CUPRINS

Introducere ...2
1 Hormonii hipotalamici......5
1.1Gonadoliberina (Gn-RH)...6
1.2 Ocitocina 12
2 Hormonii hipofizari..15
2.1 Hormonul de stimulare folicular FSH..16
2.2 Hormonul luteinizant LH...18
2.3 Hormonul luteotrop(LTH).21
3 Transportul, modul de actiune si excretia hormonilor.......21
4 Concluzii..25
5Bibliografie...27

ROLUL HORMONILOR HIPOTALAMICI SI HIPOFIZARI

CU ROL IN REPRODUCTIE
Functiile tuturor organelor si tesuturilor din organismul animal sunt supuse unei
duble coordonari: nervoasa si hormonala. Activitatea hormonala este controlata
direct de catre hipofiza care la rndul ei este sub controlul hipotalamusului, astfel ca,
pe drept cuvnt, se poate spune ca ntreaga activitate a organismului animal
reprezentata de metabolism, functia de reproducere si functia de adaptare, este
controlata de encefal .
Mult timp s-a crezut ca activitatea sexuala la animale este dependenta doar de
factori emotivi si/sau sezonieri. n 1927-1930, s-a demonstrat implicarea hipofizei n
desfasurarea proceselor sexuale, prin izolarea din lobul anterior al acestei glande, a
doua substante gonadotrope: FSH (hormonul de stimulare foliculara) si LH
(hormonul luteinizant, sau hormonul ovulatiei). Dupa putin timp, s-a emis ipoteza ca
secretia acestor hormoni este reglata neurohormonal (HARRIS, 1937),
demonstrndu-se apoi ca sistemul nervos central controleaza direct secretia
gonadotropinelor prin hipotalamus (EVERETT, SAWYER, 1949). La progresul
cunoasterii n domeniul endocrinologiei, merita sa fie semnalate contributiile unor
cercetatori romani ca: I.C. PARHON, autorul primului tratat de endocrinologie aparut
n lume (1909), FRANCISC RAINER, anatomist romn de nationalitate germana,
care a descris pentru prima data (1927) sistemul port hipotalamo-hipofizar si POPA,
care, mpreuna cu cercetatoarea engleza UNNA FIELDING, a demonstrat caracterul
port - venos al acestei retele vasculare (1930-1932). Descoperirea prostaglandinelor
de catre EULER (1934-1936) si dezvoltarea cercetarii acestor hormoni tisulari, a
avut consecinta producerea, ncepnd cu anul 1970, la scara industriala, a
prostaglandinelor sintetice. Dupa anul 1955, o data cu descoperirea de ctre
GUILLEMIN a primului hormon hipotalamic de eliberare (corticoliberina), s-au
realizat progrese considerabile care au culminat dupa 1971, anul realizarii primei
gonadoliberine sintetice, cu producerea de ctre industriile farmaceutice ale unor tari
dezvoltate, a unei game variate de hormoni naturali si sintetici. Cu arsenalul
existent n domeniul hormonilor din sfera reproductiva se poate interveni cu succes
att in terapia unor tulburari de reproductie, ct si n biotehnologia reproductiei la
animale, domeniu relativ recent n care se includ: sincronizarea caldurilor, inducerea
poliovulatiei, suprimarea sau amnarea caldurilor, avortul terapeutic (la cererea
proprietarului), precum si inducerea sau, dimpotriva, amnarea fatarii.
Dupa Roussy hormonii actioneaza selectiv asupra diferitelor organe efectoare
si isi exercita actiunea asupra sistemului nervos central , prin sistemul nervos neuro2

vegetativ,guverneaza glandele endocrine.Totalitatea glandelor endocrine formeaza

sistemul endocrine.
In sistemul endocrin ,rolul principal il ocupa hipofiza , datorita hormonilor sai hormoni trofici sau stimuline care regleaza functia majoritatii glandelor endocrine.
Intre hipofiza si restul glandelor endocrine- dependente- exista un fel de stare de
echilibru ,echilibrul hormonal sau endocrin (R. Abderhalden).
Acest echilibru este tulburat in caz de hipofunctie sau lipsa completa a functiei
unei glande.
Hipofiza se gaseste in stransa legatura cu hipotalamusul ,de la care pornesc
peste 100000 de filete nervoase prin tija(peduncul)hipofizara spre bulb,care
coordoneaza in primul rand- diferitele procese ce au loc in organism , mentinand
echilibrul fiziologic.Hipotalamusul este centrul de legatura dintre scoarta cerebral,
sistemul nervos vegetative si sistemul endocrine. Diferite excitatii care vin de la
scoarta cerebral a ,trecand prin hipotalamus , pot sa influienteze in mare masura
glandele endocrine.
La randu lor , tulburarile endocrine pot determina prin intermediul
hipotalamusului modificari psihice.Prin urmare , exista legaturi foarte stranse intre
sistemul nervos central , sistemul endocrine si sistemul nervos vegetativ.
Datorita acestui fapt , tulburarile glandelor endocrine sunt insotite de multe ori
de tulburari ale sistemului nervos simpatico si parasimpatic.
Prin hormoni se neleg substane indinspensabile organismului pentru
desfurarea normal a anumitor funcii i pe care organismul le produce n organe
specializate denumite glande cu secreie intern ( dup Abderhalden).
Hormonii sunt biocatalizatori foarte activi, care mpreun cu fermenii i
viataminele , menin i regleaz funciile vitale ale organismului .
Hormonii produi de diferite glande care nu au canal excretor ajung la locurile
de elecie - organele receptoare - pe cale sangvin (hemocrin) sau pe cale
nervoas (neurocrin).
Hormonii, sunt substane chimice elaborate de o celul sau grup de celule
specializate (numite celule endocrine) i care sunt transportat e prin sistemul
circulator la o celul int care rspunde printr-o modificare a funciei sale. Celulele
int sunt acele celule care sunt capabile s recepteze i s rspund la un mesaj
hormonal.
Hormonii reprezint clasa de compui chimici prin intermediul crora se
realizeaz principala cale de comunicare intercelular. Pentru acelai hormon,
diferite celule pot rspunde diferit, n funcie de receptorul hormonal cu care a
interacionat hormonul. Coordonarea rspunsurilor diverselor celule la semnalele
venite din exterior (sau interior) se face att de sistemul hormonal i de sistemul
nervos.
Sistemul format din hormonii produi de glandele endocrine i esuturile (celulele)
int alctuiesc sistemul endocrin, sistem ce asigur comunicarea ntre diferite
esuturi (celule) componente ale organismului.
Clasificarea hormonilor dup locul (organul) de producere:
a) Hormoni Hipotalamici:
3

-hormoni eliberatori ai tireotropinei(TRH)

-hormoni eliberatori ai somatostatinei(GH-RIH)
-hormoni eliberatori ai gonadotropinelor(Gn-RH)
-hormoni eliberatori ai corticotropinei (CRH)
-hormoni eliberatori ai somatotropinei (GH-RH)
b) Hormoni Hipofizari:
- Somatotropina (GH, growth hormone)
- Corticotropina (ACTH, adenocorticotripic hormone)
-gonadotropina (Gn)
- LH,( luteinizing hormone)
-FSH follicle stimulating hormone)
- Tireotropina, TSH (thyroide stimulating hormone) Prolactina (PRL)
c) Hormoni Gastrointestinali; gastrina, colecistokinina, secretina, etc.
d) Hormoni Pancreatici; insulina, glucagonul
e) Hormoni Trombocitari: tromboxan
f) Hormoni Limfocitari: leucotrienele
g) Hormoni Suprarenalieni: epinefrina, norepinefrina, corsitol, aldosteron
h) Hormoni din Rinichi; renina
i) Hormoni din esutul miocardic atrial: polipeptidul natriuretic

Aspecte privind endocrinologia reproduciei

Pentru reglarea funciei sexuale, din sistemul endocrin sunt responsabile trei
trepte principale funcionale care se stimuleaz sau se inhib reciproc:
hipotalamusul, hipofiza i gonadele (la femele i corpul galben); ns n coordonarea
activitii reproductive intervin i alte glande cu secreie intern (tiroida, suprarenala
. a.).
4

1.Hormonii hipotalamici

Hipotalamusul , regiune a cortexului cerebral, este locul de adunare a impulsurilor

nervoase care sosesc prin numeroase legturi funcionale, pe care acesta le are cu
scoara cerebral. Situat la baza diencefalului, hipotalamusul este o adevrat
intersecie ntre sistemul nervos i aparatul endocrin, fiind cuprins ntr-un
ansamblu de organizare nervoas extrem de complicat. Hipotalamusul este
apreciat ca un organ de integrare definitiv cu rol principal de reglare al secreiei
endocrine. La nivelul hipotalamusului cel mai mare interes l prezint o serie de
centri din nucleii hipotalamici, ca cel supraoptic, paraventricular, cenuiu etc.
Hipotalamusul prezint numeroase conexiuni n direcia cortexului cerebral,
corpului striat, talamusului i formaiei reticulare. Legtura direct i preferenial o
are hipotalamusul cu hipofiza, rezultnd astfel sistemul hipotalamo-hipofizar. Printrun aparat masiv de filete nervoase provenite din nucleii supraoptici i
paraventriculari, hipotalamusul face legtur cu lobul posterior al hipofizei
(neurohipofiza), constituind conexiunea neurohipofizar, prin care se transmite
hormonul ocitocic i vasopresina de la hipotalamus, care se acumuleaz apoi n
neurohipofiz.
Conexiunile nervoase cu adenohipofiza (lobul anterior) sunt mai reduse i
constituite dintr-un fascicul tubero-hipofizar, rezultat n mare parte din axonii
diferitelor nuclee hipotalamice. Fibrele acestui fascicul se termin n punctul de
contact al vaselor din reeaua primar.
Hipotalamusul este bine vascularizat, mai ales la nivelul nucleilor hipotalamici,
unde fiecare celul este n legtur cu 2-3 capilare, dintre care unele ptrund n
celule. Rezult, n acest fel, un plex capilar primar de la care pleac vase mai mari
ce se reunesc n trunchiuri care se ndreapt infero-caudal prin tija hipofizei i se
termin n hipofiz. n jurul celulelor adenohipofizei (lobului anterior al hipofizei). Se
formeaz un plex capilar secundar. Rezult n acest fel sistemul vascular porthipotalamo-hipofizar, prin care se transmit neurosecreiile din celulele nucleilor
hipotalamici ctre hipofiz.
Stimulii senzoriali externi ajung s determine impulsuri nervoase la nivelul
centrilor hipotalamici, iar celulele nervoase ale acestor centri le transform n factori
umorali (declanatori de secreie), care determin elaborarea i eliberarea
hormonilor hipofizei.
Aceast transformare ale impulsurilor nervoase n factori umorali se datoreaz
celulelor neurosecretoare care au n acelai timp caracterele celulei nervoase,
precum i ale celulei glandulare. Celulele neurosecretoare primesc stimulii venii de
la nivelul centrilor nervoi superiori i reacioneaz prin eliberarea de hormoni
stimulatori, Releasing factors sau Releasing hormons i inhibitori, prin care se
regleaz activitatea hipofizei.
Pentru reproducie, o mare nsemntate o au urmtorii hormoni hipotalamici:
5

Gn-RH hormonul de eliberare a gonadotropinelor;

P-RH i PIH hormonul de eliberare i respectiv de inhibare a prolactinei;
Oxitocina.
1.1Gonadoliberina (Gn-RH)
Cel mai important hormon cu rol n reproductie, elaborat de hipotalamus este
Gn-RH (L-RH; vezi lista abrevierilor si termenii conventionali). Acesta determina
eliberarea, din hipofiza anterioara, a FSH-ului si LH-ului, hormoni indispensabili
cresterii si dezvoltarii foliculului ovarian si producerii ovulatiei. Secretia hipotalamica
de Gn-RH este conditionata de factori externi (ex. alimentatia, durata zilei lumina) si
de factori interni (nivelul secretiei de FSH, LH si concentratia hormonilor steroizi
gonadali) si este reglata prin mecanisme feed-back.
Gn-RH hormonul de eliberare a gonadotropinelor , dupa izolarea Gn-RH
natural, n 1971, de catre SCHALLY, YALLOW si GUILLEMIN, n mai putin de un
deceniu, piata medicamentului veterinar s-a mbogatit cu un numar destul de mare
de analogi sintetici ai acestuia.
Gonadoliberina (Gn-RH) este un decapeptid nespecific care are rolul de eliberare a
FSH-ului si LH-ului hipofizar.
Aceasta actiune esentiala a sa justifica interesul deosebit ce ise acorda GnRH-ului n reglarea functiei de reproductie. Analogii sintetici ai Gn-RH sunt
gonadorelina si buserelina. Analogii sintetici, comparati cu Gn-RH natural,
extras din hipotalamus, au o activitate biologica net superioara
acestuia, n ceea ce priveste eliberarea de LH (Receptal,produs sintetic pe baza de
buserelina realizat de firma Hoechst este de cca. 70 ori mai activ dect Gn-RH
natural).n organismul animal, Gn-RH este secretat de catre neuronii specializati ai
nucleilor arcuati din hipotalamus. Gn-RH este stocat n veziculele sinaptice de la
extremitatea axonilor si apoi, de acolo, este eliberat, n maniera pulsatila, n sistemul
port hipotalamo-hipotizar. Ajuns in hipofiza anterioara, Gn-RH actioneaza asupra
celulelor hipofizare specializate n secretia de FSH si LH, stimulndu-le secretia.
Gonadoliberina (Gn-RH) actioneaza pe o distanta foarte scurta, masurata de la locul
secretiei sale, fapt care explica concentratiile foarte ridicate n Gn-RH ale celulelor
din hipofiza anterioara. Datorita faptului ca perioada sa de njumatatire este toarte
scurta (2-8 minute)dozarea Gn-RH n circulatia periferica este imposibila.Gn-RH are
o actiune specifica asupra celulelor hipofizare secretoare de FSH si LH, nu si pentru
celulele care secreta alte tropine hipofizare. Asemenea tuturor hormonilor de natura
proteica, Gn-RH se fixeaza pe receptorii membranari. Ca urmare a cuplarii cu
receptorii membranari, repetarea repetarea administrarii la intervale scurte a dozelor
de Gn-RH nu mai are aceeasi eficacitate deoarece numarul receptorilor ramasi
disponibili dupa doza precedenta este redus.
Punerea n circulatia sistem ului port venos hipotalamo hipofizar a Gn-RH se
face pulsatil, fapt care determina descarcari corespunzatoare de FSH si LH n
sngele periferic.
Fiecare episod secretor de Gn-RH este urmat de secretia celor doua
gonadotropine (FSH si LH) dar mai ales de LH.
Frecventa rapida a descarcarilor de Gn-RH are ca efect cresterea
preponderenta a LH-ului, cu mult mai ridicata dect secretia de FSH.
Secretia de Gn-RH este influentata de diversi factori neuroendocrini
(dopamina, PGE2), dar principalul factor reglator al secretiei de Gn-RH este
reprezentat de steroizii sexuali care moduleaza efectele acestuia. Dintre steroizi,
6

estrogenii, n particular, joaca un rol important n aceasta reglare care, n functie de

concentratia estrogenilor se poate concretiza fie ntrun feed-back pozitiv, fie ntr-unul
negativ. Astfel, la vaca, n timpul fazei luteale, progesteronul secretat de corpul
galben si estrogenii secretati de foliculii n crestere vor determina un efect inhibitor
asupra secretiei de Gn-RH. n aceasta perioada GnRH este secretat la nivel bazal
care permite doar o secretie redusa de gonadotropine. Secretia de LH este foarte
redusa, dar eliberarea de FSH este mai importanta cantitativ. Dupa luteoliza,
scaderea progesteronemiei permite estrogenilor, n crestere, sa stimuleze functia
gonadotropa, determinnd peak-uri (vrfuri) ale nivelului secretiei de GnRH.
Acestea, la rndul lor, determina descarcari ciclice de LH. Administrarea de Gn-RH
induce o descarcare de LH echivalenta cu cea ntlnita fiziologic naintea ovulatiei,
cunoscuta sub denumirea de peak-ul preovulator de LH. Cunoasterea acestor
fenomene a creat posibilitatea de control al ovulatiei si de a interveni dupa dorinta n
controlul reproductiei. Pentru astfel de utilizari au fost sintetizati numerosi agonisti ai
Gn-RH care au semi-viata" mai lunga si activitate biologica crescuta. La primate,
KNOBIL (cit. M. RACHAIL 1991) a demonstrat necesitatea ca Gn-RH sa fie
administrat n doze repetate, la anumite intervale de timp. Pentru a stimula
eliberarea gonadotropinelor (FSH, LH) la bovine, s-a demonstrat ca administrarea
repetatade Gn-RH se soldeaza cu eliberarea unei cantitati de LH net superioara
dupa a doua administrare, dect dupa prima doza de Gn-RH. Pentru a obtine un
asemenea efect este nsa obligatoriu ca a doua administrare sa se faca la un interval
de aproximativ trei ore de la prima. Daca a doua administrare de Gn-RH se face la 6
ore de la prima, efectul va fi invers, adica mai slab dect dupa prima administrare.
Aceasta particularitate de actiune pare a fi verificabila pentru toate mamiferele,
diferente fiind numai n privinta intervalului dintre administrari. Exista nca posibilitati
de mbunatatire a raspunsului sub aspectul eliberarii LH-ului, prin folosirea unor
analogi de Gn-RH foarte activi si prin respectarea unui ritm precis de administrare a
acestora. Raspunsul hipofizei la stimularea cu gonadoliberina variaza n functie de
statusul reproductiv individual. Astfel, la vaci care alapteaza, administrarea de GnRH n primele 2-3 zile postpartum nu are nici un efect. Efecte se pot obtine
progresiv, dupa prima saptamna postpartum. Dupa 20 de zile postpartum,
administrarea de Gn-RH poate induce, la multe vaci, ovulatia. La rase de lapte,
administrarea n ziua a 12-a post-partum a unei doze de 100 micrograme Gn-RH
provoaca ovulatia. Cu ct interventia cu Gn-RH se face la mai multe zile postpartum, cu att raspunsul prin ovulatie este mai prompt. Raspunsul devine normal
dupa reluarea activitatii ciclice ovariene, eveniment care se realizeaza, n conditii
obisnuite n primele 27 zile post-partum. Raspunsul cel mai sigur la Gn-RH se obtine
atunci cnd administrarea acestuia se face n timpul proestrului sau n timpul
estrului, naintea declansarii peak-ului preovulator de LH. Administrarea de Gn-RH n
mijlocul ciclului nu se soldeaza cu descarcarea de LH n asemenea cantitate nct sa
asigure ovulatia. Astfel de administrari de Gn-RH la jumatatea ciclului sexual nu
modifica durata ciclului dar influenteaza cresterea foliculara prin intermediul FSH
eliberat consecutiv acestui tratament. Asa se poate ntelege partial, cum momentul
administrarii Gn-RH poate uneori sa faciliteze ovulatia, iar alteori, cresterea
foliculara. FOSTER si CRIGHTON (1976) arata ca administrarea unei doze de 50
micrograme Gn-RH natural dupa 30 minute de la debutul estrului la vaca, induce un
peak de LH de mare amplitudine si de lunga durata. Pentru preparatele naturale de
7

Gn-RH dozele terapeutice variaza ntre 50-100 micrograme. Astfel de doze nu au

nici un efect secundar. Deoarece semi-viata biologica a Gn-RH (natural si sintetic)
este foarte scurta, nu se impune nici o restrictie cu privire la timpii de asteptare
dupa administrarea acestui hormon. Aplicatiile terapeutice ale Gn-RH au la baza
efectele fiziologice ale acestuia, concretizate n controlul maturarii foliculare si al
ovulatiei. n ceea ce priveste posibilitatea controlului maturarii foliculare, Gn-RH se
poate folosi n tratamentul anestrului postpartum si n tratamentul caldurilor repetate.
Anestrul p.p. se explica prin absenta secretiei pulsatile de LH. La vacile din rase de
lapte, aceasta secretie pulsatila de LH este absenta n primele aproximativ 10 zile
dupa fatare, dupa care, eliberarea pulsatila de LH apare si creste ca amplitudine si
frecventa pentru initierea peak-ului preovulator. La vacile care alapteaza vitei,
reluarea ciclicitatii pulsatile se poate amna n 30-50 zile p.p. Pentru stimularea
maturarii foliculare p.p. la vaci din rase de lapte se poate administra n saptamna a
treia sau a patra p.p. o doza de 100 micrograme Gn-RH. Daca dupa aceasta prima
administrare de Gn-RH nu apar caldurile, atunci, la 10 zile, se repeta administrarea
unei doze identice. Rezultatele acestui protocol sunt destul de inconstante, ele fiind
bune pentru vacile care nu alapteaza vitei. Esecul posibil se datoreaza probabil
absentei unui feed-back pozitiv al estrogenilor, corelat cu existenta pe ovare a
foliculilor cu diametru mai mic de 10 mm. Cele mai bune rezultate n tratamentul
anestrului p.p. cu Gn-RH se obtin atunci cnd administrarea Gn-RH se face dupa 45
zile p.p. Gonadorelinele se pot utiliza si n tratamentul unor cazuri de monte repetate
(repeat breeding), tulburare cu importanta economica considerabila care afecteaza
n medie, 15-20% din vaci fara sa manifeste nici un semn clinic particular (asanumita sterilitate sine materia). La astfel de cazuri, factorii cauzali ai repetarii
caldurilor sunt reprezentati de anumite tulburari hormonale preovulatorii, ovulatorii
sau post ovulatorii, sau de factori embrionari. HUMBLOT si THIBIER (1977) au
sugerat ca aceasta tulburare poate fi cauzata si de recrutarea inadecvata a foliculilor
n procesul de selectie si dominanta (evenimente importante n cresterea si
maturarea foliculilor ovarieni), situatie care poate cauza anomalii foliculare sau ale
ovocitei. Prin administrarea la astfel de cazuri a unor doze de 500 micrograme GnRH natural (sau 10 micrograme analog sintetic) se obtin rezultate satisfacatoare.
Administrarea Gn-RH se va face n ziua a 12-a sau a 13-a a ciclului sexual. Pentru
stimularea ovulatiei, Gn-RH se poate utiliza simultan cu inseminarea artificiala la
vaca n calduri. Aceasta tehnica are n vedere favorizarea sincronizarii ovulatiei si
inseminarii. Rezultatele sunt inconstante. O indicatie terapeutica importanta pentru
Gn-RH este utilizarea n sindromul ovarului chistic. Rationamentul aplicarii unor doze
variabile (25-250 micrograme Gn-RH natural sau 20 micrograme analog sintetic), are
la baza faptul ca Gn-RH este inductor al eliberarii masive de LH care va grabi
luteinizarea structurilor chistului si va duce la cresterea progesteronemiei, mimnd
faza luteala a ciclului sexual. Dupa un astfel de tratament, caldurile reapar la
aproximativ 20 de zile si rata conceptiei se apropie de cea ntlnita la ciclurile
spontane. Gonadorelinele se mai pot utiliza si la vacile tratate hormonal pentru
inducerea ovulatiei, n vederea gruparii ovulatiilor multiple deoarece etalarea
acestora pe o durata mai lunga are efect nefast asupra calitatii embrionilor. La
masculi, se foloseste n tratamentul criptorhidiei.
Factorii care stimuleaz secreia de GH sunt: somnul, stressul (traumatisme,
emoii), antagonitii p-adrenergici, hipoglicemia, GH-RH, nivelul sczut al IGF-I,
8

estrogenii, glucagonul, vasopresina, etc.

Factorii care inhib secreia de GH sunt: obezitatea, hipoparatiroidismul,
somatostatin, etc.
Hipersecreia de GH produce gigantismul la copii, iar la adult acromegalia
(dezvoltarea anormal a oaselor la mini i mandibul).
Hiposecreia de GH conduce la nanism hipofizar (oprirea creterii, fr afectarea
dezvoltrii psihice).
Cunoasterea acestor fenomene a creat posibilitatea de control al ovulatiei si
de a interveni dupa dorinta n controlul reproductiei. Pentru astfel de utilizari au fost
sintetizati numerosi agonisti ai Gn-RH care au semi-viata" mai lunga si activitate
biologica crescuta.
Preparate farmaceutice care contin gonadoreline:
Fertagyl, Receptal, Lutal, Cystorelin, Supergestran, Ovurelin.
FERTAGYL
Analog sintetic al GnRH. Compozitie: Gonadorelin 0,5 mg - Natr. Chlorid. Benzylalcoh. - Acid acetic-aqua pro. inj. q.s. ad 5 ml. Proprietati: Gonadoreline este
analog sintetic al GnRH, un decapeptid produs de hipotalamus si care stimuleaza
hipofiza anterioara n eliberarea de LH si FSH. Putin timp dupa administrarea de
Gonadoreline, LH si FSH sunt eliberati de hipofiza. n dozele indicate, produsul
induce cresterea considerabila a nivelurilor de LH si o eliberare optima de FSH.
Aceste gonadotropine vor maturiza foliculul ovarian si vor asigura ovulatia, urmnd
modelul fiziologic normal. Gonadoreline exercita o influenta favorabila asupra
ovarelor n faza foliculara a ciclului sexual. Gonadoreline provoaca la taur, o crestere
a nivelului sanguin al testosteronului si n consecinta o stimulare a libidoului.
Indicatii:
- Bovine: - chisti ovarieni; - prevenirea ntrzierii ovulatiei;
- ameliorarea fertilitatii n perioada postpartum;
- ameliorarea libidoului la taur
. - Iepuri: - inducerea ovulatiei.
Mod de administrare si doze: Calea i.m. - Bovine: - chisti ovarieni: 5 ml (0,5 mg); prevenirea ntrzierii ovulatiei: 2,5 ml (0,25 mg); - ameliorarea fertilitatii post-partum:
2,5 ml (0,25 mg); - ameliorarea libidoului la taur: 5 ml (0,5 mg). - Iepuri: - inducerea
ovulatiei: 0,2 ml (0,02 mg).
Prezentare: Flacon de 5 ml, cu 0,5 mg Gonadoreline.
Producator: INTERVET, Olanda.

Receptal
4 g/ml acetat de buserelin, solutie injectabila pentru bovine (vaci), cabaline (iepe),
suine (scroafe) si iepuri (iepuroaice)
1 ml solutie injectabila contine:
Substane active:
Acetat de buserelin 4.2 g
9

(echivalentul a 4.0 g buserelin)

Excipieni:
Alcool benzilic 10 mg
Indicatii:
Bovine (vaci):
- Pentru tratamentul infertilitatii datorate chistilor foliculari
- Pentru imbunatatirea ratei de conceptie, in urma injectarii in timpul inseminarii
artificiale sau pe perioada fazei luteale dupa inseminarea artificiala.
- Pentru sincronizarea estrului si ovulatiei (permite programarea inseminarii
artificiale) coroborat cu administrarea de prostaglandine F2 sau de progestagen.
Cabaline (iepe):
- pentru inducerea ovulatiei atunci cand este prezent foliculul matur, prin urmare,
sincronizarea ovulatiei fiind aproape de perioada de imperechere la iepe.
- Pentru imbunatatirea ratei de conceptie, in urma injectarii in timpul perioadei fazei
luteale in urma montei sau a inseminarii artificiale.
Suine (scroafe):
- pentru inducerea ovulatiei
Iepuri (iepuroaice):
- inducerea ovulatiei la iepuroaice
- imbunatatirea ratei de conceptie

Contraindicatii:
Nu se cunosc.
Reactii adverse:

Dac observai reacii grave sau alte efecte care nu sunt menionate n acest
prospect, v rugm informai medicul veterinar.
Specii tinta:

Bovine (vaci), cabaline (iepe), suine (scroafe) si iepuri (iepuroaice)

10

POSOLOGIE PENTRU FIECARE SPECIE, CALE (CI) DE ADMINISTRARE I

MOD DE ADMINISTRARE
Vaci:
- Pentru tratamentul chitilor foliculari cu sau fara semne de nimfomanie: 20 g
(echivalent cu 5 ml de solutie injectabila)
n tratamentul chitilor foliculari nu este necesar intervenia manual de dehiscen
a chitilor. Dup
8 zile de la administrare, se poate detecta corp galben pe ovarul afectat sau pe
ovarul normal.
Se produce concomitant luteinizare i dispariia chitilor. Rspunsul la tratament se
va verifica dup
10-14 zile. Dac nu se detecteaz corpul galben sau dac se detecteaz noi chiti
se va repeat
tratamentul. Monta sau nsmnarea artificial se poate realiza la primul estru dup
tratament.
n medie acest prim estru apare la 20 zile dup administrare.
- Pentru imbunatatirea ratei de conceptie: 10 g (2.5 ml) / animal
produsul trebuie administrat n momentul nsmnrii sau cu pn la 8 ore nainte.
Acest tratament asigur declanarea ovulaiei n momentul corect dup inseminare
imbunatatirea ratei de conceptie poate fi realizat i printr-o administrare unic n
ziua 11 sau 12 dup inseminare, prin prevenirea luteolizei i consecutive mortalitii
embrionare.
- pentru sincronizarea estrului si a ovulatiei inainte de timpul fixat pentru
insamantarea artificiala: 10 g (2.5 ml) / animal
Acest produs poate fi folosit ntr-o schem de sincronizare a estrului de 10 zile
GnRH/prostaglandina/GnRH pentru a reduce semnificativ intervalul de la ftare la
concepie.
Schema de tratament GnRH/prostaglandine/GnRH pentru vacile de lapte de
reproducie pentru un moment planificat de monta fr necesitatea detectrii
cldurilor este urmtoarea:
Ziua 0 - Receptal (2.5 ml)
Ziua 7 - Prostaglandina (n doz luteolitic)
Ziua 9 - Receptal (2.5 ml) 54-56 ore dup prostaglandin sau la AI
Ziua 10 - AI 72 hours dup prostaglandin sau la observarea cldurilor dac apar
mai devreme.
Iapa:
- Pentru inducerea ovulatiei: 40 g (10 ml) / animal
11

- Pentru imbunatatirea ratei de conceptie: 40 g (10 ml) / animal

Acest produs trebuie administrat n prima zi dup ce foliculul a atins dimensiunea
maxim, acest moment fiind detectat din consultrile clinice anterioare i examenele
transrectale.
Cel mai bun moment de administrare este cu 6 ore nainte de mont.
Dac nu se produce ovulaia la 24 ore dup administrare, se va repeta tratamentul.
Scroafa:
- Pentru inducerea ovulatiei: 10 g (2.5 ml) / animal
Iepuroaica:
- Pentru imbunatatirea frecventei ratei de conceptie: 0.8 g (0.2 ml) / animal
- Inducerea ovulatiei post partum la inseminare: 0.8 g (0.2 ml) / animal
De preferat, calea de administrare pentru acest preparat este intramusculara (im),
dar se poate administra, de asemenea, si intravenos (iv) si subcutanat (sc).
RECOMANDRI PRIVIND ADMINISTRAREA CORECT
De preferat, calea de administrare pentru acest preparat este intramusculara (im),
dar se poate administra, de asemenea, si intravenos (iv) si subcutanat (sc).
TIMP DE ATEPTARE
Pentru toate speciile:
Carne i organe: zero zile
Lapte: zero zile
PRECAUII SPECIALE PENTRU DEPOZITARE
A nu se lsa la ndemna copiilor.
A nu se pstra la temperatur mai mare de 25 C
Dup prima deschidere a ambalajului primar produsul se poate depozita la
temperaturi cuprinse intre 2-8 C o perioada de maxim 24 de ore.
ATENIONARE (ATENIONRI) SPECIAL (SPECIALE)
Precauii speciale pentru utilizare la animale
Injectarea produsului se realizeaza conform procedurilor de utilizare aseptica. Poate
aparea infectia daca bacteriile anaerobe penetreaza tesutul la locul injectarii, in
special in urma injectarii intramusculare.
Vacile care nu sunt in calduri la inceputul sezonului de inseminare trebuie, preferabil,
mai degraba tratate cu burserelin combinat cu progestagene decat cu buserelin
combinat cu prostaglandine.
12

Precauii speciale care trebuie luate de persoana care administreaz produsul

medicinal veterinar la animale
Expunerea utilizatorului la produs este minimizata de formula de injectare folosita si
schema de terapeutica de unica administrare.
Studiile referitoare la iritatiile aparute in urma administrarii pe cale intranazala si
conjunctivala la caini si iepuri au fost negative (EMEA/MRL/019/95-FINAL). Prin
urmare, expunerea accidentala a produsului la nivelul ocular a utilizatorului nu
prezinta motiv de ingrijorare. Exista un volum mare de dovezi care evidentiaza faptul
ca tranzitul GnRH-ui prin piele nu se produce, exceptand cazul in care sunt utilizate
iontoforeza sau solventii(Bhatia & Sinh J; 1999 and Rodriguez Bayon & Guy; 1996).

RH (releasing hormone), hormoni de eliberare ce stimuleaz sinteza i

secreia hormonilor adenohipofizari.
R1H (release inhibiting hormone), hormoni inhibitori ai eliberrii
tropinelor hipofizare

1.2 Ocitocina
Este hormonul peptidic sintetizat n pericarionii nucleilor hipotalamici
(supraoptic i paraventricular). Fiind cuplat cu neurofizina, protein specific,
oxitocina este transportat de-a lungul axonilor prin conexiunea neuro-hipofizar i
depozitat n lobul posterior al hipofizei (neurohipofiz), iar de aici este eliberat n
circulaie. Oxitocina este preluat de uter, glanda mamar, urin i muchii
scheletului. Timpul de njumtire n snge este de 2-4 minute.
n uterul animalelor exist substane de tip chemotripsin, tripsin i alte
peptidaze care neutralizeaz oxitocina. Aceste enzime provin din celule lipidice. Pe
msur ce se schimb numrul celulelor lipidice n timpul ciclului sexual, asemntor
se schimb i puterea de inactivare ocitocic a uterului. Aceast proprietate de
inactivitate este mai evident n timpul ovulaiei i gestaiei. Dar numai o parte din
oxitocin se inactiveaz pe aceast cale. Neutralizarea oxitocinei are loc cu
preponderen la nivelul ficatului i n mai mic msur particip rinichiul i glanda
mamar. n cazul unor nivele plasmatice ridicate, o parte din oxitocin se elimin
nedescompus.
Aciune biologic:
Oxitocina are o aciune specific asupra musculaturii uterine, producnd
contracia celulelor musculare netede. Prin activizarea miometrului n timpul stadiului
de excitaie al ciclului sexual este uurat naintarea spermiilor depui n timpul
montei sau nsmnrii artificiale. La parturiie, oxitocina contribuie n mod efectiv
13

att la eliminarea ftului, ct i a nvelitorilor fetale. Reacia de rspuns a

musculaturii uterine la aciunea oxitocinei este legat de nivelul estrogenilor i
progesteronului din perioada respectiv. Astfel, n faza folicular a ciclului sexual i
n timpul parturiiei, cnd estrogenii sunt n cantitate mare, aciunea oxitocinei asupra
miometrului este maxim, n timp ce n faza luteinic i n timpul gestaiei, cnd
progesteronul este n cantitate mare, aciunea oxitocinei asupra miometrului este
mult diminuat sau chiar sistat. Cu alte cuvinte, estrogenii sensibilizeaz, iar
progesteronul desensibilizeaz celulele musculare ale uterului fa de oxitocin.
Sub efectul oxitocinei se contract celulele mioepiteliale ale acinului mamar,
nct laptele ajunge din alveole n sistemul canalelor lactifere. Oxitocina ajut pe
calea hipotalamusului la eliberarea de gonadotropine nct, poteneaz eliberarea
LH-ului n timpul ovulaiei la vac.
La masculi oxitocina n sinergism cu testosteronul asigur transportul spermiilor
prin cile de excreie i ejacularea.
Aproximativ 10% din oxitocin se elibereaz continuu, paralel cu producerea ei.
Restul se nmagazineaz, ateptnd impusuri de eliberare. Eliberarea oxitocinei se
realizeaz, n principal, pe cale reflex.
Actul copulaiei, excitaiile de la nivelul mamelei n timpul suptului sau mulsului,
excitaiile cervico-uterine din timpul parturiiei, precum i excitaiile mecanice ale
uterului, cervixului i clitorisului (masajul) constituie factorii cei mai importani care
induc eliberarea oxitocinei.
Dilatarea cilor genitale (vagin i cervix) produce contracii uterine puternice,
fiind o alt cale important pentru eliberarea oxitocinei. Calea aferent a reflexului
este nervul pelvian, o ramur a acestuia inerveaz i regiunea ano-genital unde la
fel se poate produce reflexul menionat. n timpul dilatrii cilor genitale sau prin
aciuni mecanice, apar i contracii uterine i lactoree. Eliberarea de oxitocin poate
s fie produs i ca urmare a incitaiilor provenite de la organele de sim. Astfel, la
capr are loc eliberarea oxitocinei nc la apariia apului. La oile n clduri, n
prezena berbecului are loc o descrcare a oxitocinei cu contracie uterin
antiperistaltic deja naintea montei.
Ocitocinele n principal se obin pe cale sintetic. Presoxinul este unicul extract
apos din neurohipofiza de vac i scroaf. Principalele produse farmaceutice care
au efecte ocitocice sunt Oxitocinele produse de diferite firme, 1ml de soluie apoas
coninnd 5 sau 10UI.
Oxitocinele de sintez, ct i extractul apos de lob hipofizar posterior conin pe
lng oxitocin i vasopresin (ex. Pituitrina).
Efectul ocitocinelor este de a produce contracia miometrului, a celulelor
mioepiteliale, a canaliculelor lobilor mamari, a musculaturii oviductului, vaginului i
clocii psrilor outoare.
Folosirea ocitocinelor n scopuri terapeutice trebuie s se fac cu toat atenia,
numai dup ce s-a stabilit diagnosticul i doza de administrare.
Indicaiile terapeutice ale ocitocinelor sunt:

distociile prin hipokinezie;

retenia nvelitorilor fetale;

14

metritele i piometrul (dup deschiderea n prealabil a cervixului i

sensibilizarea uterului cu estrogeni);
subinvoluia uterului, pentru a grbi evacuarea coninutului uterin;
unele forme de mamite;
retenia laptelui;
retenia oului la psri.
Nu se recomand administrarea oxitocinei la femele n timpul parturiiei cnd colul
uterin nu este deschis i n distocii prin exces de volum fetal.
Exista si preparate sintetice, pe lnga ocitocina naturala extrasa din lobul
posterior al hipofizei. Ocitocina sintetica, spre deosebire de cea naturala, este libera
de vasopresina si de alte proteine straine. Ocitocina sintetica exercita doar o actiune
pur ocitocica, fara efectele secundare care se pot ntlni la unele cazuri tratate cu
ocitocina naturala (cianoza la locul de inoculare, vomismente, vasoconstrictie
periferica, soc anafilactoid).
Efectul fiziologic al ocitocinei consta n contractia, musculaturii netede din
glanda mamara si uter. Acest efect e sinergic cu cel al estrogenilor, cauznd
mpreuna puternice contractii ale musculaturii netede, cnd nivelul secretiei
estrogenilor este ridicat (ex. n estrus si n preajma parturitiei).
Parturitia poate fi accelerata, n ultimul stadiu, prin administrarea de ocitocina.
Dupa fatare, ocitocina conditioneaza involutia uterina,fenomen deosebit de
important n desfasurarea puerperiumului.
Ocitocina intervine si n eliminarea anexelor fetale dupa parturitie, n ejectia laptelui
si n procesul de ejaculare.
Aplicatiile terapeutice ale ocitocinei sunt multiple:
Distocii cu travaliu hipoton, retentie placentara, stari de subinvolutie uterina, metrite,
mastite, agalaxie, prolaps uterin si ovoretentie. Preparate care contin ocitocina:
Intertocina-S, Presoxin, Oxytocin, Orasthin, Oxytocine, Ocytocine, Bylobil,
Daglobine,Nocytocine, Ocytex, Ocytovem, Ocytovet, Pituifral S
Romoxitocin
Producator: Romvac
DCI: Oxitocin
Indicatii: n toate cazurile de fatari laborioase si la animale epuizate pentru a
amplifica eforturile de expulzare.
Descriere:
n toate cazurile de fatari laborioase si la animale epuizate pentru a amplifica
eforturile de expulzare.
Pentru grabirea involutiei uterine si pentru desprinderea si eliminarea completa a
nvelitorilor.fetale.
Pentru eliberarea laptelui rezidual n tratamentul mamitelor si n agalaxia
postpartum.
Contraindicatii:
n toate cazurile de prezentare distocica a fatului sau cu obstacole .
15

Se vor administra dozele minime. Dupa 20-30 minute, daca este doze mai.mari.
Nu se administreaza concomitent cu corticosteroizi, vasoconstrictori,
simpaticomimetice si anestezice, precum si femelelor gestante pna n
momentul.parturitiei.
Reactii adverse
Depasirea dozelor maxime pot determina contractii spastice sau chiar sa opreasca
evolutia parturitiei, desprinderea prematura a placentei, bradicardie.

2 Hormonii hipofizari
Hipofiza este organul neuroglandular situat la faa ventral a creierului intermediar
(diencefalului), rezultat din unirea anatomic a celor dou pri:

hipofiza anterioar (adenohipofiza)

hipofiza posterioar (neurohipofiza)

Hormonii Adenohipofizari sunt:
- corticotropina ACTH (adrenocorticotropic hormone)
- somatotropina, hormonul de cretere, GH (growth hormone)
- gonadotropine, hormonul luteinizant (LH; luteinizing hormone), hormonul foliculostimulator (FSH,follicle stimulating hormone)
- prolactina, PRL, hormonul lactogen.
Sub raport funcional n total, la nivelul adenohipofizei se formeaz 8 hormoni
tropi. Dintre aceti hormoni pentru reproducere o importan major o au
gonadotropinele (FSH i LH) i prolactina (LTH). Datorita tropismului acestora si n
mod special al primelor doua asupra gonadelor, acestea au fost denumite
gonadotropine (gonadotrofine sau gonadostimuline). Dintre aceste trei
gonadotropine secretate de hipofiza, FSH si LH sunt cele mai implicate n fiziologia
sexuala. Ele regleaza functia gonadelor si prin aceasta, totalitatea proceselor
reproductive, la ambele sexe.Indirect, activitatea reproductiv este influenat de
hormonul tireotrop (TTH) i hormonul adrenocorticotrop (ACTH).
Adenohipofiza, cu toate c se afl sub controlul neuronal hipotalamic, este
lipsit de inervaie secretomotorie. Reglarea funciei sale endocrine de ctre
hipotalamus se face prin intermediul sistemului port-hipotalamo-hipofizar. Prin
aceast conexiune vascular sunt vehiculai spre adenohipofiz Releasing-factorii
neurosecretai n hipotalamus.
16

Hormonii gonadotropi hipofizari , ambele gonadotropine controleaz funciile

glandelor sexuale. Sinteza i secreia lor se face de ctre celulele gonadotrope (59% din totalul celulelor adenohipofizei)
Sinteza ambilor este promovat de ctre Gn-RH hipotalamic.
2.1 Hormonul de stimulare folicular FSH (Folicle StimulatingHormone)
Hormonul foliculinizant, gonadotropina A, tilakentrina, folitropina sau prolan A.
Din punct de vedere chimic FSH este o glicoproteina cu greutate moleculara de
32.000 daltoni (variaza ntre 25.000 67.000 daltoni n functie de puritatea
preparatului analizat). Gruparea glucidica din structura sa chimica este esentiala
pentru activitatea gonadotropa. . Este secretat de ctre celulele bazofile-beta din
adenohipofiz sub impulsul de Gn-RF. Acest hormon se izoleaz uor din hipofiza
taurului, calului i porcului.
FSH stimuleaza singur cresterea foliculilor ovarieni din stadiul foarte timpuriu,
pna la stadiul de foliculi cavitari, dupa care, cresterea si dezvoltarea foliculara este
realizata mpreuna cu LH. La femele hormonul determin dezvoltarea foliculelor
ovarieni primari i secundari la care determin proliferarea celulelor foliculare i ntrun stadiu ulterior, secreia de ctre acestea a lichidului folicular i formarea cavitii
foliculare; FSH-ul este responsabil de secreia folicular a estrogenilor.
Stadiul final de maturare a foliculului i dehiscena acestuia necesit aciunea
conjugat a celor dou gonadotropine.
mpreuna cu hormonii estrogeni, FSH stimuleaza aparitia receptorilor pentru FSH si
LH n celulele din granuloasa foliculilor ovarieni . La masculi, FSH este implicat n
dezvoltarea stadiilor incipiente ale spermiogenezei (diviziunea spermiogoniilor pn
la stadiul de spermiocii secundari), spermiomorfogeneza fiind coordonat de
androgeni, testosteronul asigurnd diviziunea reducional a spermiocitelor primare,
formarea spermidei incipiente i apoi a spermiului.spermatogeneza. Celulele Sertoli
din epiteliul seminifer sunt celule tinta pentru FSH unde acesta stimuleaza secretia
de proteina de legatura (transport) pentru h. androgen (ABP). Aceasta proteina
mentine ridicata concentratia testosteronului n testicule si epididim. De asemenea,
se pare, ca FSH contribuie si la maturarea spermatidelor. Pna la data redactarii
acestei lucrari nu avem informatii despre preparate sintetice de FSH.
Produsele naturale obtinute din hipofiza sunt foarte scumpe, instabile si au grad
redus de puritate. Pentru uz uman, exista FSH pur obtinut prin procedee costisitoare,
din urina de femeie castrata. n medicina veterinara se folosesc preparate hormonale
naturale cu actiune asemanatoare FSH-ului, obtinute din snge de iapa gestanta;
exista si metode de obtinere a FSH prin prelucrarea hipofizei.
In medicina veterinara produsele pe baza de gonatropine hipofizare sunt foarte
greu de realizat si in concluzie sunt foarte scumpe ,de aceea in terapia hormonal
se folosesc produse pe baza de gonatropine placentare care au acelasi efect si sunt
mult mai ieftine.Ori de cte ori dorim s obinem un efect asemntor celui produs
de FSH, vom folosi gonadotropina seric.

17

Produsele comerciale care conin PMSG sunt: Ser gonadotrop, Serigon,

Folligon,Hemoantin.
Indicaiile terapeutice sunt:
lipsa ciclicitii sexuale;
cldurile silenioase;
hipoplazia ovarian;
sincronizarea cldurilor dup un tratament prealabil cu gestageni;
producerea poliovulaiei;
stimularea spermiogenezei.
Dup administrri repetate de PMSG este posibil apariia de antigonadotropine.
Gonadotropina corionic este bogat n fraciunea LH, cu toate c conine i
fraciunea FSH, motiv pentru care se folosete n toate cazurile cnd se pune
problema de a obine un efect asemntor hormonului LH adenohipofizar. Astfel, se
poate afirma c la femel, gonadotropina corionic administrat stimuleaz ovulaia
i formarea corpului galben progestativ.
CHRONO-GEST
Bureti vaginali pentru controlul ciclului sexual la ovine si caprine.
Compozitie:
a) Bureti vaginali: Cronolon (acetat de fluorogeston - 30, 40 sau 45 mg).
b) Ampule: Gonadotropina serica..400, 500, 600, 700 sau 6 000 U.I.
Parahidrobenzoat de metil ....... 0,5 mg Excipient liofilizat q.s.p. ...... 1 flacon
c) Solvent fiziologic flacoane de 10,50 l. Proprietati: n vaginul oii sau caprei,
buretele elibereaza acetatul de fluorogeston care blocheaza ovulatia la femelele cu
activitate sexuala ciclica.
La female n anestru sezonier, Chrono-gest asigura o impregnare
progesteronica necesara demararii unui ciclu sexual, dupa retragerea buretilor
vaginali.
Mod de administrare si doze:
1. Aplicarea buretilor vaginali la femele cu anestru sezonier sau post-partum:
oi: bureti de 30 mg, se mentin 12 zile; mioare: bureti de 40 mg, se mentin 14 zile;
capre: bureti de 45 mg, se mentin 17-21 zile; la femele n sezonul de reproducere:
oi: bureti de 40 mg, 14 zile; mioare:bureti de 40 mg, 14 zile; capre: bureti de 45 mg,
17-21 zile.
2. Injectia cu PMSG: se practica pe cale intramusculara, n momentul retragerii
buretilor vaginali (la capre se poate chiar cu 2 zile nainte). Doza de PMSG (400-700
U.I./animal) se administreaza n functie de rasa, sezon, vrsta, stare fiziologica si
scopul urmarit (cresterea prolificitatii, sincronizarea caldurilor, inducerea estrului
contrasezon).

18

3. Momentul montei sau IA -trebuie respectat cu rigurozitate: oi si mioare: 48-60 ore

dupa retragerea buretilor si administrarea de PMSG; capre: monta se va efectua
(sub control) ntre 12-36 ore dupa debutul caldurilor.
Precautii: - aplicatorul de bureti va fi aseptizat dupa fiecare animal; naintea
introducerii n vagin, pe fiecare burete se aplica un unguent cu antibiotice; oile si
berbecii trebuie pregatiti pentru aceasta actiune (stare sanitara veterinara, furajare,
ntretinere); dupa utilizare buretii se ard sau se ngroapa.
Contraindicatii: nu se administreaza la mioare mai tinere de 7-9 luni si care nu au
atins 2/3 din dezvoltarea corporala a adultului; nu se foloseste la oi care au fatat mai
recent de 75 zile sau la mai putin de 60 de zile de sezonul de reproducere; la
caprine: nu se aplica la mai putin de 150 zile dupa fatare; nu se foloseste la femelele
care au scurgeri vaginale si nici la cele care au avortat (numai dupa clarificarea si
nlaturarea cauzelor avorturilor).
Timpi de asteptare: - lapte: - - carne: pe toata durata n care buretii sunt purtati si
nca 5 zile dupa retragerea acestora.
Prezentare: - pentru oi;
CHRONO-GEST/bureti: - bureti a 30 mg, punga cu 25 bucati
; - bureti a 40 mg, punga cu 25 bucati;
- pentru mioare:- bureti a 40 mg (diametru mare), punga cu 25 buc.;
- bureti a 40 mg (diametru mic), punga cu 25 buc.;
- pentru capre: - bureti a 45 mg, punga cu 25 buc.
CHRONO-GEST/PMSG: - cutii cu 5 si cu 50 flac.x 400 U.I.+solvent;
- cutii cu 5 si 50 flac.x 500 U.I.+solvent;
- cutii cu 5 si 50 flac.x 600 U.I.+solvent; - cutii cu 5 si 50 flac.x 700 U.I.+solvent;
- flacon de 6 000 U.I.+solvent x 50 ml.
Materiale pentru montarea buretilor vaginali: aplicator pentru oaie; aplicator pentru
mioare/capre.
Producator: INTERVET, Olanda.
2.2 Hormonul luteinizant LH
Gonadotropina B, prolanul B, lutropina, metakentrina sau hormonul ovulatiei, este
o glicoproteina, a carei greutate moleculara variaza ntre 30.000-34.000 daltoni.
(Luteinising hormone) sau omologul acestuia ICSH (Intersti tial Cells Stimulating
Hormone) de la masculi, este produs de celulele bazofile de tipul gama. A fost izolat
n stare pur din hipofiza de oaie i porc i este format dintr-un amestec de diverse
proteine. Secreia de LH are un anumit ciclu, iar incitaiile de ordin extern i intern
modific amplitudinea secreiei, influennd ntr-o mare msur eliberarea lui.
La femele LH acioneaz sinergic cu FSH determinnd dezvoltarea i maturarea
foliclelor de Grant, dehiscena foliculelor ovarieni, formarea corpilor galbeni i
secreia de progesteron. ai fost numit si hormonul ovulatiei. LH stimuleaza celulele
tecii foliculare interne n secretia hormoni estrogeni, care conditioneaza dezvoltarea
segmentelor tubulare ale aparatului genital femel si aparitia caracterelor sexuale
secundare.
19

La vac, raportul normal dintre FSH i LH este de 1:3, deci apare o superioritate
cantitativ de LH. Pentru acest motiv, cldurile la vac au o durat scurt (13-16
ore), iar ovulaia are loc n faza progesteronic a ciclului sexual, i anume la circa
10-12 ore de la ncetarea cldurilor.
La masculi eliberarea n valuri episodice, pulsative sau n vrfuri de secreie a
ICSH induce dezvoltarea celulelor Leydig localizate ntre dubii seminiferi i variaii
importante ale nivelurilor plasmatice de androgeni.
Nivelurile ICSH i de androgeni sunt ridicate la armsar, berbec i ap n sezoanele
de mont, reglate de modificarea raportului diurn/nocturn i temperatura ambiant;
n celelalte sezoane masculii sunt fecunzi i capabili de copulaie, dei eficiena
reproductiv este sczut.
Eritrocitele hipofizare de porc, oaie, vac i cal FSH (Follicle Stimulating Hormone)
precum i produsele comerciale pure de FSH i LH (liofilizate) se folosesc n prezent
n practica transferului de zigoi:

pentru inducerea superovulaiei la donatoare

pentru sincronizarea ciclului sexual la femelele donatoare i receptoare

Timpul de njumtire a gonadotropinelor hipofizare este de cteva minute pentru
LH (10-40min pentru LH-ul ovin) i de cteva ore pentru FSH (circa 5 ore), de aceea
frecvena interveniilor pentru inducerea superovulaiei este crescut (2 administrri
zilnice timp de 4 zile la oaie i 5 zile la vac). n medicina veterinara nu se folosesc
preparate naturale sau sintetice pe baza de LH. Lipsa acestora este suplinita de
catre preparatele hormonale naturale pe baza de gonadotropina corionica obtinute
din urina de femeie gravida.
Produsele comerciale care conin HCG sunt: Gonacorul, Ghorulonul, Prolanul
E, Praedyn, Chorioman, Hymfalon.
Indicaiile terapeutice ale HCG-ului sunt:
controlul ovulaiei;
n repetarea cldurilor silenioase;
n ovulaia ntrziat;
n chitii ovarieni, tratament la care se poate asocia i progesteron;
n stimularea poliovulaiei i a gestaiilor gemelare;
pentru profilaxia mortalitii zigotale de origine hormonal (administrarea HCG
n a 4-a zi dup nsmnare n vederea stimulrii activitii corpului galben).

PROLAN A
Compozitie: Contine 200 U.I. hormon gonadotrop seric (PMSG)/ml. Proprietati:
Are o actiune foliculo-stimulenta, dezvoltnd pe ovare foliculi de Graaf. La masculi
stimuleaza spermatogeneza. Solutia uleioasa n care este nglobat hormonul
gonadotrop seric se absoarbe lent, avnd o actiune retard.

20

Indicatii: - aciclie, anafrodizie; - la masculi pentru stimularea spermatogenezei.

Contraindicatii: Nu se depasesc dozele indicate, deoarece exista riscul chistizarii
foliculilor ovarieni.
Mod de administrare si doze: calea s.c., i.m.
Indicatii
Vaca- absenta sau insuficienta caldurilor 500-1500 u.i
Iapa- absenta sau insuficienta caldurilor 500-1500 u.i.
Vitele- absenta caldurilor n caz de crestere fortata 250-750 u.i.
Oaie, capra -declansarea precoce a caldurilor 100-200 u.i. 2 inj. La 16 zile interval
Catea -declansarea caldurilor la data regulata 100-200 u.i. 2 inj. La 16 zile interval
Taur, armasar- tulburari de spermatogeneza si ntrzierea senilitatii. 1000 u.i.
Cine -tulburari de spermatogeneza 200 u.i.
naintea administrarii, suspensia se ncalzeste la 40 0C. Seringile si acele se
sterilizeaza numai prin fierbere. Contactul produsului cu alcoolul l degradeaza.
Prezentare: Flacoane de 25 ml, continnd 5000 U.I. gonadotropina serica.
Producator: BAYER, Germania.
CHORULON 500, 1 500, 5 000
Gonadotropina corionica liofilizata. Compozitie:
Gonadotropina corionica 1 500 U.I.
Flacon separat cu solvent x 5 ml
Proprietati: Chorulon exercita un efect marcant asupra gonadelor att la femele, ct
si la masculi. La femele, provoaca ovulatia foliculilor maturi si favorizeaza formarea
corpilor galbeni. La masculi, Chorulon stimuleaza glanda interstitiala din testicule,
responsabila de secretia testosteronului. Acesta stimuleaza libidoul si dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare.
Indicatii
- La masculi: cnd se doreste cresterea productiei de testosteron (criptorhidie,
hipoplazia organelor genitale la animalele tinere, impubere, libidou scazut).
- La femele: pentru favorizarea ovulatiei si formarea corpului galben (nimfomanie,
calduri prelungite, anestru, subestru; agalaxie post-partum fara leziuni mamare).
Mod de administrare si doze: Calea s.c., i.m., i.v. sau intrachistic.
Bovine, cabaline:1 500-5 000 U.I.;
Suine, ovine, caprine: 500-1 500 U.I.;
Cine, pisica: 100-500 U.I.
Repetarea administrarii: - n disgalaxia post-partum se administreaza cteva doze, la
interval de 24 ore; n chist foliculinic, dupa necesitati, repetarea administrarii de
Chorulon se poate face la intervale de 3-7 zile; la masculi, pentru criptorhidie,
cresterea libidoului sau pentru dezvoltarea organelor genitale: de 2 ori pe
saptamna, timp de 4-6 saptamni.
Precautii: - Seringile sa fie libere de orice dezinfectant.
- n caz de reactii anafilactice, se administreaza Adrenalina 1 , 3-5 ml, i.v., diluata
n 30-50 ml ser fiziologic.
21

- Diluat n solvent, Chorulon ramne activ timp de 4 saptamni, daca este conservat
la ntuneric si la temperatura de 2-6 grade C.
Prezentare: Flacoane de 500, 1 500 si 5 000 U.I. si flacoane cu solvent x 5 ml.
Producator: INTERVET INTERNATIONAL, Olanda.
2.3. HORMONUL LUTEOTROP (LTH)
Prolactina numit i mamotropin. Prolactina (PRL), h. mamarotrop sau
mamotropina este un polipeptid cu greutatea moleculara de 24.000 daltoni. Molecula
de prolactina are structura similara cu hormonul somatotrop (STH), iar la unele
specii, prolactina are si proprietati biologice similare cu cele ale STH.Sinteza i
secreia acestui hormon se face de ctre celulele acidofile ale adenohipofizei (1025% din totalul celulelor adenohipofizare). Dopamina inhib sinteza prolactinei.
Hipersecreia de prolactin la femei conduce la amenoree, iar la brbai
la impoten.
Fiind considerat mai mult vreme a treia gonadotropin, prolactina s-a dovedit
a avea un efect mamotrop, de ntreinere i stimulare a corpului galben, n asociere
cu LH, i un efect de inductor al comportamentului matern la mamifere.
La masculi aciunea conjugat a FSH-ului i a prolactinei stimuleaz
spermiogeneza i activitatea celulelor glandulare ale prostatei.
Prolactina se produce mpreun cu somatotropina (STH) i ntr-o oarecare
msur i dubleaz aciunea.Prolactina este preluat de glanda mamar, interstiiul
ovarului i de corpul galben. Principalele efecte ale prolactinei sunt asupra
metabolismului lactaiei i a funciei corpului galben.
Efectul prolactinei n secreia laptelui nu este asemntoare la toate speciile. La
unele specii prolactina ia parte doar la inducerea secreiei lactate (rol lactogen), pe
cnd la alte specii are i un rol de meninere a lactaiei (lactopoetic). Cele dou
efecte sunt realizate n asociaie cu ceilali hormoni ai complexului lactotrop.
La vac este foarte important efectul mamotrop al prolactinei. Administrat
imediat, nainte i dup ftare, se poate obine o cretere a glandei mamare. Oprirea
prolactinei nainte de ftare, ntrzie pornirea secreiei lactate i scade coninutul n
lactoz din lapte. Lipsa prolactinei dup declanarea lactaiei nu are efecte negative
nici asupra scderii cantitative a laptelui i nu influeneaz compoziia lui, deci
efectul lactopoetic nu este important.

3 TRANSPORTUL, MODUL DE ACTIUNE SI EXCRETIA HORMONILOR

Transportul hormonilor pna la tesutul sau celula tinta este relativ bine cunoscut
pentru hormonii steroizi. Acestia, datorita originii lor lipidice, au solubilitate foarte
mica n plasma sanguina, iar pentru transportul lor sunt necesare proteine sanguine
de legatura, sau asa-numitele binding proteins. n general, sunt doua tipuri de
proteine de legatura, sau de transport pentru hormone steroizi:
- proteine de legatura cu afinitate mare si capacitate de legare mica;
- proteine de legatura cu afinitate mica si capacitate de legare mare.
22

Exemple de proteine de transport:

a) SHBG (Sex steroid hormone binding globuline) care transporta att estrogenii ct
si androgenii; are afinitate mare si capacitate mica de legare;
b) Albumina are afinitate slaba, dar are capacitate mare de legare pentru
progesteron, estrogeni si androgeni.
c) Transcortina (CBG). Are capacitate de legare mare si afinitate redusa pentru
transportul cortizolului si a compusilor nruditi, dar care, de asemenea, transporta si
o cantitate destul de mare de P4. Cea mai mare parte a h. steroizi din snge este
legata de proteinele de transport. Cel mult 5% din cantitatea de h. steroizi ramne
libera n circulatie. Hormonul, mpreuna cu proteina de transport ajung la nivelul
celulei tinta dar numai hormonul liber (eliberat de proteina de transport) va patrunde
n celula tinta. Legarea proteinelor de transport cu hormonul transportat este
reversibila. Hormonul eliberat paraseste sistemul vascular si patrunde n celula tinta,
iar proteina care a transportat hormonul va ramne sa completeze deficitul proteic
sanguin. Pentru hormonii polipeptidici nu s-au evidentiat pna n prezent, proteine
serice de transport.
Modul de actiune al hormonilor la nivelul celulelor tinta se realizeaza prin
intermediul receptorilor celulari specifici fiecarui hormon. Legatura dintre hormon si
receptor care va duce la formarea complexului hormon-receptor este considerat a fi
primul eveniment n actiunea unui hormon. Fiecare complex hormon-receptor
determina un raspuns biologic specific fiecarui hormon. Receptorii au capacitate
limitata de legare, adica sunt saturabili, limitnd prin aceasta numarul de molecule
de hormon care pot patrunde n celula tinta. Ei leaga hormonii specifici.
Sunt cunoscute doua modele de actiune a hormonilor asupra celulelor tinta:
- modelul cu receptor membranar;
- modelul cu receptor mobil sau citoplasmatic.
Modelul de actiune cu receptor membranar. Este specific pentru h. peptidici,
glicoproteici si catecolamine.
Conform acestui model de actiune, receptorii specifici sunt dispusi pe suprafata
membranei celulelor tinta. Acesti receptori sunt alcatuiti din doua componente
separabile:
- situsul stereotipic (receptorul membranar propriu-zis);
- adenilciclaza.
Hormonii care actioneaza dupa acest model, formeaza la nivelul membranei
celulelor tinta, complexul hormon-receptor. Formarea acestui complex va duce la
activarea adenilciclazei (proces conditionat de prezenta Ca++ si Mg++ n exces). n
continuare sub actiunea adenilciclazei activate, acidul adenozin trifosforic (ATP) se
va transforma n acid adenozinmonofosforic ciclic (cAMP). Alta enzima celulara,
fosfodiesteraza, va transforma o parte din cAMP, n AMPs (inactiv). Cantitatea de
cAMP ramas activ va activa proteinkinaza, disociind-o n cele doua fractiuni ale sale:
fractiunea R (reglatoare) si fractiunea C (catalitica). Fractiunea R se va cupla cu
cAMP iar din doua fractiuni C se va forma proteinkinaza activa. Aceasta este
capabila sa declanseze sinteza de proteine. Proteinele astfel formate constituie
23

raspunsul celulei tinta la actiunea hormonului respectiv. Prostaglandinele actioneaza

dupa un model asemanator celui cu receptor membranar, cu deosebirea ca n locul
cAMP ca mesager secund (primul mesager este reprezentat de hormonul respectiv),
este folosit alt nucleotid si anume cGMP (acidul guanidin monofosforic ciclic).
Modelul de actiune cu receptor citoplasmatic, sau receptor mobil. Este specific
actiunii h. steroizi (vezi tabelul 2). n cadrul acestui model, receptorii specifici se afla
n citoplasma celulelor tinta. Hormonii steroizi fiind liposolubili, patrund n interiorul
celulei traversnd prin difuziune membrana celulara si membrana citoplasmatica.
Ajunsi n citoplasma, hormonii vor forma cu receptorii specifici complexul hormonreceptor. Concomitent cu formarea sa, complexul hormon-receptor este activat si
translocat din citoplasma n nucleul celulei (acest model de actiune se mai numeste
si modelul translocatiei). n nucleul celulei tinta, complexul hormon-receptor
interactioneaza cu ADN-ul nuclear. La aceasta interactiune dintre complexul hormonreceptor si cromatina nucleara (ADN), celula tinta raspunde prin cresterea sintezei
de ARN mesager specific care va declansa sinteza proteica n celula respectiva.
Cnd transcriptia nucleara (sinteza ARNm) a fost initiata, complexul hormon-receptor
este eliberat din situsurile receptoare. Unii dintre receptori sunt reprimiti n
citoplasma, iar unii se pierd prin procesul de prelucrare care se desfasoara n
nucleu. Efectele h. steroizi pot fi modulate de conversia hormonilor patrunsi n
celulele tinta. Un exemplu al modularii h. steroizi este reprezentat de faptul ca multe
tesuturi tinta pentru androgeni contin 5alfa-reductaza care converteste testosteronul
n 5alfa-dihidrotestosteron (5alfa-DHT). Datorita faptului ca 5alfa-DHT are o mare
afinitate pentru receptorii androgenici din celulele tinta, potentialul androgenic al
5alfa-DHT este de 2,5 ori mai mare dect al testosteronului. Alta interconversie
importanta a hormonilor steroizi rezulta din cresterea, la fatul de ovine, nainte de
parturitie, a concentra[iei sanguine a cortizolului. Aceasta crestere a cortizolului
sanguin are ca efect activarea unor enzime (17alfa-hidroxilaza, C17-C20 liaza si
aromataza) existente n placenta. Activarea enzimelor respective, face ca P4 din
placenta sa fie convertit n E2. n continuare, estrogenii (E2) vor determina secretia
PGF2alfa care vor grabi parturitia. Interconversia progesteronului (P4) n estrogeni
(E2) este demonstrata la ovine, dar este probabil sa se produca n aceleasi conditii
la capra si vaca. Un exemplu clasic al importantei conversiei intracelulare a
hormonilor care influenteaza manifestarile comportamentului sexual, se cunoaste la
sobolan, unde, activitatea aromatazelor din anumiti neuroni din hipotalamus are ca
rezultat conversia testosteronului n 17beta-estradiol care este necesar pentru a
strni comportamentul masculului fata de femela n calduri. Sinteza h. steroizi
implicati n procesele sexuale este sub controlul gonadotropinelor eliberate n
maniera pulsatila. La mascul, n cursul a 24 ore, ritmul pulsatil al eliberarii
gonadotropinelor se poate modifica de mai multe ori, iar aceste modificari vor avea
drept consecinta variatii importante ale nivelului testosteronului n perioade scurte de
timp. La femele, sinteza estrogenilor si a progesteronului de catre ovare este, de
asemenea, sub controlul eliberarilor pulsatile de gonadotropine hipofizare. La
femele, ritmul pulsatiilor de gonadotropine ramne relativ stabil pentru perioade
mai lungi de timp, asa ca, fluctuatiile concentratiilor acestor hormoni nu sunt asa de
24

mari ca ale androgenilor. Din acest motiv se poate spune ca maniera pulsatila a
eliberarii gonadotropinelor hipofizare are o importanta oarecum mai mica pentru
variatiile concentratiilor de progesteron si estrogeni. Aceste concentratii sunt strns
dependente de functionalitatea ovarelor n cursul celor doua faze ale ciclului sexual.
Astfel, concentratia relativ stabila a P4 n cursul fazei luteale a ciclului, scade brusc
(24-36 h) n cursul perioadei de luteoliza. Valoarea concentratiei estrogenilor
continua sa creasca n timpul fazei foliculare a ciclului si scade alert la debutul
valului preovulator de LH, pe masura ce granuloasa foliculului ovarian este
convertita de la secretia de estrogen, la cea de progesteron. Hormonii steroizi sunt
eliminati sub forma conjugata cu acid glicuronic, sub forma de glicoziduronati care
sunt hidrosolubili si se elimina prin urina si bila. Conjugarea steroizilor se realizeaza
mai ales n ficat, iar conjugatii rezultati sunt lipsiti de activitate specifica hormonilor
steroizi. Din metabolizarea h. steroizi pot rezulta si compusi cu activitate hormonala,
dar foarte redusa. Si acestia sunt eliminati tot prin urina si bila. Gonadotropinele
hipofizare (FSH, LH, PRL) au timpul de njumatatire scurt, de ordinul minutelor (ex.
PRL are timp de njumatatire aprox. 10-30 minute). La cabaline, LH are un timp de
njumatatire mult mai lung comparativ cu LH de la alte specii. Aceasta particularitate
a LHului equin este explicabila, deoarece el are o structura chimica foarte
asemanatoare cu PMSG care are perioada de njumatatire mare (de ordinul zilelor).
Gonadotropina corionica umana (HCG) si gonadotropina serica (PMSG sau eCG) au
timpul de njumatatire mai lung: 1,5 zile, respectiv 6 zile). Prostaglandinele sunt rapid
metabolizate n 15-keto-13,14- dihidro compusi. Timpul de njumatatire al PGF2alfa
n circulatia periferica este mai mic de 20 secunde iar timpul de njumatatire pentru
15-keto-13,14-dihidro PGF2alfa este de aproximativ 8 minute. La un pasaj prin
pulmoni, peste 90% din PGF2alfa este metabolizata. Metabolitii prostaglandinelor
sunt biologic inactivi si nainte de a fi eliminati prin urina, ei sunt degradati n acizi
dicarboxilici cu lant scurt. Metabolizarea rapida a prostaglandinelor se poate
exemplifica prin faptul ca peste 90% din doza de 25 mg administrata la o vaca, este
eliminata prin urina si fecale n 48 de ore. Din succinta trecere n revista a rolului
hormonilor n reproducere se desprinde importanta acestora n desfasurarea
proceselor reproductive si complexitatea interrelatiilor dintre hormonii care determina
si controleaza desfasurarea acestor procese. Desi din punct de vedere al importantei
actiunii lor n procesele reproductive, unii hormoni au fost apreciati ca avnd un rol
major, iar altii unul secundar (vezi tabelele 3 si 4), mecanismele homeostaziei
endocrine, n special, si cele ale homeostaziei generale, n ansamblu, reclama
prezenta cvasipermanenta a tuturor, n proportii diferite, situatie oglindita permanent
n contextul notiunii de status endocrin.

4. CONCLUZII
Descifrarea unor aspecte legate de imultirea animalelor a preocupat pe
cercetatorii de animale inca din cele mai vechi timpuri, insa datorita complexitatii

25

acestor procese si a mijloacelor limitate de lucru, cercetarile au inceput relative

tarziu.
Primele dovezi scrise dateaza din antichitate si apartin lui Aristotel si Hipocrate.
Originea animalelor scrisa de Aristotel. Cu 800 ani in Asirieni faceau empirice
insamantari artificial la iepe.
Ulterior cercetarea reproductiei a fost mai putin intense din cauza docmelor
bisericesti.
In 1598 Ruini, a descries aparatul genital; In sec XVI se descoperea folicolul
ovarian de catre Graaf si spermatozoizii de catre Leuwenhoeuk; Sec XIX si XX sunt
cunoscute drept secolele endocrinologiei.
In Romania fondatorul obstreticii si reproductiei este Prof. Falcoianu M, primul
professor de reproductive din agronomie Bucuresti este Lunca.
Reproductia animalelor domestic reprezinta stiinta care se ocupa cu stuciul
morfofunctional al aparatului genital si al tuturor aparatelor conexe care fac posibila
obtinerea descendentilor asemanatori cu parinti.
In general se refera la procese cum ar fii: gametogeneza; fecundatia; gestatia;
parturitia; embriogeneza si dezvoltarea fetala; perioada puerperala; sterilitatea dar si
biotehnologii de reproductive cum ar fii insamantarile artificial, transferul de embrioni
sau clonarea.
In vederea elucidarii acestor aspect, sunt necesare mijloace adecvate de
investigare. Initial existau metode bazate pe observatie, urmarindu-se modul de
desfasurare a diferitelor procese din sfera genital dar pe masura descoperirilor
stiintifice au inceput sa se studieze utilizandu-se microscopul electronic ( metodele
histologice sau histopatologice ), s-au utilizat metode fizice, fizico-chimice, biologice,
microscopie electronic, imunoflorescenta, s-au utilizat izotopii radioactive, transferul
de embrioni sau vecundarea in-vitro.
Organismul viu este rezultatul interactiunii diferitelor structure, aparate si
sisteme. Studiul acestora se poate realize numai printr-o imbinare armonioasa a mai
multor stiinte. Nu putem discuta de reproductive fara a cunoastinte adecvate de
anatomie, histology, fiziologie, genetic, eredopatologie, biochimie si endocrinologie.
Totusi reproductia ca stiinta, nu este numai beneficiara procedeelor folosite de alte
discipline si la randul ei ofera date utile altor discipline cum ar fii: alimentative,
ameliorare, patologie, tehnologii de crestere.
Astazi studiile se fac pentru a preciza cat mai exact momentul ovulatiei ca in
functie de acest moment sa se stabileasca timpul optim de executare a montei sau
insamantarii artificial, gasirea unor retete cat mai bune pentru diluanti spermatici
caracteristici fiecarei specii de animale; perfectionarea tehnologiilor de conservare a
materialului seminal, incat sa se asigure o capacitate fecundanta cat mai indelungata
( la vaci se conserva in azot lichid la temp de 197 grade Celsius, cu perioada de
pastrare nelimitata ), dirijarea sexului produsilor; diagnostic cat mai precoce ale
gestatiei; scurtarea intervalului dintre fatari; gasirea unor metode de crestere a
fecunditatii, natalitatii si prolificitati; cunoasterea cauzelor care determina tulburari de
reproducere, mortalitatea embrionara, sterilitatea genetic sau imunologica.
26

In functie de clasa, ordin, specie de animale, actul de reproducere in urma caruia

iau nastere organism noi, se desfasoara in mod diferentiat. Cu cat forma este mai
evoluata cu atat este mei complexa reproducerea, astfel ca la: - protozoare
reproducerea se face prin imugurire, sporulatie, sciziparitate; - metazoarele
inferioare apar diferentierile sexuate, pe acelasi organism apar structure celulare
specific pentru reproducere, din unirea lor rezultand oul sau zigotul. viermi plati
apar gonadele si se formeaza niste elemente gonocitare din care i-au nastere
gametii. la vertebratele superioare reproducerea este cmplexa, existand o serie
de procese precum: gametogenza, fecundatia, gestatia, parturitia. Aceste procese se
desfasoara sub influenta sistemului nervos si endocrine

27

Bibliografie
1- P.Popescu, N.Luca - Reproducia animalelor domestice, Ed.Agro-silvica
Bucuresti.Vol I
2- Drugociu Dan .2005 - Bolile obstetrical-ginecologice la animale , Ed Ion
Ionescu dela Brad, Iasi.
3- Drugociu Dan .2001 Ovaropatiile la taurine etiologie, diagnostic si terapie
4- CERNESCU H. Ginecologie Veterinara. Ed. Helicon, Timisoara, 1995.

28