nivel
o În majoritatea lor, sinusurile durei sunt în comunicare unele cu altele
- Sinusurile bolții craniene
o Sinusul longitudinal superior sau sagital superior
 Situat în marginea superioară a falx cerebri
 Ia naștere la nivelul foramen cecum a frontalului
 În dreptul protuberanței occipitale interne se termină într-un larg confluent
venos – confluens sinuum sau confluentul lui Herophile
 În el se varsă venele ascendete de pe fața laterală și cea medială a
emisferelor și venele durei mater
 Poate primi și vena parietală emisară a lui Santorini
o Sinusul longitudinal inferior sau sagital inferior
 Plasat în marginea inferioară a falx cerebi
 La extremitatea posterioară se varsă în sinusul drept
 În el se varsă o parte din venele corpului calos și vene din falx cerebri
o Sinusul drept
 Așezat la baza coasei creierului, pe mijlocul feței superioare a
tentoriumului
 Unește extremitățile posterioare ale sinusurilor longitudinale superior și
inferior
 În el se varsă vena cerebrală mare a lui Galien
o Sinusurile laterale
 Se întind de la confluens sinuum până la gaura jugulară, unde se continuă
cu jugulara internă
 Prezintă 2 porțiuni
 Una orizontală sau sinus transvers
o Aflată la marignea posterioară a tentoriumului, situată în
șanțul orizontal de pe fața endocraniană a solzului occipital
 Alta verticală sau sinus sigmoidian
o Situată într-un șanț la limita externă a feței potero-
superioare a stâncii
o Primește vena emisară mastoidiană și sinusul pietros
superior
- Sinusurile bazei craniului
o Cu excepția sinusului occipital transvers, sunt sinusuri pereche și simetrice
o Sinusurile cavernoase
 Sunt așezate pe laturile corpului sfenoidal
 Se întind în sens antero-posterior de la fisura orbitară superioară până la
vârful stâncii
 Lumenul este traversal de trabecule conjunctive – aspect cavernos
 Se mai numește loja cavernoasă și prezintă 3 pereți
 Medial – fața laterală a corpului sfenoidal, acoperit de periost
 Lateral – dura mater
o Pe acest perete se află n. abducens
 Inferior – baza craniului care corespunde orificiului superior al
canalului carotidian
 o Prin acest orificiu pătrunde în loja cavernoasă a. carotidă
internă
 Anterior este deschis spre fisura orbitară superioară
 Pe aici pătrund în loja cavernoasă 2 vene oftalmice
o Vena oftalmică superioară – situată medial a. carotide
interne
o Vena oftalmică inferioară – situată lateral a. carotide
interne și despărțită de aceasta printr-un sept fibros care
conține nervii III, IV și ramura oftalmică a trigemenului
 Cele 2 vene oftalmice sunt unite prin numeroase anastomoze și la
extremitatea posterioară se varsă diferit:
o Cea superioară – în sinusul pietros superior
o Cea inferioară – în vena găurii ovale sau în vena
anastomotică superioară (Trolard)
 Posterior loja cavernoasă este închisă de inserția circumferineți anterioare
a tentoriumului pe vârful stâncii
o Sinusurile coronare
 Canale de comunicare între venele lojei cavernoase dintr-o parte cu cele
ale lojei cavernoase simetrice
o Sinusul occipital transvers sau sinusul basilar
 Așezat pe clivus, posterior dorsumului selar
 Direcție transversală
 Unește extremitățile posterioare ale lojelor cavernoase
 Uneori poate uni între ele cele 2 sinusuri pietroase inferioare
o Sinusurile sfeno-parietale ale lui Breschet
 Se formează la nivelul șanțului dintre aripa mare a sfenoidului și osul
parietal
 Urmăresc aripa mică a sfenoidului în lungul marginii sale posterioare și se
varsă în venele lojei cavernoase
o Sinusurile pietroase superioare
 Situate pe marginile superioare ale stâncilor temporale, în grosimea
circumferinței posterioare a tentoriumului
 Leagă venele lojei cavernoase de sinusul transvers
 În ele se varsă o parte din venele cerebelului și ale casei timpanului
o Sinusurile pietroase inferioare
 Se întind de la extremitatea posterioară a venelor din loja cavernoasă până
la foramen jugulare unde se varsă în vena jugulară internă
 Primesc ca afluenți vene ale trunchiului cerebral și vene condiliene
o Sinusurile pietro-occipitale ale lui Englisch
 Inconstante
 Dublează traiectul sinusurilor pietroase inferioare, situându-se inferior
o Sinusurile occipitale posterioare
 Inconstante
 Se formează pe marginea găurii occipitale și apoi urcă în marginea
posterioară a falx cerebelli
  Se termină în confluens sinuum
- Aplicații clinice
o Venele oftalmice fac legătura dintre sistemul cavernos și vena facial

14 VVASCULARIZATIA MADUVEI SPINARII

- Realizată de:
o Arterele spinale anterioare
 Se formează din artera vertebrală
 Se unesc într-un trunchi unic, median – trunchiul spinal median anterior
 Are traiect vertical, înaintea șanțului median ventral al măduvei până în
dreptul segmentelor medulare C5-C6
o Arterele spinale posterioare
 Se desprind din artera vertebrală sau din ramul acesteia – artera cerebelară
posteroinferioară
 Coboară pe fețele dorsolaterale ale măduvei și se împart în:
 Ram ventral – descinde înaintea rădăcinilor dorsale ale nervilor
spinali
 Ram dorsal – coboară posterior acestor rădăcini
 Ajung până în dreptul segmentelor medulare C5-C6
o Arterele radiculare
 31 perechi
 De sus în jos:
 Artere vertebrale
 Artere intercostale
 Artere lombare
 Artere sacrate
 Pătrund de-a lungul nervilor spinali în canalul rahidian
 Se împart într-un ram anterior și unul posterior
 Ramul anterior
 Se prelungește pe rădăcina ventrală a nervului spinal până la șanțul
median ventral
 Dă o ramificație ascendentă și una descendentă
o Se anastomozează cu cele supra și subiacente
o Continuă în sens descendent trunchiul spinal median
anterior
 Ramul posterior
 Urmărește rădăcina dorsală a nervului spinal până la fața
dorsolaterală a măduvei
 Se împarte într-o ramificație ascendentă și una descendentă
o Prelungsc în sens descendent arterele spinale posterioare
- De fiecare jumătate a măduvei se deosebesc 3 coloane arteriale longitudinale
 Medioventrală
 2 posterolaterale
 o Aceste coloane sunt conținute în grosimea piei mater – dau ramificații
transversale care se anastomozează – rețea perimedulară
o Din această rețea se desprind 2 tipuri de ramuri colaterale
 Ramuri periferice
 Pătrund în măduvă și irigă substanța albă și periferia substanței
cenușii, în special capul cornului dorsal
 Ramuri profunde
 Pătrund în măduvă prin șanțul median ventrla
 Irigă porțiunea centrală a substanței cenușii, cornul ventral al
măduvei și tractul cortico-spinal lateral și substanța albă a
cordonului lateral
o Nu există anastomoze între ramurile superficiale și profunde – au caracter
terminal
- În lungul măduvei se delimitează 3 teritorii arteriale
o Un teritoriu cervico-toracal
 Cuprinde măduva cervicală, umflătura brahială și primele 2-3 segmente
toracale
 Segmentul cel mai bine vascularizat
 Este vascularizat de:
 Arterele spinale posterioare
 Trunchiul spinal median anterior
 3-4 artere radiculare cervicale – din artera vertebrală
o Un teritoriu toracal mediu
 Cuprinde segmentele de la T4-T8
 Segmentul cel mai slab irigat
 Vascularizat de:
 1-2 artere radiculare toracale – din a 7-a intercostală
o Un teritoriu toraco-lombar
 Cuprinde segmentele medulare toracale 9-12 și umflătura lombară
 Segment bine vascularizat de o arteră unică – artera radicularis magna a
lui Adamkiewicz
 Poate proveni dintr-o arteră radiculară toracală sau lombară
 80% din cazuri provine de pe partea stângă

15 VVASCULARIZATIA CEREBELULUI SI A TRUNCHIULUI

CEREBRAL
 La nivelul cerebelului există şase artere dispuse în trei perechi. Acestea sunt arterele
cerebeloase superioare dreaptă şi stângă, arterele cerebeloase posterioare inferioare dreaptă şi
stângă, şi arterele cerebeloase anterioare inferioare dreaptă şi stângă
- Artera cerebeloasă superioară (artera superior cerebelli) este cea mai voluminoasă. Îşi are
originea pe faţa laterală a trunchiului bazilar, foarte aproape de terminarea sa. Puţin sinuoasă în
segmentul său de origine se dirijează în afară având un traiect paralel cu şanţul pedunculopontin.
Înconjură faţa laterală a pedunculilor cerebrali pentru a aborda faţa superioară a cerebelului. Se
ramifică într-un veritabil evantai de ramuri terminale
- Artera cerebeloasă posterioară inferioară (artera posterior inferior cerebelli) provine din artera
vertebrală, se îndreaptă anterior de-a lungul bulbului, apoi se curbează superior spre faţa
inferioară a cerebelului
- Artera cerebeloasă anterioară inferioară (artera anterior inferior cerebelli) este cea mai mare
ramură inferioară a trunchiului bazilar,având un traiect lateral.
Venele cerebelului se împart în vene vermiene (dispuse simetric în raport cu linia mediană),
anterioare (ce colectează sângele venos al versantului anterior şi a hilului cerebelului) şi laterale
(ce colectează sângele venos al emisferelor cerebeloase).

Arterele aparţin sistemului vertebral. Artera vertebrală (artera vertebralis) se uneşte pe

faţa anterioară a punţii cu artera vertebrală de partea opusă, formând astfel artera bazilară (artera
basilaris) la nivelul marginii superioare a etajului pontin. Din artera bazilară emerg două artere
cerebrale posterioare, care comunică cu sistemul carotidian prin arterele comunicante posterioare
(artera communicans posterior). Artera bazilară dă trunchiului cerebral ramuri ce pot fi împărţite
în ramuri anteromediale, laterale şi posterioare. Venele punţii şi ale bulbului formează plexuri
superficiale care se varsă în sinusurile adiacente şi comunică liber cu venele longitudinale ale
măduvei spinării. Venele din mezencefal se varsă în vena bazală.

16 VVENA CEREBRALA MAGNA

2. Venele cerebrale profunde colectează sângele din regiunile profunde ale emisferelor şi sunt
reprezentate de venele cerebrale interne, venele bazale şi vena mare a lui Galien.

a) Vena cerebrală internă colectează sângele venos de la corpii striaţi

venele septale şi ale ventriculilor laterali;

b) Venele bazale primesc sânge de la venele cerebrale mijlocii

profunde şi venele corpului striat;

c) Vena cerebrală mare a lui Galien primeşte sângele venos din venele
cerebrale interne, bazale şi venele superficiale ale lobilor occipitali.

17 MMADUVA SPINARII-CONFORMATIE EXTERNA RAPORTURI

 Configurație exterioară

- Este turtită antero-posterior

- Fața ventrală
o Cuprinsă între 2 șanțuri colaterale ventrale, drept și stâng
o Aceste șanțuri sunt marcate de ieșirea rădăcinilor ventrale, motorii, ale nervilor
spinali
o Pe mijloc prezintă șanțul median ventral (fisura mediană anterioară)
 Profund și larg de aproximativ 2 mm
 Împreună cu șanțurile ventrale delimitează cordoanele ventrale
- Fața dorsală
o Este delimitată de șanțuri colaterale dorsale
 Prin ele pătrund în măduvă rădăcinile dorsale senzitive ale nervilor spinali
o Pe mijloc prezintă un șanț îngust – șanțul median dorsal
 Din fundul acestui șanț pătrunde în măduvă septul median dorsal – de
natură glială
o Șanțul median împreună cu șanțurile colaterale delimitează cordoanele dorsale
o În regiunea cervicală, cordoanele dorsale sunt divizate de un șanț paramedian în:
 Tract al lui Goll (gracilis) – intern
 Tract al lui Burdach (cuneat) – extern
- Fețele laterale
o Sunt delimitate de șanțurile colaterale ventrale și dorsale
o Corespund suprafețelor exterioare ale cordoanelor laterale ale măduvei

Raporturi

- Măduvă este învelită de meningele spinal și are raporturi cu spațiul peridural și pereții
canalului rahidian
- Anterior
o Corpurile vertebrale
o Discurile intervertebrale
o Ligamentul vertebral comun posterior
- Lateral
o Pediculii vertebrali – delimitează găuri de conjugare prin care trec trunchiurile
nervilor spinali
- Posterior
o Peretele chirurgical al canalului rahidian – lamele vertebrale unite prin ligamente
galbene
o Baza de implantare a apofizelor spinoase

18 FFATA DORSALA A TRUNCHIULUI CEREBRAL

o Fața posterioară
 Prezintă 3 etaje: bulbar, pontin și mezencefalic
 Etajul bulbar
 Porțiunea inferioară – extraventriculară
o Continuă fața posterioară a măduvei
o Pe linia mediană prezintă un șanț median dorsal bulbar
(fisura mediană posterioară) în continuarea celui medular
o De o parte și de alta se găsesc cordoanele dorsale
 Sunt delimitate lateral de șanțurile colaterale dorsale
bulbare
 La acest nivel se găsește originea aparentă a
nervilor IX, X și XI (de sus în jos) –
retroolivar
o Cordoanele dorsale sunt împărțite prin șanțul intermediar
dorsal bulbar în:
 Tractul lui Goll – intern
 În partea superioară prezintă o proeminență
determinată de nucleul lui Goll - clava
 Tractul lui Burdach – extern
 Porțiunea superioară – intraventriculară
o Cele două cordoane dorsale se despart unul de altul, în sus
și lateral
 Între ele rămâne membrana tectoria
o Tractul lui Goll ia numele de piramida bulbară dorsală sau
corpul juxta-restiform
o Tractul lui Burdach ia numele de corpul restiform
o Aceste formațiuni se unesc în unghiul lateral al planșeului
ventriculului IV cerebral și formează pedunculul cerebelos
inferior – leagă bulbul de cerebel
o Membrana tectoria
 Pe părțile laterale, spre corpii restiformi, prezintă o
îngroșare ce poartă numele de ligula
 Pe fața posterioară este acoperită de piamater –
pânza coroidiană inferioară sau pânza coroidiană a
ventriculului IV
 Vasele piale din grosimea ei formează
plexurile coroide ale ventriculului IV
cerebral
o Membrana tectoria dublată posterior de vălul coroidian
formează segmentul inferior al plafonului ventriculului IV
cerebral
 Inferior, prezintă pe linia mediană un orificiu al lui
Magendie – prin acest orificiu cavitatea
ventriculului IV comunică cu spațiul
subarahnoidian
  Etajul pontin
 Corespunde segmentului superior al plafonului ventriculului IV
 Situat posterior celor doi penduculi cerebeloși superiori
o Formațiuni nervoase ce fac legătura între mezencefal și
cerebel
o Între ei se găsește valvula lui Vieussens
 Etajul mezencefalic
 Reprezentat de lama cvadrigeminală sau tuberculii cvadrigeminali
anteriori (superiori) și posteriori (inferiori)
 Tuberculii cvadrigemeni anteriori se prelungesc spre lateral prin
brațele conjunctivale anterioare sau superioare, până la corpii
geniculați externi
o Cei posteriori se prelungesc prin brațele conjunctivale
posterioare sau inferioare, până la corpii geniculați interni
 Între tuberculii cvadrigemeni se găsește un șanț cruciform
o Porțiunea superioară, dintre tuberculii anteriori, se numește
patul epifizei
o Inferior se continuă cu fața posterioară a valvulei lui
Vieussens cu o prelungire numită frâul valvulei lui
Vieussens
 De o parte și de alta își are originea aparentă nervul
patetic (IV - trohlear)

19 FFATA ANTERIOARA SI LATERALA A TRUCHULUI CEREBRAL

o Fața anterioară
 Prezintă 3 etaje: bulbar, pontin și mezencefalic
 Etajul pontin proemină pe fața ventrală
 Convex în plan sagital și transversal – protuberanță
 Este separat de etajul bulbar prin șanțul bulbo-protuberanțial
 Este separat de etajul mezencefalic prin șanțul ponto-peduncular
o Aceste șanțuri se găsesc doar pe fața ventrală
 Etajul bulbar
 Formă triunghiulară cu baza în sus
 Limită inferioară – decusația piramidelor
o Acest plan corespunde scheleto-topic mijlocului arcului
anterior al atlasului sau mijlocul apofizei odontoide
 Limită superioară – șanțul bulbo-protuberanțial
o Pe linia mediană prezintă gropița oarbă a lui Vicq d’Azyr
(foramen cecum)
o La nivelul acestui șanț găsim originea aparentă a nervului
oculo-motor extern (VI-abducens) – superior piramidelor
bulbare ventrale
  Pe linia mediană – șanțul median anterior
o Superior se termină la nivelul gropiței oarbe
o Inferior prezintă decusația piramidelor
 De o parte și de alta a șanțului median proemină două reliefuri
longitudinale, mărginite lateral de șanțurile colaterale ventrale
bulbare (pre-olivare) – acestea sunt numite piramidele bulbare
ventrale
o Prin profunzimea lor trec tracturile căilor piramidale
cortico-spinale
 La nivelul șanțului colateral ventral găsim originea parentă a
nervului hipoglos (XII) – 10-15 fascicule
 Etajul pontin
 Limitat de cele 2 șanțuri supra și subpontine
 Este mai larg inferior decât superior
 Median prezintă șanțul bazilar – prin el trece trunchiul arterei
bazilare
o De o parte și de alta a șanțului – piramidele pontine – în
continuarea celor bulbare
 Fața lor anterioară prezintă șanțuri transversale
paralele determinate de fibre pontine superficiale
 Lateral de piramidele pontine găsim originea aparentă a nervului
trigemen (V) – delimitează fața ventrală de fața laterală a punții
 Etajul mezencefalic
 Format din fețele ventrale ale celor doi pedunculi cerebrali
o Delimitează un spațiu numit inter-peduncular sau spațiul
perforat posterior – aparține mezencefalului
 Este acoperit de substanță cenușie perforată de
artere și conține nucleul interpeduncular (ganglionul
interpeduncular)
 Acest spațiu este delimitat anterior de corpii
mamilari – fac parte din hipotalamus
 Pe părțile laterale ale fețelor interne ale celor 2 pedunculi cerebrali
se găsește un șanț longitudinal – ies fibrele nervului oculo-motor
(III) (origine aparentă)
o Fețele laterale
 Prezintă 3 etaje: bulbar, pontin și mezencefalic
 Etajul bulbar
 Delimitat de cele 2 șanțuri colaterale, ventral și dorsal
 Jumătatea superioară a feței laterale este ocupată de o formațiune
situată imediat posterior șanțului colateral ventral – oliva bulbară
o În profunzime conține nucleul olivar
o Deasupra se observă o depresiune ce corespunde șanțului
bulbo-protuberanțial – foseta supra-olivară
 Aici au originea aparentă nervii facial (VII) și
intermediar a lui Wrisberg (VII bis)
 o Posterior se găsește gropița laterală a bulbului
 Prezintă originea aparentă a nervului acustico-
vestibular (VIII)
 În partea inferioară proemină nucleul senzitiv al trigemenului (V) –
tuberculul cenușiu al lui Rolando
 Raport cu amigdalele cerebeloase
o În caz de hipertensiune intracraniană sau o scădere a
tensiunii LCR, acestea coboară spre gaura occipitală și
deermină compresiune asupra bulbului – angajare
cerebeloasă
 Etajul pontin
 Se continuă cu pedunculii cerebeloși mijlocii – leagă puntea ce
cerebel
 Etajul mezencefalic
 Fața laterală a pedunculului cerebral prezintă un șanț longitudinal –
șanțul lateral al istmului
o Acest șanț împarte fața laterală în 2 regiuni
 Regiunea superioară (dorsală)
 Corespunde calotei
 Formă triunghiulară – trunghiul lui Reil
 La acest nivel se exteriorizează lemniscul
lateral (calea acustică centrală)
 Regiuea inferioară (ventrală)
 Corespunde piciorului pedunculului cerebral
 Fața laterală a pedunculului cerebral este înconjurată de nervul IV

20 CCEREBELUL-CONFORMATIE EXTERNA RAPORTURI

RAPORTURI

Superior vine în raport cu:

- faţa inferioară a cortului cerebelului (tentor cerebellum);
- sinusul drept;
- cisterna ambiens;
- faţa inferioară a lobilor occipitali.

Inferior vine în raport cu:

- fosele cerebeloase;
porţiunea bulbară a ventriculului IV; - membrana tectoria

Cerebelul are o formă ovoidă cu trei porţiuni disticte, vermisul (vermis cerebelli) şi cele două emisfere
cerebeloase (hemisperium cerebelli). Vermisul este încadrat între cele două emisfere cerebeloase.
Cerebelul prezintă trei feţe: anterioară, superioară şi inferioară, precum şi o circumferinţă.
Faţa anterioară priveşte înainte şi în jos lăsând să se desprindă de pe ea cele 3 perechi de pedunculi
cerebeloşi. Între pedunculii cerebeloşi, valvula lui Vieussens, nodulus, lueta şi faţa superioară a valvulei
lui Tarin se delimitează recesul posterior al ventriculului IV. Faţa anterioară mai este denumită şi hilul
nervos al cerebelului deoarece la acest nivel întâlnim pedunculii cerebeloşi prin intermediul cărora se
realizează conexiunile cerebelului.

Faţa superioară uşor convexă prezintă pe linia mediană porţiunea superioară a vermisului . De o parte şi
de cealaltă a liniei mediane există câte o suprafaţă plană, înclinată în afară şi în jos care corespunde
feţei superioare a emisferelor. Faţa superioară prezintă la nivelul vermisului:

- lingula;
- lobulul central (lobulus centralis);
- culmen;
- declive;
- folium, la care se adaugă
- lobulii corespunzători de pe emisferele cerebeloase.

Faţa inferioară are un aspect convex mai ales la nivelul emisferelor cerebeloase. Vermisul inferior
trimite două prelungiri laterale care se pierd în emisferele cerebeloase, realizând piramida lui
Malacarne. Faţa inferioară prezintă la nivelul vermisului:

- tuber;
- pyramis;
- uvula;
- nodulus, la care se adaugă
- lobulii corespunzători de pe emisferele cerebeloase.
Circumferinţa cerebelului are aspectul unei margini groase şi rotunjite care separă faţa superioară de
faţa inferioară. Anterior circumferinţa prezintă o scobitură largă numită incizura semilunară ce
corespunde frâului valvulei lui Vieussens şi coliculilor cvadrigemeni inferiori. Posterior circumferinţa
prezintă o scobitură posterioară în raport cu coasa cerebelului. Aşa cum am mai amintit circumferinţa
este încrucişată de marele şanţ circumferenţial a lui Vicq d Azyr.

21 CCEREBEL LOBULATIA
FAŢA
VERMIS EMISFERE CEREBELOASE
CEREBELULUI
Lingula Frâul lingulei (vinculum lingulae) pe faţa anterioară
Lobulul central Aripa lobului central (alla lobulus
pe faţa superioară
(lobulus centralis) centralis)
Lobulul patrulater anterior
Culmen pe faţa superioară
(lobulus quadrangularis)
Declive Lobulul patrulater posterior pe faţa superioară
 (simplex)
Lobulul semilunar superior
Folium pe faţa superioară
(lobulus semilunaris superior)
Lobulul semilunar inferior
Tuber pe faţa inferioară
(lobulus semilunaris inferior)
Lobulul gracilis (lobulus gracillis)
Pyramis Lobulul digastric (lobulus pe faţa inferioară
biventer)

Uvula (lueta) Tonsila (amigdala, tonsilla) pe faţa inferioară

Nodulus Floculus (pneumogastric) pe faţa anterioară

22 TTALAMUS CONFORMATIE EXTERNA

- Fața dorsală – superioară
o Acoperită de o pătură subțire de substanță albă – stratul zenal
o Mărginită lateral de un șanț care o separă de nucleul caudal – șanțul talamo-striat
 Conține:
 Vena talamo-striată (opto-striată)
 Stria terminală – formată din fibre care unesc rinencefalul cu
hipotalamusul
 Lama cornată – lamă de substanță albă ce acoperă celelalte două
formațiuni
o Spre partea medială este mărginită de o strie de substanță albă – stria talami sau
habena (habenula)
 Pornește din partea anterioară a glandei epifize – numită pedunculul
anterior al epifizei
 Se îndreaptă anterior și se termină în aria septală și nucleii anteriori ai
hipotalamusului
 În partea posterioară, împreună cu fața dorsală a talamusului și cu
pedunculul mijlociu al epifizei delimitează o suprafață triunghiulară –
triunghiul habenular
 În aria acestuia se află nucleul habenular
o Este străbătută de un șanț oblic – șanțul choroidian
 Conține plexurile coroide ale ventriculilor laterali
 Împarte fața dorsală în 2 porțiuni
 Postero-internă – acoperită de trigonul cerebral
 Antero-externă – participă la alcătuirea planșeului prelungirii
frontale a ventriculului lateral
- Fața ventrală – inferioară
 o Raport cu regiunea subtalamică care face trecerea dintre mezencefal și diencefal
o Regiunea subtalamică conține nuclei și fibre nervoase
 Nucleii regiunii subtalamice
 Zona incerta – mic conglomerat neuronal
o Face parte din grupul nucleilor reticulați ai talamusului
 Extremitățile superioare ale nucleului roșu și ale substanței negre
 Nucleul lui Luys – nucleul subtalamic
o Principalul nucleul al regiunii
 Nucleii câmpului lui Forel
o Situați în partea supero-internă a regiunii subtalamice
 Cu excepția zonei incerta care aparține talamusului, ceilalți nuclei
fac parte din sistemul extrapiramidal
 Fibrele se condensează în fascicule
 Fasciculul lenticular al lui Forel
o Origine în nucleul lenticular
o Inferior zonei incerta
 Fasciculul talamic al lui Forel
o Origine în nucleii talamici și lenticular
o Superior zonei incerta
 Fasciculul dentato-talamic
o Origine în nucleul dințat al cerebelului
o Se îndreaptă spre nucleul ventral intermediar al talamusului
 Fasciculul mamilo-talamic al lui Vicq d’Azyr
 Aceste fibre se întretaie în porțiunea superointernă a
subtalamusului – câmpul lui Forel
- Fața medială – prezintă 2 segmente
o În cele 2/3 anterioare
 Formează peretele lateral al ventriculului III
 Limitată inferior de șanțul lui Monro – o separă de hipotalamus
 Se întinde de la deschiderea apeductului lui Sylvius în ventriculul
III până la orificiul lui Monro – face comunicarea cu cornul frontal
al ventriculului lateral
o În 1/3 posterioară
 Fața medială a talamusului depășește posterior ventriculul III și are raport
cu:
 Cisterna ambiens
 Ampula venei lui Galen
 Glanda epifiză
 Tuberculii cvadrigemeni
o Fețele interne sunt unite printr-o bandă de substanță cenușie care traversează
ventriculul III – comisura cenușie
- Fața laterală
o Separată anterior de nucleul lenticular prin brațul posterior al capsulei interne
  Conține un număr mare de fibre inter-talamo-striate perpendiculare pe
fibrele cortico-spinale – formează zona grilajată a lui Arnold
 La acest nivel se găsesc neuroni care formează nucleul reticulat
lateral al talamusului
o Posterior are raport cu segmentul retrolenticular al capsulei interne prin care trec
radiațiile optice
- Polul anterior
o Înconjurat de stâlpul anterior al trigonului cerebral cu care delimitează orificiul lui
Monro
- Polul posterior
o Constituie pulvinarul
o Infero-extern se găsesc 2 reliefuri de masă nervoasă – corpii geniculați
 Medial
 Lateral – mai voluminos
o Corpii geniculați alcătuiesc metatalamusul
 Sunt uniți de câte corpii cvadrigemeni prin brațe conjunctivale
 Corpul geniculat lateral este unit de corpul cvadrigemen anterior
prin brațul conjunctival anterior
 Corpul geniculat medial este unit de corpul cvadrigemen posterior
prin brațul conjuctival posterior

23 HHIPOTALAMUSUL
- Reprezintă porțiunea bazală a diencefalului
- Nu este acoperită de telencefal
- Formează planșeul ventriculului III și se extinde și pe pereții laterali ai acestuia până sub
șanțul lui Monro care-l separă de talamus
- Face legătura dintre:
o Formația reticulată a trunchiului cerebral – pe de o parte
o Cortexul orbitofrontal și ..........
- Limite
o Anterior – lamela supraoptică
o Posterior – fasciculul retro-reflex – îl separă de trunchiul cerebral
o Lateral – se continuă cu regiunile subtalamică și sublenticulară

Configurație exterioară

- Fața posterioară
o Privește spre cavitatea ventriculului III – formează planșeul acestuia
o Porțiunea centrală formează vârful ventriculului III – infundibulul ventricular
- Fața inferioară
o Singura care se vede – poate fi pusă în evidență la baza creierului
o Ocupă toată suprafața dinaintea spațiului perforat posterior
o Este încadrată în limitele rombului optopeduncular – limitat de:
 Antero-lateral – chiasma și bandeletele optice
 Postero-lateral – divergența pedunculilor cerebrali
o Pe linia mediană, prezintă din anterior spre posterior următoarele porțiuni:
 Anterioară – mascată de chiasma optică – hipotalamusul anterior sau
partea supraoptică
 Mijlocie – proemină sub forma unei ridicături – tuber cinereum
 Corespunde infundibulului ventriculului III
 De aici se desprinde tulpina hipofizei
 Constituie hipotalamusul mijlociu sau partea infundibulo-tuberiană
 Posterioară – reprezentată de tuberculii mamilari
 Alcătuiește hipotalamusul posterior sau partea mamilară
 Laterale – situate de o parte și de alta a celor 3 regiuni mediene

24 EEPITALAMUSUL SI METATALAMUSUL
- Derivă din porțiunea posterioară a tavanului veziculei diencefalice
- Reprezentat de:
o Glanda epifiză
o Trigonul habenular
o Comisura albă posterioară
- Glanda epifiză
o Formă de pin de con cu baza anterior – glanda pineală
o Fața superioară
 Raport cu spleniumul corpului calos – desparțite prin fanta cerebrală
mediană a lui Bichat
o Fața inferioară
 Situată în spațiul dintre cei 2 tuberculi cvadrigemeni anteriori – triunghiul
subpineal al lui Obersteiner
o Vârful – situat posterior
o Baza
 Împărțită de un fund de sac al ventriculului III (recesul pineal) în 2 lame
 Superioară
o Superior, ventriculul III trimite un alt diverticul – recesul
suprapineal
 Inferioară
o Sub aceasta se află comisura albă posterioară
 De la acest nivel pornesc 3 perechi de pedunculi ai epifizei
 2 anteriori
 o Mărginesc medial fața dorsală a talamusului
o Se îndreaptă anterior spre aria septală – delimitează
hipotalamusul anterior
 2 mijlocii
o Se îndreaptă spre talamusul corespunzător
 2 posteriori
o Coboară înaintea comisurii posterioare și se termină în
nucleii talamici

- Este format din corpii geniculaţi laterali (corpus geniculatum laterale) şi din corpii
geniculaţi mediali (corpus geniculatum mediale).
-
- RAPORTURI
- Sunt situaţi pe feţele laterale ale talamusului şi ocupă joncţiunea
diencefalomezencefalică.
- Corpii geniculaţi sunt nuclei care mărginesc lama patrulateră (lama cvadrigeminală) pe
feţele laterale ale mezencefalului.
- Corpii geniculaţi laterali sunt legaţi prin braţele conjunctivale superioare (brachium
colliculi) de coliculii cvadrigemeni superiori (colliculus superior).
- Corpii geniculaţi mediali sunt legaţi prin braţele conjunctivale inferioare de coliculii
cvadrigemeni inferiori (colliculus inferior

25 EEMISFERE CEREBRALE SANTURI SI GIRUSURI

. Suprafaţa emisferelor este brăzdată de o serie de depresiuni profunde, denumite scizuri sau şanţuri
(sulci cerebri), care delimitează lobii, şi de depresiuni mai puţin profunde, care delimitează
circumvoluţiile (gyri cerebri, girusurile). Lobii şi girusurile pot fi unite prin diferite pliuri de pasaj.

Scizura lui Sylvius (sulcus lateralis, şanţul lateral) pleacă de pe faţa inferioară a emisferelor, înconjoară
marginea inferioară a feţei externe, îndreptându-se oblic în sus şi înapoi pe faţa externă. Se termină pe
faţa externă fie printr-o scurtă bifurcaţie, fie printr-un segment recurbat în sus. Segmentul situat pe faţa
inferioară este profund şi prezintă în profunzime un pliu de trecere între lobul frontal şi cel temporal,
pliul falciform. Segmentul de pe faţa laterală este de asemenea profund şi conţine în profunzimea sa
lobul insulei.

Scizura lui Rolando (sulcus centralis, şanţul central) pleacă de pe faţa internă, imediat deasupra scizurii
calosomarginale, depăşeste marginea superioară a emisferelor, coboară oblic în jos şi înainte pe faţa
externă şi se termină puţin deasupra scizurii lui Sylvius. Pe faţa externă descrie o curbură convexă
anterior, o curbură convexă posterior, şi o a treia curbură, care este convexă anterior. Aceste trei
curburi corespund girusurilor frontal 1 (F1), frontal 2 (F2) şi frontal 3 (F3).
Scizura parietooccipitală (sulcus parietooccipitalis) pleacă de pe marginea superioară la 5 cm anterior de
polul posterior şi se întinde în jos şi înainte atât pe faţa externă cât şi pe cea internă a celor două
emisfere.

Scizura calosomarginală sau subfrontală este situată doar pe faţa internă a emisferelor. Ea pleacă de
sub genuchiul corpului calos şi merge la distanţă egală de acesta şi de marginea superioară a
emisferelor, pentru ca puţin anterior de extremitatea posterioară a corpului calos să îşi schimbe direcţia
în sus, terminându-se pe marginea superioară a emisferelor cerebrale. La punctul în care scizura
calosomarginală îşi schimbă direcţia, aceasta este continuată de şanţul subparietal.

Scizura calcarină se întinde orizontal de la polul occipital spre extremitatea posterioară a circumvoluţiei
corpului calos, unde se uneşte cu scizura parietooccipitală. Datorită profunzimii sale scizura calcarină
realizează o proeminenţă în cavitatea cornului posterior al ventriculului lateral numită calcar avis.

26 FFATA INFERIOARA A EMISFERELOR CEREBRALE

- Pe această față se află porțiunea inițială a fisurii laterale
o Împarte fața inferioară în:
 Segment anterior – lobul orbitar
 Reprezintă fața inferioară a lobului frontal
 Prezintă șanțul orbitar intern
o Conține bulbul și tractul olfactiv – șanț olfactiv
 Intern acestui șanț se află girusul rectus sau girusul orbitar intern
 La extremitatea posterioară, tractul olfactiv se bifurcă în 2 striuri
olfactive
o Împreună cu tractul optic și girusul parahypocampic
delimitează spațiul perforat anterior
 Prin acest spațiu trec arterele striate laterale
 Segment posterior – lobul temporo-occipital
 Reprezintă fața inferioară a lobilor temporal și occipital
 În porțiunea posterioară are raport cu tentorium cerebelos
 Anterior se sprijină pe planșeul fosei cerebrale mijlocii
 Străbătut de 2 șanțuri cu direcție antero-posterioară
o Unul lateral
 Separă 2 girusuri temporo-occipitale
 Medial
 Lateral – extensia pe fața inferioară a
girusului temporal inferior
o Unul medial
 În porțiunea anterioară se numește șanț colateral
  Împreună cu șanțul hypocampic delimitează
girusul parahypocampic
o Extremitatea anterioară a acestuia se
mai numește lob piriform
o Spre partea medială prezintă uncusul
parahypocampic
 În porțiunea occipitală se continuă cu girusul
lingual
 Istmul cingular leagă girusul parahypocampic de girusul cingular
- Fisura cerebrală transversă – fanta cerebrală a lui Bichat
o Delimitat de:
 Superior – spleniumul corpului calos
 Inferior – epifiza și coliculii superiori
o La acest nivel pătrunde spre V III prelungirea piei mater care formează tella
choroidea superior – conține vase choroidiene postero-mediale
 La acest nivel iese din profunzimea encefalului vena cerebrală mare a lui
Galien

27 FFATA LATERALA A EMISFERELOR CEREBRALE

o Prezintă 3 fisuri
 Fisura laterală – scizura lui Sylvius
 Apare prima pe creierul embrionar
 Cea mai lungă și mai profundă fisură
 Începe pe fața inferioară a acestuia în unghiul extern al spațiului
perforat anterior
o Se îndreaptă lateral și ajunge pe fața laterală a emisferului
 Are direcție oblic ascendentă până în regiunea
parietală a emisferului
 În ansamblu prezintă 2 porțiuni
o O porțiune pe fața inferioară – valecula
 Separă lobul orbital de cel temporo-occipital
o O porțiune pe fața laterală
 Este profundă – fossa sylviană
 Separă lobul temporal, situat inferior, de lobul
frontal și parietal situați superior
 Marginile scizurii prezintă niște proeminențe – operculi
o Sunt vizibili când se depărteză marginile fisurii pe fața
laterală a emisferului
o Pe marginea superioară – operculul frontal și parietal – sunt
proeictate aria motorie și senzitivă a capului
o Pe marginea inferioară – operculul temporal
  Acești operculi maschează o porțiune de emisfer numită insula sau
lobul insulei
o Situat în fundul fossei sylviene
o Formă triunghiulară cu vârful inferior și anterior
o Înconjurată de un șanț – sulcus circularis insulae – o separă
de girusurile profunde
o Pe suprafață prezintă un șanț longitudinal cu direcție
dinspre bază spre vârf
 Lob anterior – 2-3 girusuri scurte
 Lob posterior – 2 circumvoluții lungi
o Spre vârful insulei se găsește deschiderea fisurii laterale –
limen insulae
 Trimite spre lobul frontal 2 prelungiri
o Una anterioară – orizontală
o Una posterioară – verticală
 În fisura laterală se găsește artera cerebrală laterală (mijlocie) –
artera sylviană
 Fisura centrală – scizura lui Rolando
 Apare spre sfârșitul lunii a V-a
 Separă lobul frontal de cel parietal
 Începe în dreptul operculului fontal și urcă spre marginea
superioară a emisferului
o Se termină în lobul paracentral de pe fața medială
o În traiectul său descrie 3 curburi succesive
 Inferioară – convexitatea posterior
 Mijlocie – convexă anterior
 Superioară – convexă anterior
 Porțiunea de emisfer situată anterior are funcții motorii și
asociative – lobul frontal
 Cortexul lobilor parietal și occipital, situați posterior, are funcții
receptoare și asociative
 Fisura parieto-occipitală laterală – perpendiculară externă
 Se desprinde la 4-5 cm de polul occipital de pe marginea
superioară a emisferului
 Reprezintă o extensie a fisurii parieto-occipitale interne pe fața
laterală a emisferului cerebral

28 FFATA MEDIALA A EMISFERELOR CEREBRALE

- Principala structură este comisura interemisferică reprezentată de corpul calos
o Dinainte îndărăt prezintă
 Rostrum
 Genunchi
 Corp
  Spenium
- Corpul calos este separat de girusul cingular printr-un șanț – sulcusul corpului calos
- Șanțul corpului calos
o Separă corpul calos de girusul cingular
o Înconjoară speniumul corpului calos și se continuă cu șanțul hypocampic
- Mai prezintă 3 șanțuri
o Cingular
 Pornește de sub genunchiul corpului calos
 Trece deasupra acestuia și paralel cu el până la splenium
 Se termină pe marginea superioară a emisferului – sulcus marginal
 Dă 2 prelungiri
 Ascendentă – sulcusul paracentral
 Descendentă – sulcusul subparietal
 Între sulcusul cingular și cel al corpului calos se delimitează girusul
cingular
 Anterior înconjoară genunchiul corpului calos și se continuă cu
girusul subcalos
 Posterior înconjoară spleniumul și prin istmul cingular se continuă
girusul parahypocampic pe fața inferioară a lobului temporal
 Girusul subcalos, cingular și parahypocampic – marea circumvoluție
limbică
 Între șanțul cingular și marginea superioară a emisferului cerebral se
delimitează girusul frontal medial
 În partea posterioară a acestuia se identifică lobul paracentral –
delimitat de:
o Anterior – sulcusul paracentral
o Posterior – sulcusul marginal
o Parieto-occipital medial
 Pornește de pe marginea superioară a emisferului, deasupra polului
occipital
 Se îndreaptă în jos și anterior și se unește cu fisura calcarină
 Anterior acestui șanț se află lovul precuneus (aparține lobului parietal) –
delimitat de:
 Anterior – sulcusul marginal
 Inferior – sulcusul subparietal
o Fisura calcarină
 Pornește de pe polul occipital
 Se îndreaptă în sus și anterior și se unește cu șanțul parieto-
occipital intern
 Cortexul acestei fisuri formează aria vizuală primară
 Între aceasta și șanțul parieto-occipital medial se delimitează lobul cuneus
– aparține lobului occipital
 29 LLOBUL OCCIPITAL
- Lobul occipital
o Se extinde pe toate cele 3 fețe ale emisferului cerebral
o Prezint șanțuri superficiale care despart 2-3 circumvoluții occipitale

30 LLOBUL ORBITAR
 Reprezintă fața inferioară a lobului frontal
 Prezintă șanțul orbitar intern
o Conține bulbul și tractul olfactiv – șanț olfactiv
 Intern acestui șanț se află girusul rectus sau girusul orbitar intern
 La extremitatea posterioară, tractul olfactiv se bifurcă în 2 striuri
olfactive
o Împreună cu tractul optic și girusul parahypocampic
delimitează spațiul perforat anterior
Prin acest spațiu trec arterele striate laterale

31 LLOBUL PARIETAL
o Pe fața laterală este limitat de:
 Anterior – fisura centrală
 Inferior – fisura laterală
o Posterior se continuă cu lobul occipital
 Este separat de acesta printr-o linie convențională ce unește fisura parieto-
occipitală laterală de ancoșa occipitală de pe marginea inferioară a
emisferului
o Pe fața laterală prezintă 2 șanțuri
 Șanțul postcentral
 Paralel cu fisura centrală – delimitează girusul postcentral
 Separă 2 girusuri parietale
o Superior
o Inferior
 Subdivizat de șanțul lui Yensen în 2 girusuri:
 Anterior – girusul supramarginal
 Posterior – girusul angular
 o Leagă lobul parietal de prima și a
doua circumvoluție temporală – pliu
curb
 Aceste girusuri fac parte din aria receptoare
a limbajului – pe emisferul dominant și pe
emisferul nondominat au rol în percepțiile
spațiale, recunoașteri vizuale și elemente
muzicale
 Șanțul intraparietal

32 LLOBUL TEMPORAL
o Plasat inferior fisurii laterale
o Se extinde și pe fața inferioară a emisferului
o 2 șanțuri orizontale paralele cu fisura laterală îl împart în 3 girusuri temporale
 Superior
 Mijlociu
 Inferior
 Se extinde pe fața inferioară sub numele de girus temporo-
occipital-lateral
o Prezintă o față superioară – planșeul fisurii laterale
 Prezintă cele 2 girusuri temporale transverse – pliurile lui Heschl –
formează aria auditivă primară
 În partea posterioară se numește planul temporal
 Împreună cu o parte din cortexul parietal formează aria receptivă a
limbajului – aria lui Wernicke

33 LLOBUL TEMPORO-OCCIPITAL
 Reprezintă fața inferioară a lobilor temporal și occipital
 În porțiunea posterioară are raport cu tentorium cerebelos
 Anterior se sprijină pe planșeul fosei cerebrale mijlocii
 Străbătut de 2 șanțuri cu direcție antero-posterioară
o Unul lateral
 Separă 2 girusuri temporo-occipitale
 Medial
 Lateral – extensia pe fața inferioară a
girusului temporal inferior
o Unul medial
 În porțiunea anterioară se numește șanț colateral
 Împreună cu șanțul hypocampic delimitează
girusul parahypocampic
 o Extremitatea anterioară a acestuia se
mai numește lob piriform
o Spre partea medială prezintă uncusul
parahypocampic
 În porțiunea occipitală se continuă cu girusul
lingual
 Istmul cingular leagă girusul parahypocampic de girusul cingular

34 SSPATIILE PERFORATE ANTERIOR SI POSTERIOR

35 CAPSULA ALBA INTERNA

- Formă de unghi diedru cu deschidere laterală în care pătrunde nucleul lenticular
- Aspect diferit în funcție de secțiune:
o Secțiune frontală tip Charcot prin corpii mamilaroi
 Aspectul unei lame de substanță albă dirijată oblic superior și lateral
 Raporturi
 Lateral – nucleul lenticular
 Medial – nucleul caudat și talamus
o Secțiune orizontală tip Flechsig prin genunchiul și spleniumul corpului calos
 Formă de unghi diedru
 Raporturi
 Lateral – nucleul lenticular
 Medial – capul nucleului caudat și talamusul
- Pe secțiune orizontală prezintă mai multe segmente
o Braț anterior
 Limitat între capul nucleului caudat și fața antero-superioară a nucleului
lenticular
 Dirijat oblic anterior și lateral
 Traversat de punți de substanță cenușie și fibre care leagă nucleii caudat și
lenticular
 Cea mai importantă lamă cenușie – fundus striati
o Limitează inferior brațul anterior al capsulei
o Genunchi
 La jonțiunea brațului anterior cu cel posterior
 Limitat
  Lateral – palidus
 Medial – unghiul dintre nucleul caudat și talamus
o Braț posterior
 Dirijat posterior și lateral
 Cuprins între nucleul neiticular și talamus
 Se continuă inferior cu bazisul pedunculului cerebral
o Segment retrolenticular
 Prelungește brațul posterior îndărătul planului trecut prin extremitatea
posterioară a nucleului lenticular
o Segment sublenticular
 Se confundă cu regiunea sublenticulară
- Structura
o Fibrele prezente la acest nivel se distribuie astfel
 În brațul anterior
 Fibre fronto-pontine
o Unesc cortexul frontal cu nucleii pontici
 Pedunculul anterior al talamusului
o Leagă cortexul frontal cu nucleii dorso-median și anterior
ai talamusului
 Fibre ale sistemului limbic și ale hypotalamusului anterior
o Merg spre cortexul frontal
 Fibre transversale
o Unesc nucleul caudat cu cel lenticular
 În genunchi
 Fibrele cortico-nucleare ale căii piramidale
 În brațul posterior
 Fibrele căilor piramidale
 Fibrele cortico-rubrice
 Fibrele parieto-pontine
o Se îndreaptă spre nucleii pontici
 Pedunculul superior al talamusului
o Origine în în nucleii ventrali postero-lateral și postero-
medial ai talamusului
o Reprezintă etapa finală a căilor sensibilității somestezice
 Fibre care unesc palidusul de nucleul subtalamic
 În segmentul retrolenticular
 Radiațiile optice sau fascicolul geniculo-calcarin
o Etapa finală a căii vizuale
 Fibre ale pedunculului posterior al talamusului
o Unesc pulvinarul de lobii occipital și parietal
 Fibre occipito-tectale și occipito-coliculare
o Implicate în reflexele vizuale oculomotorii
 Fibre occipito-pontine
 În segmentul sublenticular
  Radiațiile acustice – etapa finală a căii acustice
o Origine în corpul geniculat medial
o Se îndreaptă spre ariile 41, 42 ale lobului temporal
 Fibrele temporo-pontine
 Fibre care unesc cortexul insular și temporal de nucleul talamic

36 PPLAFONUL VENTRICULULUI III

- Baza (plafonul)
o Formată din membrana ependimară diencefalică, desupra căreia se așează pânza
choroidiană superioară și corpul fornixului
o Membrana ependimară
 Reprezintă peretele dorsal al diencefalului
 Limitată lateral de striurile talamice iar anterio-posterior se întinde de la
columnele fornixului la baza epifizei
 Inferior privește spre ventriculul III
 Superior este acoperită de pânza choroidiană superioară
 Foița inferioară aderă de membrana ependimară și formează
membrana tectoria a V III
o Pânza choroidiană superioară
 Prelungire a piei mater invaginată la nvielul fisurii cerebrale transverse
 Formă triunghiulară cu vârful anterior și baza posterior
 Formată din 2 foițe
 Una superioară – căptușește fața inferioară a fornixului
 Alta inferioară – aderă la membrana ependimară și se extinde
lateral și pe fața dorsală a talamusului
o La nivelul șanțului choroidian al talamusului se reflectă și
se continuă cu foița superioară
 Marginile laterale conțin plexurile choroide ale ventriculului lateral
 Provin din capilarizarea arterei choroidiene postero-mediale
 Vârful – corespunde vârfului corpului fornical
 Baza – îndreptată posterior la nivelul fisurii cerebrale transverse
 Între cele 2 foițe se formează un spațiu – cisterna subfornicală – conține
LCR
 Se deschide posterior în cisterna superioară
o Corpul fornixului și corpul calos
 Situate deasupra pânzei choroidiene superioare

37 PPLANSEUL VENTRICULULUI III

- Reprezintă lumenul diencefalului
 - Cavitate impară, mediană, situată între cei 2 nuclei talamici, superior hypotalamusului și
inferior fornixului și vălului choroidian superior
- Comunică cu ventriculii laterali prin orificiile interventriculare și cu V IV prin apeductul
mezencefalic
- Pereții laterali
o Șanțul hypotalamic (sulcus limitans al lui Monro) îi împarte în 2 etaje
 Etaj superior talamic
 Corespunde celor 2/3 anterioare ale feței mediale a talamusului
 În centru poate prezenta comisura intertalamică
 Etaj inferior hypotalamic
 Corespunde regiunii infundibulo-tuberiene a hypotalamusului
 Formă triunghiulară cu vârful inferior, în fund de sac, numit
infundibulum
 În profunzime este străbătut de columna anterioară a fornixului
- Marginea anterioară – de sus în jos este formată din:
o Columnele anterioare ale fornixului
o Comisura albă anterioară
 Trece transversal anterior columnelor fornixului și delimitează cu acestea
un diverticul al ventriculului III – vulva
o Lama terminală
 Lamă subțire de substanță albă care reprezintă creștetul telencefalului
 Unește rostrumul corpului calos de chiasma optică – delimitează un fund
de sac al ventriculului III – recesul supraoptic
 Anterior se află o cisternă a spațiului subarahnoidian – cisterna lamei
terminale
o Chiasma optică și substanța cenușie a versantului anterior al tuberului
- Marginea posterioară
o Oblică inferior și anterior
o De sus în jos este formată din:
 Baza glandei epifize
 La acest nivel, V III trimite un fund de sac – recesul epifizar
o Acesta împarte baza epifizei în 2 lamele: superioară și
inferioară
o Deasupra celei superioare, înre ea și vălul choroidian
superior se delimitează recesul supraepifizar – corespunde
cisternei superioare a spațiului subarahnoidian
 Comisura albă posterioară
 Orificiul superior al ductului mezencefalic
 Substanța albă a pedunculilor cerebrali
 Substanța cenușie a spațiului perforat posterior
 Corpul mamilar și versantul posterior al tuberului
- Vârful
o Situat la unirea celor 2 margini
o Îndreptat inferior și anterior
Pătrunde în tulpina hypofizară și formează un diverticul – infundibulum
 38 PPLAFONUL VENTRICULULUI IV
- Peretele posterior (plafonul)
o Format din 2 versante înclinate care se întâlnesc în unghi pe fața anterioară a
cerebelului
 Are formă de fund de sac și se numește fastigium
o Prezintă 3 porțiuni
 Inferioară – infracerebeloasă
 Format din ependimul ventricular dublat pe fața posterioară de
pânza choroidiană inferioară
 Ependimul ventricular
o Acoperă triunghiul bulbar al fosei romboide
o Lateral se fixează pe pedunculii cerebeloși inferiori
o Baza, îndreptată superior, intră în hilul cerebelului și se
prinde de vălul medular inferior
o Vârful, îndreptat inferior, trece posterior obexului și se
continuă cu ependimul canalului ependimar
o Fața antero-inferioară – privește spre lumenul ventricular
o Fața postero-superipară – acoperită de pânza choroidiană
inferipoară
o Pe marginile laterale prezintă o lamă îngustă de substanță
albă – lingula – prezintă 2 porțiuni
 Una oblic ascendentă – urcă pe marginea medială a
corpului restiform
 Una transversală – aderentă de fața posterioară a
corpului restiform; trece pe sub plexurile choroide
 Vălul choroidian inferior
o Prelungire a piei mater care se invaginează între ependimul
ventricular și fața inferioară a cerebelului
o Formată din 2 foițe:
 Postero-superioară
 Antero-inferioară
 Aderentă de ependim – împreună formează
membrana tectoria a ventriculului IV
o În unghiul inferior este perforată de
un orificiu – apertura medialis sau
orificiul lui Magendie
 Singurul loc prin care LCR
părăsește sistemul ventricular
și comunică cu cel din spațiul
subarahnoidian
 o Între foițe se găsește LCR din cisterna magna și plexurile
choroide ale ventricului IV
 Arteriolele acestor plexuri provin din a. cerebeloasă
postero-inferioară
 Porțiunea terminală a plexurilor este comparată cu
un buchet de flori – coșuleț cu flori sau corn al
abundenței
 Mijlocie – cerebeloasă
 Corespunde feței anterioare a cerebelului
 La acest nivel, V IV trimite un fund de sac – fastigium
o Formă rombică, cu axum mare transversal
o Prezintă
 Perete superior – pedunculii cerebeloși superior unii
prin vălul medular superior
 Perete inferior – nodul și vălul medular inferior
 Superioară – supracerebeloasă
 Formată de cei 2 pedunculi cerebeloși superiori uniți prin vălul
medular superior
 Pedunculii cerebeloși superiori
o Pornesc din hilul cerebelului și se îndreaptă convergent
superior și medial spre coliculii inferior
o Marginea laterală aderă de marginile triunghiului pontin al
fosei romboide
o Pe marginea lor medială se inseră vălul medular superior
 Vălul medular superior
o Lamă subțire de substanță albă
o Vârful între coliculii inferior și baza în hilul cerebelului
o Marginile laterale aderă de pedunculii cerebeloși superiori
o Fața anterioară – căptușită de ependim
 Privește spre cavitatea ventriculară
o Fața posterioară – acoperită în ¾ inferioară de substanță
cenușie

39 PPLANSEUL VENTRICULULUI IV
- Peretele anterior (planșeul)
o Are numele de fossa rhomboidă
o Format din 2 triunghiuri suprapuse bază la bază
 Triunghiul superior pontin – are vârful superior
  Triunghiul inferior bulbar – are vârful inferior
 Se mai numește calamus scriptorius (comparație cu o peniță)
 Vârful este acoperit de o lamă nervoasă transversală – obex
o Axul lung este străbătut de un șanț – sulcus medialis – delimitează 2 jumătăți
simetrice, dreaptă și stângă
 Fiecare jumătate este împărțită de un șanț limitant într-o arie laterală și una
medială
 Aria laterală sau aria vestibulară
o În profunzime conține nucleii vestibulari
o Se întinde pe toată lungimea fosei
o La partea laterală prezintă un relief – tubercul acustic
 Corespundce nucleilor cohleari
 Aria medială
o Relief convex, longitudinal, care la nivelul calamusului se
îngustează
o Ia aspectului unui triunghi – trigonul hipoglosului
 În profunzime prezintă extremitatea rostrală a
nucleului hipoglosului
o Cranial acestui trigon, aria medială prezintă o proeminanță
– eminența medială
 Reprezintă relieful fibrelor motorii ale nervului
facial
o Lateral trigonului hipoglosului se află o depresiune
triunghiulară – trigonul nervului vag
 În profunzime prezintă extremitatea dorsală a
nucleului dorsal al vagului, nucleul salivator
inferior și, lateral lor, nucleul solitar
 Porțiunea cea mai caudală a acestui trigon prezintă
o fâșie îngustă de substanță nervoasă – aria
postrema
 Face parte din organele ependimare – este
exclusă din bariera hemato-encefalică
 Conține receptori la apomorfină și glucoizii
digitalici
o Excitarea lor declanșează reflexul de
vomă
 La extremitatea rostrală a sulcusului limitans se află o mică arie
pigmentată – locus ceruleus
 Corespunde nucleului noradrenergic cu același nume
 În dreptul joncțiunii bulbo-pontine, fosa romboidă este străbătută de fibre
cu direcție transversală – striuri medulare
 Provin din nucleul cohlear dorsal și fac parte din fibrele căilor
acustice
 40 CCORNUL ANTERIOR AL VENTRICULILOR LATERALI
- Cornul frontal
o Reprezintă brațul superior al potcoavei ventriculare
o Prezintă 2 porțiuni separate de un plan vertical dus prin orificiul lui Monro
 Segment anterior – în interiorul lobului frontal
 Prezintă
o Perete superior – fața inferioară a corpului calos
o Perete inferior – prezintă 2 versante
 Extern – capul nucleului caudat
 Intern – genunchiul corpului calos
o Perete intern – septul pelucid – îl separă de cornul frontal al
V III simetric
o Margine externă – corespunde joncțiunii corpului calos de
nucleul caudat
o Extremitate anterioară – corespunde genunchiului corpului
calos
 Segment posterior – situat în lobul parietal
 Se mai numește corpul ventriculului lateral
 Prezintă:
o Perete superior – fața inferioară a trunchiului corpului calos
o Perete inferior – format din lateral spre medial de:
 Corpul nucleului caudat
 Șanțul talamo-striat
 Talamus
 Fața superioară a fornixului
o Perete intern – septum pelucid
 Pe acest perete se află foramen interventriculare –
locul de comunicare cu ventriculul diencefalic
 Delimitat de polul anterior al talamusului și
columna fornixului
 La acest nivel, plexurile choroide ale V III
se continuă cu cele ale ventriculului lateral
 Tot la acest nivel, venele plexurilor choroide
se undesc cu cele ale septului pelucid și ale
corpului stirat și formează venele cerebrale
interne – merg în vena cerebrală magna a lui
Galien
o Margine externă – corespunde unirii corpului calos de
nucleul caudat
41 CCORNUL INFERIOR AL VENTRICULILOR LATERALI
- Cornul temporal sau sfenoidal
o Plasat în lobul temporal
 o Prezintă
 Perete supero-extern – format dinafară înăuntru de:
o Tapetum
o Coada nucleului caudat
o Stria terminalis
 Deasupra acestora se află regiunea sublenticulară posterioară și
nucleul lenticular
 Peretele infero-intern
 Prezintă 3 reliefuri alungite antero-posterior și paralele între ele;
dinafară înăuntru ele sunt:
o Eminența colaterală a lui Meckel – expresia
intraventriculară a șanțului colateral de pe marginea externă
a girusului parahypocampic
o Hypocampul sau cornul lui Ammon
 Proeminență voluminoasă, semilunară cu
concavitatea medial și extremitatea voluminoasă
anterior
 Fața superioară este acoperită de substanță albă –
alveus
 Extremitatea posterioară este efilată și se alipește
fimbriei
 Marginea externă este festonată
 Marginea internă este concavă și corespunde fasciei
dentata și fimbriei
 Corespunde fundului fisurii hypocampice
o Fimbria sau corpul bordant
 Bandă de substanță albă situată în concavitatea
hypocampului
 Anterior se pierde în substanța albă a uncusului
parahypocampic
 Posterior se continuă cu pilierul posterior al
fornixului
 Marginea internă acoperă girusul dentat
 Margine externă – dublată de fascicolul longitudinal inferior
 Margine internă
 Prezintă șanțul choroidian
 Extremitatea anterioară

42 CCORNUL POSTERIOR AL VENTRICULILOR LATERALI

- Cornul occipital - prezintă
 o Perete supero-extern – format dintr-o serie de fascicole de substanță albă,
dinăuntru înafară și de jos în sus sunt:
 Forcepsul mare al corpului calos
 Tapetum
 Fascicolul superior al radiațiilor optice
 Fascicolul longitudinal inferior
o Perete infero-intern
 Prezintă 2 proeminețe separate de un șanț
 Supero-internă – bulb al cornului posterior
o Reprezintă relieful intraventricular al porțiunii interne a
forcepsului posterior
 Infero-externă – calcar avis sau pintenele lui Morand
o Expresia intraventriculară a fisurii calcarine
 Poate fi prezentă și o a treia proeminență – eminența colaterală a lui
Meckel
 Este produsă de fundul șanțului care separă circumvoluțiile
temporo-occipitale externă și internă
o 2 margini
 Supero-internă
 Infero-externă
o O extremitate posteriară – acoperită de fibrele forcepsului posterior

43 MMENINGELE SPINAL
- Dura mater spinală
o Forma unui sac fibros
o Învelește măduva și o separă de pereții osoși ai canalului rahidian
o În dreptul găurii occipitale aderă de circumferința acesteia – se continuă cu dura-
mater craniană
o La extremitatea inferioară depășește în jos măduva – se termină în canalul sacrat
 Formează un fund de sac care coboară până în dreptul vertebrei S2
 La acest nivel trimite o teacă filumului terminale – se fixează pe coccis
o Suprafața exterioară
 Raport cu pereții osoși ai canalului rahidian
 La extremități aderă la acesta
 În partea superioară – aderă de fața posterioară a corpului axisului
 În partea inferioară – aderă de corpul vertebrelor sacrate 1 și 2 –
ligamentul sacro-dural al lui Trolard
 În restul lungimii sale este separată de canalul rahidian printr-un spațiu –
spațiu epidural sau peridural
 Este plin cu grăsime semi-fluidă și plexuri venoase rahidiene –
conțin 750-1000 ml sânge
 Este traversal de prelungiri ale durei mater
 o Anterior – spre ligamentul vertebral comun posterior
o Lateral – pe nervii spinali
 Aceștia traversează dura mater și primesc niște teci
care îi însoțesc până la găurile intervertebrale – teci
durale periradiculare
 La acest nivel se realizează anestezia epidurală
o Prezintă pe suprafață niște orificii – prin ele trec vase și nervi
 În partea superioară, puțin inferior articulației atloido-occipitale –
străbătută de cele 2 artere vertebrale
 Pe tot lungul fețelor laterale – orificiile prin care ies rădăcinile anterioare
și poasterioare ale nervilor spinali și prin care pătrund vasele radiculare
o Suprafața interioară delimitează cu foița parietală a arahnoidei spațiul subdural
o Între orificiile de ieșire a rădăcinilor nervilor spinali, pe partea laterală a acestei
suprafețe, se inseră dințăturile ligamentelor dințate
o Prezintă fibre de colagen cu orientare longitudinală, circulară și radiară
 Fibrele longitudinale
 Bine dezvoltate
 Se adaptează la principalele mișcări ale coloanei vertebrale – flexie
și extensie
 Fibrele circulare
 Se condensează între orificiile de ieșire a nervilor spinali
 Se adaptează pentru a rezista la presiunile din interiorul sacului
dural
 Fibrele radiare
 Se dispun în dreptul tecilor pe care meningele le trimite pe nervii
spinali
 Se adaptează la tracțiunile executate pe tecile nervilor spinali, la
ieșirea din canalul rahidian
- Arahnodia
o Prezintă o față parietală – spre dura mater și una viscerală – spre pia mater
o Între foița parietală și dura mater se găsește spațiul subdural
o Foița viscerală se prelungește inferior până la fundul de sac dural
o Între foițe se găsește spațiul virtual arahnoidian
- Pia mater spinală
o Aderă intim de suprafața exterioară a măduvei
o Pătrunde în fundul tuturor șanțurilor de pe suprafața ei
o În partea superioară se continuă cu pia mater craniană
o În partea inferioară se prelungește pe filum terminale
o Suprafața exterioară a piaei mater delimitează cu foița viscerală a arahnoidei –
spațiul subarahnoidian – conține LCR
o De pe fața exterioară a piei mater se desprind prelungiri fibroase care merg spre
suprafața interioară a durei mater
 Unele subțiri și lipsite de importanță – se desprind din dreptul șanțurilor
mediene ventral și dorsal
 Altele se întind în sens transversal
  Se orientează în plan frontal, de o parte și de alta a măduvei
 Constituie ligamentele dințate
o Ligamentele dințate
 Se întind în lungul canalului rahidian de la nivelul extremității superioare
până la nivelul emergenței primei perechi de nervi spinali lombari din
măduvă
 Prezintă:
 Margine itnernă – unită de pia mater ce acoperă fața laterală a
măduvei
 Margine externă – dințată, se prinde pe suprafața internă a durei
mater
o Fiecare dințătură corespunde mijlocului distanței între
orificiile de ieșire a doi nervi spinali vecini
o Între 2 dințături vecine, marginea externă a fiecărui
ligament dințat este concavă
 Acest segment corespunde orificiilor de ieșire din
dura mater a celor 2 radăcini ale unui acelați nerv
spinal
 Se întind în plan frontal între pia mater și dura mater
 Împart spațiul subarahnoidian spinal într-un compartiment anterior
și altul posterior
 Comuncă la nivelul arcadelor dintre dințăturile marginii externe a
ligamentelor descrise
- Vascularizație
o Arterele – din arterele radiculare
o Venele – din rețeaua pială perimedulară
 Se varsă în plexurile venoase peridurale
o Limfaticele
 În grosimea leptomeningelui nu se găsesc limfatice
 La nivelul durei mater limfa circulă prin niște spații delimitate de fibrele
conjunctive din structura ei – lacune limfatice
 Aceste lacune se continuă cu vase limfatice adevărate – părăsesc
canalul rahidian o dată cu nervii spinali
o Se varsă în ganglionii limfatici paravertebrali: cervicali,
mediastinali posteriori, lombari și sacrați
- Inervație
o Asigurată de ramurile meningeale ale nervilor spinali și de filete vegetative
simpatice ce se desprind din lanțurile latero-vertebrale
o Se distribuie meningelui de-a lungul vaselor acestuia
44 DDEPENDENTELE SAGITALE ALE DUREI MATER CRANIENE
 2 în plan sagital
 Falx cerebri sau coasa creierului
o Lamă sagitală plasată în fisura interemisferică
o Formă de lamă de coasă cu vârful îndreptat anterior și
inferior
o Fețele laterale vin în raport cu emisferul corespunzător
o Marginea superioară
 Se inseră succesiv pe creasta frontală internă,
marginile șanțului longitudinal de pe mijlocul feței
endocraniene a calotei și apoi pe protuberanța
occipitală internă
 În grosimea sa se găsește sinusul longitudinal
superior

o Marginea inferioară
 Conține sinusul longitudinal inferior
 Spre extremitatea posterioară atinge corpul calos
o Vârful – se prinde pe apofiza crista galli
 Trimite o prelungire spre foramen cecum a osului
frontal
o Baza – se inseră pe mijlocul feței superioare a
tentoriumului
 Conține sinusul drept
 Falx cerebelli sau coasa cerebelului
o Pătrunde între cele 2 emisfere cerebeloase până în
vecinătatea extremității posterioare a vermisului
o Marginea anterioară
 Corespunde șanțului median de pe fața inferioară a
cerebelului
o Marginea posterioară
 Se inseră pe creasta occipitală internă
 În grosimea ei se găsesc cele 2 sinusuri occipitale
posterioare
o Baza – se inseră pe mijlocul feței inferioare a tentoriumului
o Vârful – dirijat inferior și anterior
 Se bifurcă și fiecare ram de bifurcație se termină pe
circumferința găurii occipitale
 Ramurile de bifurcație conțin în grosimea lor
porțiunea inferioară a sinusului occipital posterior
45 DDEPENDENTELE ORIZONTALE ALE DUREI MATER CRANIENE
 3 în plan orizontal
 Tentorium crebelli sau cortul cerebelului
o Așezat la partea posterioară a cavității craniene
o Desparte cerebelul de lobii temporo-occipitali ai
emisferelor cerebrale
o Formă de semilună cu concavitatea anterior
o Fața superioară
 Pe linia mediană prezintă o creastă antero-
posterioară pe care se inseră baza coasei creierului
în care se găsește un canal venos – sinusul drept
 Lateral are raport cu fața inferioară a lobului
occipital și cu 2/3 posterioare ale lobului temporal
o Fața inferioară
 Pe linia mediană dă inserția bazei coasei cerebelului
 Pe laturi vine în raport cu emisferele cerebelului
o Circumferința posterioară (marginea posterioară)
 Se prinde pe protuberanța occipitală internă apoi pe
ambele părți pe porțiunea orizontală a sinusului
lateral, marginea superioară a stâncii și apofiza
clinoidă posterioară
 La nivelul marginii superioare a stâncii trece
deasupra incizurii trigeminale pe care o transformă
într-un orificiu osteo-fibros – cavum Meckeli
 Se află pe fața antero-superioară a stâncii și
conține ganglionul lui Gasser și porțiunea
incipientă a celor 3 ramuri ale trigemenului
o Circumferința anterioară (marginea anterioară)
 Împreună cu dorsum sellae și clivusul occipital
delimitează un orificiu – foramen ovale sau incizura
tentoriae (orificiul lui Pacchioni)
 Prin acest orificiu se angajează cei doi
pedunculi cerebrali,
 Diaphragma sellae sau cortul hipofizei
o Este un sept orizontal care acoperă fața superioară a
hipofizei
o Inserții
 Posterior – pe dorsum selllae
 Anterior – șanțul optic
 Lateral – cele 4 apofize clinoide
 o Pe laturile hipofizei formează un sept vertical care separă
loja hipofizară de cea cavernoasă
o Separă glanda hipofiză de chiasma optică și infundibulum
hypotalamic și este străbătută de un orificiu prin care trece
tija hipofizei
o La marginea anterioară și posterioară prezintă un canal
venos cu direcție transversală – sinus coronar
 Sinusurile coronare unesc între ele cele 2 sinusuri
cavernoase
 Cortul olfactiv
o Mică prelungire inconstantă care se desprinde de dura
mater în afara apofizei crsita galli și care acoperă bulbul
olfactiv